Decizie nr. 508 din 18 noiembrie 2004

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Constantin Doldur - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Marilena Mincă - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Galaţi - Secţia penală în Dosarul nr. 221/P/2004.

La apelul nominal răspunde Ioan Băbuşanu, care arată că lasă soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate la aprecierea instanţei de contencios constituţional. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 9 martie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 221/P/2004, Tribunalul Galaţi - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată, din oficiu, de instanţa de judecată cu prilejul soluţionării plângerii împotriva unei rezoluţii a procurorului de netrimitere în judecată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa susţine, în esenţă, că art. 278^1 din Codul de procedură penală contravine prevederilor constituţionale ale art. 21 care consacră accesul liber la justiţie. În acest sens arată că, în cazul admiterii plângerii formulate împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată şi a existenţei la dosar a unor probe suficiente pentru judecarea cauzei, instanţa va reţine cauza spre judecată. Această perspectivă l-ar putea determina pe cel faţă de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală să renunţe la a se mai adresa justiţiei în virtutea art. 278^1 din Codul de procedură penală, deoarece şi-ar putea agrava situaţia prin propria cale de atac, dobândind calitatea de inculpat.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constituţionale invocate. Astfel, arată că posibilitatea părţii interesate de a face plângere în faţa instanţei de judecată împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului "constituie o garanţie suplimentară a dreptului de acces liber la justiţie şi un mod de verificare şi de control a acestor acte, ceea ce, din punct de vedere procesual, este în concordanţă cu Constituţia". De asemenea, apreciază că "o altă interpretare a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală nu reprezintă un atribut al Curţii Constituţionale, întrucât aceasta se pronunţă asupra problemelor de drept, nu asupra modului de aplicare a legii".

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Argumentând acest punct de vedere, arată că plângerea prevăzută de art. 278^1 din Codul de procedură penală reprezintă o cale de control judecătoresc care se supune principiului de aplicare generală non reformatio în pejus, "indiferent dacă acest principiu este sau nu prevăzut în mod expres de lege".

Avocatul Poporului apreciază că, atâta vreme cât textul de lege criticat reglementează tocmai posibilitatea de a sesiza instanţa de judecată cu plângerea împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, argumentele invocate pentru a demonstra neconstituţionalitatea art. 278^1 din Codul de procedură penală sunt neîntemeiate.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul său de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală, dispoziţii ce au fost introduse prin art. I pct. 168 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003.

Acest text de lege are următoarea redactare: "După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.

În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului de 20 de zile.

Dosarul va fi trimis de parchet instanţei în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.

Persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi, precum şi persoana care a făcut plângerea se citează. Neprezentarea acestor persoane legal citate nu împiedică soluţionarea cauzei. Când instanţa consideră că este absolut necesară prezenţa persoanei lipsă, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.

La judecarea plângerii prezenţa procurorului este obligatorie.

La termenul fixat pentru judecarea plângerii, instanţa dă cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi şi apoi procurorului.

Instanţa, judecând plângerea, verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Instanţa pronunţă una dintre următoarele soluţii:

a)respinge plângerea, prin sentinţă, menţinând soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacată;

b)admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz. Dispoziţiile art. 333 alin. 2 se aplică în mod corespunzător;

c)admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul prevăzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei, ca primă instanţă, îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.

Hotărârea instanţei pronunţată potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.

În situaţia prevăzută în alin. 8 lit. a) persoana în privinţa căreia instanţa, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschidă urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.

Instanţa este obligată să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice, de îndată şi motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvată."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2), potrivit cărora: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.

(2)Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în opinia instanţei de judecată, textul de lege criticat reprezintă, pentru cel faţă de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, o piedică de a se adresa instanţei, atât timp cât există posibilitatea ca, prin propria cale de atac, să-şi agraveze situaţia, dobândind calitatea de inculpat.

Analizând dispoziţiile legale criticate, Curtea reţine că acestea reprezintă un răspuns la necesitatea consacrării legale exprese a dreptului persoanei de a se adresa instanţei de judecată competente, atunci când este nemulţumită de soluţia dată plângerii sale contra actelor procurorului, aspect reţinut, de altfel, şi de Curtea Constituţională în Decizia nr. 486/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998. Astfel, legiuitorul a creat celui interesat posibilitatea de a ataca actul procurorului de netrimitere în judecată, urmărind, după caz, începerea sau redeschiderea urmăririi penale ori desfiinţarea actului procurorului şi reţinerea spre judecare a cauzei. De asemenea, cel faţă de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, dorind păstrarea soluţiei de netrimitere în judecată, poate cere instanţei schimbarea temeiului acesteia. În această ultimă ipoteză, instanţa nu poate proceda la reţinerea cauzei spre judecare, chiar dacă probele existente la dosar ar fi suficiente pentru aceasta. Astfel, plângerea prevăzută de art. 278^1 reprezintă, într-un sens larg, o cale de atac, care se supune principiului de generală aplicabilitate în dreptul penal, non reformatio în pejus. Într-adevăr, deşi legea nu prevede în mod expres aplicarea acestui principiu cu prilejul soluţionării plângerii împotriva actelor procurorului, raţiuni identice cu cele care determină extinderea aplicabilităţii acestui principiu şi în alte situaţii decât cele prevăzute în art. 372, art. 385^8 sau art. 414^1 alin. 1 din Codul de procedură penală justifică luarea sa în considerare şi în cazul procedurii reglementate de art 278^1. Astfel, dacă se păstrează raţionamentul textului de lege criticat, soluţia pronunţată cu prilejul soluţionării plângerii poate duce la agravarea situaţiei celui care a sesizat-o. Cunoscând acest lucru, persoana faţă de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală are motive rezonabile să se abţină de la a se adresa instanţei judecătoreşti pentru a nu-şi agrava propria situaţie. Aşa fiind, accesul la justiţie ar fi obstrucţionat dacă nu s-ar lua în considerare principiul non reformatio în pejus.

Aceste argumente au în vedere şi faptul că, în situaţia în care instanţa reţine cauza spre judecare, actul de sesizare a instanţei îl constituie, potrivit dispoziţiilor art. 278^1 alin. 9 din Codul de procedură penală, chiar plângerea persoanei interesate. Consecinţa este aceea că, dacă nu se ia în considerare principiul non reformatio în pejus, în situaţia în care autorul plângerii este persoana faţă de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, acţiunea penală ar fi declanşată de însăşi plângerea celui împotriva căruia se îndreaptă procesul penal.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1, 2, 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Galaţi - Secţia penală în Dosarul nr. 221/P/2004.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,

Doina Suliman