Lege
Lege Nr. 26 din 24 aprilie 1996
CODUL SILVIC
- Emitent
- Parlamentul
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 93 din 8 mai 1996
Textul actului · 120 de articole
100%
CODUL SILVIC
Parlamentul României adopta prezenta lege.
Pădurile, terenurile destinate impaduririi, cele care servesc nevoilor de cultura, producţie ori administraţie silvică, iazurile, albiile pârâielor, precum şi terenurile neproductive, incluse în amenajamentele silvice, în condiţiile legii, constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier naţional.
Sunt considerate păduri, în sensul prezentului Cod silvic şi sunt cuprinse în fondul forestier naţional, terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră cu o suprafaţa mai mare de 0,25 hectare.
Terenurile din fondul forestier naţional destinate impaduririi şi cele care servesc nevoilor de cultura, producţie ori administraţie silvică sunt:
a)terenurile în curs de regenerare, terenurile degradate şi poienile stabilite, prin amenajamentele silvice, să fie împădurite;
b)pepinierele, solariile, plantajele, culturile de rachita şi cele cu arbuşti ornamentali şi fructiferi;
c)terenurile destinate asigurării hranei vinatului şi animalelor din dotarea unităţilor silvice;
e)terenurile ocupate de construcţii şi cele aferente acestora, drumuri şi cai ferate forestiere, fazanerii, pastravarii, crescatorii de animale, dotări tehnice specifice sectorului forestier.
Fondul forestier naţional este, după caz, proprietate publică sau privată şi constituie bun de interes naţional.
Dreptul de proprietate asupra terenurilor care constituie fondul forestier naţional se exercită în conformitate cu dispoziţiile prezentului Cod silvic.
Identificarea terenurilor care constituie fondul forestier naţional se face pe baza amenajamentelor silvice existente la data adoptării prezentului Cod silvic.
Vegetatia forestieră situata pe terenuri din afară fondului forestier naţional, supusă prevederilor prezentului Cod silvic, este constituită din:
a)vegetatia forestieră de pe păşunile împădurite;
b)perdelele forestiere de protecţie a terenurilor agricole;
c)plantaţiile forestiere de pe terenurile degradate;
d)plantaţiile forestiere şi arborii din zonele de protecţie a lucrărilor hidrotehnice şi de îmbunătăţiri funciare, precum şi cei situaţi de-a lungul cursurilor de apa şi al canalelor de irigatie;
e)perdelele forestiere de protecţie şi arborii situaţi de-a lungul căilor de comunicaţie din extravilan;
f)zonele verzi din jurul oraşelor, comunelor, altele decît cele cuprinse în fondul forestier, parcurile din intravilan cu specii forestiere exotice, precum şi jnepenisurile din zona alpina;
g)parcurile dendrologice, altele decît cele cuprinse în fondul forestier naţional.
Raporturile juridice, organizatorice, economice şi tehnice privind fondul forestier naţional, fondul cinegetic, fondul piscicol din apele de munte, precum şi cele privind vegetatia forestieră de pe terenurile situate în afară fondului forestier naţional sunt supuse dispoziţiilor prezentului Cod silvic şi se completează, după caz, cu celelalte dispoziţii în materie.
Statul, prin autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura, elaborează politici în domeniul fondului forestier naţional şi al vegetatiei forestiere din afară acestuia, indiferent de natura proprietăţii, şi exercită controlul asupra modului de gospodărire a acestora.
Fondul forestier naţional este supus regimului silvic.
Regimul silvic constituie un sistem de norme tehnice silvice, economice şi juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protecţia şi paza acestui fond, având ca finalitate asigurarea gospodăririi durabile a ecosistemelor forestiere.
Elaborarea normelor ce constituie regimul silvic revine autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultura, care exercită şi controlul aplicării acestui regim.
Administrarea fondului forestier proprietate publică a statului se realizează prin Regia Naţionala a Pădurilor.
Regia Naţionala a Pădurilor funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară.
Regia Naţionala a Pădurilor exercita şi atribuţii de serviciu public cu specific silvic.
Potrivit acestui specific, activitatea Regiei Naţionale a Pădurilor se desfăşoară pe baza unui regulament de organizare şi funcţionare, aprobat prin hotărâre a Guvernului.
Statutul personalului silvic se aproba prin lege, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultura, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului Cod silvic.
Veniturile Regiei Naţionale a Pădurilor provin din:
a)valorificarea produselor fondului forestier şi din alte activităţi economice specifice;
b)prestări de servicii, executări de lucrări pentru terţi, închirieri, concesionari de bunuri, cu excepţia pădurilor şi a celorlalte terenuri din fondul forestier, despăgubiri şi altele de acest fel, în condiţiile legii;
c)contravaloarea efectelor funcţiilor de protecţie ale pădurilor;
d)alte venituri.
Persoanele fizice, juridice şi instituţiile publice care beneficiază, sub raport economic, de efectele funcţiilor de protecţie ale pădurilor au obligaţia sa plătească unităţilor silvice contravaloarea acestor efecte.
Tarifele corespunzătoare efectelor prevăzute la alin. 1 se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, cu avizul Ministerului Finanţelor, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultura, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului Cod silvic.
Regia Naţionala a Pădurilor aplica regimul silvic la fondul forestier pe care îl administrează.
Regia Naţionala a Pădurilor prestează, la cerere, contra cost, servicii de specialitate în pădurile proprietate privată, ale altor deţinători, precum şi în vegetatia forestieră din afară fondului forestier.
Modul de gospodărire a fondului forestier proprietate publică se reglementează prin amenajamentele silvice. Acestea constituie baza a cadastrului forestier şi a titlului de proprietate a statului şi stabilesc, în raport cu obiectivele ecologice şi social-economice, ţelurile de gospodărie şi măsurile necesare pentru realizarea lor.
Amenajamentele silvice se elaborează pe ocoale silvice şi unităţi de producţie, cu respectarea metodologiei unitare şi a prevederilor normelor tehnice de amenajare a pădurilor, urmărind asigurarea continuităţii funcţiilor ecologice şi social-economice ale acestora.
Pe baza datelor din amenajamentele silvice şi din alte lucrări tehnice de specialitate se întocmeşte periodic inventarul fondului forestier, la nivel naţional şi teritorial.
Elaborarea amenajamentelor silvice se va face în concordanta cu prevederile planurilor de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii.
Amenajamentele silvice se întocmesc pe perioade de 10 ani, cu excepţia celor care privesc pădurile de plop, salcie şi alte specii repede crescatoare, la care perioadele respective pot fi de 5-10 ani.
Elaborarea amenajamentelor silvice se face sub coordonarea şi controlul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultura, prin unităţile specializate pe care le autorizeaza în acest scop.
Amenajamentele silvice şi modificarea prevederilor acestora se aproba de către conducătorul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultura.
În raport cu funcţiile pe care le îndeplinesc, pădurile se încadrează în doua grupe functionale:
a)grupa I cuprinde păduri cu funcţii speciale de protecţie a apelor, a solului, a climei şi a obiectivelor de interes naţional, păduri pentru recreere, păduri de ocrotire a genofondului şi ecofondului, precum şi pădurile declarate monumente ale naturii şi rezervaţii;
b)grupa a II-a cuprinde păduri cu funcţii de producţie şi de protecţie în care se urmăreşte să se realizeze, în principal, masa lemnoasă de calitate superioară şi alte produse ale pădurii şi, concomitent, protecţia calităţii factorilor de mediu.
Pentru fiecare grupa şi subgrupa funcţională, prin amenajamentele silvice se stabilesc măsuri de gospodărire diferenţiate, în vederea realizării de structuri care să asigure îndeplinirea corespunzătoare a funcţiilor atribuite.
Reconstructia ecologica, regenerarea şi îngrijirea pădurilor se realizează, în concordanta cu prevederile amenajamentelor silvice şi ale studiilor de specialitate, de către Regia Naţionala a Pădurilor.
La regenerarea pădurilor se va aplica regimul codrului, urmărindu-se conservarea genofondului şi realizarea de arborete de calitate superioară, precum şi exercitarea cu continuitate a funcţiilor de protecţie a mediului.
Regimul cringului este admis numai în arboretele de plopi indigeni, de salcie, de salcâm şi de zăvoaie.
În scopul asigurării permanentei, stabilitatii, biodiversitatii pădurii, se va acordă prioritate regenerarii speciilor din tipul natural fundamental, prin aplicarea unor tratamente cu intervenţii repetate.
Taierile rase sunt admise numai în pădurile de molid, pin, salcâm, plop, salcie şi în zăvoaie, precum şi în cazul refacerii unor arborete în care nu este posibila aplicarea altor tratamente. În aceste condiţii, mărimea parchetelor va fi de maximum 3 hectare; în situaţiile în care pentru reimpadurire este necesară pregătirea mecanizata a solului, suprafaţa parchetului poate fi de cel mult 5 hectare.
Regia Naţionala a Pădurilor este obligată sa organizeze şi să asigure impadurirea tuturor terenurilor neregenerate şi a poienilor din fondul forestier pe care îl administrează, destinate acestui scop.
Lucrările de reimpadurire şi de completare a regenerarilor naturale se executa în termen de cel mult 2 ani după taierea definitivă.
Compozitia, schemele şi tehnologiile de impadurire se stabilesc potrivit prevederilor din normele tehnice de specialitate.
În lucrările de impadurire se vor folosi materiale de reproducere provenite din rezervaţii de seminţe, plantaje şi plantaţii-mama de butaşi şi din arborete sursa de seminţe înscrise în catalogul naţional al materialelor de reproducere admise în cultura.
Conservarea resurselor genetice forestiere, cu atributul lor fundamental: genofondul valoros şi variabilitatea genetica intraspecifica, este o obligaţie permanenta a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultura.
Pădurile care constituie resurse genetice forestiere, determinate ca atare, sunt excluse de la tăieri de produse principale.
Regia Naţionala a Pădurilor este obligată să execute toate lucrările de reconstrucţie ecologica, regenerare, întreţinere a semintisului şi a plantaţiilor şi de îngrijire a arboretelor, astfel încât să se realizeze compozitiile tel stabilite prin amenajamentele silvice. Urmărirea realizării acestora se face prin sistem informaţional adecvat.
Regenerarea pădurilor, îngrijirea semintisurilor, a plantaţiilor şi a arboretelor se asigura prioritar din veniturile Regiei Naţionale a Pădurilor.
Starea de sănătate a pădurilor se asigura de către Regia Naţionala a Pădurilor, prin măsurile de prevenire şi de combatere a dăunătorilor şi a bolilor, indiferent de forma de proprietate a pădurilor.
Regia Naţionala a Pădurilor, prin sisteme de supraveghere specifice, întocmeşte anual statistica şi prognoza dăunătorilor vegetatiei forestiere pentru întregul fond forestier naţional şi ia măsuri pentru prevenirea şi combaterea acestora.
În scopul protecţiei faunei şi florei, se aplică metode biologice şi integrate de combatere a bolilor şi dăunătorilor vegetatiei forestiere, care să asigure echilibrul ecologic.
Măsurile pentru prevenirea şi combaterea dăunătorilor şi a bolilor care prezintă pericol atât pentru păduri cît şi pentru culturile agricole se stabilesc, în comun, de către autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura şi de către Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.
Persoanele juridice şi fizice, care desfăşoară activităţi ce pot aduce prejudicii, prin poluare, fondului forestier naţional şi vegetatiei forestiere din afară acestui fond, sunt obligate sa ia toate măsurile necesare pentru respectarea indicatorilor de calitate a aerului, apei şi solului.
Pagubele aduse prin nerespectarea acestor prevederi se recuperează integral de la cei care le-au produs, deosebit de sancţiunile penale sau administrative ce se aplică, după caz.
Regia Naţionala a Pădurilor asigura şi exercită paza fondului forestier pe care îl administrează, împotriva taierilor ilegale de arbori, furtunilor, distrugerilor, degradărilor, pasunatului, braconajului şi altor fapte păgubitoare, precum şi măsurile de prevenire şi stingere a incendiilor.
Prefectii, consiliile judeţene şi locale, precum şi unităţile de poliţie şi jandarmerie, potrivit atribuţiilor ce le revin în temeiul legii, au obligaţia de a sprijini acţiunile de paza a fondului forestier.
Regia Naţionala a Pădurilor, persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activităţi în fondul forestier, precum şi în zonele limitrofe acestuia, sunt obligate să aplice şi să respecte reglementările de prevenire şi stingere a incendiilor.
Instrucţiunile privind prevenirea şi stingerea incendiilor din păduri se emit de autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura, în concordanta cu reglementările Ministerului de Interne.
Aducerea acestora la cunoştinţa populaţiei şi punerea lor în aplicare se vor face de către Regia Naţionala a Pădurilor.
Prefectii, consiliile judeţene şi locale, unităţile Ministerului Apărării Naţionale, ale Ministerului de Interne şi formatiile civile de pompieri, potrivit atribuţiilor legale ce le revin, au obligaţia sa sprijine acţiunile de prevenire şi stingere a incendiilor în zonele cu vegetaţie forestieră.
Persoanele fizice aflate în zonele cu vegetaţie forestieră în care s-au produs incendii sunt obligate sa participe la stingerea acestora.
Se interzice pasunatul în pădurile care fac parte din fondul forestier proprietate publică a statului, pe terenurile degradate împădurite şi în perdelele forestiere de protecţie.
Este permisă recoltarea ierbii cu secera din plantaţii şi păduri, cu excepţia celor cu funcţii speciale de protecţie.
Se permite, cu aprobarea organelor silvice, la recomandarea Asociaţiei crescatorilor de albine, amplasarea în mod gratuit a stupilor în vederea valorificării surselor nectaropolenifere.
Prin excepţie de la prevederile alin. 1, autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura poate aproba pasunatul pe durata limitată în unele perimetre ale fondului forestier proprietate publică a statului, pe baza propunerilor autorităţilor publice locale, cu avizul unităţilor silvice teritoriale, temeinic justificate.
Trecerea animalelor domestice prin padure spre zonele de pasune, adapat şi adăpostire se aproba anual de către unităţile silvice teritoriale, cu respectarea normelor tehnice pe baza propunerilor autorităţilor prevăzute la alineatul precedent.
Nu poate fi autorizat accesul animalelor domestice în arboretele în curs de regenerare, în plantaţiile şi regenerarile ţinere, în pădurile care îndeplinesc funcţii speciale de protecţie, în perimetrele de ameliorare, precum şi în perdelele de protecţie.
În parcelele în curs de regenerare, în plantaţiile şi culturile forestiere cu înălţimi mai mici de 5 metri, în parchetele în curs de exploatare, în zonele de refugiu al vinatului, în rezervaţiile naturale şi în pădurile declarate monumente ale naturii, în rezervaţii ştiinţifice, precum şi în parcelele din jurul izvoarelor de apa minerala şi potabilă, captate pentru exploatare industriala sau pentru consum distributiv centralizat pe o raza de 100 de metri, accesul este permis numai pentru gospodărirea şi administrarea pădurilor.
Accesul în padure cu autovehicule şi vehicule tractate de animale este permis numai pe drumurile forestiere permanente, în condiţiile respectării indicatoarelor de circulaţie. Fac excepţie utilajele forestiere, vehiculele tractate de animale folosite la colectarea lemnului din parchetele în curs de exploatare, precum şi vehiculele care transporta stupi.
Sunt produse ale fondului forestier bunurile ce se recolteaza din acesta.
Produsele lemnoase ale pădurii sunt:
a)produse principale, rezultate din tăieri de regenerare a pădurilor;
b)produse secundare, rezultate din tăieri de îngrijire a arboretelor ţinere;
c)produse accidentale, rezultate în urma calamităţilor şi din defrisari de padure legal aprobate;
d)produse de igiena, rezultate din procesul normal de eliminare naturala;
e)alte produse: arbori şi arbuşti ornamentali, rachita, puieţi şi diferite produse din lemn.
Produsele nelemnoase specifice fondului forestier sunt: vinatul din cuprinsul acestuia, peştele din apele de munte, din crescatorii, balti şi iazuri din fondul forestier, fructele de padure, seminţele forestiere, ciupercile comestibile din flora spontana, plantele medicinale şi aromatice, rasina şi altele de acest fel.
Volumul maxim de masa lemnoasă ce se poate recolta anual din păduri se aproba prin hotărâre a Guvernului, în limita posibilităţii stabilite prin amenajamentele silvice pe fiecare unitate de producţie şi pe natura produselor.
Volumul produselor accidentale, rezultate din doborâturi de vînt, rupturi de zapada, defrisari legale, uscari de arbori în masa, se va precompta din posibilitate.
Produsele lemnoase ale pădurii se recolteaza pe bază de autorizaţie de exploatare şi caiet de sarcini, eliberate de unităţile silvice. Estimarea acestor produse se face prin acte de punere în valoare întocmite de unităţile silvice şi se valorifica, potrivit legii, pe bază de licitaţie, cu excepţia celor exploatate în regie proprie. Masa lemnoasă care nu s-a putut valorifica prin licitaţie se poate vinde prin negociere directa.
Produsele nelemnoase specifice fondului forestier se recolteaza în conformitate cu normele tehnice elaborate de autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura.
Vinatul şi peştele din apele de munte se recolteaza pe bază de autorizaţii emise potrivit legii.
Personalul din silvicultura nu poate exercita funcţii de reprezentare profesională în cadrul unităţilor cu profil comercial care liciteaza, prelucreaza sau valorifica produse specifice fondului forestier.
Exploatarea produselor lemnoase ale pădurii se face în conformitate cu prevederile amenajamentelor silvice şi ale instrucţiunilor privind termenele, modalităţile şi epocile de recoltare, scoatere şi transport al materialului lemnos, emise de autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura.
Arborii destinaţi a fi taiati se vor marca, în prealabil, cu ciocane silvice, de către personalul silvic, în conformitate cu normele tehnice.
Forma şi modul de utilizare a ciocanelor silvice, precum şi modul de marcare a arborilor sau a unor loturi de arbori se stabilesc prin regulament aprobat de conducătorul autorităţii centrale care răspunde de silvicultura.
Ciocanele silvice de marcat au regimul marcilor şi al sigiliilor. Tiparele lor se înregistrează şi se păstrează la birourile notariale.
Pentru aceste operaţiuni se plăteşte taxa de timbru prevăzută de lege pentru primirea în depozit la birourile notariale a înscrisurilor sau documentelor.
La exploatarea masei lemnoase, ocoalele silvice, agenţii economici şi persoanele fizice autorizate au obligaţia sa folosească tehnologii de recoltare şi de scoatere a lemnului din padure care să nu producă degradarea solului şi a malurilor apelor, distrugerea sau vătămarea semintisului utilizabil, a arborilor nedestinati exploatării, peste limitele admise prin instrucţiunile prevăzute la art. 42.
Pentru parchetele primite spre exploatare, titularii lor răspund pe toată durata exploatării, de la primire până la predare, pentru daunele cauzate fondului forestier.
Masa lemnoasă care se exploatează şi se transporta din padure va fi marcată şi inventariata conform normelor tehnice emise de autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura.
În scopul asigurării fondurilor necesare pentru acoperirea cheltuielilor legate de eventualele prejudicii de natura celor menţionate la art. 45 alin. 1, titularii autorizaţiilor de exploatare vor depune la ocolul silvic, anticipat emiterii autorizaţiei de exploatare, o garanţie echivalenta cu 5% din valoarea lemnului, stabilită prin contractul de furnizare a masei lemnoase.
Masa lemnoasă neexploatata, rămasă pe picior sau doborâtă şi nescoasa din parchete până la sfârşitul anului, constituie cu prioritate resursa, prin precomptare, pentru anul următor, cu obligaţia respectării posibilităţii stabilite prin amenajamentele silvice.
Pentru scosul şi transportul lemnului din fondul forestier se construiesc cai de transport forestier, pe baza unor norme privind amplasarea, proiectarea, construirea, întreţinerea şi exploatarea acestora, aprobate de autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura.
Fondurile necesare pentru construirea acestor cai de transport forestier se vor asigura anual, potrivit legii.
Când transportul lemnului este condiţionat de trecerea prin terenuri aparţinând altor proprietari, aceştia vor fi despăgubiţi de către persoana fizica sau juridică care executa exploatarea masei lemnoase. Despăgubirea se va stabili prin înţelegere între părţi. În caz de dezacord, despăgubirea se va stabili de către o comisie formată din reprezentanţi ai Regiei Naţionale a Pădurilor şi ai administraţiei publice locale sau prin justiţie.
Până la pronunţarea unei sentinţe judecătoreşti definitive, transportul lemnului nu poate fi împiedicat dacă s-a depus, pe seama proprietarului de teren, despăgubirea stabilită de comisia prevăzută la alin. 1.
Ocrotirea, asigurarea integrităţii şi dezvoltării fondului forestier naţional constituie o preocupare fundamentală, de interes naţional, a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultura, menita să asigure dezvoltarea durabila a acestuia.
Autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura, prin Regia Naţionala a Pădurilor, ia măsuri de lichidare a enclavelor şi de corectare a perimetrului pădurilor prin schimburi de terenuri ori prin cumpărare, pe bază de acte autentice.
Prin schimburile efectuate, fiecare teren dobîndeşte situaţia juridică a terenului pe care îl înlocuieşte. Operaţiunea de înregistrare în evidentele cadastrale revine fiecărei părţi pentru terenul primit, cu plata taxelor de timbru potrivit prevederilor legale.
Statul, prin autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura, are drept de preemptiune la toate vânzările de bunăvoie sau silite, la preţ şi în condiţii egale, pentru enclavele din fondul forestier proprietate publică şi terenurile limitrofe acestuia, precum şi pentru terenurile acoperite cu vegetaţie forestieră.
Proprietarul vinzator este obligat sa înştiinţeze, în scris, unitatea silvică teritorială în raza căreia se afla terenul respectiv, în legătură cu intenţia de înstrăinare. Unitatea silvică sesizată îşi va manifesta opţiunea în termen de 30 de zile, după care dreptul de preemptiune încetează. Vînzarea facuta cu încălcarea dispoziţiilor de mai sus este nulă de drept.
Regia Naţionala a Pădurilor poate cumpara terenuri degradate proprietate privată sau poate prelua asemenea terenuri, dacă ele sunt donate de deţinători, în vederea impaduririi.
Cheltuielile de cumpărare şi de impadurire se suporta din fondul de conservare şi regenerare a pădurilor prevăzut la art. 63.
Dobindirea terenurilor degradate se va face în numele statului, prin act autentic scutit de taxe de timbru, înregistrat în amenajamentele silvice şi în evidentele de cadastru general, fără plata, şi intră în domeniul public al statului.
De asemenea, Regia Naţionala a Pădurilor preia în administrare terenurile degradate proprietate publică, incluse în perimetre de ameliorare şi prevăzute a fi împădurite. Cheltuielile pentru lucrările necesare se suporta din fondul de ameliorare a fondului funciar sau din alocaţii de la bugetul de stat, potrivit legii.
Reducerea suprafeţei fondului forestier proprietate publică este interzisă.
În mod excepţional, pentru construcţii cu destinaţie militară, pentru cai ferate, şosele de importanţa deosebită, linii electrice de înaltă tensiune, mine, forari, sonde şi echipamente aferente acestora, conducte magistrale de transport gaze sau petrol ori pentru lucrări de îmbunătăţiri funciare, de gospodărire a apelor sau de realizare a unor noi surse de apa, obiective turistice, ocuparea definitivă de terenuri din fondul forestier în alte scopuri decît cele silvice, cu defrişarea pădurii sau fără, se aproba potrivit legii.
Ocuparea definitivă a unor terenuri din fondul forestier se face, de regula, pe bază de schimb. Terenurile preluate trebuie să fie apte a fi împădurite şi echivalente ca suprafaţa şi bonitate.
În cazul în care terenul din fondul forestier este acoperit cu padure, valorificarea masei lemnoase se face de către ocolul silvic, iar beneficiarul schimbului datorează, pe lângă taxa legală pentru scoaterea definitivă din producţia silvică, şi contravaloarea pierderii de creştere determinata de exploatarea masei lemnoase înainte de vârsta exploatabilitatii, precum şi cheltuielile de instalare a vegetatiei forestiere şi de întreţinere a acesteia până la încheierea stării de masiv, stabilite pe bază de deviz.
Prin schimburile efectuate, fiecare teren dobîndeşte situaţia juridică a celui pe care îl înlocuieşte.
Înregistrarea în evidentele de cadastru general este obligatorie pentru ambele părţi, cu plata taxelor de timbru, potrivit legii.
Beneficiarul scoaterii definitive de terenuri din fondul forestier, care nu dispune de teren echivalent pentru schimb, va plati deţinătorului de teren contravaloarea acestuia, taxa legală pentru folosirea definitivă a terenurilor forestiere în alte scopuri decît producţia silvică, precum şi contravaloarea pierderii de creştere precizată la art. 55, dacă terenul este acoperit cu padure.
Transmiterea temporară de terenuri din fondul forestier proprietate publică pentru folosirea în alte scopuri decît producţia silvică, cu defrişarea sau fără defrişarea vegetatiei existente, se aproba potrivit legii.
Pentru folosirea temporară de terenuri din fondul forestier, titularul aprobării va plati Regiei Naţionale a Pădurilor chiria pentru terenul respectiv şi, după caz: contravaloarea pierderii de creştere ca urmare a tăierii masei lemnoase înainte de vârsta exploatabilitatii stabilită în amenajamentele silvice, cheltuielile corespunzătoare reinstalarii vegetatiei forestiere şi întreţinerii acesteia până la realizarea stării de masiv, precum şi valoarea obiectivelor existente care se dezafecteaza ca urmare a transmiterii terenului.
Titularul aprobării va depune, de asemenea, la Regia Naţionala a Pădurilor, înainte de preluarea terenului, o garanţie echivalenta cu taxa legală prevăzută pentru ocuparea definitivă de terenuri din circuitul silvic. După îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. 1 şi după repredarea terenurilor în fondul forestier în condiţii apte pentru impadurire, titularul aprobării va primi garanţia depusa.
Metodologia de calcul al preţului terenului, al chiriei, al contravalorii pierderii de creştere şi al celorlalte cheltuieli precizate la art. 55, 56 şi 58 se va elabora de către autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura, în termen de 90 de zile de la publicarea prezentului Cod silvic în Monitorul Oficial al României.
Folosirea temporară a unor terenuri din fondul forestier pentru intervenţii cu caracter urgent privind remedierea unor deranjamente sau avarii la liniile de telecomunicaţii, de transport şi distribuire a energiei electrice, la conductele de apa, canalizare sau gaze, precum şi la alte instalaţii similare, se aproba de către Regia Naţionala a Pădurilor. Durata interventiilor cu caracter urgent nu trebuie să depăşească 30 de zile.
Valoarea prejudiciilor produse prin lucrările de remediere menţionate la alin. 1, stabilite de unitatea silvică pe bază de deviz, se suporta de executantul lucrărilor.
Schimbarea categoriei de folosinţă silvică, inclusiv defrişarea pădurii, în scopul executării de lucrări necesare gospodăririi fondului forestier se aproba de către autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura şi este scutită de plată oricăror taxe.
La amplasarea la distanţe mai mici de 1,0 km de liziera pădurii a unor obiective industriale, unităţi comerciale sau de alta natura, care prin funcţionare pot aduce prejudicii pădurii, beneficiarii acestora vor obţine, în prealabil, avizul Regiei Naţionale a Pădurilor.
La Regia Naţionala a Pădurilor se constituie un fond de conservare şi regenerare a pădurilor, purtător de dobinda, din următoarele resurse:
a)contravaloarea terenurilor scoase definitiv din fondul forestier;
b)contravaloarea pierderilor de creştere determinate de exploatarea arborilor înainte de vârsta exploatabilitatii stabilită prin amenajamentele silvice în cazul terenurilor prevăzute la lit. a), precum şi despăgubirile pentru daune produse fondului forestier;
c)tarifele pentru efectele favorabile determinate de funcţiile de protecţie ale pădurilor; d) 20-25% din încasările realizate din valorificarea masei lemnoase pe picior provenită din produse principale şi secundare;
e)alocaţii de la bugetul de stat.
Fondul de conservare şi regenerare a pădurilor se va folosi pentru impadurirea unor terenuri goale, pentru regenerarea suprafeţelor parcurse cu tăieri, gospodărirea cu prioritate a unor păduri cu funcţii speciale de protecţie, acoperirea cheltuielilor ocazionate de eventualele calamitati asupra pădurilor şi pentru cumpărarea de terenuri potrivit prevederilor art. 51 şi 53 din prezenta lege;
f)sumele rămase disponibile la finele anului, menţionate la lit. a)-d), vor fi utilizate în exerciţiul financiar al anului următor, în acelaşi scop.
Administrarea fondului forestier proprietate privată se face de către proprietarii acestuia, individual sau în asociaţii.
Proprietarii de păduri şi de alte terenuri din fondul forestier proprietate privată au obligaţia să le gospodareasca în conformitate cu regimul silvic şi cu regulile privind protecţia mediului.
Veniturile proprietarilor fondului forestier proprietate privată, obţinute cu respectarea regimului silvic, provin din:
a)valorificarea produselor pădurii şi din alte activităţi economice proprii;
b)închirieri, concesionarea pădurilor şi a celorlalte terenuri din fondul forestier, despăgubiri şi altele de acest fel;
c)contravaloarea efectelor funcţiilor de protecţie ale pădurilor şi alte venituri.
Modul de gospodărire a fondului forestier proprietate privată este stabilit prin amenajamente silvice. Acestea se intocmesc pe trupuri de padure şi pe ansamblul localităţii, fără a afecta dreptul de proprietate. Nerespectarea prevederilor acestora constituie contravenţie sau infracţiune, după caz.
Întocmirea amenajamentelor silvice se face în condiţiile art. 18 şi ale normelor tehnice privind gospodărirea pădurilor proprietate privată.
Cheltuielile aferente întocmirii amenajamentelor silvice pentru pădurile proprietate privată a persoanelor fizice se suporta de la bugetul de stat.
Proprietarii fondului forestier proprietate privată sunt obligaţi să respecte prevederile amenajamentelor silvice şi să asigure permanenta pădurii.
Regenerarea pădurilor proprietate privată, după tăiere, se va realiza de către proprietari în cel mult 2 ani. În acest scop, Regia Naţionala a Pădurilor acorda, la cerere, sprijin tehnic.
În cazul în care proprietarul nu-şi îndeplineşte obligaţiile prevăzute în alineatul precedent din motive imputabile lui, autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura, după somaţie, va dispune Regiei Naţionale a Pădurilor executarea, prin ocolul silvic, pe contul proprietarului, a lucrărilor de impadurire şi de întreţinere până la regenerarea definitivă. Devizul lucrărilor întocmit de ocolul silvic şi aprobat de forul ierarhic superior al acestuia se comunică proprietarului. Devizul poate fi contestat de proprietar în termen de 30 de zile de la comunicare la judecătoria în a carei raza teritorială se afla padurea. Împotriva hotărârii judecătoriei se pot exercita căile de atac prevăzute de Codul de procedură civilă. Devizul acceptat de proprietar, în mod expres sau tacit, prin necontestare în termen, constituie titlu executoriu şi temei al executării silite. Pe perioada executării lucrărilor de regenerare şi până la închiderea stării de masiv, folosirea în alte scopuri a zonei de regenerare este interzisă.
În situaţia unor calamitati naturale, acţiunea de reimpadurire va fi sprijinita de Regia Naţionala a Pădurilor, prin acordarea de material săditor şi asistenţa tehnica, în mod gratuit.
Compozitia, schemele şi tehnologiile de impadurire sunt cele prevăzute în normele tehnice elaborate de autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura.
Persoanele juridice sau fizice pot înfiinţa, în condiţiile legii, plantaţii forestiere pe terenuri care le aparţin din afară fondului forestier.
Recoltarea lemnului din aceste plantaţii şi valorificarea lui sunt la latitudinea proprietarului.
Deţinătorii de păduri proprietate privată au obligaţia să le menţină în stare buna de sănătate şi să execute la timp lucrările de igiena, precum şi cele de protecţie, cu sprijinul tehnic al Regiei Naţionale a Pădurilor.
Aceştia vor semnala ocolului silvic, imediat ce constata, apariţia de boli şi daunatori şi vor executa lucrările de combatere cu mijloace proprii sau prin unităţi specializate, contra cost.
Deţinătorii de păduri proprietate privată au obligaţia să asigure paza acestora împotriva taierilor ilegale de arbori, distrugerilor de semintis, incendiilor, furtunilor, pasunatului neautorizat, precum şi altor fapte păgubitoare.
Organele silvice, prefectii, consiliile judeţene şi locale, unităţile de poliţie, jandarmerie, unităţile şi formaţiunile de pompieri, unităţile Ministerului Apărării Naţionale, potrivit atribuţiilor ce le revin prin lege, vor sprijini pe deţinătorii de păduri proprietate privată în acţiunile de paza a pădurilor şi de stingere a incendiilor de padure.
La solicitarea asociaţiilor de proprietari şi a unor proprietari individuali, Regia Naţionala a Pădurilor, prin unităţile sale teritoriale, poate prelua asupra sa paza pădurilor respective pe bază de contracte sau convenţii încheiate cu solicitanţii.
Pasunatul este interzis în arboretele în curs de regenerare şi în pădurile cu funcţii speciale de protecţie, precum şi în semintisuri şi plantaţii cu virste mai mici de 10 ani şi cu înălţime sub 3 metri, în păduri de plopi şi salcie sub vârsta de 5 ani.
Autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura organizează controlul asupra modului în care se aplică regimul silvic în pădurile proprietate privată, constata faptele care contravin acestuia şi aplica, potrivit legii, sancţiuni ori sesizează, după caz, organele de urmărire penală.
Deţinătorii de păduri proprietate privată şi persoanele juridice sau fizice care executa exploatarea masei lemnoase sunt obligate sa recolteze numai arbori marcati de personalul silvic, să respecte regulile silvice de exploatare a masei lemnoase şi cele referitoare la circulaţia materialului lemnos prevăzute de prezentul Cod silvic.
Marcarea şi evaluarea arborilor destinaţi tăierii se fac, la cerere, de către personalul silvic autorizat. O dată cu plata acestor prestaţii, proprietarii vor primi documentele legale pentru exploatarea şi transportul materialului lemnos respectiv.
Reducerea suprafeţei pădurilor proprietate privată este interzisă, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 54 alin. 2.
De asemenea, este interzisă defrişarea lenta, prin secuiri de arbori ori prin alte procedee care duc la reducerea treptata a consistentei pădurii.
Impadurirea terenurilor degradate constituite în perimetre în ameliorare potrivit legii se executa de către Regia Naţionala a Pădurilor, prin unităţile sale teritoriale, cheltuielile suportindu-se din fondul de ameliorare a fondului funciar ori alocaţii de la bugetul de stat, potrivit legii.
Schimbarea destinaţiei terenurilor nu afectează dreptul de proprietate asupra acestora.
Materialele lemnoase vor putea fi transportate de la locul de recoltare sau de depozitare numai însoţite de documente de provenienţă, pe toată durata transportului, din care să rezulte cu certitudine legalitatea provenientei acestora.
Prin materiale lemnoase se înţelege lemnul rotund sau despicat de lucru şi lemnul de foc, obţinute ca rezultat al aplicării taierilor autorizate de produse principale, secundare, accidentale şi din acţiuni de igienizare a pădurilor, cheresteaua, precum şi lemnul ecarisat sau cioplit, lemnul brut, prelucrat sau semifabricat.
De asemenea, este supus prevederilor alin. 1 şi transportul pomilor de iarna.
Organele silvice sunt împuternicite sa controleze circulaţia materialelor lemnoase şi să le retina pe cele neinsotite de documente legale de provenienţă şi de transport.
Organele de poliţie şi cele vamale sunt obligate sa exercite controlul circulaţiei materialelor lemnoase şi să le retina pe cele neinsotite de documente legale.
Este interzisă primirea spre încărcare, în orice mijloc de transport, a materialelor lemnoase neinsotite de documente legale de provenienţă.
Materialele lemnoase găsite în curs de transport fără documentele prevăzute la art. 77 vor fi reţinute de către organele silvice împuternicite, de organele de poliţie şi vamale, în vederea stabilirii provenientei lor.
Transportatorul va refuza primirea materialelor lemnoase prezentate spre expediere, dacă acestea nu au documente de însoţire conform prevederilor menţionate la art. 77.
Materialele lemnoase reţinute în baza prevederilor art. 78 alin. 1 vor fi date în custodie, după împrejurări, unităţii silvice celei mai apropiate, care va asigura depozitarea şi paza lemnului reţinut.
Transportatorul găsit fără documente legale de însoţire este obligat sa transporte materialul lemnos la locul de predare în custodie.
Materialele lemnoase reţinute în staţiile de cale ferată, porturi sau puncte vamale vor fi transportate, pe cheltuiala expeditorului, la unităţile silvice cele mai apropiate, dîndu-se în custodia acestora.
Dacă în termenul stabilit de organul constatator sau ca urmare a hotărârii judecătoreşti nu se poate stabili provenienţă materialelor lemnoase reţinute, acestea vor fi confiscate potrivit prevederilor din legea penală sau din actele normative referitoare la sancţionarea contravenţiilor silvice.
În cazul în care s-a stabilit provenienţă legală, materialele lemnoase reţinute vor fi restituite proprietarului, care va suporta cheltuielile de depozitare.
Se interzice efectuarea operaţiunilor de prelucrare a lemnului rotund în cherestea de către deţinătorii de instalaţii, dacă nu exista documente de provenienţă legală a acestuia.
Modul de aducere la îndeplinire a prevederilor referitoare la circulaţia şi prelucrarea în cherestea a materialelor lemnoase se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultura.
Mamiferele, păsările sălbatice, peştele din apele de munte, precum şi alte specii de animale care prin rolul lor ecologic, economic şi social constituie avutie de interes naţional sunt ocrotite de lege.
Administrarea, ocrotirea, gospodărirea unitară şi raţională a fondului cinegetic şi a fondului piscicol din apele de munte se asigura de către autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura.
În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la alin. 1, autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura emite norme tehnice pentru ocrotirea şi gospodărirea fondurilor de vinatoare şi a fondurilor piscicole din apele de munte, care sunt obligatorii pentru toţi deţinătorii acestora, indiferent de forma de proprietate.
În executarea atribuţiilor de serviciu, personalul silvic care răspunde de ocrotirea, selecţia şi paza vinatului practica vânătoarea, pe fondurile de vinatoare gospodărite de unităţile silvice, pe baza permisului de portarma şi a autorizaţiei date de către ocolul silvic care are în gestiune fondul respectiv.
Activitatea de vinatoare recreativa şi pescuitul sportiv se reglementează prin lege.
Autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura stabileşte norme tehnice obligatorii pentru reglementarea efectivelor optime de vinat, în special a celor care produc pagube culturilor agricole, iar unităţile deţinătoare ale fondurilor de vinatoare răspund de aplicarea acestora şi pentru pagubele produse.
Vegetatia forestieră situata pe terenuri din afară fondului forestier naţional, precizată la art. 6, se administrează de către proprietarii acestora, se gospodăresc potrivit scopului pentru care a fost creata şi este supusă unor norme tehnice silvice şi de paza, precum şi de circulaţie şi transport pentru materialul lemnos recoltat, emise de către autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura, care controlează aplicarea şi respectarea lor.
Transformarea pasunilor împădurite se face pe baza studiilor întocmite de unităţi specializate abilitate de autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura.
Este interzisă defrişarea vegetatiei forestiere pe terenuri din afară fondului forestier în următoarele situaţii:
a)în zonele în care vegetatia forestieră îndeplineşte funcţiile speciale de protecţie, prevăzute la art. 20;
b)pe terenurile cu inclinare mai mare de 30 de grade;
c)înainte de atingerea virstei exploatabilitatii, stabilită prin norme tehnice.
Se interzic taierea, incendierea şi distrugerea sau degradarea prin orice mijloace a jnepenisurilor.
Deţinătorii de terenuri cu vegetaţie forestieră din afară fondului forestier naţional au obligaţia să asigure paza acesteia, sa ia măsuri de prevenire şi stingere a incendiilor, să respecte dispoziţiile cu privire la protecţia pădurilor şi circulaţia materialelor lemnoase, cuprinse în prezentul Cod silvic.
Valorificarea lemnului de pe terenurile cu vegetaţie forestieră din afară fondului forestier naţional se face de către proprietarii acestora.
Recoltarea materialului lemnos de pe terenurile situate în afară fondului forestier, prevăzute la art. 6, este permisă numai cu marcarea prealabilă de către ocolul silvic a arborilor de extras. Contravaloarea cheltuielilor ocazionate de marcarea materialului lemnos se suporta de către deţinătorii de terenuri şi se constituie venit la Regia Naţionala a Pădurilor.
Autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura organizează controlul asupra modului în care se aplică regulile silvice şi de paza pe terenurile cu vegetaţie forestieră din afară fondului forestier naţional, precum şi cele referitoare la circulaţia materialului lemnos rezultat de pe aceste terenuri.
Statul, prin autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura, va incuraja crearea de perdele forestiere de protecţie a terenurilor agricole, plantarea cu specii forestiere a unor terenuri degradate, proprietate privată, neconstituite în perimetre de ameliorare, precum şi a altor terenuri disponibile, asigurind gratuit, la cererea proprietarilor, material de plantat şi asistenţa tehnica necesară. Cheltuielile pentru prestaţiile respective se suporta din fondul de ameliorare a fondului funciar constituit potrivit legii şi din alocaţii de la bugetul de stat.
Pentru zonele afectate de seceta şi eroziune, unde se manifesta puternice dezechilibre ecologice, acţiunea de realizare a perdelelor forestiere de protecţie constituie lucrare de utilitate publică.
Încălcarea prevederilor prezentului Cod silvic atrage, după caz, răspunderea disciplinară, civilă, contravenţională sau penală a persoanei vinovate, potrivit legii.
Ocuparea fără drept, în întregime sau în parte, a unor păduri, terenuri sau ape din fondul forestier naţional, precum şi distrugerea, degradarea sau mutarea semnelor de hotar, a imprejmuirilor ori a reperelor de marcare, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Taierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lastari din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decît preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior sau dacă valoarea pagubei este sub aceasta limita, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în intervalul de 2 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amendă.
Dacă fapta a avut ca urmare o paguba în valoare de peste 20 de ori mai mare decît preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.
Când fapta a avut ca urmare o paguba în valoare de peste 50 de ori mai mare decît preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Maximul pedepselor prevăzute la alin. 1-3 se majorează cu 3 ani, în cazul în care faptele au fost săvârşite în următoarele împrejurări:
a)de doua sau mai multe persoane împreună;
b)de o persoană având asupra sa o arma sau substanţe chimice periculoase;
c)în timpul nopţii;
d)în arii forestiere protejate.
Tentativa se pedepseşte.
Furtul de arbori doboriti sau rupti de fenomene naturale, ori de arbori, puieţi sau lastari care au fost taiati ori scoşi din rădăcini, cu sau fără drept, din fondul forestier naţional sau de pe terenurile cu vegetaţie forestieră prevăzute la art. 6, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decît preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, ori dacă valoarea pagubei este sub aceasta limita, dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de 2 ani, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă.
Dacă fapta a avut ca urmare o paguba în valoare de peste 20 de ori mai mare decît preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Când fapta a avut ca urmare o paguba în valoare de peste 50 de ori mai mare decît preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
În cazul în care furtul a fost savirsit în împrejurările menţionate la art. 97 alin. 4, maximul pedepselor prevăzute în alineatele precedente se majorează cu 3 ani.
Mijloacele de transport şi uneltele folosite care au servit la săvârşirea infracţiunii sunt supuse confiscării speciale în condiţiile prevăzute la art. 118 din Codul penal.
Tentativa se pedepseşte.
Falsificarea ciocanului silvic de marcat se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Folosirea fără drept sau contrar dispoziţiilor legale specifice a ciocanului silvic de marcat se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Dacă, pentru marcare, s-a folosit un ciocan silvic de marcat fals ori alte obiecte sau mijloace potrivite, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.
Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, prin incendiere, a unor păduri de pe suprafeţe intinse de terenuri constituie infracţiune de distrugere calificată care a avut ca urmare un dezastru şi se pedepseşte potrivit dispoziţiilor prevăzute în Codul penal.
Distrugerea sau vătămarea arborilor, puietilor ori lastarilor prin pasunare în păduri sau zone în care pasunatul este interzis, dacă valoarea pagubei este de peste 5 ori mai mare decît preţul mediu al unui metru cub de masa lemnoasă pe picior, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
Distrugerea sau vătămarea, în orice mod, a jnepenisurilor se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi cu amendă.
Când infracţiunile prevăzute la art. 97 şi 98 sunt săvârşite de personalul silvic cu atribuţii de constatare a infracţiunilor şi a contravenţiilor, maximul pedepselor prevăzute se majorează cu 2 ani.
Pe lângă organele de urmărire penală, sunt competenţi să constate infracţiunile prevăzute la art. 96-103 padurarii, brigadierii, şefii districtelor silvice, inginerii şi tehnicienii silvici, de la ocoalele silvice, unităţile silvice, Regia Naţionala a Pădurilor şi autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura, precum şi alţi angajaţi împuterniciţi de Regia Naţionala a Pădurilor şi de autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura.
Organele prevăzute la art. 105 au obligaţiile organelor de constatare a infracţiunilor, prevăzute de Codul de procedură penală.
Organele de constatare, însoţite de un poliţist, sunt autorizate sa identifice şi sa inventarieze, la locurile unde se afla materialele lemnoase provenite din infracţiuni, cu respectarea dispoziţiilor Codului de procedura penală privind percheziţia.
Procesul-verbal de constatare a infracţiunii se trimite, în termen de cel mult 5 zile de la data constatării, ocolului silvic de pe raza teritorială a locului unde a fost săvârşită fapta, pentru calcularea pagubei.
Şeful ocolului silvic trimite procesul-verbal de constatare a infracţiunii, împreună cu calculul valorii pagubei, procurorului competent, în termen de cel mult 5 zile de la primirea acestuia de la organul constatator.
Evaluarea pagubelor cauzate fondului forestier prin infracţiuni şi contravenţii se face potrivit criteriilor şi cuantumurilor stabilite de autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura şi aprobate prin lege.
De asemenea, se stabilesc prin lege şi criteriile de evaluare a pagubelor care se produc din cauza personalului unităţilor silvice, care nu constituie infracţiuni sau contravenţii, în ceea ce priveşte arborii pe picior, puietii sau lastarii şi pentru care răspunderea materială este reglementată potrivit legislaţiei muncii.
Valoarea pagubelor se recuperează prin organele Ministerului Finanţelor şi se vărsa la fondul de conservare şi regenerare a pădurilor.
Stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice se reglementează prin lege specială.
Prevederile prezentului titlu de completează cu dispoziţiile Codului penal şi ale Codului de procedura penală.
Autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura coordonează, organizează şi îndrumă activitatea de cercetare ştiinţifică şi inginerie tehnologică în domeniu, sprijină dezvoltarea acestora şi urmăreşte folosirea eficienta a rezultatelor obţinute, în vederea fundamentarii tehnico-ştiinţifice a măsurilor de gospodărire a pădurilor.
De asemenea, autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura sprijină iniţiativa şi acţiunile instituţiilor publice şi organizaţiilor neguvernamentale vizind apărarea şi dezvoltarea fondului forestier naţional, precum şi gospodărirea raţională, durabila a ecosistemelor forestiere.
Conservarea biodiversitatii şi a peisajului forestier se asigura, în principal, prin constituirea de parcuri naţionale şi alte arii protejate în fondul forestier şi în vegetatia forestieră din afară acestuia, după caz.
Constituirea acestora se face la propunerea institutelor de specialitate şi a altor foruri ştiinţifice, pe baza cercetărilor întreprinse în acest scop, şi se aproba prin lege.
Constituirea, administrarea şi gospodărirea parcurilor naţionale şi a celorlalte arii protejate din fondul forestier se fac de către Regia Naţionala a Pădurilor.
Personalul din silvicultura, de toate gradele, este obligat sa poarte, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, uniforma şi însemnele distinctive stabilite de autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura, care se atribuie gratuit, fără a fi impozitate.
Gradele profesionale şi modul de promovare se stabilesc prin statutul personalului silvic, aprobat prin lege.
Personalul tehnic silvic este dotat cu armament de serviciu, în conformitate cu reglementările legale în vigoare.
În exercitarea atribuţiilor de serviciu privind paza fondului forestier, constatarea contravenţiilor şi a infracţiunilor silvice, personalul silvic este asimilat personalului care îndeplineşte funcţii ce implica exerciţiul autorităţii publice.
Unităţile de poliţie şi de jandarmerie sunt obligate sa sprijine unităţile silvice în organizarea şi desfăşurarea acţiunilor de prevenire şi de combatere a fenomenului infractional şi contraventional din silvicultura.
Terenurile din fondul proprietate publică de stat sunt scutite de taxe şi impozite.
Pentru clădirile amplasate în fondul forestier se achită taxele şi impozitele prevăzute de lege.
Autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura emite regulamente şi instrucţiuni privind gospodărirea durabila a pădurilor, care se publică în Monitorul Oficial al României, precum şi norme tehnice specifice.
Autoritatea publică centrala care răspunde de silvicultura prezintă anual Guvernului un raport asupra stării pădurilor.
Prezentul Cod silvic intră în vigoare la 60 de zile de la publicarea lui în Monitorul Oficial al României.
Pe data intrării în vigoare a Codului silvic, se abroga: Legea nr. 3/1962 - Codul silvic; art. 18 din Legea nr. 8/1971 pentru organizarea, administrarea şi folosirea pajiştilor, loturilor zootehnice şi semincere, precum şi a staţiunilor comunale de monta; cap. I-III şi prevederile din cap. V - Raspunderi şi sancţiuni - referitoare la regimul vegetatiei forestiere din afară fondului forestier, din Decretul nr. 257/1982 privind regimul vegetatiei forestiere de pe terenurile situate în afară fondului forestier şi funcţionarea instalaţiilor de prelucrat lemn rotund în cherestea; Legea nr. 2/1987 privind conservarea, protejarea şi dezvoltarea pădurilor, exploatarea lor raţională, economică şi menţinerea echilibrului ecologic, cu modificările ulterioare, excepţind art. 9, art. 35-39 şi anexa nr. 2, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
Această lege a fost adoptată în şedinţa comuna a Camerei Deputaţilor şi Senatului din 4 aprilie 1996, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
ADRIAN NASTASE
p. PREŞEDINTELE SENATULUI
CONSTANTIN DAN VASILIU
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.