Decizie nr. 57 din 6 februarie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. 1 şi art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, excepţie ridicată de Costache-Grigore Gutu în Dosarul nr. 17.636/2002 al Judecătoriei Iaşi.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca fiind nefondata, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale referitoare la prevederile legale criticate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 31 octombrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 17.636/2002, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. 1 şi art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, excepţie ridicată de Costache-Grigore Gutu într-o cauza penală.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textele de lege criticate prevăd infracţiuni săvârşite împotriva fondului forestier, infracţiuni a căror existenta este condiţionată de cuantumul pagubei produse, determinat în funcţie de preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, incalcandu-se astfel prevederile art. 23 alin. (9), art. 72 alin. (3) lit. f) şi ale art. 114 alin. (1) din Constituţie. Se arata, de asemenea, ca normele incriminatoare respective sunt incomplete, deoarece condiţioneaza existenta infracţiunii de o anumită valoare a prejudiciului cauzat fondului silvic, valoare pe care o defineste ca pe un "multiplu al preţului mediu al metrului cub de masa lemnoasă pe picior", fără sa indice care este acest preţ. Norma este astfel considerată incompleta şi inaplicabila în lipsa unei completări printr-o norma din alta lege, care să prevadă în mod distinct valoarea unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, lege care să fie în vigoare la data săvârşirii faptei. Se mai arata ca singura referire la preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior se regaseste în art. 5 din Legea nr. 81/1993, potrivit căruia preţul este stabilit de către Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. În opinia autorului excepţiei, deşi prin Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 323/RT/2000, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 4 mai 2000, s-a aprobat preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, acest ordin nu ar putea completa normele penale criticate, deoarece Codul silvic, fiind o lege organică, nu poate fi completat decât printr-o dispoziţie cuprinsă într-o lege organică, în caz contrar s-ar încalcă prevederile art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie. Totodată, se susţine ca prevederile legale în cauza contravin şi art. 49 alin. (1) din Constituţie, privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi art. 7 alin. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în care se prevede că "Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul în care a fost săvârşită, nu constituia o infracţiune potrivit dreptului naţional sau internaţional [...]".

Judecătoria Iaşi considera excepţia ca fiind neîntemeiată, întrucât Codul silvic stabileşte, în art. 97 alin. 1 şi art. 98 alin. 1, elementele constitutive ale infracţiunii şi pedeapsa aplicabilă, iar această lege este o lege organică şi în acord cu prevederile art. 23 alin. (9) şi art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie. În opinia instanţei, susţinerea autorului excepţiei în sensul că Ordinul nr. 323/RT/2000, care stabileşte preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, nu completează normele penale de referire din Codul silvic, întrucât acest cod este o lege organică şi nu poate fi completat decât printr-o lege organică, este neîntemeiată. Autoritatea administrativă, Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, stabileşte în temeiul legii doar un preţ în condiţiile economiei de piaţa şi ale inflaţiei, care necesita o modificare periodică, iar aceste modificări nu pot fi asigurate prin lege. Instanţa considera că nu au fost aduse atingeri nici prevederilor art. 114 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, instanţa considera că nu poate fi avut în vedere faptul ca la data judecării cauzei Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nu mai exista, întrucât la data stabilirii preţului mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior era autoritatea competentă, conform legii, să facă acest lucru.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Guvernul considera excepţia ca fiind neîntemeiată. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca din examinarea dispoziţiilor legale criticate şi a celor ale art. 107 alin. 1 din Legea nr. 26/1996 rezultă ca atât elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute în art. 97 alin. 1 şi art. 98 alin. 1 din lege, respectiv descrierea comportamentului ilegal incriminat şi stabilirea expresă a pedepsei aplicabile, cat şi criteriile şi cuantumurile potrivit cărora prejudiciul este evaluat sunt reglementate prin lege organică, astfel încât nu pot fi apreciate ca neconstituţionale prin raportarea lor la art. 23 alin. (9) coroborat cu art. 72 alin. (3) din Constituţie. Mai mult, art. 109 din Codul silvic menţionează că "prevederile prezentului titlu se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedura penală". Este adevărat ca preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior este stabilit, potrivit legii, de către autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura, dar aceasta determinare se face în temeiul unei împuterniciri date prin lege organică, iar evaluarea pagubelor are la baza criterii stabilite de lege (anexa nr. 1 la Legea nr. 81/1993).

Avocatul Poporului considera ca motivele pe care se întemeiază excepţia de neconstituţionalitate nu conduc la concluzia neconstitutionalitatii dispoziţiilor art. 97 alin. 1 şi art. 98 alin. 1 din Codul silvic. Prin aceste texte sunt reglementate elementele constitutive ale infracţiunilor speciale din domeniul fondului forestier, cu respectarea principiului legalităţii şi a prevederilor art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie. Mai mult, în conformitate cu art. 109 din Codul silvic, prevederile din Titlul VI "Raspunderi şi sancţiuni" se completează cu dispoziţiile Codului penal şi cu cele ale Codului de procedura penală. Cerinţa esenţială pentru incriminarea acestor fapte o reprezintă valoarea pagubei, stabilită prin aplicarea unui multiplu la preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior. Potrivit art. 107 din Codul silvic, evaluarea pagubelor cauzate fondului forestier prin infracţiuni şi contravenţii se face de către autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura. Un astfel de cuantum a fost stabilit prin Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 323/RT/2000 pentru aprobarea preţului mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, emis în temeiul art. 5 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afară fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică şi privată şi economiei vânatului şi al art. 107 din Codul silvic. Instituirea prin art. 107 din Codul silvic a competentei autorităţii publice de a stabili preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior nu echivaleaza cu o delegare legislativă, textul legal urmând în fapt concretizarea condiţiilor necesare la stabilirea pagubelor. În acest sens, invocarea neconstitutionalitatii dispoziţiilor art. 97 alin. 1 şi art. 98 alin. 1 din Codul silvic, prin raportare la prevederile art. 114 alin. (1) din Constituţie, nu are relevanta în speta. În concluzie, se arata ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 97 alin. 1 şi art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, dispoziţii al căror conţinut este următorul:

–Art. 97 alin. 1: "Taierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lastari din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior sau dacă valoarea pagubei este sub aceasta limita, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.";

–Art. 98 alin. 1: "Furtul de arbori doborati sau rupti de fenomene naturale, ori de arbori, puieţi sau lastari care au fost taiati ori scoşi din rădăcini, cu sau fără drept, din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, ori dacă valoarea pagubei este sub aceasta limita, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă."

Autorul excepţiei a invocat neconstituţionalitatea acestor prevederi legale cu motivarea ca, întrucât în lege nu se prevede care este preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior în raport cu care se stabileşte valoarea pagubei şi se determina existenta infracţiunii, este încălcat principiul constituţional al legalităţii incriminării, consacrat de art. 23 alin. (9), potrivit căruia "Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii", precum şi de art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie, care dispune ca infracţiunile, pedepsele şi regimul executării acestora se reglementează prin lege organică. Se mai arata ca singura referire legală la preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior se face la art. 5 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube produse fondului forestier, vegetatiei forestiere din afară fondului forestier situate pe terenurile proprietate publică şi privată şi economiei vânatului, care nu este însă lege organică şi care prevede că acest preţ se stabileşte de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. Pe de altă parte, în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se invoca şi faptul ca dispoziţiile legale criticate, fiind cuprinse în Codul silvic, lege organică, nu pot fi legal completate prin dispoziţii cuprinse într-un ordin al Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor care prevede preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior.

Asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 97 alin. 1 şi art. 98 alin. 1 din Codul silvic (Legea nr. 26/1996), Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 27 din 23 februarie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 7 iunie 1999, şi prin Decizia nr. 102 din 29 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999, statuand ca acestea sunt constituţionale.

Prin Decizia nr. 27 din 23 februarie 1999 excepţia a fost respinsă de Curtea Constituţională, pentru următoarele considerente: dispoziţiile criticate prevăd elemente constitutive ale infracţiunilor pe care le reglementează. În plus, art. 109 din Codul silvic menţionează că "Prevederile prezentului titlu se completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedura penală". Faţa de aceste dispoziţii legale, sunt prevăzute toate condiţiile cerute pentru ca faptele respective sa constituie infracţiuni. Examinarea textelor de lege criticate prin excepţia de neconstituţionalitate scoate în evidenta ca acestea definesc în măsura suficienta infracţiunile pe care le prevăd, descriind comportamentul ilegal incriminat şi stabilind, în mod expres, pedepsele aplicabile; este adevărat ca preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior este stabilit, în baza art. 107 alin. 1 din Codul silvic şi art. 5 din Legea nr. 81/1993, de către autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura, respectiv Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, dar aceasta determinare se face în baza unei împuterniciri date prin lege organică, iar evaluarea pagubelor are la baza criterii stabilite de lege (anexa nr. 1 la Legea nr. 81/1993, referitoare la evaluarea pagubelor cauzate prin taierea, scoaterea din rădăcini, distrugerea, degradarea sau sustragerea arborilor, puietilor sau lastarilor, în cazul în care prejudiciul este produs prin fapte care, potrivit legii, constituie contravenţii sau infracţiuni). În sensul celor arătate, s-a invocat Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 10 ianuarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 30 aprilie 1996, prin care s-a stabilit ca nepublicarea preţului mediu al unui metru cub de masa lemnoasă rezultat din negociere nu este o problemă de constituţionalitate, deoarece principiul legalităţii pedepsei şi supremaţiei legii nu presupune necesitatea ca şi aceste preţuri să fie publicate, preţul mediu nefiind un element constitutiv al infracţiunii, ci numai un criteriu pentru determinarea pagubei de care depinde incriminarea.

Prin Decizia nr. 102 din 29 iunie 1999 excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă cu aceeaşi motivare, adăugându-se precizarea ca prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 25 mai 1999 a Ordinului ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 440/1999 pentru aprobarea preţului mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior este asigurata cunoaşterea şi aplicarea prevederilor Codului silvic.

În cauza de faţa, la data săvârşirii faptei, ordinul menţionat anterior era abrogat, fiind în vigoare Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 323/RT/2000, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 4 mai 2000, ordin care a fost abrogat şi înlocuit cu Ordinul nr. 537/2002 al ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 din 16 noiembrie 2002.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa şi, în consecinţa, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă.

Curtea considera însă ca este necesară intervenţia legiuitorului pentru înlăturarea deficienţelor în redactarea dispoziţiilor incriminatoare din Codul silvic, generalizandu-se modelul adoptat în Legea nr. 141 din 23 iulie 1999 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic şi administrarea fondului forestier naţional, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 27 iulie 1999. Potrivit acestei legi, existenta infracţiunilor silvice este condiţionată nu de valoarea, ci de volumul masei lemnoase extrase. În felul acesta se da satisfactie deplina principiului legalităţii incriminării şi se elimina arbitrarul în calificarea juridică a infracţiunilor silvice.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 97 alin. 1 şi art. 98 alin. 1 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, excepţie ridicată de Costache-Grigore Gutu în Dosarul nr. 17.636/2002 al Judecătoriei Iaşi.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 februarie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu