Ordin nr. 3.109 din 17 iunie 2005

În temeiul prevederilor art. 4 alin. (27) şi ale art. 22 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare,

potrivit Hotărârii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor din data de 13 iunie 2005, prin care s-au adoptat Normele privind rezervele tehnice pentru asigurările generale, activele admise să le acopere, precum şi dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute,

preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emite următorul ordin:

Articolul 1

Se pun în aplicare Normele privind rezervele tehnice pentru asigurările generale, activele admise să le acopere, precum şi dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.

Articolul 2

Direcţia generală supraveghere solvabilitate şi raportări din cadrul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor va asigura ducerea la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.

Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,

Nicolae Eugen Crisan

Bucureşti, 17 iunie 2005.

Nr. 3.109.

Anexa

NORME

privind rezervele tehnice pentru asigurările generale, activele admise să le acopere, precum şi dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute

Articolul 1

(1)La investirea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se va ţine seama de tipul de activitate desfăşurată de asigurator, astfel încât să se garanteze siguranţa şi randamentul investiţiilor, societatea asigurând dispersia activelor respective.

(2)Societăţile de asigurare trebuie să îşi acopere rezervele tehnice brute cu active congruente în conformitate cu prevederile art. 5. (3) Pentru activităţile înregistrate în Uniunea Europeană, activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie localizate în cadrul Uniunii Europene.

Articolul 2

Categoriile de active admise sa acopere rezervele tehnice brute sunt:

A. Investiţii:

(i)titluri de stat şi bonuri de tezaur emise de statele membre, titluri emise de organisme financiare internaţionale, titluri emise de autorităţi ale administraţiei publice locale, obligaţiuni şi alte instrumente ale pieţei monetare şi de capital tranzacţionate pe o piaţa reglementată şi supravegheată;

(îi) acţiuni şi alte participatii cu randament variabil tranzacţionate pe o piaţa reglementată şi supravegheată;

(iii)unităţi în organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) şi alte fonduri de investiţii;

(iv)depozite, conturi curente la instituţii de credit şi disponibil în casierie;

(v)terenuri, construcţii în proprietatea societăţii;

(vi)împrumuturi.

B. Creanţe:

(i)creanţe de la asiguraţi şi intermediari, rezultând din operaţiuni directe şi acceptări în reasigurare;

(îi) creanţe de la reasiguratori.

C. Altele:

(i)active corporale, altele decât terenuri şi construcţii, evaluate pe baza amortizarii prudentiale;

(îi) cheltuieli de achiziţie reportate.

Articolul 3

În evaluarea activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute se vor respecta următoarele reguli:

a)activele admise sa acopere rezervele tehnice brute se evalueaza la valoarea neta, respectiv fără includerea datoriilor rezultate din achiziţionarea acestora;

b)activele admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie evaluate pe baza prudentiala, avându-se în vedere orice nerealizari viitoare. Activele corporale, altele decât terenurile sau construcţiile, pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai dacă sunt evaluate pe baza amortizarii prudentiale;

c)împrumuturile acordate societăţilor, statului sau organizaţiilor internaţionale, autorităţilor locale ori regionale şi persoanelor fizice pot fi admise sa acopere rezervele tehnice brute numai dacă exista suficiente garanţii cu privire la securitatea acestora, bazate pe situaţia celui împrumutat, ipoteci, garanţii bancare, garanţii acordate de societăţi de asigurare sau alte forme de garanţii;

d)valoarea creanţelor admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie calculată pe baza prudentiala, avându-se în vedere orice pierderi viitoare. Creanţele deţinute la asiguraţi şi la intermediari, care rezultă din operaţiile de asigurare şi acceptări în reasigurare, pot fi acceptate numai în măsura în care nu au o vechime mai mare de 3 luni;

e)când activele deţinute includ o investiţie într-o filiala care gestionează toate investiţiile asiguratorului care practica activitatea de asigurări generale sau o parte a acestora în numele sau, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va lua în considerare numai activele deţinute de acea filiala, tratamentul activelor altor filiale fiind similar;

f)cheltuielile de achiziţie reportate pot fi acceptate ca acoperire pentru rezervele tehnice brute numai în măsura în care metoda de calcul al acestora este compatibila cu calculul rezervelor de prima.

Articolul 4Reguli privind dispersia activelor admise sa acopere rezervele tehnice brute

a)Asiguratorul care practica activitatea de asigurări generale poate investi maximum:

1.50% din rezervele tehnice brute în valori mobiliare tranzacţionate pe o piaţa reglementată şi supravegheată şi titluri de participare la OCPVM, cu respectarea pct. 2;

2.5% din rezervele tehnice brute în acţiuni şi alte titluri negociabile tratate ca acţiuni, obligaţiuni, titluri de credit şi alte instrumente ale pieţei monetare sau de capital emise de aceeaşi entitate;

3.40% din rezervele tehnice brute în terenuri şi construcţii, cu respectarea pct. 4;

4.10% din rezervele tehnice brute în orice teren sau clădire ori într-un număr de terenuri sau clădiri suficient de apropiate unele de altele pentru a fi considerate efectiv ca o singura investiţie;

5.90% din rezervele tehnice brute în depozite şi disponibilitati la instituţii de credit, dar nu mai mult de 25% din rezervele tehnice brute în una dintre instituţiile de credit;

6.10% din rezervele tehnice brute în active corporale, altele decât terenuri şi clădiri;

7.3% din rezervele tehnice brute în disponibilitati în casierie;

8.5% din rezervele tehnice brute în împrumuturi negarantate, 1% din rezervele tehnice brute pentru fiecare împrumut negarantat, altele decât împrumuturile acordate instituţiilor de credit, societăţilor de asigurare şi societăţilor de investiţii dintr-un stat membru.

b)Neprecizarea unei limite a investiţiilor într-o anumită categorie de active, descrise la lit. a), nu implica faptul ca activele din categoria respectiva ar trebui admise sa acopere fără limita rezervele tehnice brute. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor se va asigura, la determinarea şi aplicarea prezentelor norme, ca următoarele principii sunt îndeplinite:

1.activele care acoperă rezervele tehnice brute trebuie să fie diversificate şi dispersate într-o astfel de maniera încât sa nu existe o utilizare excesiva a unei anumite categorii de active, a unei pieţe de investiţii sau a unei investiţii;

2.investiţiile în anumite tipuri de active, care prezintă un risc ridicat fie datorită naturii activului, fie datorită stării în care se afla emitentul, trebuie menţinute la un nivel prudential;

3.în calculul rezervelor tehnice, limitele anumitor categorii de active trebuie să ţină cont de contractul de reasigurare;

4.când activele deţinute includ o investiţie într-o filiala care gestionează toate sau doar o parte din investiţiile asiguratorului, în numele acestuia, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va lua în considerare doar activele deţinute de acea filiala, tratamentul activelor altor filiale fiind similar;

5.ponderea activelor nonlichide admise sa acopere rezervele tehnice brute trebuie să nu depăşească 10% din totalul activelor admise;

6.când activele deţinute includ împrumuturi sau obligaţiuni emise de anumite instituţii de credit, aplicând principiile prevăzute la acest articol, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va ţine seama de activele deţinute de respectivele instituţii de credit. Acest tratament poate fi aplicat doar atunci când instituţia de credit are sediul central într-un stat membru, este deţinută în întregime de respectivul stat membru şi/sau de autorităţile locale din statul respectiv şi activitatea sa în conformitate cu statutul consta în acordarea prin intermediari a împrumuturilor garantate de stat sau autorităţile locale ori a împrumuturilor acordate organismelor aflate în strânsă legătură cu statul sau autorităţile locale.

Articolul 5Reguli de congruenta

1.Acolo unde garanţia prevăzută în contract este exprimată într-o anumită moneda, angajamentele asiguratorului pot fi plătite în acea moneda.

2.Acolo unde garanţia prevăzută în contract nu este exprimată într-o anumită moneda, angajamentele asiguratorului pot fi plătite în moneda tarii în care este prezent riscul. Totuşi, societăţile de asigurare pot opta pentru moneda în care sunt încasate primele, dacă exista un cadru adecvat adoptării unei astfel de soluţii. Acest lucru este posibil în cazul în care, din momentul intrării în vigoare a contractului, este puţin probabil ca o dăuna să fie plătită în moneda în care este încasată prima şi nu în moneda tarii în care este prezent riscul.

3.Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate autoriza asiguratorul ca acesta sa ia în considerare, în vederea asigurării riscului, moneda pe care acesta o utilizează, în conformitate cu experienta dobandita, sau, în lipsa experienţei, moneda tarii în care asiguratorul îşi are sediul central, pentru contractele care acoperă riscurile cuprinse în clasele 4, 5, 6, 7, 11, 12 şi 13 (numai răspunderea civilă a producătorilor), iar pentru contractele care acoperă riscuri cuprinse în alte clase pentru care, în funcţie de natura riscurilor, asigurarea riscului se va face într-o alta moneda decât cea care ar rezultă în urma aplicării procedurilor de mai sus.

4.Acolo unde s-a raportat o dăuna către un asigurator care poate fi plătită într-o anumită moneda, alta decât cea care rezultă din aplicarea procedurilor menţionate mai sus, angajamentele asiguratorului vor fi plătite în acea moneda şi, în special, în moneda stabilită de instanţa judecătorească sau printr-o înţelegere încheiată între asigurator şi asigurat.

5.Acolo unde este sesizată o dăuna, exprimată într-o moneda cunoscută dinainte de către asigurator, dar care este diferita de moneda care rezultă din aplicarea procedurilor de mai sus, angajamentele asiguratorului pot fi plătite în acea moneda.

6.Societăţile de asigurare pot sa nu îşi acopere rezervele tehnice prin active congruente, dacă prin aplicarea procedurilor de mai sus rezultă obligaţia acestora ca pentru a respecta principiul de congruenta sa păstreze activele într-o valuta care să nu depăşească mai mult de 7% din activele exprimate în alte valute.

7.În cazul în care angajamentele pot fi plătite într-o moneda, alta decât moneda unui stat membru, dacă investiţiile în acea moneda sunt reglementate, dacă moneda este supusă unor restrictii de transfer sau dacă, din motive similare, moneda nu este potrivita pentru a acoperi rezervele tehnice, societăţile nu sunt obligate să respecte principiul de congruenta.

8.Societăţile de asigurare pot deţine active care nu sunt congruente, pentru a acoperi o sumă care să nu depăşească mai mult de 20% din obligaţiile lor într-o anumită valuta.

9.În cazul în care obligaţiile şi activele sunt exprimate în moneda unui stat membru, ele sunt considerate a fi exprimate în euro.

Articolul 6

Active care nu sunt utilizate în acoperirea rezervelor tehnice brute Prevederile art. 1-4 nu se aplică activelor care nu sunt utilizate pentru acoperirea rezervelor tehnice brute. Asiguratorii care practica activitatea de asigurări generale sunt liberi sa hotărască asupra activelor respective, mobile sau imobile, care se includ în activele unei societăţi de asigurare autorizate, cu precizarea ca o societate de asigurare poate deţine active care nu sunt congruente, dacă valoarea acestora exprimată într-o valuta nu depăşeşte 20% din valoarea activelor congruente, exprimate într-o anumită valuta.

Articolul 7

Nerespectarea prevederilor prezentelor norme se sancţionează în condiţiile şi potrivit prevederilor art. 39 din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare.

Articolul 8

Prezentele norme vor intra în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană.

Articolul 9

La data intrării în vigoare a prezentelor norme se abroga Ordinul preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 3.110/2003 pentru punerea în aplicare a Normelor privind categoriile de active admise sa acopere rezervele tehnice ale asiguratorului care practica asigurări generale, reguli de dispersie a plasamentelor, precum şi coeficientul de lichiditate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 3 noiembrie 2003.

Articolul 10

Prezentele norme transpun art. 20, 21, 22 şi 26 din Directiva 92/49/CEE şi anexa 1 la Directiva 88/357/CEE .