Lege nr. 281 din 24 iunie 2003

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Articolul I

Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifica şi se completează după cum urmează:

1.La articolul 5, alineatele 2-4 vor avea următorul cuprins:

Nici o persoană nu poate fi reţinută, arestata sau privată de libertate în alt mod şi nici nu poate fi supusă vreunei forme de restrangere a libertăţii decât în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege.

Dacă cel împotriva căruia s-a luat măsura arestării preventive sau s-a dispus internarea medicală ori o măsura de restrangere a libertăţii considera ca aceasta este ilegala, are dreptul, în tot cursul procesului penal, să se adreseze instanţei competente, potrivit legii.

Orice persoană care a fost, în cursul procesului penal, privată de libertate sau căreia i s-a restrâns libertatea, ilegal sau pe nedrept, are dreptul la repararea pagubei suferite, în condiţiile prevăzute de lege.

2.După articolul 5^1 se introduce articolul 5^2 cu următorul cuprins:

Prezumţia de nevinovatie

Art. 5^2. – Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovatiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.

3.La articolul 6, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

Organele judiciare au obligaţia sa-l încunoştinţeze, de îndată şi mai înainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia şi să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării.

4.Articolul 7 va avea următorul cuprins:

Limba în care se desfăşoară procesul penal

"Art. 7. - În procesul penal procedura judiciară se desfăşoară în limba română.

În faţa organelor judiciare se asigura părţilor şi altor persoane chemate în proces folosirea limbii materne, actele procedurale intocmindu-se în limba română."

5.Articolul 8 va avea următorul cuprins:

Folosirea limbii oficiale prin interpret

Art. 8. – Părţilor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română ori nu se pot exprima li se asigura, în mod gratuit, posibilitatea de a lua cunoştinţa de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum şi dreptul de a pune concluzii în instanţa, prin interpret.

6.La articolul 10 alineatul 1, după litera i) se introduce litera i^1) cu următorul cuprins:

i^1)exista o cauza de nepedepsire prevăzută de lege;

7.La articolul 13, denumirea marginala şi alineatele 1 şi 3 vor avea următorul cuprins:

Continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile ori de existenta a unei cauze de nepedepsire

Art. 13. – În caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile, precum şi în cazul existenţei unei cauze de nepedepsire, invinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.

.................................................................

Dacă nu se constata vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. a)-e), procurorul dispune încetarea urmăririi penale, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. i) şi i^1), iar instanţa de judecată pronunţa încetarea procesului penal.

8.La articolul 14, după alineatul 4 se introduce alineatul 5 cu următorul cuprins:

Acţiunea civilă poate avea ca obiect şi tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale, - potrivit legii civile.

9.Articolul 17 va avea următorul cuprins:

Exercitarea din oficiu a acţiunii civile

Art. 17. – Acţiunea civilă se porneşte şi se exercită şi din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.

În acest scop, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată va cere persoanei vătămate ca, prin reprezentantul sau legal, ori, după caz, persoanei care îi încuviinţează actele, să prezinte situaţia cu privire la întinderea pagubei materiale şi a daunelor morale, precum şi date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite.

Instanţa este obligată să se pronunţe din oficiu asupra repararii pagubei şi a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.

10.La articolul 18, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

Când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, procurorul, când participa la judecata, este obligat sa susţină interesele civile ale acesteia, chiar dacă nu este constituită parte civilă.

11.La articolul 19, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 19. – Persoana vătămată care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanţa civilă acţiune pentru repararea pagubei materiale şi a daunelor morale pricinuite prin infracţiune.

12.La articolul 20, alineatele 2 şi 3 vor avea următorul cuprins:

În cazurile în care acţiunea civilă a fost exercitată din oficiu, dacă se constata din probe noi ca paguba şi daunele morale nu au fost integral reparate, diferenţa poate fi cerută pe calea unei acţiuni la instanţa civilă.

De asemenea, persoana vătămată se poate adresa cu acţiune la instanţa civilă pentru repararea pagubelor materiale şi a daunelor morale care s-au născut ori s-au descoperit după pronunţarea hotărârii penale de prima instanţa.

13.La articolul 25 se introduce alineatul 2 cu următorul cuprins:

Judecătoria soluţionează şi alte cazuri anume prevăzute de lege.

14.Articolul 26 va avea următorul cuprins:

Competenţa tribunalului militar

Art. 26. – Tribunalul militar:

1.judeca în prima instanţa:

a)infracţiunile prevăzute în art. 331-352 din Codul penal, precum şi alte infracţiuni săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu, comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date în competenţa altor instanţe;

b)infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 348-354, săvârşite de civili;

2.judeca şi soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.

15.La articolul 27, punctul 4 va avea următorul cuprins:

4.soluţionează conflictele de competenţa ivite între judecătoriile din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.

16.Articolul 28 va avea următorul cuprins:

Competenţa tribunalului militar teritorial

Art. 28. – Tribunalul militar teritorial:

1.judeca în prima instanţa:

a)infracţiunile menţionate în art. 27 pct. 1 lit. a)-e), săvârşite în legătură cu îndatoririle de serviciu, de militari până la gradul de colonel inclusiv;

b)alte infracţiuni date prin lege în competenţa sa;

2.ca instanţa de apel, judeca apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în prima instanţa de tribunalele militare, cu excepţia infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a) şi a infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;

3.ca instanţa de recurs, judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a) şi al infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare, sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege;

4.soluţionează conflictele de competenţa ivite între tribunalele militare din circumscripţia sa, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.

17.La articolul 28^1 punctul 1, litera c) va avea următorul cuprins:

c)infracţiunile săvârşite de judecătorii, procurorii şi controlorii financiari ai camerelor de conturi judeţene, precum şi de controlorii financiari de la Curtea de Conturi;

18.La articolul 28^1 punctul 1, literele e) şi f) se abroga.

19.La articolul 28^1, punctul 4 va avea următorul cuprins:

4.soluţionează conflictele de competenţa ivite între tribunale sau între judecătorii şi tribunale din circumscripţia sa ori între judecătorii din circumscripţia unor tribunale diferite aflate în circumscripţia Curţii, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.

20.La articolul 28^1, după punctul 4 se introduce punctul 5 cu următorul cuprins:

5.soluţionează cererile prin care s-a solicitat extrădarea sau transferul persoanelor condamnate în străinătate.

21.La articolul 28^2, punctul 1 litera a) şi punctul 4 vor avea următorul cuprins:

a)infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 155-173 şi art. 356-361, săvârşite de militari;

...................................................................

4.soluţionează conflictele de competenţa ivite între tribunalele militare teritoriale sau între tribunalele militare şi tribunalele militare teritoriale ori între tribunalele militare din raza de competenţa a unor tribunale militare teritoriale diferite, precum şi alte cazuri anume prevăzute de lege.

22.La articolul 29 punctul 1, literele c), d) şi f) vor avea următorul cuprins:

c)infracţiunile săvârşite de judecătorii Curţii Constituţionale, de membrii, judecătorii şi procurorii Curţii de Conturi, de preşedintele Consiliului Legislativ şi de Avocatul Poporului;

d)infracţiunile săvârşite de maresali, amirali, generali şi chestori;

...................................................................

f)infracţiunile săvârşite de judecătorii şi magistraţii asistenţi de la Curtea Suprema de Justiţie, de judecătorii de la curţile de apel şi Curtea Militară de Apel, precum şi de procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe şi de procurorii Parchetului Naţional Anticoruptie;

23.La articolul 29 punctul 2, litera c) va avea următorul cuprins:

c)recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate, în prima instanţa, de secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, precum şi alte cazuri prevăzute de lege;

24.La articolul 29 punctul 5, după litera c) se introduce litera d) cu următorul cuprins:

d)alte cazuri anume prevăzute de lege.

25.La articolul 30, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

Când urmărirea penală se efectuează de către Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie sau de către parchetele de pe lângă curţile de apel ori de pe lângă tribunale sau de către un organ de cercetare central ori judeţean, procurorul, prin rechizitoriu, stabileşte căreia dintre instanţele prevăzute în alin. 1 îi revine competenţa de a judeca, ţinând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfăşurare a procesului penal.

26.La articolul 31, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 31. – Infracţiunile săvârşite în afară teritoriului tarii se judeca, după caz, de către instanţele civile sau militare în a căror circumscripţie îşi are domiciliul sau locuieşte făptuitorul. Dacă acesta nu are domiciliul şi nici nu locuieşte în România, iar fapta este de competenţa judecătoriei, se judeca de Judecătoria Sectorului 2, iar în celelalte cazuri, de instanţa competenţa după materie şi calitatea persoanei, din municipiul Bucureşti, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.

27.La articolul 35, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

Dacă instanţa civilă este superioară în grad, competenţa revine instanţei militare echivalente în grad cu instanţa civilă. Dacă instanţa civilă superioară este Curtea Suprema de Justiţie, competenţa revine acesteia.

28.La articolul 40, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 40. – Când competenţa instanţei este determinata de calitatea inculpatului, instanţa rămâne competenţa sa judece chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate, în cazurile când:

a)fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu ale făptuitorului;

b)s-a dat o hotărâre în prima instanţa.

29.La articolul 45, după alineatul 1 se introduc alineatele 1^1 şi 1^2 cu următorul cuprins:

Prevederile art. 35 alin. 4 nu se aplică în cazul în care scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale a fost dispusă de un procuror militar.

Declinarea de competenţa se dispune prin ordonanţa.

30.La articolul 48, litera a) va avea următorul cuprins:

a)a pus în mişcare acţiunea penală, a emis mandatul de arestare preventivă provizorie ori a dispus trimiterea în judecata sau a pus concluzii în fond în calitate de procuror la instanţa de judecată;

31.Articolul 49 va avea următoarea denumire marginala:

Incompatibilitatea procurorului, a organului de cercetare penală, a magistratului-asistent şi a grefierului

32.La articolul 49, alineatele 1-3 vor avea următorul cuprins:

Art. 49. – Dispoziţiile art. 46 se aplică procurorului şi magistratului-asistent sau, după caz, grefierului de şedinţa, când cauza de incompatibilitate exista între ei sau între vreunul dintre ei şi unul dintre membrii completului de judecată.

Dispoziţiile privind cazurile de incompatibilitate prevăzute în art. 48 lit. b)-d) se aplică procurorului, persoanei care efectuează cercetarea penală, magistratului-asistent şi grefierului de şedinţa.

Procurorul care a pus în mişcare acţiunea penală, a emis mandat de arestare sau a dispus trimiterea în judecata nu poate pune concluzii la judecarea cauzei, iar procurorul care a participat ca judecător la soluţionarea cauzei în prima instanţa nu poate pune concluzii la judecarea ei în căile de atac.

33.La articolul 52, alineatele 1 şi 5 vor avea următorul cuprins:

Art. 52. – Abţinerea sau recuzarea judecătorului, procurorului, magistratului-asistent sau grefierului se soluţionează de un alt complet, în şedinţa secreta, fără participarea celui ce declara ca se abţine sau care este recuzat.

...................................................................

Abţinerea sau recuzarea care priveşte întreaga instanţa trebuie să cuprindă indicarea concretă a cazului de incompatibilitate în care se afla fiecare judecător şi se soluţionează de instanţa ierarhic superioară. Aceasta, în cazul când găseşte intemeiata abţinerea sau recuzarea, desemnează pentru judecarea cauzei o instanţa egala în grad cu instanţa în faţa căreia s-a produs abţinerea sau recuzarea.

34.La articolul 52, după alineatul 5 se introduce alineatul 5^1 cu următorul cuprins:

În cauzele în care sunt inculpaţi arestaţi preventiv, când se recuza întreaga instanţa, instanţa ierarhic superioară competenţa să soluţioneze cererea de recuzare, înainte de a se pronunţa asupra recuzării, dispune cu privire la arestarea preventivă în condiţiile prevăzute de lege.

35.La articolul 52, după alineatul 6 se introduce alineatul 7 cu următorul cuprins:

Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţării, şi dosarul se înaintează, de îndată, instanţei de recurs. Recursul se judeca în termen de 48 de ore din momentul primirii dosarului, în camera de consiliu, cu participarea părţilor.

36.La articolul 53, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 53. – În cursul urmăririi penale, asupra abtinerii sau recuzării persoanei care efectuează cercetarea penală ori a procurorului se pronunţa procurorul care supraveghează cercetarea penală sau procurorul ierarhic superior.

37.La articolul 56, alineatul 4 va avea următorul cuprins:

Cererea facuta de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie suspenda de drept judecarea cauzei.

38.La articolul 63, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

Probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflarii adevărului.

39.La articolul 64 se introduce alineatul 2 cu următorul cuprins:

Mijloacele de proba obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal.

40.La articolul 66, denumirea marginala şi alineatul 1 vor avea următorul cuprins:

Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor

Art. 66. – Invinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovatie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovatia.

41.La articolul 70, alineatele 2 şi 3 vor avea următorul cuprins:

Învinuitului sau inculpatului i se aduc apoi la cunoştinţa fapta care formează obiectul cauzei, dreptul de a avea un apărător, precum şi dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-i-se totodată atenţia ca ceea ce declara poate fi folosit şi împotriva sa. Dacă invinuitul sau inculpatul da o declaraţie, i se pune în vedere sa declare tot ce ştie cu privire la fapta şi la învinuirea ce i se aduce în legătură cu aceasta.

Dacă invinuitul sau inculpatul consimte sa dea o declaraţie, organul de urmărire penală, înainte de a-l asculta, îi cere sa dea o declaraţie, scrisă personal, cu privire la învinuirea ce i se aduce.

42.La articolul 73, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 73. – Declaraţiile învinuitului sau inculpatului se consemnează în scris. În fiecare declaraţie se vor consemna, totodată, ora începerii şi ora încheierii ascultării învinuitului sau inculpatului. Declaraţia scrisă se citeşte acestuia, iar dacă cere, i se da sa o citească. Când este de acord cu conţinutul ei, o semnează pe fiecare pagina şi la sfârşit.

43.Articolul 74 va avea următorul cuprins:

Ascultarea învinuitului sau inculpatului la locul unde se afla

Art. 74. – Ori de câte ori invinuitul sau inculpatul se găseşte în imposibilitate de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată procedează la ascultarea acestuia la locul unde se afla, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.

44.La articolul 76, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

Înainte de ascultare, persoanei vătămate i se pune în vedere ca poate participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o paguba materială sau o dăuna morala, ca se poate constitui parte civilă. De asemenea, i se atrage atenţia ca declaraţia de participare în proces ca parte vătămată sau de constituire ca parte civilă se poate face în tot cursul urmăririi penale, iar în faţa primei instanţe de judecată, până la citirea actului de sesizare.

45.După articolul 86 se introduc articolele 86^1-86^5 cu următorul cuprins:

Protecţia datelor de identificare a martorului

Art. 86^1. – Dacă exista probe sau indicii temeinice ca prin declararea identităţii reale a martorului sau a localităţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţa ar fi periclitata viaţa, integritatea corporală sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate incuviinta sa nu declare aceste date, atribuindu-i-se o alta identitate sub care urmează să apară în faţa organului judiciar.

Aceasta măsura poate fi dispusă de către procuror în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecaţii de instanţa, la cererea motivată a procurorului, a martorului sau a oricărei alte persoane îndreptăţite.

Datele despre identitatea reală a martorului se consemnează într-un proces-verbal, care va fi păstrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmăririi penale ori, după caz, la sediul instanţei, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maxima siguranţa. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea, precum şi de cel care a dispus măsura.

Documentele privind identitatea reală a martorului vor fi prezentate procurorului sau, după caz, completului de judecată, în condiţii de stricta confidenţialitate.

În toate cazurile, documentele privind identitatea reală a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai după ce procurorul, prin ordonanţa sau, după caz, instanţa, prin încheiere, a constatat ca a dispărut pericolul care a determinat luarea măsurilor de protecţie a martorului.

Declaraţiile martorilor cărora li s-a atribuit o alta identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum şi declaraţia martorului, consemnată în cursul judecaţii şi semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauza.

Pot fi audiati ca martori cărora li s-a atribuit o alta identitate şi investigatorii sub acoperire.

Dispoziţiile prevăzute în alin. 1-6 se aplică şi experţilor.

Modalităţi speciale de ascultare a martorul

Art. 86^2. – În situaţiile prevăzute în art. 86^1, dacă exista mijloace tehnice corespunzătoare, procurorul sau, după caz, instanţa poate admite ca să fie martorului ascultat fără a fi prezent fizic la locul unde se afla organul de urmărire penală sau în sala în care se desfăşoară şedinţa de judecată, prin intermediul mijloacelor tehnice prevăzute în alineatele următoare.

Luarea declaraţiei martorului, în condiţiile arătate în alin. 1, se face în prezenta procurorului.

Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei reţele de televiziune cu imaginea şi vocea distorsionate, astfel încât sa nu poată fi recunoscut.

Declaraţia martorului ascultat, în condiţiile arătate în alin. 1 şi 2, se înregistrează prin mijloace tehnice video şi audio şi se reda integral în forma scrisă.

În cursul urmăririi penale, se întocmeşte un proces-verbal în care se reda cu exactitate declaraţia martorului şi acesta se semnează de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de organul de urmărire penală şi se depune la dosarul cauzei. Declaraţia martorului, transcrisă, va fi semnată şi de acesta şi va fi păstrată în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maxima siguranţa.

În cursul judecaţii, declaraţia martorului va fi semnată de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecată. Declaraţia martorului, transcrisă, va fi semnată şi de martor, fiind păstrată în dosarul depus la instanţa, în condiţiile prevăzute în alin. 5.

Casetele video şi audio pe care a fost înregistrată declaraţia martorului, în original, sigilate cu sigiliul parchetului sau, după caz, al instanţei de judecată în faţa căreia s-a făcut declaraţia, se păstrează în condiţiile prevăzute în alin. 5. Casetele video şi audio înregistrate în cursul urmăririi penale vor fi înaintate la terminarea urmăririi penale instanţei competente, împreună cu dosarul cauzei, şi vor fi păstrate în aceleaşi condiţii.

Dispoziţiile art. 78, 85 şi ale art. 86 alin. 1 şi 2 se aplică în mod corespunzător.

Verificări privind mijloacele de ascultare a martorilor

Art. 86^3. – Instanţa de judecată poate admite, la cererea procurorului, a părţilor sau din oficiu, efectuarea unei expertize tehnice privind mijloacele prin care au fost audiati martorii, în condiţiile prevăzute în art. 86^2.

Audierea martorilor sub 16 ani în anumite cauze

Art. 86^4. – În cauzele privind infracţiunile de violenta între membrii aceleiaşi familii, instanţa poate dispune ca martorul sub 16 ani sa nu fie audiat în şedinţa de judecată, admiţându-se prezentarea unei audieri efectuate în prealabil, prin înregistrări audio-video, în condiţiile art. 86^2 alin. 2, 4, 5 şi 7.

Protejarea deplasarilor martorului

Art. 86^5. – Procurorul care efectuează sau supraveghează cercetarea penală ori, după caz, instanţa de judecată poate dispune ca organele poliţiei sa supravegheze domiciliul sau reşedinţa martorului ori să-i asigure o reşedinţa temporară supravegheată, precum şi sa-l însoţească la sediul parchetului sau al instanţei şi înapoi la domiciliu sau la reşedinţa.

Măsurile prevăzute în alin. 1 vor fi ridicate de procuror sau, după caz, de instanţa, când se constată că pericolul care a impus luarea lor a încetat.

46.După articolul 89 se introduce articolul 89^1 cu următorul cuprins:

Art. 89^1. – Formularele în care urmează să se consemneze orice declaraţie, în faza de urmărire penală, vor fi în prealabil înregistrate şi inseriate, ca formulare cu regim special, iar după completare vor fi introduse în dosarul cauzei.

47.Secţiunea V^1 din capitolul II al titlului III din partea generală va avea următorul cuprins:

Secţiunea V^1Interceptarile şi înregistrările audio sau video

Condiţiile şi cazurile de interceptare şi înregistrare a convorbirilor sau comunicărilor

Art. 91^1. – Interceptarile şi înregistrările pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport ale unor convorbiri ori comunicări se vor efectua cu autorizarea motivată a instanţei, la cererea procurorului, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni pentru care urmărirea penală se efectuează din oficiu, iar interceptarea şi înregistrarea se impun pentru aflarea adevărului. Autorizaţia se da de către preşedintele instanţei căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa, în camera de consiliu. Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor se impun pentru aflarea adevărului, atunci când stabilirea situaţiei de fapt sau identificarea făptuitorului nu poate fi realizată în baza altor probe.

Interceptarea şi înregistrarea convorbirilor sau comunicărilor pot fi autorizate în cazul infracţiunilor contra siguranţei naţionale prevăzute de Codul penal şi de alte legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie ori al unor alte infracţiuni grave care nu pot fi descoperite sau ai căror făptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace ori în cazul infracţiunilor care se savarsesc prin mijloace de comunicare telefonica sau prin alte mijloace de telecomunicaţii.

Autorizarea se da pentru durata necesară înregistrării, până la cel mult 30 de zile.

Autorizarea poate fi prelungită în aceleaşi condiţii, pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. Durata maxima a înregistrărilor autorizate este de 4 luni.

Măsurile dispuse de instanţa vor fi ridicate înainte de expirarea duratei pentru care au fost autorizate, îndată ce au încetat motivele care le-au justificat.

Înregistrările prevăzute în alin. 1 pot fi făcute şi la cererea motivată a persoanei vătămate privind comunicările ce-i sunt adresate, cu autorizarea instanţei de judecată.

Autorizarea interceptarii şi a înregistrării convorbirilor sau comunicărilor se face prin încheiere motivată, care va cuprinde: indiciile concrete şi faptele care justifica măsura; motivele pentru care măsura este indispensabila aflarii adevărului; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea şi înregistrarea.

Organele care efectuează interceptarea şi înregistrarea

Art. 91^2. – Procurorul procedează personal la interceptarile şi înregistrările prevăzute în art. 91 1 sau poate dispune ca acestea să fie efectuate de organul de cercetare penală. Persoanele care sunt chemate sa dea concurs tehnic la interceptari şi înregistrări sunt obligate sa păstreze secretul operaţiunii efectuate, încălcarea acestei obligaţii fiind pedepsita potrivit Codului penal.

În caz de urgenta, când întârzierea obţinerii autorizării prevăzute în art. 91^1 alin. 1 ar aduce grave prejudicii activităţii de urmărire, procurorul poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanţa motivată, interceptarea şi înregistrarea pe banda magnetica sau pe orice alt tip de suport a convorbirilor sau comunicărilor, comunicând aceasta instanţei imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore.

Instanţa trebuie să se pronunţe în cel mult 24 de ore asupra ordonanţei procurorului şi, dacă o confirma şi este necesar, va dispune autorizarea pe mai departe a interceptarii şi înregistrării, în condiţiile art. 91^1 alin. 1-3. Dacă instanţa nu confirma ordonanţa procurorului, ea trebuie să dispună încetarea, de îndată, a interceptarilor şi înregistrărilor şi distrugerea celor efectuate.

Instanţa dispune, până la terminarea urmăririi penale, aducerea la cunoştinţa, în scris, persoanelor ale căror convorbiri sau comunicări au fost interceptate şi înregistrate, datele la care s-au efectuat acestea.

Certificarea înregistrărilor

Art. 91^3. – Despre efectuarea interceptarilor şi înregistrărilor menţionate în art. 91^1 şi 91^2, procurorul sau organul de cercetare penală întocmeşte un proces-verbal în care se menţionează autorizaţia data de instanţa pentru efectuarea acestora, numărul sau numerele posturilor telefonice între care s-au purtat convorbirile, numele persoanelor care le-au purtat, dacă sunt cunoscute, data şi ora fiecărei convorbiri în parte şi numărul de ordine al benzii magnetice sau al oricărui alt tip de suport pe care se face imprimarea.

Convorbirile înregistrate sunt redate integral în forma scrisă şi se ataşează la procesulverbal, cu certificarea pentru autenticitate de către organul de cercetare penală, verificat şi contrasemnat de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală în cauza. În cazul în care procurorul procedează la interceptari şi înregistrări, certificarea pentru autenticitate se face de către acesta, iar verificarea şi contrasemnarea, de către procurorul ierarhic superior. Corespondentele în alta limba decât cea română sunt transcrise în limba română, prin intermediul unui interpret. La procesul-verbal se ataşează banda magnetica sau orice alt tip de suport, care conţine înregistrarea convorbirii, sigilată cu sigiliul organului de urmărire penală.

Banda magnetica sau orice alt tip de suport cu înregistrarea convorbirii, redarea scrisă a acesteia şi procesul-verbal se înaintează instanţei care, după ce asculta procurorul şi părţile, hotărăşte care dintre informaţiile culese prezintă interes în cercetarea şi soluţionarea cauzei, încheind un proces-verbal în acest sens. Convorbirile sau comunicările care conţin secrete de stat sau profesionale nu se menţionează în procesul-verbal. Dacă săvârşirea unor infracţiuni are loc prin convorbiri sau comunicări care conţin secrete de stat, consemnarea se face în procese-verbale separate, iar dispoziţiile art. 97 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

Banda magnetica sau orice alt tip de suport, însoţită de transcrierea integrală şi copii de pe procesele-verbale, se păstrează la grefa instanţei, în locuri speciale, în plic sigilat.

Instanţa poate aproba, la cererea motivată a inculpatului, a părţii civile sau a avocatului acestora, consultarea părţilor din înregistrare şi din transcrierea integrală, depuse la grefa, care nu sunt consemnate în procesul-verbal.

Instanţa dispune prin încheiere distrugerea înregistrărilor care nu au fost folosite ca mijloace de proba în cauza. Celelalte înregistrări vor fi păstrate până la arhivarea dosarului.

Înregistrarea convorbirilor dintre avocat şi justiţiabil nu poate fi folosită ca mijloc de proba.

Alte înregistrări

Art. 91^4. – Condiţiile şi modalităţile de efectuare a interceptarilor şi înregistrărilor prevăzute în art. 91^1 -91^3 sunt aplicabile, în mod corespunzător, şi în cazul înregistrării de convorbiri efectuate prin alte mijloace de telecomunicaţie, autorizate în condiţiile legii.

Înregistrările de imagini

Art. 91^5. – Dispoziţiile art. 91^1 şi 91^2 se aplică în mod corespunzător şi în cazul înregistrării de imagini, iar procedura de certificare a acestora este cea prevăzută în art. 91^3, cu excepţia redarii în forma scrisă, după caz.

Verificarea mijloacelor de proba

Art. 91^6. – Mijloacele de proba prevăzute în prezenta secţiune pot fi supuse expertizei tehnice la cererea procurorului, a părţilor sau din oficiu.

Înregistrările prevăzute în prezenta secţiune, prezentate de părţi, pot servi ca mijloace de proba, dacă nu sunt interzise de lege.

48.La articolul 97, alineatele 1 şi 3 vor avea următorul cuprins:

Art. 97. – Orice persoană fizica sau persoana juridică, în posesia căreia se afla un obiect sau un înscris ce poate servi ca mijloc de proba, este obligată sa-l prezinte şi sa-l predea, sub luare de dovada, organului de urmărire penală sau instanţei de judecată, la cererea acestora.

...................................................................

Dacă obiectul sau înscrisul are caracter secret ori confidenţial, prezentarea sau predarea se face în condiţii care să asigure păstrarea secretului ori a confidenţialităţii.

49.La articolul 98, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 98. – Instanţa de judecată, la propunerea procurorului, în cursul urmăririi penale, sau din oficiu, în cursul judecaţii, poate dispune ca orice unitate poştală sau de transport sa retina şi sa predea scrisorile, telegramele şi oricare alta corespondenta, ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect.

50.La articolul 98, după alineatul 1 se introduc alineatele 1^1 şi 1^2 cu următorul cuprins:

Măsura prevăzută în alin. 1 se dispune dacă sunt întrunite condiţiile arătate în art. 91^1 alin. 1 şi potrivit procedurii acolo prevăzute.

Reţinerea şi predarea scrisorilor, telegramelor şi a oricăror alte corespondente ori obiecte la care se referă alin. 1 pot fi dispuse, în scris, în cazuri urgente şi temeinic justificate şi de procuror, care este obligat sa informeze de îndată despre această instanţă.

51.Articolele 100 şi 101 vor avea următorul cuprins:

Percheziţia

Art. 100. – Percheziţia poate fi domiciliara sau corporală.

Când persoana căreia i s-a cerut sa predea vreun obiect sau vreun înscris dintre cele arătate în art. 98 tăgăduieşte existenta sau deţinerea acestora, precum şi ori de câte ori exista indicii temeinice ca efectuarea unei perchezitii este necesară pentru descoperirea şi strângerea probelor, instanţa de judecată, la cererea procurorului, în cursul urmăririi penale, sau din oficiu, în cursul judecaţii, poate dispune, în scris şi motivat, efectuarea acesteia.

În cazuri urgente şi temeinic justificate, în cursul urmăririi penale, şi procurorul poate dispune, în scris şi motivat, efectuarea percheziţiei, fiind obligat sa informeze, de îndată, despre această instanţă.

Percheziţia poate fi dispusă numai după ce a fost începută urmărirea penală, cu excepţia infracţiunilor flagrante şi ori de câte ori legea dispune altfel.

Percheziţia nu poate fi dispusă înainte de începerea urmăririi penale decât cu consimţământul persoanei în cauza.

Percheziţia domiciliara în cursul urmăririi penale

Art. 101. – Percheziţia dispusă în cursul urmăririi penale, potrivit art. 100, se efectuează de procuror sau de organul de cercetare penală, însoţit, după caz, de lucrători operativi.

52.Articolul 103 va avea următorul cuprins:

Timpul de efectuare a percheziţiei

Art. 103. – Ridicarea de obiecte şi înscrisuri, precum şi percheziţia domiciliara se pot face între orele 6,00-20,00, iar în celelalte ore numai în caz de infracţiune flagrantă sau când percheziţia urmează să se efectueze într-un local public. Percheziţia începută între orele 6,00-20,00 poate continua şi în timpul nopţii.

53.La articolul 104, alineatele 1 şi 3 vor avea următorul cuprins:

Art. 104. – Organul judiciar care urmează a efectua percheziţia este obligat ca, în prealabil, să se legitimeze şi, în cazurile prevăzute de lege, să prezinte autorizaţia data de instanţa sau, după caz, a procurorului.

...................................................................

Aceste operaţiuni se efectuează de organul judiciar în prezenta unor martori asistenţi.

54.La articolul 111, denumirea marginala, partea introductivă şi litera a) vor avea următorul cuprins:

Dispoziţii speciale privind unităţile publice şi alte persoane juridice

Art. 111. – Dispoziţiile din prezenta secţiune se aplică în mod corespunzător şi atunci când actele procedurale se efectuează la o unitate dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau la o altă persoană juridică, dispoziţii care se completează după cum urmează:

a)organul judiciar se legitimează şi, după caz, înfăţişează reprezentantului unităţii publice sau al altei persoane juridice autorizaţia data;

55.La articolul 120, alineatul 5 se abroga.

56.La articolul 128, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 128. – Când una dintre părţi sau o altă persoană care urmează să fie ascultata nu cunoaşte limba română ori nu se poate exprima, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată îi asigura în mod gratuit folosirea unui interpret. Interpretul poate fi desemnat sau ales de părţi; în acest din urmă caz, el trebuie să fie un interpret autorizat, potrivit legii.

57.Articolul 136 va avea următorul cuprins:

Scopul şi categoriile măsurilor preventive

Art. 136. – În cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu detenţiune pe viaţa sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecata ori de la executarea pedepsei, se poate lua faţă de acesta una dintre următoarele măsuri preventive:

a)reţinerea;

b)obligarea de a nu părăsi localitatea;

c)obligarea de a nu părăsi ţara;

d)arestarea preventivă.

Scopul măsurilor preventive poate fi realizat şi prin liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune.

Măsura prevăzută în alin. 1 lit. a) poate fi luată de organul de cercetare penală sau de procuror.

Măsurile prevăzute în alin. 1 lit. b) şi c) se pot lua de procuror, în cursul urmăririi penale, sau de instanţa de judecată, în cursul judecaţii.

Măsura prevăzută în alin. 1 lit. d) poate fi luată de instanţa de judecată şi, în cazurile prevăzute de lege, şi de procuror, ca măsura provizorie, în cursul urmăririi penale.

Măsura arestării preventive nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii.

Liberarea provizorie se dispune de instanţa de judecată.

Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.

58.La articolul 137^1, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

Când se dispune arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului, instanţa de judecată ori, după caz, procurorul încunoştinţează despre măsura luată, în termen de 24 de ore, un membru al familiei acestuia ori o altă persoană pe care o desemnează invinuitul sau inculpatul, consemnându-se aceasta într-un proces-verbal.

59.La articolul 137^1, după alineatul 2 se introduce alineatul 3 cu următorul cuprins:

Cel reţinut poate să ceara să fie încunoştinţat despre măsura luată un membru de familie sau una dintre persoanele arătate în alin. 2. Atât cererea celui reţinut, cat şi încunoştinţarea se consemnează într-un proces-verbal. În mod excepţional, dacă organul de cercetare penală apreciază ca acest lucru ar afecta urmărirea penală, îl informează pe procuror, care va decide cu privire la înştiinţarea solicitată de reţinut.

60.Articolul 138 va avea următorul cuprins:

Sesizarea procurorului pentru luarea unor măsuri preventive

Art. 138. – Dacă organul de cercetare penală considera ca este cazul să se ia una dintre măsurile prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b)-d), înaintează în acest sens un referat motivat procurorului.

În cazul măsurilor prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. b) şi c), procurorul este obligat să se pronunţe în termen de 24 de ore.

În cazul măsurii prevăzute în art. 136 alin. 1 lit. d), procurorul, dacă apreciază ca sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, procedează, după caz, potrivit art. 146 sau 149^1.

61.La articolul 139, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

În cazul în care măsura preventivă a fost luată, în cursul urmăririi penale, de instanţa sau de procuror, organul de cercetare penală are obligaţia sa-l informeze de îndată pe procuror despre schimbarea sau încetarea temeiurilor care au motivat luarea măsurii preventive.

62.La articolul 139, după alineatul 3 se introduc alineatele 3^1-3^5 cu următorul cuprins:

Când măsura preventivă a fost luată, în cursul urmăririi penale, de procuror sau de instanţa, procurorul, dacă apreciază ca informaţiile primite de la organul de cercetare penală justifica înlocuirea sau revocarea măsurii, dispune aceasta ori, după caz, sesizează instanţa.

Procurorul este obligat sa sesizeze şi din oficiu instanţa, pentru înlocuirea sau revocarea măsurii preventive luate de către aceasta, când constata el însuşi că nu mai exista temeiul care a justificat luarea măsurii.

Măsura preventivă se revoca din oficiu şi când a fost luată cu încălcarea prevederilor legale, dispunandu-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea de îndată în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă nu este arestat în alta cauza.

De asemenea, dacă instanţa constata, pe baza unei expertize medico-legale, ca cel arestat preventiv suferă de o boala care îl pune în imposibilitatea de a suporta regimul detentiei, dispune, la cerere sau din oficiu, revocarea măsurii arestării, atât în cazul în care a luat ea această măsură, cat şi în cazul arestării provizorii dispuse de procuror.

Măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b) şi c).

63.La articolul 140, alineatele 2 şi 3 vor avea următorul cuprins:

Măsura arestării preventive încetează de drept şi atunci când, înainte de pronunţarea unei hotărâri de condamnare în prima instanţa, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea care face obiectul invinurii, fără a se putea depăşi, în cursul urmăririi penale, maximele prevăzute în art. 159 alin. 13, precum şi în alte cazuri anume prevăzute de lege.

În cazurile arătate în alin. 1 şi 2, instanţa de judecată, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul în cazul reţinerii sau arestării preventive provizorii, din oficiu sau în urma informării organului de cercetare penală, are obligaţia sa dispună punerea de îndată în libertate a celui reţinut sau arestat, trimiţând administraţiei locului de deţinere o copie de pe dispozitiv sau ordonanţa ori un extras cuprinzând următoarele menţiuni: datele necesare pentru identificarea învinuitului sau inculpatului, numărul mandatului de arestare, numărul şi data ordonanţei, ale încheierii sau hotărârii prin care s-a dispus liberarea, precum şi temeiul legal al liberării.

64.Articolul 140^1 va avea următorul cuprins:

Plângerea împotriva ordonanţei organului de cercetare penală sau a procurorului privind măsura reţinerii

Art. 140^1. – Împotriva ordonanţei organului de cercetare penală prin care s-a luat măsura preventivă a reţinerii se poate face plângere, înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii, la procurorul care supraveghează cercetarea penală, iar împotriva ordonanţei procurorului prin care s-a luat această măsură se poate face plângere, înainte de expirarea a 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, după caz, la procurorul ierarhic superior, în condiţiile art. 278 alin. 1 şi 2.

Procurorul se pronunţa prin ordonanţa înainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea măsurii reţinerii.

Când considera ca măsura reţinerii este ilegala sau nu este justificată, procurorul dispune revocarea ei.

65.După articolul 140^1 se introduc articolele 140^2 şi 140^3 cu următorul cuprins:

Plângerea împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile preventive prevăzute în art. 136 lit. b) şi c)

Art. 140^2. – Împotriva ordonanţei procurorului prin care se dispune luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea ori a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, invinuitul sau inculpatul poate face plângere în termen de 3 zile de la luarea măsurii, la instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în prima instanţa.

Plângerea se va soluţiona în camera de consiliu.

Citarea învinuitului sau inculpatului este obligatorie. Neprezentarea acestuia nu împiedica judecarea plângerii.

Participarea procurorului la judecarea plângerii este obligatorie.

Dosarul va fi înaintat instanţei în termen de 24 de ore, iar plângerea se soluţionează în termen de 3 zile.

Instanţa se pronunţa în aceeaşi zi, prin încheiere.

Când considera ca măsura preventivă este ilegala sau nu este justificată, instanţa dispune revocarea ei.

Plângerea învinuitului sau inculpatului împotriva ordonanţei procurorului, prin care s-a dispus luarea măsurii preventive, nu este suspensivă de executare.

Dosarul se restituie procurorului în termen de 24 de ore de la soluţionarea plângerii.

Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţa în cursul urmăririi penale privind arestarea preventivă

Art. 140^3. – Împotriva încheierii instanţei, prin care se dispune, în timpul urmăririi penale, luarea măsurii arestării preventive a învinuitului sau inculpatului, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea arestării preventive, invinuitul sau inculpatul şi procurorul pot face recurs la instanţa superioară în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa.

Recursul se va soluţiona în camera de consiliu.

Invinuitul sau inculpatul arestat va fi adus în faţa instanţei şi va fi ascultat în prezenta aparatorului sau. În cazul în care acesta se afla internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa instanţei sau în alte cazuri în care deplasarea sa nu este posibila, recursul va fi examinat în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta aparatorului, căruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii.

Participarea procurorului la judecarea recursului este obligatorie.

Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se soluţionează în termen de 48 de ore, în cazul arestării învinuitului, şi în 3 zile, în cazul arestării inculpatului.

Instanţa se pronunţa în aceeaşi zi, prin încheiere.

Când considera ca măsura preventivă este ilegala sau nu este justificată, instanţa dispune revocarea ei şi punerea de îndată în libertate a învinuitului sau inculpatului, dacă acesta nu este arestat în alta cauza.

Recursul învinuitului sau inculpatului împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii preventive nu este suspensiv de executare.

Dosarul se restituie instanţei a carei încheiere a fost atacată în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului.

66.Articolul 141 va avea următorul cuprins:

Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţa în cursul judecaţii privind măsurile preventive

Art. 141. – Încheierea data în prima instanţa şi în apel, prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care se constata încetarea de drept a arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa.

Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judeca în 3 zile. Instanţa de recurs va restitui dosarul primei instanţe în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului.

Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus luarea sau menţinerea unei măsuri preventive ori prin care s-a constatat încetarea de drept a arestării preventive nu este suspensiv de executare.

67.La articolul 143, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 143. – Măsura reţinerii poate fi luată de organul de cercetare penală faţă de invinuit, dacă sunt probe sau indicii temeinice ca a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală. Organul de cercetare penală este obligat sa-l încunoştinţeze, de îndată, pe procuror cu privire la luarea măsurii reţinerii.

68.La articolul 143, după alineatul 1 se introduc alineatele 1^1 şi 1^2 cu următorul cuprins:

Organul de cercetare penală va aduce la cunoştinţa învinuitului ca are dreptul să-şi angajeze apărător. De asemenea, i se aduce la cunoştinţa ca are dreptul de a nu face nici o declaraţie, atrăgându-i-se atenţia ca ceea ce declara poate fi folosit şi împotriva sa.

Măsura reţinerii poate fi luată şi de procuror, în condiţiile alin. 1 şi 1^1, caz în care este încunoştinţat conducătorul parchetului din care face parte.

69.La articolul 144, alineatele 1 şi 3 vor avea următorul cuprins:

Măsura reţinerii poate dura cel mult 24 de ore. Din durata măsurii reţinerii se deduce timpul cat persoana a fost privată de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul poliţiei, prevăzută în art. 31 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române.

....................................................................

Când organul de cercetare penală considera ca este necesar a se lua măsura arestării preventive, înaintează procurorului, în primele 10 ore de la reţinerea învinuitului, o dată cu încunoştinţarea la care se referă art. 143 alin. 1, un referat motivat. Procurorul, dacă apreciază ca sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive, procedează, înăuntrul termenului prevăzut în alin. 1, potrivit art. 146.

70.La articolul 144, după alineatul 3 se introduce alineatul 4 cu următorul cuprins:

Când măsura reţinerii este luată de procuror, dacă acesta considera ca este necesar a se lua măsura arestării preventive, procedează, în termen de 10 ore de la luarea măsurii reţinerii, potrivit art. 146.

71.La articolul 145, alineatele 1 şi 2 vor avea următorul cuprins:

Art. 145. – Măsura obligării de a nu părăsi localitatea consta în îndatorirea impusa învinuitului sau inculpatului de procuror, în cursul urmăririi penale, ori de instanţa de judecată, în cursul judecaţii, de a nu părăsi localitatea în care locuieşte, fără încuviinţarea organului care a dispus această măsură. Măsura poate fi luată numai dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 alin. 1.

În cursul urmăririi penale, durata măsurii prevăzute în alin. 1 nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită, în condiţiile legii. Măsura obligării de a nu părăsi localitatea poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, în caz de necesitate şi numai motivat. Prelungirea se dispune de instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond, fiecare prelungire neputând să depăşească 30 de zile. Dispoziţiile art. 159 alin. 7-9 şi 13 se aplică în mod corespunzător.

72.La articolul 145, după alineatul 2 se introduce alineatul 2^1 cu următorul cuprins:

Copia ordonanţei procurorului sau, după caz, a încheierii instanţei, rămasă definitivă, se comunică învinuitului sau inculpatului, respectiv secţiei de poliţie în a carei raza teritorială locuieşte invinuitul sau inculpatul.

73.După articolul 145 al secţiunii III din capitolul I al titlului IV din partea generală, se introduce secţiunea III^1, denumita "Obligarea de a nu părăsi ţara", respectiv articolul 145^1, cu următorul cuprins:

Secţiunea III^1Obligarea de a nu părăsi ţara

Obligarea de a nu părăsi ţara

Art. 145^1. – Măsura obligării de a nu părăsi ţara consta în îndatorirea impusa învinuitului sau inculpatului, de procuror, în cursul urmăririi penale, sau de instanţa de judecată în cursul judecaţii, de a nu părăsi ţara fără încuviinţarea organului care a dispus această măsură.

Dispoziţiile art. 145 se aplică în mod corespunzător şi în cazul măsurii obligării de a nu părăsi ţara.

Copia ordonanţei procurorului sau, după caz, a încheierii instanţei, rămasă definitivă, se comunică, după caz, învinuitului sau inculpatului şi secţiei de poliţie în a carei raza teritorială locuieşte acesta, organelor competente sa elibereze pasaportul, precum şi organelor de frontieră. Organele în drept refuza eliberarea pasaportului sau, după caz, ridica provizoriu pasaportul pe durata măsurii.

74.Articolul 146 va avea următorul cuprins:

Arestarea învinuitului în cursul urmăririi penale

Art. 146. – Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista probe din care rezultă vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, când considera ca în interesul urmăririi penale este necesară arestarea învinuitului, după ascultarea acestuia numai în prezenta aparatorului ales sau când acesta, fiind înştiinţat nu se poate prezenta, a celui numit din oficiu, dispune, prin ordonanţa motivată, arestarea preventivă provizorie a acestuia, arătând temeiurile care justifica luarea măsurii şi fixând durata arestării provizorii, care nu poate depăşi 3 zile.

Totodată, procurorul emite mandat de arestare preventivă provizorie a învinuitului. Mandatul cuprinde, în mod corespunzător, menţiunile arătate în art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) şi j), precum şi numele şi prenumele învinuitului şi durata pentru care este dispusă arestarea acestuia.

Dacă invinuitul se afla în stare de reţinere, cele 3 zile se calculează de la data emiterii mandatului de reţinere.

În termen de 24 de ore de la emiterea mandatului de arestare preventivă provizorie, procurorul prezintă dosarul cauzei instanţei căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau instanţei corespunzătoare în a carei circumscripţie se afla locul de detenţie, cu propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a învinuitului, dacă exista temeiuri care să justifice această măsură.

La prezentarea dosarului de către procuror, preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de acesta fixează ziua şi ora de soluţionare a propunerii de arestare preventivă, până la expirarea mandatului de arestare preventivă provizorie emis de procuror, pe care le comunică atât aparatorului ales sau din oficiu cat şi procurorului, acesta din urma fiind obligat să asigure prezenta în faţa instanţei a învinuitului arestat provizoriu.

Propunerea de arestare preventivă se soluţionează în camera de consiliu de un singur judecător.

Invinuitul este adus în faţa instanţei şi va fi asistat de apărător.

Dispoziţiile art. 149^1 alin. 8 şi ale art. 150 se aplică în mod corespunzător.

Participarea procurorului este obligatorie.

După ascultarea învinuitului, instanţa admite sau respinge propunerea de arestare preventivă, în aceeaşi zi, prin încheiere motivată.

Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, instanţa dispune, prin încheiere, arestarea preventivă a învinuitului, înainte de expirarea duratei arestării provizorii dispuse de procuror, arătând în concret temeiurile care justifica luarea măsurii arestării preventive şi fixând durata acesteia, care nu poate depăşi 10 zile.

Totodată, instanţa, admiţând propunerea, emite, de urgenta, mandatul de arestare a învinuitului. Mandatul cuprinde în mod corespunzător menţiunile arătate în art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) şi j), precum şi numele şi prenumele învinuitului şi durata pentru care este dispusă arestarea preventivă a acestuia.

Dispoziţiile art. 152 alin. 1 se aplică în mod corespunzător.

Împotriva încheierii instanţei se poate face recurs în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa.

75.La articolul 148 alineatul 1, literele b) şi e) vor avea următorul cuprins:

b)infracţiunea este flagrantă, iar pedeapsa închisorii prevăzute de lege este mai mare de un an;

....................................................................

e)inculpatul a comis din nou o infracţiune ori din datele existente rezultă necesitatea împiedicării săvârşirii unei alte infracţiuni;

76.La articolul 148 alineatul 1, litera g) se abroga.

77.La articolul 148 alineatul 1, litera h) va avea următorul cuprins:

h)inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţa alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi exista probe certe ca lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică;

78.La articolul 148 alineatul 1, după litera h) se introduce litera i) cu următorul cuprins:

i)exista date sau indicii suficiente care justifica temerea ca inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vătămate sau ca va incerca o înţelegere frauduloasă cu aceasta.

79.La articolul 148, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

În cazurile prevăzute la alin. 1 lit. c)-f) şi i), măsura arestării inculpatului poate fi luată numai dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiune pe viaţa sau închisoare mai mare de 2 ani.

80.La articolul 149, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 149. – Durata arestării inculpatului nu poate depăşi 30 de zile, afară de cazul când ea este prelungită sau menţinută în condiţiile legii. Termenul curge de la data emiterii mandatului, când arestarea a fost dispusă după ascultarea inculpatului, iar în cazul când arestarea a fost dispusă în lipsa inculpatului, termenul curge de la data punerii în executare a mandatului de arestare.

81.La articolul 149, alineatul 3 se abroga.

82.După articolul 149 se introduce articolul 149^1 cu următorul cuprins:

Arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale

Art. 149^1. – Procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare penală, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 148, când considera ca în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului, după ascultarea acestuia numai în prezenta aparatorului ales sau când acesta, fiind înştiinţat nu se poate prezenta, a celui numit din oficiu, dispune, prin ordonanţa motivată, arestarea preventivă provizorie a acestuia, arătând temeiurile care justifica luarea măsurii şi fixând durata arestării provizorii, care nu poate depăşi 3 zile.

Totodată procurorul emite mandat de arestare preventivă provizorie a inculpatului. Mandatul cuprinde, în mod corespunzător, menţiunile arătate în art. 151 alin. 3 lit. a)-c), e) şi j), precum şi numele şi prenumele inculpatului şi durata pentru care este dispusă arestarea acestuia.

Dacă invinuitul se afla în stare de reţinere, cele trei zile se calculează de la data emiterii mandatului de reţinere.

În termen de 24 de ore de la emiterea mandatului de arestare preventivă provizorie, procurorul prezintă dosarul cauzei instanţei căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau instanţei corespunzătoare în a carei circumscripţie se afla locul de detenţie, cu propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului, dacă exista temeiuri care să justifice această măsură.

Cu ocazia prezentării dosarului de către procuror, preşedintele instanţei sau judecătorul delegat de acesta fixează ziua şi ora de soluţionare a propunerii de arestare preventivă, până la expirarea mandatului de arestare preventivă provizorie emis de procuror, pe care le comunică atât aparatorului ales cat şi procurorului, acesta din urma fiind obligat să asigure prezenta în faţa instanţei a inculpatului arestat provizoriu.

Propunerea de arestare preventivă se soluţionează în camera de consiliu de un singur judecător.

Inculpatul este adus în faţa instanţei şi va fi asistat de apărător.

În cazul în care inculpatul se afla în stare de reţinere sau de arestare potrivit art. 146 şi din cauza stării sănătăţii ori din cauza de forta majoră sau stare de necesitate nu poate fi adus în faţa instanţei, propunerea de arestare va fi examinata în lipsa inculpatului, în prezenta aparatorului, căruia i se da cuvântul pentru a formula concluzii.

Dispoziţiile art. 150 se aplică în mod corespunzător.

Participarea procurorului este obligatorie.

Instanţa admite sau respinge propunerea de arestare preventivă, în aceeaşi zi, prin încheiere motivată.

În cazul în care sunt întrunite condiţiile prevăzute în alin. 1, instanţa dispune, prin încheiere, arestarea preventivă a inculpatului, înainte de expirarea duratei arestării provizorii dispuse de procuror, arătând temeiurile care justifica luarea măsurii arestării preventive şi fixând durata acesteia, care nu poate depăşi 30 de zile.

Arestarea inculpatului nu poate fi dispusă decât pentru zilele care au rămas după scăderea din 30 de zile a perioadei în care acesta a fost anterior reţinut sau arestat. Arestarea preventivă a inculpatului se dispune înainte de expirarea duratei arestării învinuitului.

Dispoziţiile art. 146 alin. 12 şi 13 se aplică în mod corespunzător.

Împotriva încheierii se poate face recurs, în termen de 24 de ore de la pronunţare.

În cazul în care invinuitul care se afla în executarea unui mandat de arestare provizorie emis de procuror sau în executarea unui mandat de arestare preventivă emis de instanţa devine inculpat, procurorul propune instanţei înlocuirea măsurii arestării învinuitului cu măsura arestării inculpatului pentru zilele care au rămas după scăderea din 30 de zile a perioadei în care acesta a fost anterior reţinut sau arestat.

83.Articolul 150 va avea următorul cuprins:

Ascultarea inculpatului

Art. 150. – Măsura arestării inculpatului poate fi luată numai după ascultarea acestuia de către procuror sau de către instanţa de judecată, afară de cazul când inculpatul este dispărut, se afla în străinătate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata ori se afla în una dintre situaţiile prevăzute în art. 149^1 alin. 8.

În cazul în care inculpatul este dispărut, se afla în străinătate ori se sustrage de la urmărire sau de la judecata, când mandatul a fost emis fără ascultarea inculpatului, acesta va fi ascultat imediat ce a fost prins ori s-a prezentat.

84.La articolul 152, alineatul 4 va avea următorul cuprins:

Atunci când mandatul de arestare a fost emis de procuror, acesta menţionează pe mandat data prezentării inculpatului şi procedează de îndată la ascultarea lui, după care dispune, prin rezoluţie motivată, asupra arestării inculpatului. Dacă între timp cauza a ajuns la instanţa de judecată, procurorul îl va trimite pe arestat instanţei, iar organul de poliţie îl va conduce pe arestat în faţa instanţei.

85.Articolele 155 şi 156 vor avea următorul cuprins:

Prelungirea duratei arestării în cursul urmăririi penale

Art. 155. – Arestarea inculpatului dispusă de instanţa poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, în caz de necesitate şi numai dacă au intervenit elemente noi care să justifice privarea de libertate sau dacă cele ce au determinat arestarea iniţială impun în continuare privarea de libertate.

În cazul prevăzut în alin. 1, prelungirea duratei arestării inculpatului poate fi dispusă de instanţa căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond sau de instanţa corespunzătoare în a carei circumscripţie se afla locul de deţinere.

Propunerea pentru prelungirea arestării dispuse în cursul urmăririi penale

Art. 156. – Prelungirea duratei arestării prevăzute în art. 155 se dispune pe baza propunerii motivate a organului care efectuează urmărirea penală.

Propunerea organului de cercetare penală este avizată de procurorul care exercită supravegherea şi înaintată de acesta, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării, instanţei prevăzute în art. 155 alin. 2.

Dacă arestarea a fost dispusă de o instanţa inferioară celei competente sa acorde prelungirea, propunerea se înaintează instanţei competente.

Propunerea se anexează la adresa de sesizare a instanţei. În cuprinsul adresei se pot arata şi alte motive care justifica prelungirea arestării decât cele cuprinse în propunere.

Când în aceeaşi cauza se găsesc mai mulţi inculpaţi arestaţi pentru care durata arestării preventive expira la date diferite, procurorul care sesizează instanţa pentru unul dintre inculpaţi va sesiza, totodată, instanţa şi cu privire la ceilalţi inculpaţi.

86.Articolele 159 şi 160 vor avea următorul cuprins:

Procedura prelungirii arestării dispuse în cursul urmăririi penale

Art. 159. – Dosarul cauzei va fi depus de procuror, o dată cu sesizarea instanţei, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive şi va putea fi consultat de apărător.

Propunerea de prelungire a arestării se soluţionează în camera de consiliu.

Inculpatul este adus în faţa instanţei şi va fi asistat de apărător.

În cazul în care inculpatul arestat se afla internat în spital şi din cauza stării sănătăţii nu poate fi adus în faţa instanţei sau în alte cazuri deosebite în care deplasarea sa nu este posibila, propunerea va fi examinata în lipsa inculpatului, dar numai în prezenta aparatorului, căruia i se da cuvântul pentru a pune concluzii.

Participarea procurorului este obligatorie.

În cazul în care instanţa acorda prelungirea, aceasta nu va putea depăşi 30 de zile.

Instanţa soluţionează propunerea şi se pronunţa asupra prelungirii arestării preventive, în termen de 24 de ore de la primirea dosarului, şi comunică încheierea celor lipsa de la judecata în acelaşi termen.

Încheierea prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării poate fi atacată cu recurs de procuror sau de inculpat în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul se soluţionează înainte de expirarea duratei arestării preventive.

Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive nu este suspensiv de executare.

Inculpatul este adus la judecarea recursului.

Măsura dispusă de instanţa se comunică administraţiei locului de deţinere, care este obligată sa o aducă la cunoştinţa inculpatului.

Dacă încheierea primei instanţe care se pronunţa asupra prelungirii arestării preventive nu este atacată cu recurs, instanţa este obligată sa restituie dosarul procurorului în termen de 24 de ore de la expirarea termenului de recurs.

Instanţa poate acorda şi alte prelungiri, fiecare neputând depăşi 30 de zile. Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător. Durata maxima a arestării preventive în cursul urmăririi penale este de un an. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţa sau închisoarea de 10 ani ori mai mare, durata maxima a arestării preventive este de 2 ani.

Prelungirea arestării inculpatului după trimiterea în judecata, până la prima înfăţişare

Art. 160. – Când procurorul dispune, prin rechizitoriu, trimiterea în judecata a inculpatului aflat în stare de arest, dosarul se înaintează instanţei competente cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare.

Instanţa, în camera de consiliu, procedează potrivit art. 300^1 şi, în cazul în care considera necesar, prelungeşte durata arestării până la prima înfăţişare, fără a putea depăşi 30 de zile. Dispoziţiile art. 159 alin. 3, 4, 5, 7 şi 11 se aplică în mod corespunzător.

87.După articolul 160 se introduc articolele 160^a-160^d cu următorul cuprins:

Menţinerea arestării la prima înfăţişare

Art. 160^a. - În cauzele în care arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale s-a prelungit, potrivit art. 160, instanţa, la prima înfăţişare, poate dispune menţinerea arestării preventive, în condiţiile art. 160^c şi 300^2.

Arestarea inculpatului în cursul judecaţii

Art. 160^b. - Instanţa poate dispune, în cursul judecaţii, prin încheiere motivată, arestarea preventivă a inculpatului, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi exista vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148. În cursul judecaţii în prima instanţa arestarea preventivă este luată pe o durată ce nu poate depăşi 30 de zile.

Încheierea primei instanţe şi a instanţei de apel poate fi atacată separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa. Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore, iar recursul se judeca în 3 zile. Recursul declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare.

Când instanţa dispune arestarea inculpatului, emite un mandat de arestare, care va cuprinde, în mod corespunzător, menţiunile prevăzute în art. 151.

Faţa de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeaşi cauza, în cursul urmăririi penale sau al judecaţii, instanţa poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit elemente noi care să facă necesară privarea sa de libertate.

Prelungirea arestării în cursul judecaţii

Art. 160^c. - În cursul judecaţii, în prima instanţa, în cazul în care apar elemente noi care fac necesară prelungirea privarii de libertate, instanţa poate dispune, prin încheiere motivată, prelungirea arestării pentru cel mult 30 de zile de fiecare data, fără a putea depăşi limita prevăzută în art. 140 alin. 2.

Dispoziţiile alin. 1 privind prelungirea arestării sunt aplicabile şi în cazul în care arestarea s-a dispus în cursul urmăririi penale şi s-a menţinut în cursul judecaţii în fond a cauzei.

Arestarea şi prelungirea arestării inculpatului condamnat de instanţa de fond

Art. 160^d. - Dacă inculpatul a fost condamnat de instanţa de fond la pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viaţa, dispunandu-se arestarea ori prelungirea arestării prin hotărâre, la termenul fixat conform art. 375 alin. 1 pentru judecarea apelului sau la termenul fixat conform art. 385^12 alin. 1 pentru judecarea recursului, instanţa verifica, din oficiu, legalitatea arestării şi dispune, prin încheiere motivată, prelungirea sau revocarea acestei măsuri.

În cazul în care s-a dispus arestarea preventivă în cursul judecării apelului sau recursului, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 160^b şi ale art. 160^c alin. 1.

88.După articolul 160^d din capitolul I al titlului IV din partea generală se introduce secţiunea IV^1, respectiv articolele 160^e, 160^f, 160^g şi 160^h cu următorul cuprins:

Secţiunea IV^1Dispoziţii speciale pentru minori

Dispoziţii generale

Art. 160^e. - Reţinerea, arestarea provizorie şi arestarea preventivă a minorului se fac potrivit dispoziţiilor prevăzute în secţiunile I, II şi IV, cu derogarile şi completările din prezenta secţiune.

Drepturile proprii şi regimul special pentru minori

Art. 160^f. - Minorilor reţinuţi sau arestaţi preventiv li se asigura, pe lângă drepturile prevăzute de lege pentru detinutii preventiv ce au depăşit 18 ani, drepturi proprii şi un regim special de detenţie preventivă, în raport cu particularităţile vârstei lor, astfel încât măsurile privative de libertate, luate faţă de minori în scopul bunei desfăşurări a procesului penal ori al împiedicării sustragerii lor de la urmărirea penală, judecata ori de la executarea pedepsei, sa nu prejudicieze dezvoltarea fizica, psihică sau morala a minorului.

Invinuitilor sau inculpaţilor minori, reţinuţi ori arestaţi preventiv, li se asigura în toate cazurile asistenţa juridică obligatorie, organele judiciare fiind obligate sa ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu dacă minorul nu şi-a ales unul şi pentru ca acesta să poată lua contact direct cu minorul arestat şi sa comunice cu el.

Atunci când se dispune reţinerea sau arestarea preventivă a unui invinuit ori inculpat minor se încunoştinţează despre aceasta imediat, în cazul reţinerii, şi în termen de 24 de ore, în cazul arestării, părinţii, tutorele, persoana în îngrijirea sau supravegherea căreia se afla minorul, alte persoane pe care le desemnează acesta, iar în caz de arestare, şi serviciul de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate de pe lângă instanţa căreia i-ar reveni sa judece în prima instanţa cauza, consemnându-se aceasta într-un proces-verbal.

În timpul reţinerii sau arestării preventive, minorii se ţin separat de majori, în locuri anume destinate minorilor arestaţi preventiv.

Respectarea drepturilor şi a regimului special prevăzute de lege pentru minorii reţinuţi sau arestaţi preventiv este asigurata prin controlul unui judecător anume desemnat de preşedintele instanţei, prin vizitarea locurilor de deţinere preventivă de către procuror, precum şi prin controlul altor organisme abilitate de lege sa viziteze detinutii preventiv.

Reţinerea minorului la dispoziţia organului de cercetare penală sau a procurorului

Art. 160^g. - În mod cu totul excepţional, minorul între 14 şi 16 ani, care răspunde penal, poate fi reţinut la dispoziţia procurorului sau a organului de cercetare penală, cu înştiinţarea şi sub controlul procurorului, pentru o durată ce nu poate depăşi 10 ore, dacă exista date certe ca minorul a comis o infracţiune pedepsita de lege cu detenţiunea pe viaţa sau închisoare de 10 ani ori mai mare.

Reţinerea poate fi prelungită numai dacă se impune, prin ordonanţa motivată, de procuror, pentru o durată de cel mult 10 ore.

Arestarea preventivă a minorului

Art. 160^h. - Minorul între 14 şi 16 ani nu poate fi arestat preventiv decât dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta de care este invinuit este detenţiunea pe viaţa sau închisoarea de 10 ani ori mai mare şi o alta măsura preventivă nu este suficienta.

Durata arestării inculpatului minor între 14 şi 16 ani este, în cursul urmăririi penale sau al judecaţii în prima instanţa, de cel mult 15 zile. Prelungirea acestei măsuri în cursul urmăririi penale sau al judecaţii în prima instanţa nu poate fi dispusă decât în mod excepţional, de fiecare data cu cel mult 15 zile. Arestarea preventivă a minorului în cursul urmăririi penale nu poate să depăşească, în total, 60 de zile.

Inculpatul minor mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv în cursul urmăririi penale sau al judecaţii în prima instanţa pe o durată de cel mult 20 de zile. Durata măsurii preventive poate fi prelungită în cursul urmăririi penale sau în cursul judecaţii în prima instanţa, de fiecare data cu 20 de zile. Arestarea preventivă a inculpatului minor în cursul urmăririi penale nu poate să depăşească, în total, 90 de zile. În mod excepţional, când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţa sau închisoarea de 10 ani ori mai mare, arestarea preventivă a inculpatului minor în cursul urmăririi penale poate fi prelungită până la un an.

Durata arestării învinuitului minor este de cel mult 3 zile.

89.Articolul 160^1 va avea următorul cuprins:

Modalităţile liberării provizorii

Art. 160^1. – În tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune.

90.La articolul 160^2, alineatele 1 şi 2 vor avea următorul cuprins:

Art. 160^2. – Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpa, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 12 ani.

Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care invinuitul sau inculpatul este recidivist ori când exista date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica sa săvârşească alte infracţiuni sau ca acesta va incerca sa zadarniceasca aflarea adevărului prin influentarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de proba sau prin alte asemenea fapte.

91.După articolul 160^2 se introduc articolele 160^2a şi 160^2b cu următorul cuprins:

Organul care dispune liberarea provizorie

Art. 160^2a. - Liberarea provizorie sub control judiciar se dispune, atât în cursul urmăririi penale, cat şi în cursul judecaţii, de instanţa de judecată.

Organul care efectuează controlul respectării obligaţiilor

Art. 160^2b. - Controlul modului în care invinuitul sau inculpatul respecta obligaţiile stabilite de instanţa revine judecătorului delegat cu executarea, precum şi procurorului şi organului de poliţie.

92.Articolele 160^3 şi 160^4 vor avea următorul cuprins:

Modificarea sau ridicarea controlului judiciar

Art. 160^3. – Controlul judiciar instituit de instanţa poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.

Condiţiile liberării

Art. 160^4. – Liberarea provizorie pe cauţiune se poate acorda de instanţa de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cat şi al judecaţii, la cerere, când s-a depus cauţiunea şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 160^2 alin. 1 şi 2.

Pe timpul liberării provizorii, invinuitul sau inculpatul este obligat să se prezinte, la chemarea instanţei, sa comunice orice schimbare de domiciliu sau reşedinţa şi să respecte obligaţiile prevăzute în art. 160^2 alin. 3 pe care instanţa le dispune.

93.La articolul 160^5, alineatele 1, 3 şi litera b) a alineatului 4 vor avea următorul cuprins:

Art. 160^5. – Cauţiunea garantează respectarea de către invinuit sau inculpat a obligaţiilor ce-i revin în timpul liberării provizorii.

..................................................................

Consemnarea cauţiunii se face pe numele învinuitului sau inculpatului şi la dispoziţia instanţei care a stabilit cuantumul cauţiunii.

..................................................................

b)se constata de instanţa, prin încheiere, că nu mai exista temeiurile care au justificat măsura arestării preventive;

94.La articolul 160^5 alineatul 4, după litera e) se introduce litera f) cu următorul cuprins:

f)cererea de liberare provizorie a fost respinsă potrivit art. 160^8a alin. 6.

95.Articolul 160^6 va avea următorul cuprins:

Cererea de liberare provizorie şi organul competent sa o rezolve

Art. 160^6. – Cererea de liberare provizorie poate fi facuta, atât în cursul urmăririi penale, cat şi în cursul judecaţii, de către invinuit sau inculpat, soţul ori rudele apropiate ale acestuia.

Cererea trebuie să cuprindă numele, prenumele, domiciliul şi calitatea persoanei care o face, precum şi menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii.

În cazul liberării provizorii pe cauţiune, cererea trebuie să cuprindă şi obligaţia depunerii cauţiunii şi menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privind cazurile de nerestituire a cauţiunii.

Rezolvarea cererii, în cursul urmăririi penale, revine instanţei căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond, iar în cursul judecaţii, instanţei sesizate cu judecarea cauzei.

Cererea depusa la organul de cercetare penală, la procuror ori la administraţia locului de deţinere se înaintează, în termen de 24 de ore, instanţei competente.

96.Articolele 160^7 şi 160^8 vor avea următorul cuprins:

Măsurile premergătoare examinării cererii

Art. 160^7. – Instanţa verifica dacă cererea de liberare provizorie cuprinde menţiunile prevăzute în art. 160^6 alin. 2 şi 3 şi, dacă este cazul, ia măsuri pentru completarea acesteia. Când cererea este depusa la instanţa înaintea termenului de judecată, aceste obligaţii revin preşedintelui, care procedează şi la încunoştinţarea persoanei care a făcut cererea despre termenul de judecare a cererii.

Când cererea este facuta de o altă persoană decât invinuitul sau inculpatul, din cele arătate în art. 160^6 alin. 1, instanţa îl întreabă pe invinuit sau pe inculpat dacă îşi însuşeşte cererea, iar declaraţia acestuia se consemnează pe cerere.

Examinarea şi admiterea în principiu a cererii

Art. 160^8. – Instanţa examinează, de urgenta, cererea, verificand dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a acesteia.

În cazul cererii de liberare pe cauţiune, dacă instanţa constata ca sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, stabileşte cuantumul cauţiunii şi termenul în care cauţiunea trebuie depusa, incunostintand despre aceasta persoana care a făcut cererea. După depunerea dovezii de consemnare a cauţiunii, instanţa admite în principiu cererea şi fixează termenul pentru soluţionarea ei.

Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi dovada de consemnare a cauţiunii nu a fost depusa, cererea se respinge.

97.După articolul 160^8 se introduce articolul 160^8a cu următorul cuprins:

Soluţionarea cererii

Art. 160^8a. - Soluţionarea cererii se face după ascultarea învinuitului sau a inculpatului, a concluziilor aparatorului, precum şi ale procurorului.

În cazul în care se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege şi cererea este intemeiata, instanţa admite cererea şi dispune punerea în libertate provizorie a învinuitului sau inculpatului.

Instanţa, în cazul admiterii cererii de liberare provizorie, stabileşte şi obligaţiile ce urmează a fi respectate de invinuit sau inculpat.

Copia dispozitivului încheierii rămase definitive ori un extras al acesteia se trimite administraţiei locului de deţinere şi organului de poliţie în a cărui raza teritorială locuieşte invinuitul sau inculpatul. Persoanele interesate se încunoştinţează.

Administraţia locului de deţinere este obligată sa ia măsuri pentru punerea de îndată în libertate a învinuitului sau inculpatului.

În cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, când cererea este neîntemeiată sau când aceasta a fost facuta de către o altă persoană şi nu a fost însuşită de invinuit sau de inculpat, instanţa respinge cererea.

98.Articolele 160^9 şi 160^10 vor avea următorul cuprins:

Recursul împotriva încheierilor privind liberarea provizorie

Art. 160^9. – Împotriva încheierii prin care s-a admis ori s-a respins cererea de liberare provizorie se poate face recurs de către invinuit sau inculpat ori de către procuror, la instanţa superioară.

Termenul de recurs este de 24 de ore şi curge de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsa.

Dosarul va fi înaintat instanţei de recurs în termen de 24 de ore.

Recursul se judeca în termen de doua zile.

Recursul se va soluţiona în camera de consiliu.

Invinuitul sau inculpatul este adus la judecarea recursului. Participarea procurorului este obligatorie.

Instanţa se pronunţa în aceeaşi zi asupra admiterii sau respingerii recursului.

Recursul împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie nu este suspensiv de executare.

Dosarul se restituie în termen de 24 de ore de la soluţionarea recursului.

Dispoziţiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător şi în cazul modificării sau ridicării controlului judiciar.

Revocarea liberării

Art. 160^10. – Liberarea provizorie poate fi revocată dacă:

a)se descoperă fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la data admiterii cererii de liberare provizorie şi care justifica arestarea învinuitului sau inculpatului;

b)invinuitul sau inculpatul nu îndeplineşte, cu rea-credinţa, obligaţiile ce-i revin potrivit art. 160^2 alin. 3 şi art. 160^4 alin. 2 sau incearca sa zadarniceasca aflarea adevărului ori săvârşeşte din nou, cu intenţie, o infracţiune pentru care este urmărit sau judecat.

Revocarea liberării provizorii se dispune de instanţa, prin încheiere, cu ascultarea învinuitului sau inculpatului asistat de apărător. Revocarea se dispune şi în lipsa învinuitului sau inculpatului, când acesta, fără motive temeinice, nu se prezintă la chemarea facuta.

În caz de revocare a liberării provizorii, instanţa dispune arestarea preventivă a învinuitului sau inculpatului şi emite un nou mandat de arestare.

Împotriva încheierii instanţei prin care s-a dispus revocarea liberării provizorii se poate face recurs.

Dispoziţiile art. 160^9 se aplică în mod corespunzător.

99.La articolul 162, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 162. – Dacă procurorul, în cursul urmăririi penale, constata ca invinuitul sau inculpatul se afla în vreuna dintre situaţiile arătate în art. 113 sau 114 din Codul penal, sesizează instanţa care, dacă este cazul, dispune luarea, în mod provizoriu, a măsurii de siguranţă corespunzătoare. În cursul judecaţii măsura de siguranţă corespunzătoare este dispusă, de asemenea, în mod provizoriu de instanţa de judecată.

100.La articolul 162, după alineatul 1 se introduce alineatul 1^1 cu următorul cuprins:

Instanţa dispune luarea măsurilor de siguranţă prevăzute în alin. 1 numai după ascultarea învinuitului ori inculpatului şi în prezenta aparatorului şi a procurorului.

101.La articolul 162, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

Instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a internării medicale provizorii şi, totodată, sesizează comisia medicală competenţa sa avizeze internarea bolnavilor mintali şi a toxicomanilor periculosi.

102.La articolul 163, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 163. – Măsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea repararii pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

103.La articolul 163 alineatul 6, litera a) se abroga.

104.La articolul 164, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

Măsurile asiguratorii dispuse de procuror sau de instanţa de judecată pot fi aduse la îndeplinire şi prin organele proprii de executare ale unităţii pagubite, în cazul în care aceasta este una dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal.

105.La articolul 165, alineatul 7 va avea următorul cuprins:

Obiectele sechestrate se păstrează până la ridicarea sechestrului.

106.La articolul 168, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 168. – În contra măsurii asiguratorii luate şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, invinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum şi orice altă persoană interesată se pot plange procurorului sau instanţei de judecată, în orice faza a procesului penal.

107.La articolul 169, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 169. – Dacă procurorul sau instanţa de judecată constata ca lucrurile ridicate de la invinuit ori inculpat, sau de la orice persoană care le-a primit spre a le păstra, sunt proprietatea persoanei vătămate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau deţinerea sa, dispune restituirea acestor lucruri persoanei vătămate. Orice altă persoană care pretinde un drept asupra lucrurilor ridicate poate cere, potrivit dispoziţiilor art. 168, stabilirea acestui drept şi restituirea.

108.Articolul 170 va avea următorul cuprins:

Restabilirea situaţiei anterioare

Art. 170. – Procurorul sau instanţa de judecată poate lua măsuri de restabilire a situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii, când schimbarea acelei situaţii a rezultat în mod vadit din comiterea infracţiunii, iar restabilirea este posibila.

109.La articolul 171, alineatele 2 şi 3 vor avea următorul cuprins:

Asistenţa juridică este obligatorie când invinuitul sau inculpatul este minor, militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat sau mobilizat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, când este arestat chiar în alta cauza ori când organul de urmărire penală sau instanţa apreciază ca invinuitul ori inculpatul nu şi-ar putea face singur apărarea, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.

În cursul judecaţii, asistenţa juridică este obligatorie şi în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţa sau pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

110.La articolul 171, după alineatul 4 se introduce alineatul 4^1 cu următorul cuprins:

Când asistenţa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat la doua termene consecutive, după caz, la data stabilită pentru efectuarea unui act de urmărire penală sau la termenul de judecată fixat, ingreunand astfel în mod voit desfăşurarea şi soluţionarea procesului penal, organul judiciar desemnează un apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordându-i timpul necesar pentru pregătirea apărării, care nu poate fi mai mic de 3 zile, cu excepţia soluţionării cererilor privind arestarea preventivă, unde termenul nu poate fi mai mic de 24 de ore.

111.La articolul 171, alineatul 6 va avea următorul cuprins:

Dacă la judecarea cauzei apărătorul lipseşte şi nu poate fi înlocuit în condiţiile alin. 4^1, cauza se amana.

112.La articolul 172, alineatul 4 va avea următorul cuprins:

Persoana reţinută sau arestata are dreptul sa ia contact cu apărătorul, asigurându-i-se confidenţialitatea convorbirilor.

113.La articolul 173, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 173. – Apărătorul părţii vătămate, al părţii civile şi al părţii responsabile civilmente are dreptul sa asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală şi poate formula cereri şi depune memorii.

114.Articolul 174 va avea următorul cuprins:

Reprezentarea

Art. 174. – În cursul judecaţii invinuitul şi inculpatul, precum şi celelalte părţi pot fi reprezentaţi, cu excepţia cazurilor în care prezenta învinuitului sau inculpatului este obligatorie.

În cazurile în care legea admite reprezentarea învinuitului sau inculpatului, instanţa de judecată, când apreciază necesară prezenta învinuitului sau inculpatului, dispune aducerea lui.

115.La articolul 177, alineatele 8 şi 9 vor avea următorul cuprins:

Dacă invinuitul sau inculpatul locuieşte în străinătate, citarea se face prin scrisoare recomandată, în afară de cazul în care, prin lege, se dispune altfel. Avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de destinatar, tine loc de dovada a îndeplinirii procedurii de citare.

Citarea altor persoane decât invinuitul sau inculpatul se face potrivit dispoziţiilor din prezentul articol. Unităţile la care se referă art. 145 din Codul penal şi alte persoane juridice se citeaza la sediul acestora, iar în cazul neidentificarii sediului, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărui raza teritorială s-a săvârşit infracţiunea.

116.La articolul 178, după alineatul 2 se introduce alineatul 2^1 cu următorul cuprins:

În cazul în care scrisoarea recomandată prin care se citeaza un invinuit sau inculpat care locuieşte în străinătate nu poate fi înmânată datorită refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum şi în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin posta a cetăţenilor săi, citaţia se va afişa la sediul parchetului sau al instanţei, după caz.

117.La articolul 178, alineatul 4 va avea următorul cuprins:

Citaţia destinată unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 din Codul penal sau altei persoane juridice se preda la registratura sau funcţionarului însărcinat cu primirea corespondentei. Dispoziţiile alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

118.La articolul 183, după alineatul 2 se introduc alineatele 3 şi 4 cu următorul cuprins:

Persoanele aduse cu mandat, potrivit alin. 1 şi 2, nu pot rămâne la dispoziţia organului judiciar decât timpul strict necesar pentru audierea lor, în afară de cazul când s-a dispus reţinerea ori arestarea preventivă a acestora.

Persoana adusă cu mandat de aducere este ascultata de îndată de către organul judiciar.

119.La articolul 184, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

Dacă persoana arătată în mandatul de aducere nu poate fi adusă din motive de boala, cel însărcinat cu executarea mandatului constata aceasta printr-un proces-verbal, care se înaintează de îndată organului de urmărire penală ori instanţei de judecată.

120.La articolul 184, după alineatul 2 se introduce alineatul 2^1 cu următorul cuprins:

Dispoziţiile alin. 2 se aplică şi în cazul în care persoana arătată în mandat, cu excepţia învinuitului sau inculpatului, nu poate fi adusă din orice alta cauza.

121.La articolul 184, după alineatul 3 se introduce alineatul 3^1 cu următorul cuprins:

Dacă invinuitul sau inculpatul refuza să se supună mandatului sau incearca sa fuga, va fi constrâns la aceasta.

122.Articolul 188 va avea următorul cuprins:

Calcularea termenelor în cazul măsurilor preventive

Art. 188. – În calcularea termenelor privind măsurile preventive, ora sau ziua de la care începe şi cea la care se sfârşeşte termenul intră în durata acestuia.

123.La articolul 189 se introduce alineatul 2 cu următorul cuprins:

Cheltuielile judiciare prevăzute în alin. 1, avansate de stat, sunt cuprinse distinct, după caz, în bugetul de venituri şi cheltuieli al Ministerului Justiţiei, Ministerului Public şi Ministerului de Interne.

124.La articolul 190, alineatele 2, 3 şi 6 vor avea următorul cuprins:

Martorul, expertul şi interpretul care sunt salariaţi au dreptul şi la venitul de la locul de muncă, pe durata lipsei de la serviciu, pricinuită de chemarea la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată.

Martorul care nu este salariat, dar are venit din munca, este îndreptăţit sa primească şi o compensare.

..................................................................

Suma care reprezintă venitul arătat în alin. 2 se plăteşte de cel la care lucrează martorul, expertul sau interpretul.

125.La articolul 191, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 191. – În caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepţia cheltuielilor privind interpreţii desemnaţi de organele judiciare, potrivit legii, precum şi în cazul în care s-a dispus acordarea de asistenţa gratuita, care rămân în sarcina statului.

126.La articolul 192 alineatul 1 punctul 2, litera a) va avea următorul cuprins:

a)inculpat, dacă s-a dispus înlocuirea răspunderii penale sau exista o cauza de nepedepsire;

127.La articolul 192 alineatul 1, partea introductivă a punctului 3 va avea următorul cuprins:

3.În caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii, precum şi în cazul existenţei unei cauze de nepedepsire, dacă inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de către:

128.La articolul 192, după alineatul 5 se introduce alineatul 6 cu următorul cuprins:

Cheltuielile pentru plata interpreţilor desemnaţi de organele judiciare, potrivit legii, pentru asistarea părţilor rămân, în toate cazurile, în sarcina statului.

129.Articolul 198 va avea următorul cuprins:

Abateri judiciare

Art. 198. – Următoarele abateri săvârşite în cursul procesului penal se sancţionează cu amendă judiciară de la 500.000 lei la 2.000.000 lei:

a)neîndeplinirea sau îndeplinirea gresita ori cu întârziere a lucrărilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum şi a oricăror alte lucrări, dacă prin acestea s-au provocat întârzieri în desfăşurarea procesului penal;

b)neîndeplinirea ori îndeplinirea gresita a îndatoririlor de inmanare ori de comunicare a citaţiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum şi neexecutarea mandatelor de aducere.

Lipsa nejustificată a aparatorului, ales sau desemnat din oficiu, când asistenţa juridică a învinuitului sau inculpatului este obligatorie potrivit legii, se sancţionează cu amendă judiciară de la 1.000.000 lei la 2.500.000 lei.

Următoarele abateri săvârşite în cursul procesului penal se sancţionează cu amendă judiciară de la 1.000.000 lei la 10.000.000 lei:

a)lipsa nejustificată a martorului, expertului sau interpretului legal citat;

b)tergiversarea de către expert sau interpret a îndeplinirii însărcinărilor primite;

c)neîndeplinirea de către orice persoană a obligaţiei de prezentare, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, a obiectelor ori înscrisurilor cerute de acestea, precum şi neîndeplinirea aceleiaşi obligaţii de către conducătorul unităţii sau de cel însărcinat cu aducerea la îndeplinire a acestei obligaţii;

d)nerespectarea obligaţiei de păstrare, prevăzută în art. 109 alin. 5;

e)neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreia urmează a se efectua o expertiza a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia sau pentru efectuarea la timp a expertizei;

f)neîndeplinirea, în mod nejustificat, de către organul de cercetare penală a dispoziţiilor date de procuror, potrivit legii, sau neprezentarea, în mod nejustificat, procurorului, a dosarelor ori actelor de urmărire penală, în termenul prevăzut de lege;

g)necomunicarea, în mod nejustificat, procurorului, în termenul prevăzut de lege, de către organul de cercetare penală, a începerii urmăririi penale, precum şi neexecutarea, de către acesta, în termenul şi condiţiile prevăzute de lege, a dispoziţiilor scrise ale procurorului sau ale instanţei de judecată;

h)nerespectarea de către oricare dintre părţile şi persoanele care asista la şedinţa de judecată a măsurilor luate de către preşedintele completului de judecată potrivit art. 298.

Amenzile judiciare aplicate de procuror sau de instanţa de judecată constituie venituri la bugetul de stat şi se cuprind distinct în bugetul Ministerului Justiţiei, potrivit legii.

Aplicarea amenzii judiciare nu inlatura răspunderea penală, în cazul în care fapta constituie infracţiune.

130.La articolul 201, litera a) a alineatului 2 şi alineatul 3 vor avea următorul cuprins:

a)organele de cercetare ale poliţiei judiciare;

..................................................................

Ca organe de cercetare ale poliţiei judiciare funcţionează lucrători specializaţi din Ministerul de Interne anume desemnaţi de ministrul de interne, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, şi îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie sau sunt desemnaţi şi funcţionează în alt mod, potrivit unor legi speciale.

131.Articolul 207 va avea următorul cuprins:

Competenţa organelor de cercetare ale poliţiei judiciare

Art. 207. – Cercetarea penală se efectuează de organele de cercetare ale poliţiei judiciare, pentru orice infracţiune care nu este data, în mod obligatoriu, în competenţa altor organe de cercetare penală.

132.La articolul 208 alineatul 1, literele a) şi d) vor avea următorul cuprins:

a)ofiţerii anume desemnaţi de către comandantii unităţilor militare corp aparte şi similare, pentru militarii în subordine. Cercetarea poate fi efectuată şi personal de către comandant;

...................................................................

d)ofiţerii poliţiei de frontieră, anume desemnaţi pentru infracţiunile de frontieră;

133.La articolul 209, alineatele 1 şi 3 vor avea următorul cuprins:

Art. 209. – Procurorul supraveghează urmărirea penală; în exercitarea acestei atribuţii procurorii conduc şi controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare şi a altor organe de cercetare speciale.

....................................................................

Urmărirea penală se efectuează, în mod obligatoriu, de către procuror, în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 155-173, 174-177, 179, 189 alin. 3-5, art. 190, 191, art. 211 alin. 4, art. 212, 236, 236^1, 239, 239^1, 250, 252, 254, 255, 257, 265, 266, 267, 267^1, 268, 273-276, 279^1, 280, 280^1, 302^2, 317, 323 şi 356-361 din Codul penal, în cazurile arătate în art. 27 pct. 1 lit. b)-e), art. 28^1 pct. 1 lit. b) şi c) şi pct. 5, art. 28^2 pct. 1 lit. b) şi art. 29 pct. 1 din prezentul cod, în cazul infracţiunilor împotriva protecţiei muncii, precum şi în cazul altor infracţiuni date prin lege în competenţa sa.

134.La articolul 209, alineatul 5 va avea următorul cuprins:

Atunci când urmărirea penală este efectuată de procuror, rechizitoriul este supus confirmării prim-procurorului parchetului, iar când urmărirea este facuta de acesta, confirmarea se face de procurorul ierarhic superior. Când urmărirea penală este efectuată de un procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, rechizitoriul este supus confirmării procurorului-şef de secţie, iar când urmărirea penală este efectuată de acesta, confirmarea se face de către procurorul general al acestui parchet.

135.La articolul 214 alineatul 1, după litera b) se introduce litera c) cu următorul cuprins:

c)ofiţerii şi subofiterii din cadrul Jandarmeriei Române pentru infracţiunile constatate pe timpul executării misiunilor specifice.

136.La articolul 215, denumirea marginala şi litera b) a alineatului 1 vor avea următorul cuprins:

Actele încheiate de comandantii de nave şi aeronave, precum şi de agenţii de poliţie de frontieră

b)agenţii de poliţie de frontieră, pentru infracţiunile de frontieră.

137.La articolul 218, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 218. – Procurorul conduce şi controlează nemijlocit activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare şi a altor organe de cercetare speciale şi supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale.

138.La articolul 219, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 219. – Procurorul poate să dea dispoziţii cu privire la efectuarea oricărui act de urmărire penală. În cazul organelor de cercetare ale poliţiei judiciare, organele ierarhic superioare ale acestora nu pot să le dea îndrumări sau dispoziţii privind cercetarea penală, procurorul fiind singurul competent în acest sens.

139.La articolul 219, după alineatul 2 se introduce alineatul 3 cu următorul cuprins:

În cazul neîndeplinirii sau al îndeplinirii în mod defectuos, de către organul de cercetare penală, a dispoziţiilor date de procuror, acesta va sesiza conducătorul organului de cercetare penală, care are obligaţia ca în termen de 3 zile de la sesizare sa comunice procurorului măsurile dispuse.

140.La articolul 222, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 222. – Plângerea este încunoştinţarea facuta de o persoană fizica sau de o persoană juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune.

141.La articolul 223, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 223. – Denunţul este încunoştinţarea facuta de către o persoană fizica sau de către o persoană juridică despre săvârşirea unei infracţiuni.

142.La articolul 223, alineatul 4 se abroga.

143.După articolul 224 se introduc articolele 224^1-224^4 cu următorul cuprins:

Actele premergătoare efectuate de investigatorii sub acoperire

Art. 224^1. – În cazul în care exista indicii temeinice şi concrete ca s-a săvârşit sau ca se pregăteşte săvârşirea unei infracţiuni contra siguranţei naţionale prevăzute în Codul penal şi în legi speciale, precum şi în cazul infracţiunilor de trafic de stupefiante şi de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, sau a unei infracţiuni prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, ori a unei alte infracţiuni grave care nu poate fi descoperită sau ai carei făptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace, pot fi folosiţi, în vederea strangerii datelor privind existenta infracţiunii şi identificarea persoanelor faţă de care exista presupunerea ca au săvârşit o infracţiune, investigatori sub o alta identitate decât cea reală.

Investigatorii sub acoperire sunt lucrători operativi din Ministerul de Interne, precum şi din organele de stat care desfăşoară, potrivit legii, activităţi de informaţii pentru realizarea siguranţei naţionale, anume desemnaţi în acest scop, şi pot fi folosiţi numai pe o perioadă determinata, în condiţiile prevăzute în art. 224^2 şi 224^3.

Investigatorul sub acoperire culege date şi informaţii în baza autorizaţiei emise potrivit dispoziţiilor prevăzute în art. 224^2, pe care le pune, în totalitate, la dispoziţia organului de urmărire penală.

Autorizarea folosirii investigatorilor sub acoperire

Art. 224^2. – Persoanele prevăzute în art. 224^1 pot efectua investigaţii numai cu autorizarea motivată a procurorului desemnat de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel.

Autorizarea este data prin ordonanţa motivată, pentru o perioadă de cel mult 60 de zile şi poate fi prelungită pentru motive temeinic justificate. Fiecare prelungire nu poate depăşi 30 de zile, iar durata totală a autorizării, în aceeaşi cauza şi cu privire la aceeaşi persoana, nu poate depăşi un an.

În cererea de autorizare adresată procurorului se vor menţiona datele şi indiciile privitoare la faptele şi persoanele faţă de care exista presupunerea ca au săvârşit o infracţiune, precum şi perioada pentru care se cere autorizarea.

Ordonanţa procurorului prin care se autorizeaza folosirea investigatorului sub acoperire trebuie să cuprindă, pe lângă menţiunile prevăzute la art. 203, următoarele:

a)indiciile temeinice şi concrete care justifica măsura şi motivele pentru care măsura este necesară;

b)activităţile pe care le poate desfăşura investigatorul sub acoperire;

c)persoanele faţă de care exista presupunerea ca au săvârşit o infracţiune;

d)identitatea sub care investigatorul sub acoperire urmează sa desfăşoare activităţile autorizate;

e)perioada pentru care se da autorizarea;

f)alte menţiuni prevăzute de lege.

În cazuri urgente şi temeinic justificate se poate solicita autorizarea şi a altor activităţi decât cele pentru care exista autorizare, procurorul urmând să se pronunţe de îndată.

Folosirea datelor obţinute de investigatorii sub acoperire

Art. 224^3. – Datele şi informaţiile obţinute de investigatorul sub acoperire pot fi folosite numai în cauza penală şi în legătură cu persoanele la care se referă autorizaţia emisă de procuror.

Aceste date şi informaţii vor putea fi folosite şi în alte cauze sau în legătură cu alte persoane, dacă sunt concludente şi utile.

Măsuri de protecţie a investigatorilor sub acoperire

Art. 224^4. – Identitatea reală a investigatorilor sub acoperire nu poate fi dezvaluita în timpul ori după terminarea acţiunii acestora.

Procurorul competent sa autorizeze folosirea unui investigator sub acoperire are dreptul să-i cunoască adevarata identitate, cu respectarea secretului profesional.

144.La articolul 227, denumirea marginala şi alineatul 2 vor avea următorul cuprins:

Sesizări făcute de persoane cu funcţii de conducere şi de alţi funcţionari

Obligaţiile prevăzute în alin. 1 revin şi oricărui funcţionar care a luat cunoştinţa despre săvârşirea unei infracţiuni în legătură cu serviciul în cadrul căruia îşi îndeplineşte sarcinile.

145.La articolul 228, după alineatul 3 se introduce alineatul 3^1 cu următorul cuprins:

Rezoluţia şi procesul-verbal de începere a urmăririi penale, emise de organul de cercetare penală, se supun confirmării motivate a procurorului care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală, în termen de cel mult 48 de ore de la data începerii urmăririi penale, organele de cercetare penală fiind obligate să prezinte totodată şi dosarul cauzei.

146.La articolul 228, alineatul 5 va avea următorul cuprins:

Dacă procurorul constata că nu sunt întrunite condiţiile arătate în alin. 4, restituie actele organului de urmărire penală, fie pentru completarea actelor premergătoare, fie pentru începerea urmăririi penale.

147.La articolul 228, după alineatul 6 se introduce alineatul 6^1 cu următorul cuprins:

Împotriva rezoluţiei de neincepere a urmăririi penale se poate face plângere la instanţa de judecată, potrivit art. 278^1 şi următoarele.

148.Articolele 232 şi 233 vor avea următorul cuprins:

Restituirea dosarului pentru începerea sau continuarea cercetării penale

Art. 232. – Dacă procurorul i-a restituit, în temeiul art. 228 alin. 5 sau al art. 231, actele şi dosarul, organul de urmărire penală continua efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, începe ori continua urmărirea penală, procedând la efectuarea acestora, potrivit legii, şi ţinând seama de împrejurările speciale ale fiecărei cauze.

Arestarea preventivă a învinuitului

Art. 233. – În cursul efectuării cercetării penale, dacă organul de cercetare considera ca sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a învinuitului, face propuneri în acest sens şi le înaintează procurorului.

Dacă procurorul, după ce examinează dosarul cauzei, constata ca este cazul să se ia măsura arestării preventive a învinuitului, procedează potrivit art. 146.

149.La articolul 234, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

Organul de cercetare penală, dacă considera ca sunt întrunite şi condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, procedează în acelaşi mod.

150.Articolul 236 va avea următorul cuprins:

Arestarea preventivă a inculpatului

Art. 236. – Procurorul sesizat potrivit art. 234, dacă pune în mişcare acţiunea penală şi dacă apreciază ca sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, procedează potrivit art. 149^1.

151.La articolul 237, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

Dacă procurorul a pus în mişcare acţiunea penală, organul de cercetare penală îl cheamă pe inculpat, îi comunică fapta pentru care este invinuit şi îi da explicaţii cu privire la drepturile şi obligaţiile pe care le are. Atunci când inculpatul nu locuieşte în ţara, organul de cercetare penală va tine seama, la fixarea termenului de prezentare în faţa acestuia, de reglementările speciale privind asistenţa judiciară internationala în materie penală.

152.Articolul 238 va avea următorul cuprins:

Extinderea cercetării penale

Art. 238. – Organul de cercetare penală, dacă constata fapte noi în sarcina învinuitului sau inculpatului ori împrejurări noi care pot duce la schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale ori s-a pus în mişcare acţiunea penală sau date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la săvârşirea acelei fapte, este obligat să facă propuneri procurorului pentru extinderea cercetărilor penale sau schimbarea încadrării juridice. Propunerile se înaintează în cel mult 3 zile de la data constatării faptelor, împrejurărilor sau persoanelor noi. Procurorul va decide, prin ordonanţa, în cel mult 5 zile.

153.La articolul 239, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 239. – În cazul când se constata printr-o expertiza medico-legală ca invinuitul sau inculpatul suferă de o boala grava, care îl împiedica sa ia parte la procesul penal, organul de cercetare penală înaintează procurorului propunerile sale împreună cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmăririi penale.

154.La articolul 240, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

Ordonanţa de suspendare a urmăririi penale se comunică, în copie, învinuitului sau inculpatului şi persoanei vătămate. După comunicare, dosarul se restituie organului de cercetare penală.

155.La articolul 243, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

Atunci când cazul de încetare a urmăririi penale priveşte un invinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie să se pronunţe asupra încetării urmăririi penale în aceeaşi zi în care a primit propunerea de încetare de la organul de cercetare penală. Dacă procurorul a dispus încetarea urmăririi penale, trebuie să ceara de îndată instanţei revocarea măsurii arestării preventive. În termen de 24 de ore de la primirea de la procuror a dosarului împreună cu un referat în care se menţionează cazul sau cazurile de încetare a urmăririi penale constatate, instanţa dispune, prin încheiere, revocarea măsurii şi punerea de îndată în libertate a învinuitului sau inculpatului şi restituie dosarul procurorului, în acelaşi termen, împreună cu o copie a încheierii.

156.La articolul 245 alineatul 1, litera a) va avea următorul cuprins:

a)revocării măsurilor asiguratorii luate în vederea executării pedepsei amenzii;

157.La articolul 245, după alineatul 2 se introduce alineatul 3 cu următorul cuprins:

În cazul în care încetarea urmăririi penale priveşte un invinuit sau inculpat arestat, în ordonanţa se va face menţiune şi cu privire la revocarea arestării preventive dispusă de instanţa, potrivit art. 243 alin. 3.

158.La articolul 246, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

În cazul când invinuitul sau inculpatul este arestat preventiv, instanţa înştiinţează prin adresa administraţia locului de deţinere, cu dispoziţia de a-l pune de îndată în libertate pe invinuit sau inculpat, potrivit art. 243 alin. 3.

159.La articolul 249^1, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

Împotriva ordonanţei prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală în temeiul art. 10 alin. 1 lit. b^1) se poate face plângere în termen de 20 de zile de la înştiinţarea prevăzută în art. 246.

160.La articolul 254, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 254. – Când prezentarea materialului nu a fost posibila din cauza ca inculpatul este dispărut sau s-a sustras de la chemarea înaintea organului de cercetare penală, în referatul care se întocmeşte potrivit art. 259 se arata împrejurările concrete din care rezultă cauza împiedicării.

161.Articolul 257 va avea următorul cuprins:

Prezentarea materialului de către procuror

Art. 257. – Procurorul, primind dosarul, îl cheamă pe invinuit şi îi prezintă materialul de urmărire penală potrivit dispoziţiilor art. 250 şi următoarele, care se aplică în mod corespunzător.

162.Articolul 258 va avea următorul cuprins:

Înaintarea dosarului privind pe inculpat

Art. 258. – În cauzele în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare, după completarea cercetării şi după îndeplinirea dispoziţiilor privitoare la prezentarea materialului de urmărire penală, cercetarea penală se considera terminată. Organul de cercetare penală înaintează de îndată procurorului dosarul cauzei însoţit de un referat.

163.Articolul 267 va avea următorul cuprins:

Dispoziţiile privitoare la măsurile preventive, de siguranţă sau asiguratorii

Art. 267. – În cazul în care procurorul, la întocmirea rechizitoriului potrivit art. 262 pct. 1, considera ca este necesară arestarea inculpatului, fiind întrunite condiţiile prevăzute de lege, înaintează instanţei, în termen de 24 de ore, rechizitoriul şi propunerea de arestare a inculpatului. În acelaşi mod procedează procurorul şi în cazul în care este necesară luarea măsurilor de siguranţă prevăzute în art. 113 şi 114 din Codul penal. În cazul în care procurorul considera ca se impune luarea măsurilor preventive prevăzute în art. 145 şi 145^1, dispune aceasta prin rechizitoriu.

În cazurile prevăzute în art. 262 pct. 2, art. 265 şi 268, procurorul trimite dosarul cauzei la instanţa, pentru a dispune asupra prelungirii sau revocării arestării preventive dispuse de aceasta şi a măsurilor de siguranţă prevăzute în art. 113 şi 114 din Codul penal, luate de instanţa în cursul urmăririi penale. În cazul arestării preventive provizorii şi al măsurilor preventive prevăzute în art. 145 şi 145^1, procurorul dispune revocarea acestor măsuri sau, după caz, trimite dosarul cauzei la instanţa cu propunerea de prelungire.

Încheierea prin care instanţa dispune cu privire la aceste măsuri se trimite procurorului, care face menţiune despre aceasta în ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală, de încetare a urmăririi penale, de suspendare a urmăririi penale, de restituire sau de trimitere la organul competent. Prevederile art. 243 alin. 3 şi art. 249 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Procurorul este obligat sa dispună asupra menţinerii sau revocării măsurilor de siguranţă, altele decât cele prevăzute în art. 113 şi 114 din Codul penal, şi a măsurilor asiguratorii luate în cursul urmăririi penale, sau dacă este cazul sa ia asemenea măsuri.

164.La articolul 273, după alineatul 1 se introduc alineatele 1^1 şi 1^2 cu următorul cuprins:

Redeschiderea urmăririi penale are loc, de asemenea, când instanţa de judecată, potrivit art. 278^1, a admis plângerea împotriva ordonanţei sau, după caz, a rezoluţiei procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale ori de clasare şi a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale. În cazul în care instanţa, potrivit art. 278^1, a admis plângerea împotriva rezoluţiei de neincepere a urmăririi penale şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, acesta poate reveni asupra neinceperii urmăririi şi dispune începerea urmăririi în condiţiile prevăzute de lege.

În cazurile prevăzute în alin. 1 şi 1^1, dacă se considera pe baza datelor din dosar ca se justifica luarea unei măsuri preventive, procurorul procedează potrivit art. 233 sau 236, care se aplică în mod corespunzător. În ordonanţa prin care s-a dispus reluarea urmăririi penale, se face menţiune cu privire la luarea acestor măsuri.

165.Articolul 274 va avea următorul cuprins:

Durata arestării inculpatului după reluare

Art. 274. – În cazurile de reluare a urmăririi penale prevăzute în art. 270 alin. 1 lit. a) şi c) şi în art. 273, termenul privitor la măsura arestării inculpatului curge de la data luării acestei măsuri, dispoziţiile art. 149^1 alin. 9 aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul restituirii cauzei de către instanţa de judecată, potrivit art. 272, dacă inculpatul este arestat şi instanţa menţine arestarea preventivă, termenul de 30 de zile curge de la data pronunţării hotărârii. Instanţa trimite dosarul procurorului în termen de 10 zile.

Durata arestării inculpatului poate fi prelungită potrivit art. 155 şi 159.

166.La articolul 275, alineatul 2 se abroga.

167.Articolul 278 va avea următorul cuprins:

Plângerea contra actelor procurorului

Art. 278. – Plângerea împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolva de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie.

În cazul când măsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de către aceştia, plângerea se rezolva de procurorul ierarhic superior.

În cazul rezoluţiei de neincepere a urmăririi penale sau al ordonanţei ori, după caz, al rezoluţiei de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la înştiinţarea persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 şi art. 249 alin. 2.

Dispoziţiile art. 275-277 se aplică în mod corespunzător.

168.După articolul 278 se introduce articolul 278^1 cu următorul cuprins:

Plângerea în faţa instanţei împotriva rezolutiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecata

Art. 278^1. – După respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neincepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sa judece cauza în prima instanţa.

În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile prevăzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului de 20 de zile.

Dosarul va fi trimis de parchet instanţei în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul.

Persoana faţă de care s-a dispus neinceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi, precum şi persoana care a făcut plângerea se citeaza. Neprezentarea acestor persoane legal citate nu împiedica soluţionarea cauzei. Când instanţa considera ca este absolut necesară prezenta persoanei lipsa, poate lua măsuri pentru prezentarea acesteia.

La judecarea plângerii prezenta procurorului este obligatorie.

La termenul fixat pentru judecarea plângerii, instanţa da cuvântul persoanei care a făcut plângerea, persoanei faţă de care s-a dispus neinceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire sau încetarea urmăririi şi apoi procurorului.

Instanţa, judecand plângerea, verifica rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Instanţa pronunţa una dintre următoarele soluţii:

a)respinge plângerea, prin sentinta, mentinand soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacată;

b)admite plângerea, prin sentinta, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmăririi penale, după caz. Dispoziţiile art. 333 alin. 2 se aplică în mod corespunzător;

c)admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, retine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în prima instanţa şi căile de atac, aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul prevăzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei, ca prima instanţa, îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.

Hotărârea instanţei pronunţată potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacată cu recurs de procuror, de persoana care a făcut plângerea, de persoana faţă de care s-a dispus neinceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, precum şi de orice persoane ale căror interese legitime sunt vătămate.

În situaţia prevăzută în alin. 8 lit. a) persoana în privinta căreia instanţa, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă ori să se redeschida urmărirea penală, nu mai poate fi urmărită pentru aceeaşi fapta, afară de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevăzute în art. 10.

Instanţa este obligată sa rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi sa comunice, de îndată şi motivat, persoanei care a făcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvată.

169.La articolul 279 alineatul 2, litera c) va avea următorul cuprins:

c)organului competent să efectueze urmărirea penală, când plângerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător, procuror, notar public, militar, judecător şi controlor financiar de la camera de conturi judeteana, controlor financiar de la Curtea de Conturi sau contra uneia dintre persoanele arătate în art. 29 pct. 1.

170.La articolul 300, denumirea marginala va avea următorul cuprins:

Verificarea sesizării instanţei

171.La articolul 300, alineatul 3 se abroga.

172.După articolul 300 se introduc articolele 300^1 şi 300^2 cu următorul cuprins:

Verificarea regularitatii arestării inculpatului la primirea dosarului

Art. 300^1. – În cauzele în care inculpatul este trimis în judecata în stare de arest, instanţa este datoare sa verifice din oficiu, în camera de consiliu, regularitatea luării sau, după caz, a prelungirii arestării preventive, în termen de 48 de ore de la înregistrarea dosarului la instanţa.

Dacă instanţa constata ca este justificată o noua prelungire a arestării, dispune, prin încheiere motivată, prelungirea duratei arestării până la prima zi de înfăţişare, fără ca aceasta să poată depăşi 30 de zile. Dispoziţiile art. 159 alin. 3, 4, 5, 7 şi 11 se aplică în mod corespunzător.

Verificarea regularitatii arestării inculpatului la prima înfăţişare şi în cursul judecaţii

Art. 300^2. – În cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare sa verifice, din oficiu, la prima înfăţişare, regularitatea luării şi prelungirii acestei măsuri. Dacă instanţa constata ca prelungirea arestării este justificată, dispune, prin încheiere motivată, prelungirea acestei măsuri.

Prelungirea arestării preventive de către prima instanţa se dispune pe o perioadă care nu poate depăşi 30 de zile. Dispoziţiile art. 141 se aplică în mod corespunzător.

De asemenea, prima instanţa trebuie să verifice, în cursul judecaţii, legalitatea şi temeinicia luării şi prelungirii măsurii arestării, procedând, după caz, potrivit art. 160^b şi 160^c.

173.La articolul 303, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 303. – Când se constata pe baza unei expertize medico-legale ca inculpatul suferă de o boala grava, care îl împiedica sa participe la judecata, instanţa dispune, prin încheiere, suspendarea procesului penal până când starea sănătăţii inculpatului va permite participarea acestuia la judecata.

174.La articolul 303, după alineatul 5 se introduce alineatul 6 cu următorul cuprins:

Instanţa suspenda, prin încheiere motivată, judecata şi în cazul în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate. Suspendarea se dispune până la soluţionarea de către Curtea Constituţională a excepţiei. Dacă inculpatul este arestat, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 300^2, iar dacă faţă de acesta s-a dispus măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau măsura obligării de a nu părăsi ţara, se aplică, în mod corespunzător, art. 145 şi 145^1. Încheierea este supusă recursului în termen de 5 zile de la data pronunţării.

175.Articolul 304 va avea următorul cuprins:

Note privind desfăşurarea procesului

"Art. 304. - În cursul şedinţei de judecată, grefierul consemnează toate afirmatiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv ale preşedintelui completului de judecată. Consemnarea se face prin înregistrarea cu mijloace tehnice, urmată de transcriere. În cel mai scurt timp de la terminarea şedinţei de judecată şi oricum înainte de termenul următor, părţile primesc câte o copie de pe notele grefierului sau de pe transcrierea înregistrărilor."

176.Articolul 313 va avea următorul cuprins:

"Măsuri premergătoare

Art. 313. - Preşedintele instanţei, primind dosarul cauzei, fixează de îndată termen de judecată şi dispune citarea persoanelor care trebuie să fie chemate la judecata. În cazul în care inculpatul nu locuieşte în ţara, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile art. 237 alin. 2.

Citaţia trebuie să fie înmânată inculpatului cu cel puţin 5 zile înaintea termenului fixat.

În cauzele în care inculpatul este trimis în judecata în stare de arest, preşedintele instanţei, la primirea dosarului, fixează un termen care, potrivit art. 300^1, nu poate fi mai mare de 48 de ore, înăuntrul căruia se comunică citaţia împreună cu o copie a actului de sesizare a instanţei."

177.La articolul 315, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 315. – Procurorul este obligat sa participe la şedinţele de judecată ale judecătoriilor, în cauzele în care instanţa de judecată a fost sesizată prin rechizitoriu, în cauzele în care legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii de 3 ani sau mai mare ori în cauzele în care unul dintre inculpaţi se afla în stare de detenţie sau în vreuna dintre situaţiile prevăzute în art. 171 alin. 2, precum şi în cazul în care se dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu cea a închisorii. La şedinţele de judecată privind alte infracţiuni, procurorul participa când considera necesar.

178.La articolul 318, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 318. – La termenul de judecată, după strigarea cauzei şi apelul părţilor, preşedintele verifica identitatea inculpatului. În cazul când inculpatul se afla în stare de deţinere, preşedintele se încredinţează dacă a primit în termenul prevăzut în art. 313 alin. 3 copia actului de sesizare a instanţei. Când actul nu a fost comunicat, dacă inculpatul cere, judecata se amana, iar preşedintele îi înmânează o copie de pe actul de sesizare a instanţei, făcându-se menţiune despre aceasta în încheierea de şedinţa.

179.La articolul 319, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

Martorii, experţii şi interpreţii prezenţi pot fi ascultaţi, chiar dacă nu au fost citaţi sau nu au primit citaţie, însă numai după ce s-a stabilit identitatea lor, ţinându-se seama de dispoziţiile art. 86^1 şi următoarele.

180.La articolul 327, după alineatul 6 se introduce alineatul 7 cu următorul cuprins:

Dispoziţiile art. 86^1-86^4 se aplică în mod corespunzător, atunci când este cazul.

181.După articolul 327 se introduce articolul 327^1 cu următorul cuprins:

Art. 327^1. – Declaraţiile inculpaţilor, ale martorilor ori ale altor persoane audiate în cauza, inclusiv întrebările adresate acestora de oricare dintre părţi sau de instanţa de judecată, se consemnează întocmai în condiţiile prevăzute de art. 304.

182.La articolul 332, alineatele 3 şi 4 vor avea următorul cuprins:

Împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi de orice persoană ale carei interese au fost vătămate prin hotărâre.

Dosarul este trimis procurorului, imediat după rămânerea definitivă a hotărârii la prima instanţa sau în cel mult 5 zile de la pronunţarea hotărârii de către instanţa de recurs. În cazul în care inculpatul este arestat, dosarul va fi trimis procurorului după judecarea recursului împotriva încheierii privind arestarea preventivă.

183.La articolul 338 se introduce alineatul 2 cu următorul cuprins:

Când inculpatul este arestat, instanţa trimite dosarul la procuror cu cel puţin 8 zile înainte de expirarea mandatului de arestare. Procurorul procedează potrivit dispoziţiilor art. 155, 156 şi 159.

184.La articolul 346, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

Când achitarea s-a pronunţat pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. b^1) ori pentru ca instanţa a constatat existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei sau pentru ca lipseşte vreunul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, instanţa poate obliga la repararea pagubei materiale şi a daunelor morale, potrivit legii civile.

185.Articolul 348 va avea următorul cuprins:

Rezolvarea separată a acţiunii civile

Art. 348. – Instanţa, chiar dacă nu exista constituire de parte civilă, se pronunţa asupra repararii pagubei materiale şi a daunelor morale în cazurile prevăzute în art. 17, iar în celelalte cazuri numai cu privire la restituirea lucrului, desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii.

186.La articolul 350, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 350. – Instanţa are obligaţia ca prin hotărâre să se pronunţe cu privire la luarea, prelungirea sau revocarea măsurii arestării inculpatului.

187.La articolul 350 alineatul 3, după litera c) se introduce litera d) cu următorul cuprins:

d)o măsura educativă.

188.La articolul 350, alineatul 6 va avea următorul cuprins:

Inculpatul condamnat de prima instanţa şi aflat în stare de deţinere este liberat de îndată ce durata reţinerii şi a arestării devin egale cu durata pedepsei pronunţate, deşi hotărârea nu este definitivă. Liberarea se dispune de administraţia locului de deţinere. În acest scop i se comunică, îndată după pronunţarea hotărârii, o copie după dispozitiv sau extras, care va cuprinde menţiunile prevăzute în art. 140 alin. 3.

189.La articolul 357, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 357. – Dispozitivul trebuie să cuprindă datele prevăzute în art. 70 privitoare la persoana inculpatului, soluţia data de instanţa cu privire la infracţiune, indicandu-se, în caz de condamnare, denumirea acesteia şi textul de lege în care se încadrează, iar în caz de achitare sau de încetare a procesului penal, cauza pe care se întemeiază potrivit art. 11, precum şi soluţia data cu privire la repararea pagubei materiale şi a daunelor morale. Când instanţa face aplicarea art. 86^7 din Codul penal, dispozitivul va menţiona dacă cel condamnat va executa pedeapsa în unitatea unde îşi desfăşoară activitatea sau la alta unitate. Când instanţa face aplicarea art. 86^1 din Codul penal, dispozitivul va menţiona măsurile de supraveghere prevăzute în art. 86^3 alin. 1 din Codul penal, la care trebuie să se supună condamnatul, precum şi obligaţiile stabilite de instanţa potrivit art. 86^3 alin. 3 din Codul penal.

190.La articolul 360, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

Inculpatului deţinut sau aflat în vreuna dintre situaţiile prevăzute în art. 171 alin. 2, care a lipsit de la pronunţarea hotărârii, i se comunică copia dispozitivului hotărârii. De asemenea, copia dispozitivului hotărârii se comunică administraţiei locului de deţinere.

191.La articolul 361 alineatul 1, litera d) va avea următorul cuprins:

d)sentinţele pronunţate de secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie;

192.La articolul 375, alineatul 4 se abroga.

193.La articolul 385^1 alineatul 1, literele d) şi e) vor avea următorul cuprins:

d)sentinţele pronunţate de secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie;

e)deciziile pronunţate, ca instanţe de apel, de tribunale, tribunale militare teritoriale, curţi de apel şi Curtea Militară de Apel, cu excepţia deciziilor prin care s-a dispus rejudecarea cauzelor.

194.La articolul 385^1, alineatul 4 va avea următorul cuprins:

Nu pot fi atacate cu recurs sentinţele în privinta cărora persoanele prevăzute în art. 362 nu au folosit calea apelului ori când apelul a fost retras, dacă legea prevede aceasta cale de atac. Persoanele prevăzute în art. 362 pot declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinta şi numai cu privire la aceasta modificare.

195.La articolul 385^10, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 385^10. – Recursul trebuie să fie motivat.

196.La articolul 385^10, după alineatul 2 se introduce alineatul 2^1 cu următorul cuprins:

În cazul în care nu sunt respectate condiţiile prevăzute în alin. 1 şi 2, instanţa ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385^9 alin. 3, se iau în considerare din oficiu.

197.La articolul 385^11, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

Dispoziţiile alin. 2 nu sunt aplicabile în judecarea recursului împotriva încheierilor privind măsurile preventive.

198.La articolul 386, litera c) va avea următorul cuprins:

c)când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. f)-i^1), cu privire la care existau probe în dosar;

199.Articolul 400 se abroga.

200.La articolul 402, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

Persoana arestata este adusă la judecata.

201.La articolul 404, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 404. – Odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire instanţa poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii supuse revizuirii.

202.Articolul 409 va avea următorul cuprins:

Recursul în anulare

Art. 409. – Orice hotărâre definitivă poate fi atacată cu recurs în anulare la Curtea Suprema de Justiţie de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei.

203.La articolul 410, alineatul 3 va avea următorul cuprins:

De asemenea, pot fi atacate cu recurs în anulare hotărârile definitive pronunţate în cauzele în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Instanţa nu va putea obliga statul la plata unor despăgubiri care au fost acordate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului şi încasate de victima încălcării unui drept prevăzut de aceasta.

204.La articolul 410, după alineatul 3 se introduce alineatul 3^1 cu următorul cuprins:

În cazul în care repararea prejudiciului a fost acordată potrivit dispoziţiilor alin. 3, statul are acţiune în regres împotriva aceluia care, cu rea-credinţa sau din grava neglijenţa, a provocat situaţia generatoare de daune.

205.Articolul 412 va avea următorul cuprins:

Suspendarea executării

Art. 412. – După sesizare, Curtea Suprema de Justiţie poate dispune, din oficiu, la propunerea procurorului general al parchetului de pe lângă această instanţă, sau la cererea părţii, suspendarea executării hotărârii atacate sau poate reveni asupra suspendării acordate.

Dispoziţiile alin. 1 se aplică şi în cazul în care cel condamnat a început executarea pedepsei.

Aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor de suspendare a executării hotărârii se face prin instanţa de executare.

206.La articolul 414^1, după alineatul 1 se introduce alineatul 1^1 cu următorul cuprins:

Când recursul în anulare priveşte atât hotărârea primei instanţe cat şi hotărârea instanţei de apel sau, după caz, şi hotărârea instanţei de recurs, în caz de admitere şi dispunere a rejudecarii, cauza se trimite la prima instanţa, dacă toate hotărârile au fost casate, şi la instanţa de apel sau, după caz, la instanţa de recurs, când numai hotărârile acestora au fost desfiinţate.

207.La articolul 414^2, alineatele 1 şi 2 vor avea următorul cuprins:

Art. 414^2. – Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, direct, sau ministrul justiţiei, prin intermediul procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, are dreptul, pentru a asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legilor penale şi de procedura penală pe întreg teritoriul tarii, sa ceara Curţii Supreme de Justiţie să se pronunţe asupra chestiunilor de drept care au primit o soluţionare diferita din partea instanţelor judecătoreşti.

Deciziile pronunţate de Secţiile Unite, prin care se soluţionează sesizările, sunt obligatorii şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum şi pe pagina de Internet a Curţii Supreme de Justiţie. Ele se aduc la cunoştinţa instanţelor şi de Ministerul Justiţiei.

208.La articolul 422, după alineatul 3 se introduce alineatul 3^1 cu următorul cuprins:

Dispoziţiile art. 184 alin. 3^1 se aplică în mod corespunzător.

209.La articolul 425 alineatul 3, litera b) va avea următorul cuprins:

b)în cazul în care cel condamnat nu se găseşte în vreuna dintre situaţiile prevăzute la lit. a), comunică organului financiar al primăriei localităţii unde domiciliază condamnatul un extras de pe acea parte din dispozitiv care priveşte aplicarea amenzii.

210.La articolul 435, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 435. – În cazul în care măsura obligării la tratament medical sau a internării medicale a fost luată în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecaţii, punerea în executare se face de către instanţa de judecată care a luat această măsură.

211.După articolul 439 se introduce articolul 439^1 cu următorul cuprins:

Executarea interdicţiei de a reveni în locuinta familiei pe o perioadă determinata

Art. 439^1. – Când prin hotărârea de condamnare la pedeapsa închisorii s-a luat măsura de siguranţă prevăzută în art. 118^1 din Codul penal, a interdicţiei de a reveni în locuinta familiei pe o perioadă determinata, o copie de pe dispozitivul hotărârii se comunică organului de poliţie în a cărui raza teritorială se afla locuinta familiei.

Dacă pedeapsa închisorii se executa într-un loc de detenţie, se face menţiune în mandatul de executare a pedepsei închisorii sa i se pună în vedere condamnatului, la data liberării să se prezinte la organul de poliţie, care procedează potrivit alin. 3. Totodată, se trimite o copie de pe dispozitivul hotărârii comandantului locului de deţinere.

Organul de poliţie are îndatorirea să asigure executarea măsurii luate prin supravegherea respectării interdicţiei de a nu reveni în locuinta familiei şi sa sesizeze organul de urmărire penală în caz de sustragere de la executarea măsurii.

212.La articolul 450, alineatul 4 va avea următorul cuprins:

Hotărârea instanţei este supusă recursului. Termenul de recurs este de 3 zile. Recursul declarat de procuror este suspensiv de executare.

213.Articolul 466 va avea următorul cuprins:

Cazuri de aplicare a procedurii speciale

Art. 466. – Infracţiunile flagrante pedepsite prin lege cu închisoare mai mare de un an şi de cel mult 12 ani, precum şi formele agravate ale acestor infracţiuni, săvârşite în municipii sau oraşe, în mijloace de transport în comun, balciuri, târguri, porturi, aeroporturi sau gări, chiar dacă nu aparţin unităţilor teritoriale arătate mai sus, precum şi în orice alt loc aglomerat, se urmăresc şi se judeca potrivit dispoziţiilor prevăzute în acest capitol, care se completează cu dispoziţiile din prezentul cod.

214.Articolul 468 va avea următorul cuprins:

Reţinerea şi arestarea învinuitului sau a inculpatului

Art. 468. – Invinuitul este reţinut. Reţinerea durează 24 de ore. La sesizarea organului de cercetare sau din oficiu, procurorul poate dispune arestarea învinuitului, care nu poate depăşi doua zile, acestea calculandu-se de la data expirării ordonanţei de reţinere.

Dacă procurorul apreciază ca sunt suficiente dovezi pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, da rechizitoriu prin care pune în mişcare acţiunea penală şi dispune trimiterea în judecata şi trimite dosarul instanţei competente înainte de expirarea mandatului de arestare.

În cazul în care procurorul nu a dispus trimiterea în judecata în termen de 3 zile de la data emiterii ordonanţei de reţinere, se aplică art. 146 şi următoarele.

215.La articolul 472, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 472. – Preşedintele instanţei fixează termenul de judecată, care nu poate depăşi 5 zile de la data primirii dosarului, dispunând totodată aducerea cu mandat a martorilor şi a părţii vătămate.

216.Articolul 480 va avea următorul cuprins:

Dispoziţii generale

Art. 480. – Urmărirea şi judecarea infracţiunilor săvârşite de minori, precum şi punerea în executare a hotărârilor privitoare la aceştia se fac potrivit procedurii obişnuite, cu completările şi derogarile din prezentul capitol şi din secţiunea IV^1 a cap. I din titlul IV al părţii generale.

217.La articolul 483, alineatul 1 va avea următorul cuprins:

Art. 483. – Cauzele în care inculpatul este minor se judeca, potrivit regulilor de competenţa obişnuite, de către judecători anume desemnaţi potrivit legii.

218.La articolul 484, alineatul 2 va avea următorul cuprins:

La judecarea cauzei se citeaza, în afară de părţi, autoritatea tutelara şi părinţii, iar dacă este cazul, tutorele, curatorul, persoana în îngrijirea ori supravegherea căreia se afla minorul şi serviciul de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate de pe lângă acea instanţa, precum şi alte persoane a căror prezenta este considerată necesară de către instanţa.

219.Capitolul IV din titlul IV al părţii speciale, respectiv titlul şi articolele 504, 505, 506 şi 507, vor avea următorul cuprins:

Capitolul IVRepararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnării pe nedrept sau al privarii ori restrângerii de libertate în mod nelegal

Cazuri care dau dreptul la repararea pagubei

Art. 504. – Persoana care a fost condamnata definitiv are dreptul la repararea de către stat a pagubei suferite, dacă în urma rejudecarii cauzei s-a pronunţat o hotărâre definitivă de achitare.

Are dreptul la repararea pagubei şi persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.

Privarea sau restrangerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanţa a procurorului de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin ordonanţa a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanţei de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j).

Are drept la repararea pagubei suferite şi persoana care a fost privată de libertate după ce a intervenit prescripţia, amnistia sau dezincriminarea faptei.

Felul şi întinderea reparatiei

Art. 505. – La stabilirea întinderii reparatiei se tine seama de durata privarii de libertate sau a restrângerii de libertate suportate, precum şi de consecinţele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă.

Reparaţia consta în plata unei sume de bani sau, ţinându-se seama de condiţiile celui îndreptăţit la repararea pagubei şi de natura daunei produse, în constituirea unei rente viagere ori în obligaţia ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a cărui libertate a fost restrânsă să fie încredinţat unui institut de asistenţa socială şi medicală.

Persoanelor îndreptăţite la repararea pagubei, care înainte de privarea de libertate erau încadrate în munca, li se calculează, la vechimea în munca stabilită potrivit legii, şi timpul cat au fost private de libertate.

Reparaţia este, în toate cazurile, suportată de stat, prin Ministerul Finanţelor Publice.

Acţiunea pentru repararea pagubei

Art. 506. – Acţiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de persoana indreptatita, potrivit art. 504, iar după moartea acesteia poate fi continuată sau pornită de către persoanele care se aflau în întreţinerea sa.

Acţiunea poate fi introdusă în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive, după caz, a hotărârilor instanţei de judecată sau a ordonanţelor procurorului, prevăzute în art. 504.

Pentru obţinerea repararii pagubei, persoana indreptatita se poate adresa tribunalului în a cărui circumscripţie domiciliază, chemând în judecata civilă statul, care este citat prin Ministerul Finanţelor Publice.

Acţiunea este scutită de taxa judiciară de timbru.

Acţiunea în regres

Art. 507. – În cazul în care repararea pagubei a fost acordată potrivit art. 506, statul are acţiune în regres împotriva aceluia care, cu rea-credinţa sau din grava neglijenţa, a provocat situaţia generatoare de daune.

220.Articolul 513 va avea următorul cuprins:

Condiţiile şi modalităţile de realizare

Art. 513. – Condiţiile şi modalităţile de realizare a asistenţei judiciare internaţionale în materie penală sunt cele stabilite prin dispoziţiile cuprinse în legea specială şi în prezentul capitol, dacă prin convenţiile internaţionale nu se prevede altfel.

221.După articolul 522 se introduce secţiunea IV cu titlul "Rejudecarea în caz de extrădare", respectiv articolul 522^1 cu următorul cuprins:

Secţiunea IVRejudecarea în caz de extrădare

Rejudecarea celor judecati în lipsa în caz de extrădare

Art. 522^1. – În cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate şi condamnate în lipsa, cauza va putea fi rejudecata de către instanţa care a judecat în prima instanţa, la cererea condamnatului.

Dispoziţiile art. 405-408 se aplică în mod corespunzător.

Articolul II

Următorii termeni din Codul de procedură penală şi din alte legi cu dispoziţii de procedura penală se înlocuiesc astfel:

–"raza teritorială", cu "circumscripţie", ori de câte ori se referă la instanţele judecătoreşti şi la parchetele de pe lângă acestea;

–"organe de cercetare ale poliţiei", cu "organe de cercetare ale poliţiei judiciare".

Articolul III

1.Lucrătorii din Ministerul de Interne specializaţi în efectuarea activităţilor de constatare a infracţiunilor, de strangere a datelor în vederea începerii urmăririi penale şi de cercetare penală, prevăzuţi în art. 201 din Codul de procedură penală, fac parte din poliţia judiciară.

2.Organele de poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea, în mod nemijlocit, sub conducerea, supravegherea şi controlul procurorului, fiind obligate sa aducă la îndeplinire toate dispoziţiile acestuia.

3.Lucrătorii de poliţie judiciară din structurile teritoriale îşi îndeplinesc atribuţiile, în mod nemijlocit, sub autoritatea şi controlul prim-procurorilor parchetelor de pe lângă judecătorii şi tribunale, corespunzător arondarii acestora.

Procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel îşi exercită autoritatea şi controlul nemijlocit asupra lucrătorilor de poliţie judiciară din circumscripţia curţii de apel.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie îşi exercită autoritatea şi controlul direct sau prin procurori desemnaţi asupra organelor de poliţie judiciară din Inspectoratul General al Poliţiei Române şi din întregul teritoriu.

4.Lucrătorii de poliţie care nu fac parte din organele de poliţie judiciară au dreptul şi obligaţia de a efectua orice act de constatare a săvârşirii infracţiunilor, incunostintand despre aceasta, de îndată, procurorul sau organele de cercetare ale poliţiei judiciare, cu înaintarea totodată a actelor de constatare.

5.Eliberarea din funcţie a lucrătorilor de poliţie judiciară nu se poate dispune decât cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie.

Lucrătorii de poliţie judiciară nu pot primi de la organele ierarhic superioare nici o alta însărcinare, în afară unor situaţii şi evenimente excepţionale sau în realizarea sarcinilor de pregătire şi perfecţionare profesională.

6.Promovarea în funcţie a lucrătorilor de poliţie judiciară se face numai cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie.

7.Pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către lucrătorii de poliţie judiciară a obligaţiilor ce le revin, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie poate propune ministrului de interne eliberarea din funcţia de lucrator de poliţie judiciară.

8.Pentru faptele de indisciplina săvârşite de organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie poate solicita ministrului de interne declanşarea procedurii pentru angajarea răspunderii disciplinare.

Articolul IV

Legea privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române nr. 218/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 9 mai 2002, se modifica şi se completează după cum urmează:

1.Articolul 27 va avea următorul cuprins:

Art. 27. – (1) Ministrul de interne, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, desemnează politisti care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare.

(2)Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror în cazul infracţiunilor săvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare.

(3)Infracţiunile săvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare se judeca în prima instanţa de către:

a)tribunal, în cazul politistilor prevăzuţi în art. 14 alin. (2) pct. II din Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului;

b)curtea de apel, în cazul politistilor prevăzuţi în art. 14 alin. (2) pct. I lit. e)-j) din Legea nr. 360/2002;

c)Curtea Suprema de Justiţie, în cazul politistilor prevăzuţi în art. 14 alin. (2) pct. I lit. a)-d) din Legea nr. 360/2002.

2.La articolul 33, alineatul (1) va avea următorul cuprins:

Art. 33. – (1) Pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, a criminalitatii transfrontaliere, a traficului de fiinţe umane, terorismului, traficului de droguri, spalarii banilor, infracţiunilor informatice şi a crimei organizate, precum şi a altor infracţiuni grave care nu pot fi descoperite sau ai căror făptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu aprobarea ministrului de interne, Poliţia Română poate să folosească şi politisti sub acoperire, în condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală. În situaţii excepţionale, dacă exista indicii temeinice ca s-a săvârşit sau ca se pregăteşte săvârşirea uneia dintre infracţiunile menţionate, care nu poate fi descoperită sau ai carei făptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace, Poliţia Română poate folosi informatori.

Articolul V

Legea privind Statutul politistului nr. 360/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, se modifica după cum urmează:

–Articolul 64 se abroga.

Articolul VI

Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifica şi se completează după cum urmează:

–La articolul 28, alineatul 4 va avea următorul cuprins:

Dispoziţiile procurorului ierarhic superior sunt obligatorii pentru procurorii în subordine dacă sunt date în scris şi sunt în conformitate cu legea. Nu vor putea fi date, însă, dispoziţii pentru neefectuarea actelor care se pot îndeplini, potrivit legii, într-o cauza penală. Procurorul este liber să prezinte în instanţa concluziile pe care le considera întemeiate, potrivit legii, ţinând seama de probele administrate în cauza.

Articolul VII

Legea Curţii Supreme de Justiţie nr. 56/1993, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 8 februarie 1999, cu modificările ulterioare, se modifica şi se completează după cum urmează:

1.Articolele 21 şi 22 vor avea următorul cuprins:

Art. 21. – Secţiile Curţii Supreme de Justiţie au următoarele competente:

Secţia civilă judeca recursurile:

a)în cauzele civile prevăzute de Codul de procedură civilă, în afară de cele date în competenţa altor secţii prin prezenta lege sau prin legi speciale;

b)contra hotărârilor pronunţate în litigii de muncă, în cazurile determinate de lege;

c)în orice cauze privind alte materii care nu au fost date în competenţa altor secţii.

Secţia penală judeca recursurile:

a)în materie penală, în cazurile prevăzute de Codul de procedură penală sau de legi speciale;

b)contra hotărârilor pronunţate în materie penală de Curtea Militară de Apel.

Secţia comercială judeca recursurile contra hotărârilor pronunţate în materie comercială, în cazurile determinate de lege.

Secţia de contencios administrativ judeca recursurile:

a)în materie de contencios administrativ, în cazurile determinate de lege;

b)în materie de expropriere;

c)în materie fiscală, cu excepţia litigiilor care sunt date prin legi speciale în competenţa altor instanţe.

Art. 22. – Secţiile Curţii Supreme de Justiţie, în raport cu competenţa fiecăreia, judeca recursurile în anulare declarate împotriva hotărârilor definitive pronunţate de judecătorii, tribunale, curţi de apel şi instanţele militare.

2.Articolul 24 va avea următorul cuprins:

Art. 24. – Completul de 9 judecători judeca recursurile în cauzele judecate în prima instanţa de secţiile Curţii Supreme de Justiţie şi recursurile în anulare, în cauzele în care secţiile Curţii au pronunţat sentinţe rămase definitive prin nerecurare ori decizii în soluţionarea recursurilor ordinare sau au pronunţat decizii în soluţionarea recursurilor în supraveghere ori a recursurilor extraordinare declarate în cauzele penale.

3.La articolul 26, litera a) va avea următorul cuprins:

a)judecarea recursurilor în anulare în cauzele în care Completul de 9 judecători a pronunţat decizii în recurs, precum şi în cauzele în care Completul de 7 judecători a pronunţat, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 45/1993 pentru modificarea şi completarea Codului de procedura penală, decizii de soluţionare a recursului extraordinar sau a recursului în supraveghere;

Articolul VIII

Legea nr. 54/1993 pentru organizarea instanţelor şi parchetelor militare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 13 mai 1999, se modifica şi se completează după cum urmează:

–Articolul 3 va avea următorul cuprins:

Art. 3. – Circumscripţiile instanţelor militare şi ale parchetelor militare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministrului justiţiei.

Articolul IX

1.Cauzele aflate în curs de urmărire penală la data intrării în vigoare a prezentei legi vor fi urmărite de organele de urmărire penală competente potrivit acestei legi.

Actele şi lucrările efectuate potrivit legii anterioare, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, rămân valabile.

2.Mandatul de arestare preventivă emis de procuror până la intrarea în vigoare a prezentei legi îşi produce în continuare efectele şi după această dată.

În cazurile în care arestarea preventivă dispusă de procuror nu a fost supusă controlului instanţei, procurorul, în 24 de ore de la intrarea în vigoare a prezentei legi, prezintă dosarul cauzei instanţei căreia i-ar reveni competenţa sa judece cauza în fond, cu propunerea motivată de luare a măsurii arestării preventive, pentru zilele care au rămas după scăderea din 30 de zile a perioadei în care invinuitul sau inculpatul a fost arestat. Instanţa va proceda potrivit art. 146 sau, după caz, art. 149^1 din Codul de procedură penală.

3.Cauzele aflate în curs de judecată, la data intrării în vigoare a prezentei legi, vor continua să fie judecate de instanţele competente, potrivit dispoziţiilor aplicabile anterior acestei date. În caz de admitere a apelului sau a recursului, dacă se dispune desfiinţarea sau, după caz, casarea hotărârii şi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanţa competenţa, potrivit prezentei legi.

4.Cauzele aflate în curs de judecată la instanţele militare, la data intrării în vigoare a prezentei legi, date în competenţa instanţelor civile, vor continua să fie judecate de instanţele militare, potrivit legii anterioare.

5.În cazul rezolutiilor de neincepere a urmăririi penale, al ordonanţelor ori, după caz, al rezolutiilor de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror până la intrarea în vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plângerii prevăzute în art. 278^1 din Codul de procedură penală este de un an şi curge de la intrarea în vigoare a prezentei legi, dacă nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale.

Articolul X

Ori de câte ori alte legi prevăd dispoziţii referitoare la dispunerea de către procuror a luării, menţinerii, revocării ori încetării măsurii arestării preventive, a liberării provizorii şi a obligării de a nu părăsi localitatea, a măsurilor de siguranţă prevăzute în art. 113 şi 114 din Codul penal, a interceptarii şi înregistrării convorbirilor, a perchezitiilor, a reţinerii şi predării corespondentei şi a obiectelor trimise de invinuit sau de inculpat ori adresate acestuia, se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile prevăzute în art. I din prezenta lege.

Articolul XI

Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi se pune în aplicare după cum urmează:

1.dispoziţiile privind arestarea preventivă şi percheziţia, de la data intrării în vigoare a legii;

2.celelalte dispoziţii, de la data de 1 ianuarie 2004.

Articolul XII

Codul de procedură penală, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica în Monitorul Oficial al României, Partea I, dându-se textelor o noua numerotare.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 12 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

DORU IOAN TARACILA

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 17 iunie 2003, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

VIOREL HREBENCIUC

Bucureşti, 24 iunie 2003.

Nr. 281.