Capitolele i-v din ANEXA din 12 decembrie 2005

Capitolul IDispoziții generale

1.1.Obiectul contabilității publice

Instituțiile publice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară și după caz, contabilitatea de gestiune.

Contabilitatea, ca activitate specializată în măsurarea, evaluarea, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, precum și a rezultatelor obținute din activitatea instituțiilor publice, trebuie să asigure înregistrarea cronologică și sistematica, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la poziția financiară, performanța financiară și fluxurile de trezorerie, atât pentru cerințele interne ale acestora, cât și pentru utilizatori externi: Guvernul, Parlamentul, creditorii, clienții, dar și alți utilizatori (organismele financiare internaționale).

Contabilitatea instituțiilor publice asigură informații ordonatorilor de credite cu privire la execuția bugetelor de venituri și cheltuieli, rezultatul execuției bugetare, patrimoniul aflat în administrare, rezultatul patrimonial (economic), costul programelor aprobate prin buget, dar și informații necesare pentru întocmirea contului general anual de execuție a bugetului de stat, a contului anual de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat și fondurilor speciale.

În sensul prevederilor Legii finanțelor publice nr. 500/2002, instituții publice reprezintă denumirea generică ce include Parlamentul, Administrația Prezidențială, ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice, alte autorități publice, instituțiile publice autonome, precum și instituțiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanțare a acestora.

În sensul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului privind finanțele publice locale nr. 45/2003, aprobată cu modificări și completări, instituții publice reprezintă denumirea generică ce include comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

Potrivit reglementărilor existente în domeniul finanțelor publice și a contabilității, contabilitatea publică cuprinde:

a)contabilitatea veniturilor și cheltuielilor bugetare, care să reflecte încasarea veniturilor și plata cheltuielilor aferente exercițiului bugetar;

b)contabilitatea trezoreriei statului;*)

*)Eliminat.

Textul "* Contabilitatea trezoreriei statului nu face obiectul prezentelor norme." a fost eliminat de pct. 1 din anexa la ORDINUL nr. 2.021 din 17 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 24 decembrie 2013.

c)contabilitatea generală bazată pe principiul constatării drepturilor și obligațiilor, care să reflecte evoluția situației financiare și patrimoniale, precum și excedentul sau deficitul patrimonial;

d)contabilitatea destinată analizării costurilor programelor aprobate.**)

**)Eliminat.

Textul "** Contabilitatea destinată analizării costurilor programelor aprobate, va fi dezvoltată din punct de vedere metodologic după implementarea componentei c)." a fost eliminat de pct. 1 din anexa la ORDINUL nr. 2.021 din 17 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 24 decembrie 2013.

În aplicarea prevederilor pct. a) și c), planul de conturi va cuprinde:

–conturi bugetare - pentru reflectarea încasării veniturilor și plații cheltuielilor și determinarea rezultatului execuției bugetare (excedent sau deficit bugetar). Contabilitatea veniturilor și cheltuielilor bugetare, se realizează cu ajutorul unor conturi speciale, deschise pe structura clasificației bugetare în vigoare. Aceste conturi asigură înregistrarea veniturilor încasate și a cheltuielilor plătite, potrivit bugetului aprobat și furnizează informațiile necesare întocmirii contului de execuție bugetară și stabilirii rezultatului execuției bugetare.– conturi generale - pentru reflectarea activelor și pasivelor instituției, a cheltuielilor și veniturilor aferente exercițiului, indiferent dacă veniturile au fost încasate iar cheltuielile plătite, pentru determinarea rezultatului patrimonial (excedent sau deficit patrimonial);

Conturile contabile vor fi conforme cu prezentele norme, corecte și complete și vor prezenta situația reală și exactă a patrimoniului și a modului de implementare a bugetului.

Instituțiile publice, au obligația să conducă contabilitatea în partida dubla cu ajutorul conturilor prevăzute în planul de conturi general.

Planul de conturi general cuprinde următoarele clase de conturi:

–clasa 1 "Conturi de capitaluri";

–clasa 2 "Conturi de active fixe";

–clasa 3 "Conturi de stocuri și producție în curs de execuție";

–clasa 4 "Conturi de terți";

–clasa 5 "Conturi la trezoreria statului și bănci comerciale";

–clasa 6 "Conturi de cheltuieli";

–clasa 7 "Conturi de venituri și finanțări".

În cadrul claselor există mai multe grupe de conturi, iar grupele sunt dezvoltate pe conturi sintetice de gradul I și II. Conturile sintetice pot fi dezvoltate în conturi analitice în funcție de specificul activității și de necesitățile proprii de informare.

Cu ajutorul acestor conturi, instituțiile publice înregistrează operațiunile economico-financiare pe baza principiilor contabilității de drepturi și obligații (de angajamente), respectiv în momentul creării, transformării sau dispariției/anulării unei valori economice, a unei creanțe sau unei obligații.

Corespondențele stabilite în cadrul funcțiunii fiecărui cont prin prezentele norme nu sunt limitative. Ele pot fi dezvoltate în cadrul fiecărei instituții, cu respectarea conținutului economic al operațiunii respective, a cerințelor contabilității bazata pe principiul drepturilor și obligațiilor și a prevederilor legale în vigoare.

În acest sens, ordonatorii principali de credite urmează să elaboreze planuri de conturi cu dezvoltarea conturilor în analitice precum și monografii conținând operațiuni specifice domeniului de activitate respectiv.

Conturile din planul de conturi nu reprezintă temei legal pentru înregistrarea unor operațiuni în contabilitate.

1.2.Organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice

Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității la instituțiile publice revine ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionarii unității respective.

Instituțiile publice organizează și conduc contabilitatea de regula, în compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul sef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție. Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare și răspund împreună cu personalul din subordine de organizarea și conducerea contabilității, în condițiile legii.

Șeful compartimentului financiar-contabil este persoana care ocupa funcția de conducere a compartimentului financiar-contabil și care răspunde și de activitatea de încasare a veniturilor și de plată a cheltuielilor sau, după caz, una dintre persoanele care îndeplinește aceste atribuții în cadrul unei instituții publice care nu are în structura sa un compartiment financiar-contabil sau persoana care îndeplinește aceste atribuții pe bază de contract, în condițiile legii.

Instituțiile publice la care contabilitatea nu este organizata în compartimente distincte sau care nu au personal încadrat cu contract individual de muncă, potrivit legii, pot încheia contracte de prestări de servicii, pentru conducerea contabilității și întocmirea situațiilor financiare trimestriale și anuale, cu societăți comerciale de expertiză contabilă sau cu persoane fizice autorizate, conform legii. Încheierea contractelor se face cu respectarea reglementărilor privind achizițiile publice de bunuri și servicii. Plata serviciilor respective se face din fonduri publice cu această destinație.

Persoanele care răspund de organizarea și conducerea contabilității trebuie să asigure, potrivit legii, condițiile necesare pentru organizarea și conducerea corecta și la zi a contabilității, organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de activ și de pasiv, precum și valorificarea rezultatelor acesteia, respectarea regulilor de întocmire a situațiilor financiare, depunerea la termen a acestora la organele în drept, păstrarea documentelor justificative, a registrelor și situațiilor financiare, organizarea contabilității de gestiune adaptate la specificul instituției publice.

1.3.Moneda și cursul de înregistrare*)

Contabilitatea operațiunilor economico-financiare se ține în limba română și în moneda națională. Contabilitatea operațiunilor efectuate în valută se ține atât în moneda națională, cât și în valută, potrivit reglementărilor elaborate în acest sens.

Operațiunile privind încasările și plățile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei, comunicat de Banca Națională a României.

La data întocmirii situațiilor financiare, creanțele și datoriile în valută, disponibilitățile în valută și alte valori de trezorerie, cum sunt titlurile de stat în valută, acreditivele și depozitele în valută, existente în sold la sfârșitul lunii, se reevaluează la cursul de schimb al pieței valutare comunicat de Banca Națională a României din ultima zi bancară a perioadei de raportare, afișat pe site-ul Băncii Naționale a României.

07.01.2019Paragraful al treilea, Punctul 1.3 din Capitolul I a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din ORDINUL nr. 3.898 din 27 decembrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 14 din 07 ianuarie 2019

Înregistrarea în contabilitatea instituțiilor publice a operațiunilor privind contribuția financiară nerambursabilă a Comunității Europene se efectuează în EURO și în lei, la cursul INFO-euro.

Cursul INFO-euro reprezintă rata de schimb între euro și moneda națională și este comunicat de Banca Centrala Europeană.

Cursul INFO-euro utilizat la înregistrarea în contabilitate a operațiunilor din luna curentă (n) este cel din penultima zi lucrătoare a lunii precedente (n-1). Acest curs va fi utilizat de către toate instituțiile publice care efectuează operațiuni finanțate din fonduri comunitare PHARE, ISPA, etc., respectiv: Agenții și/sau Autorități de Implementare, instituțiile publice - beneficiari finali - ai fondurilor respective sub diverse forme: disponibilități, bunuri, servicii.

Elementele monetare exprimate în euro: disponibilități și depozite bancare, creanțe și datorii, se reevaluează cel puțin, la întocmirea situațiilor financiare, la cursul INFO-euro comunicat în penultima zi lucrătoare a lunii în care se întocmesc situațiile financiare.

1.4.Documente justificative și registre de contabilitate

1.4.1.Documente justificative - prevederi generale

Deținerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar și alte drepturi și obligații, precum și efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, constituie contravenții la Legea contabilității, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerate infracțiuni.

Instituțiile publice consemnează operațiunile economico-financiare în momentul efectuării lor în documente justificative pe baza cărora se fac înregistrări în jurnale, fise și alte documente contabile după caz.

Documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condițiile în care furnizează toate informațiile prevăzute de normele legale în vigoare.

Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat și aprobat, precum și a celor care le-au înregistrat în contabilitate, după caz.

Documentele justificative trebuie să cuprindă, următoarele elemente principale:

–denumirea documentului;

–denumirea și, după caz, sediul unității care întocmește documentul;

–numărul documentului și data întocmirii acestuia;

–menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiare (când este cazul);

–conținutul operațiunii economico-financiare și, atunci când este necesar, temeiul legal al efectuării acesteia;

–datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate;

–numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operațiunii economico-financiare, ale persoanelor cu atribuții de control financiar preventiv și ale persoanelor în drept să aprobe operațiunile respective, după caz;

–alte elemente menite să asigure consemnarea completa a operațiunilor efectuate.

Înregistrările în contabilitate se efectuează cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor după data de întocmire sau de intrare a acestora în unitate și sistematic, în conturi sintetice și analitice, în conformitate cu regulile stabilite pentru forma de înregistrare în contabilitate "maestru-șah".

Înregistrările în contabilitate se pot face manual sau utilizând sistemele informatice de prelucrare automată a datelor.

Registrele de contabilitate și formularele comune pe economie, care nu au regim special de înseriere și numerotare, privind activitatea financiară și contabilă, pot fi adaptate în funcție de specificul și necesitățile instituțiilor publice, cu condiția respectării conținutului minimal de informații și a normelor de întocmire și utilizare a acestora. Acestea pot fi pretipărite sau editate cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor.

Numărul de exemplare al formularelor care nu au regim special de înseriere și numerotare poate fi diferit de cel prevăzut în reglementările legale, în condițiile în care procedurile proprii privind organizarea și conducerea contabilității impun acest lucru.

1.4.2.Forma de înregistrare în contabilitate

Formele de înregistrare în contabilitate reprezintă sistemul de registre, formulare și documente contabile corelate între ele, care servesc la înregistrarea cronologică și sistematica în contabilitate a operațiunilor economico-financiare efectuate pe parcursul exercițiului bugetar.

La instituțiile publice, forma de înregistrare în contabilitate a operațiunilor economico-financiare este "maestru-șah".

În cadrul formei de înregistrare "maestru-șah", principalele registre și formulare care se utilizează sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar, Cartea-mare și Balanța de verificare.

La instituțiile publice se poate folosi forma de înregistrare în contabilitate "maestru-șah simplificat". În acest caz, contabilitatea sintetică se ține pe "Fise de cont pentru operații diverse", deschise pentru fiecare cont sintetic în Cartea-mare (șah), iar contabilitatea analitică se ține pe fișele menționate la forma de înregistrare "maestru-șah".

evidența analitică a creditelor bugetare, plaților de casă și a cheltuielilor efective se ține cu ajutorul "Fisei pentru operații bugetare".

1.4.3.Registrele de contabilitate

Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar și Cartea mare.

Acestea se utilizează în stricta concordanță cu destinația acestora și se prezintă în mod ordonat și astfel completate încât să permită, în orice moment, identificarea și controlul operațiunilor contabile efectuate.

Registrele de contabilitate se pot prezenta sub forma de registru, foi volante sau listări informatice, după caz.

Registrul-jurnal este un document contabil obligatoriu de înregistrare cronologică și sistematica a modificării elementelor de activ și de pasiv ale instituției.

Registrul-jurnal se întocmește de fiecare instituție publică într-un singur exemplar, după ce a fost numerotat, șnuruit, parafat și înregistrat în evidența instituției.

Numerotarea filelor registrelor se va face în ordine crescătoare, iar volumele se vor numerota în ordinea completării lor.

Se întocmește zilnic sau lunar, după caz, prin înregistrarea cronologică, fără ștersături și spatii libere, a documentelor în care se reflectă mișcarea elementelor de activ și de pasiv ale unității.

Operațiunile de aceeași natură, realizate în același loc de activitate, pot fi recapitulate într-un document centralizator, denumit jurnal-auxiliar, care stă la baza înregistrării în Registrul-jurnal.

Instituțiile publice pot utiliza jurnale auxiliare pentru operațiunile de casă și bancă, decontările cu furnizorii, situația încasării-achitării facturilor, etc. Acestea pot înregistra în Registrul-jurnal sumele centralizate pe conturi, preluate din aceste jurnale.

În condițiile conducerii contabilității cu ajutorul sistemelor informatice de prelucrare automată a datelor, fiecare operațiune economico-financiară se va înregistra prin articole contabile, în mod cronologic, după data de întocmire sau de intrare a documentelor în unitate. În această situație, Registrul-jurnal se editează lunar, iar paginile vor fi numerotate pe măsura editării lor.

În cazul în care o instituție publică are unități subordonate fără personalitate juridică care conduc contabilitatea până la balanța de verificare, Registrul-jurnal se va conduce de către unitățile subordonate, cu condiția înregistrării acestuia în evidența unității.

Registrul-inventar este un document contabil obligatoriu în care se înregistrează toate elementele de activ și de pasiv grupate în funcție de natura lor, inventariate potrivit legii.

Registrul-inventar se întocmește de fiecare instituție publică într-un singur exemplar, după ce a fost numerotat, șnuruit, parafat și înregistrat în evidența instituției.

Registrul-inventar se întocmește la înființarea instituției, cel puțin o dată pe an pe parcursul funcționarii instituției, cu ocazia fuziunii, divizării sau încetării activității, precum și în alte situații prevăzute de lege pe baza de inventar faptic.

În acest registru se înscriu, într-o formă recapitulativă, elementele inventariate după natura lor, suficient de detaliate pentru a putea justifica conținutul fiecărui post al bilanțului.

Registrul-inventar se completează pe baza inventarierii faptice a fiecărui cont de activ și de pasiv. Elementele de activ și de pasiv înscrise în Registrul-inventar au la bază listele de inventariere sau alte documente care justifica conținutul acestora.

În cazul în care inventarierea are loc pe parcursul anului, în Registrul-inventar se înregistrează soldurile existente la data inventarierii, la care se adaugă rulajele intrărilor și se scad rulajele ieșirilor de la data inventarierii până la data încheierii exercițiului.

În cazul în care o instituție publică are unități subordonate fără personalitate juridică care conduc contabilitatea până la balanța de verificare, registrul-inventar se va conduce de către unitățile subordonate, cu condiția înregistrării acestuia în evidența unității.

Registrul "Cartea mare" este un registru contabil obligatoriu în care se înregistrează lunar și sistematic, prin regruparea conturilor, existența și mișcarea elementelor de activ și de pasiv, la un moment dat.

Registrul Cartea mare (șah) se întocmește într-un exemplar, lunar, separat pentru debitul și separat pentru creditul fiecărui cont sintetic, pe măsura înregistrării operațiunilor.

Cartea mare stă la baza întocmirii balanței de verificare. Registrul Cartea mare poate fi înlocuit cu Fișa de cont pentru operațiuni diverse. Editarea Cărții mari se va efectua numai la cererea organelor de control sau în funcție de necesitățile proprii.

1.4.4.Balanța de verificare

Balanța de verificare este documentul contabil utilizat pentru verificarea exactității înregistrărilor contabile și controlul concordanței dintre contabilitatea sintetică și cea analitică, precum și principalul instrument pe baza căruia se întocmesc situațiile financiare.

Balanța de verificare se întocmește pe baza datelor preluate din Cartea mare (șah), respectiv din fișele deschise distinct pentru fiecare cont sintetic.

Pentru verificarea înregistrărilor în contabilitatea analitică se întocmesc balanțe de verificare analitice. La instituțiile publice, balanțele de verificare sintetice se întocmesc lunar iar balanțele de verificare analitice, cel mai târziu la sfârșitul perioadei pentru care se întocmesc situațiile financiare.

Balanța de verificare cuprinde pentru toate conturile instituției următoarele elemente: simbolul și denumirea conturilor, în ordinea înscrisă în planul de conturi, soldurile inițiale sau totalul sumelor debitoare și creditoare ale lunii precedente după caz, rulajele curente debitoare și creditoare, totalul sumelor debitoare și creditoare, soldurile finale debitoare și creditoare. În balanța de verificare pentru luna ianuarie rubrica "solduri inițiale" se completează cu soldurile finale debitoare și creditoare ale lunii decembrie ale anului precedent.

1.4.5.Arhivarea, păstrarea și reconstituirea documentelor

Instituțiile publice au obligația păstrării în arhiva lor a registrelor de contabilitate, a celorlalte documente contabile, precum și a documentelor justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate.

Răspunderea pentru arhivarea documentelor financiar-contabile revine ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionarii unității beneficiare.

Registrele de contabilitate și documentele justificative și contabile se pot arhiva, în baza unor contracte de prestări servicii, cu titlu oneros, de către alte persoane juridice române, care dispun de condiții corespunzătoare.

Termenul de păstrare a registrelor și documentelor justificative și contabile este de 10 ani cu începere de la data încheierii exercițiului financiar în cursul căruia au fost întocmite, cu excepția statelor de salarii care se păstrează timp de 50 de ani. Situațiile financiare anuale se păstrează timp de 50 de ani.

În caz de încetare a activității, instituțiile publice predau documentele la arhivele statului sau arhivele militare, după caz.

Arhivarea registrelor de contabilitate, a documentelor justificative și contabile se face în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Pentru a putea fi înregistrate în contabilitate, operațiunile economico-financiare trebuie să fie înscrise în documente originale, întocmite sau reconstituite, potrivit legii.

Orice persoană care constată pierderea, sustragerea sau distrugerea unor documente justificative sau contabile are obligația să înștiințeze în scris, în termen de 24 de ore de la constatare, ordonatorul de credite sau altă persoană care are obligația gestionarii unității respective.

În cazul în care pierderea, sustragerea sau distrugerea documentelor constituie infracțiune, se înștiințează imediat organele de urmărire penală.

Reconstituirea documentelor se face pe baza unui "dosar de reconstituire".

Documentele reconstituite vor purta în mod obligatoriu și vizibil mențiunea "RECONSTITUIT", cu specificarea numărului și datei dispoziției pe baza căreia s-a făcut reconstituirea.

Documentele reconstituite potrivit legii, constituie baza legală pentru efectuarea înregistrărilor în contabilitate.

1.4.6.Sistemul informatic

Sistemul informatic de prelucrare automată a datelor la nivelul fiecărei instituții trebuie să asigure prelucrarea datelor înregistrate în contabilitate în conformitate cu normele contabile aplicabile, controlul și păstrarea acestora pe suporturi tehnice.

La elaborarea și adaptarea programelor informatice trebuie avute în vedere criteriile minimale pentru programele informatice utilizate în activitatea financiară și contabilă, potrivit reglementărilor legale în vigoare.

Unitățile de informatica sau persoanele care efectuează lucrări cu ajutorul sistemului informatic de prelucrare automată a datelor poarta răspunderea prelucrării cu exactitate a informațiilor din documente, iar beneficiarii răspund pentru exactitatea și realitatea datelor pe care le transmit pentru prelucrare.

Responsabilitățile ce revin personalului instituției cu privire la utilizarea sistemului informatic de prelucrare automată a datelor se stabilesc prin regulamente interne.

Din punct de vedere al bazei de date trebuie să existe posibilitatea reconstituirii în orice moment a conținutului registrelor, jurnalelor și altor documente financiar-contabile.

1.5.Exercițiul financiar

Exercițiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite situațiile financiare anuale și, de regula, coincide cu anul calendaristic. Durata exercițiului financiar este de 12 luni.

Exercițiul financiar începe la 1 ianuarie și se încheie la 31 decembrie, cu excepția primului an de activitate, când acesta începe la data înființării instituției publice, potrivit legii.

Capitolul IIAprobarea, depunerea și componența situațiilor financiare

2.1.Prevederi generale

Pentru instituțiile publice, documentul oficial de prezentare a situației patrimoniului aflat în administrarea statului și a unităților administrativ-teritoriale și a execuției bugetului de venituri și cheltuieli, îl reprezintă situațiile financiare. Acestea se întocmesc conform normelor elaborate de Ministerul Finanțelor Publice, aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Situațiile financiare se întocmesc în moneda națională, respectiv în lei, fără subdiviziunile leului.

Pentru necesitățile proprii de informare și la solicitarea unor organisme internaționale, se pot întocmi situații financiare și într-o altă monedă.

Întocmirea situațiilor financiare anuale trebuie să fie precedată obligatoriu de inventarierea generală a elementelor de activ și de pasiv și a celorlalte bunuri și valori aflate în gestiune, potrivit normelor emise în acest scop de Ministerul Finanțelor Publice.

Situațiile financiare trebuie să ofere o imagine fidelă a activelor, datoriilor, poziției financiare (active nete/patrimoniu net/capital propriu), precum și a performantei financiare și a rezultatului patrimonial.

Situațiile financiare se semnează de conducătorul instituției și de conducătorul compartimentului financiar-contabil sau de altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție.

Instituțiile publice au obligația să prezinte la unitățile de trezorerie a statului la care au deschise conturile, situația fluxurilor de trezorerie pentru obținerea vizei privind exactitatea plaților de casă, a soldurilor conturilor de disponibilități, după caz, pentru asigurarea concordanței datelor din contabilitatea instituției publice cu cele din contabilitatea unităților de trezorerie a statului.

Situațiile fluxurilor de trezorerie care nu corespund cu datele din evidența trezoreriilor statului se vor restitui instituțiilor publice respective pentru a introduce corecturile corespunzătoare.

Este interzis instituțiilor publice să centralizeze situațiile financiare ale instituțiilor din subordine care nu au primit viza trezoreriei statului.

Instituțiile publice ai căror conducători au calitatea de ordonatori de credite secundari sau terțiari, depun un exemplar din situațiile financiare trimestriale și anuale la organul ierarhic superior, la termenele stabilite de acesta.

Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, alte autorități publice, instituții autonome și unitățile administrativ-teritoriale, ai căror conducători au calitatea de ordonator principal de credite, depun la Ministerul Finanțelor Publice sau direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București, după caz, un exemplar din situațiile financiare trimestriale și anuale, potrivit normelor și la termenele stabilite de acesta.

Unitățile fără personalitate juridică, subordonate instituției publice, organizează și conduc contabilitatea operațiunilor economico-financiare până la nivel de balanța de verificare, fără a întocmi situații financiare.

Activitatea desfășurata în străinătate de unitățile fără personalitate juridică, subordonate instituțiilor publice din România, se include în situațiile financiare ale persoanei juridice române și se raportează pe teritoriul României.

2.2.Componența Situațiilor Financiare

Situațiile financiare trimestriale și anuale cuprind:

a)bilanțul;

b)contul de rezultat patrimonial;

c)situația fluxurilor de trezorerie;

d)situația modificărilor în structura activelor/capitalurilor;

e)anexe la situațiile financiare, care includ: politici contabile și note explicative;

f)contul de execuție bugetară.

2.3.Bilanțul

2.3.1.Prevederi generale

Bilanțul este documentul contabil de sinteza prin care se prezintă elementele de activ, datorii și capital propriu ale instituției publice la sfârșitul perioadei de raportare, precum și în alte situații prevăzute de lege.

Pentru fiecare element de bilanț trebuie prezentată valoarea aferentă elementului respectiv pentru exercițiul financiar precedent.

Dacă valorile prezentate anterior nu sunt comparabile, absenta compatibilității trebuie prezentată în notele explicative.

Un element de bilanț pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat, cu excepția cazului în care există un element corespondent pentru exercițiul financiar precedent.

În bilanț, elementele de natura activelor sunt prezentate în funcție de gradul crescător al lichidității iar elementele de natura datoriilor sunt prezentate în funcție de gradul crescător al exigibilității.

Un activ reprezintă o resursă controlată de către instituția publică ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se așteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru instituție și al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil.

O datorie reprezintă o obligație actuala a instituției publice ce decurge din evenimente trecute și prin decontarea căreia se așteaptă să rezulte o ieșire de resurse care incorporează beneficii economice.

Activele și datoriile curente se prezintă în bilanț distinct de activele și datoriile necurente.

Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al statului sau unităților administrativ-teritoriale, în calitate de proprietari ai activelor unei instituții publice după deducerea tuturor datoriilor.

Capitalurile proprii se mai numesc și active nete sau patrimoniu net și se determină ca diferența între active și datorii.

În funcție de necesitățile de informare, Ministerul Finanțelor Publice poate solicita prezentarea în bilanț a unor informații suplimentare față de cele care trebuie prezentate în concordanță cu prezentele reglementări.

Modelul formularului "Bilanț" este prezentat în anexa nr. 13 la prezentele norme. Formatul bilanțului nu poate fi modificat de la un exercițiu financiar la altul.

2.3.2.Structura Bilanțului

A. ACTIVE

Active necurente

Active fixe necorporale

Instalații tehnice, mijloace de transport, animale, plantații, mobilier, aparatură birotică și alte active corporale

Terenuri și clădiri

Alte active nefinanciare

Active financiare

Creanțe (peste un an)

Total active necurente

Active curente

Stocuri

Creanțe (sub un an)

Investiții pe termen scurt

Conturi la trezorerie și bănci

Cheltuieli în avans

Total active curente

Total active

B. DATORII

Datorii necurente

Datorii (peste un an)

Împrumuturi pe termen lung

Provizioane

Total datorii necurente

Datorii curente

Datorii (sub un an)

Împrumuturi pe termen scurt

Împrumuturi pe termen lung ce trebuie plătite în exercițiul curent

Venituri în avans

Provizioane

Total datorii curente

Total datorii

Active nete/Capitaluri proprii = Total active - Total datorii

C. Capitaluri proprii

Rezerve și fonduri

Rezultatul patrimonial

Rezultatul reportat

2.4.Contul de rezultat patrimonial

2.4.1.Prevederi generale

Contul de rezultat patrimonial prezintă situația veniturilor, finanțărilor și cheltuielilor din cursul exercițiului curent.

Veniturile și finanțările sunt prezentate pe feluri de venituri după natura sau sursa lor, indiferent dacă au fost încasate sau nu.

Cheltuielile sunt prezentate pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinația lor, indiferent dacă au fost plătite sau nu.

În contul de rezultat patrimonial (economic) sunt prezentate și veniturile calculate (ex. venituri din reluarea provizioanelor și ajustărilor de valoare) care nu implică o încasare a acestora precum și cheltuielile calculate (ex. cheltuieli cu amortizările, provizioanele și ajustările de valoare) care nu implică o plată a acestora.

Pentru fiecare element din contul de rezultat patrimonial trebuie prezentată valoarea aferentă elementului corespondent pentru exercițiul financiar precedent.

dacă valorile prevăzute anterior nu sunt comparabile, absenta compatibilității trebuie prezentată în notele explicative.

Un element din contul de rezultat patrimonial pentru care nu există valoare nu trebuie prezentat, cu excepția cazului în care există un element corespondent pentru exercițiul financiar precedent.

Rezultatul patrimonial este un rezultat economic care exprimă performanța financiară a instituției publice, respectiv excedent sau deficit patrimonial. Acest rezultat se determină pe fiecare sursă de finanțare în parte, precum și pe total, ca diferența între veniturile realizate și cheltuielile efectuate în exercițiul financiar curent.

În funcție de necesitățile de informare, Ministerul Finanțelor Publice poate solicita prezentarea unor informații suplimentare față de cele care trebuie prezentate în concordanță cu prezentele reglementări.

Modelul formularului "Contul de rezultat patrimonial" este prezentat în anexa nr.14 la prezentele norme. Formatul Contului de rezultat patrimonial nu poate fi modificat de la un exercițiu financiar la altul.

2.4.2.Structura Contului de rezultat patrimonial

Venituri operaționale– venituri din impozite și taxe, contribuții de asigurări și alte venituri ale bugetelor– venituri din activități economice– finanțări, subvenții, transferuri, alocații bugetare cu destinație specială– alte venituri operaționale

Total venituri operaționale

Cheltuieli operaționale– cheltuieli cu salariile și contribuțiile aferente– subvenții, transferuri– cheltuieli privind stocurile, lucrările și serviciile executate de terți– cheltuieli de capital, amortizări și provizioane– alte cheltuieli operaționale

Total cheltuieli operaționale

Excedent (deficit) din activitatea operațională

Venituri financiare

Cheltuieli financiare

Excedent (deficit) din activitatea financiară

Excedent (deficit) din activitatea curentă (excedent/deficit din activitatea operațională +/-excedent/deficit din activitatea financiară)

Venituri extraordinare

Cheltuieli extraordinare

Excedent/deficit din activitatea extraordinara

Rezultatul patrimonial (excedent/deficit din activitatea curentă +/-excedent/deficit din activitatea extraordinara)

2.5.Situația fluxurilor de trezorerie

Situația Fluxurilor de trezorerie prezintă existența și mișcările de numerar divizate în:

Fluxuri de trezorerie din activitatea operațională, care prezintă mișcările de numerar rezultate din activitatea curentă:

–Încasări– Plați

Fluxuri de trezorerie din activitatea de investiții, care prezintă mișcările de numerar rezultate din achizițiile ori vânzările de active fixe:

–Încasări– Plați

Fluxuri de trezorerie din activitatea de finanțare, care prezintă mișcările de numerar rezultate din împrumuturi primite și rambursate, ori alte surse financiare:

–Încasări– Plați

Formularul se completează de către fiecare instituție, cu informațiile privind încasări și plați efectuate, preluate din rulajele fiecărui cont de la trezorerie sau bănci.

Modelul formularului "Situația fluxurilor de trezorerie" este prezentat în anexa nr. 15 la prezentele norme.

2.6.Situația modificărilor în structura activelor/capitalurilor

Situația modificărilor în structura activelor/capitalurilor trebuie să ofere informații referitoare la structura capitalurilor proprii, influentele rezultate din schimbarea politicilor contabile, influentele rezultate în urma reevaluării activelor, calculului și înregistrării amortizării sau din corectarea erorilor contabile.

Situația prezintă în detaliu creșterile și diminuările din timpul anului al fiecărui element al conturilor de capital.

2.7.Anexele la situațiile financiare

Anexele sunt parte integrantă a situațiilor financiare. Ele conțin: politici contabile și note explicative.

Notele explicative furnizează informații suplimentare care nu sunt încorporate în situațiile financiare.

2.7.1.Principii și politici contabile

2.7.1.1.Principii contabile

Elementele prezentate în situațiile financiare se evaluează în conformitate cu principiile contabile generale, conform contabilității de angajamente.– Principiul continuității activității - Presupune ca instituția publică își continua în mod normal funcționarea, fără a intra în stare de desființare sau reducere semnificativă a activității. dacă ordonatorii de credite au luat cunoștința de unele elemente de nesiguranță legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-și continua activitatea, aceste elemente trebuie prezentate în notele explicative.– Principiul permanentei metodelor - Metodele de evaluare trebuie aplicate în mod consecvent de la un exercițiu financiar la altul.– Principiul prudenței - Evaluarea trebuie făcută pe o bază prudentă și în special:

–trebuie să se țină cont de toate angajamentele apărute în cursul exercițiului financiar curent sau al unui exercițiu precedent, chiar dacă acestea devin evidente numai între data bilanțului și data depunerii acestuia;

–trebuie să se țină cont de toate deprecierile.– Principiul contabilității pe baza de angajamente - Efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc și nu pe măsura ce numerarul sau echivalentul sau este încasat sau plătit și sunt înregistrate în evidentele contabile și raportate în situațiile financiare ale perioadelor de raportare.

Situațiile financiare întocmite în baza acestui principiu oferă informații nu numai despre tranzacțiile și evenimentele trecute care au determinat încasări și plați dar și despre resursele viitoare, respectiv obligațiile de plată viitoare.

Acest principiu se bazează pe independenta exercițiului potrivit căruia toate veniturile și toate cheltuielile se raportează la exercițiul la care se referă, fără a se ține seama de data încasării veniturilor, respectiv data plații cheltuielilor.– Principiul evaluării separate a elementelor de activ și de datorii - Componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate separat.– Principiul intangibilității - Bilanțul de deschidere pentru fiecare exercițiu financiar trebuie să corespundă cu bilanțul de închidere al exercițiului financiar precedent.– Principiul necompensării - Orice compensare între elementele de activ și de datorii sau între elementele de venituri și cheltuieli este interzisă, cu excepția compensărilor între active și datorii permise de reglementările legale, numai după înregistrarea în contabilitate a veniturilor și cheltuielilor la valoarea integrală.– Principiul compatibilității informațiilor - Elementele prezentate trebuie să dea posibilitatea comparării în timp a informațiilor.– Principiul materialității (pragului de semnificație) - Orice element care are o valoare semnificativă trebuie prezentat distinct în cadrul situațiilor financiare iar elementele cu valori nesemnificative dar care au aceeași natură sau au funcții similare trebuie însumate și prezentate într-o poziție globală. Un element patrimonial este considerat semnificativ dacă omiterea să ar influența în mod vădit decizia utilizatorilor situațiilor financiare.– Principiul prevalentei economicului asupra juridicului (realității asupra aparenței) - Informațiile contabile prezentate în situațiile financiare trebuie să fie credibile, să respecte realitatea economică a evenimentelor sau tranzacțiilor, nu numai forma lor juridică.

Abaterile de la principiile generale prezentate mai sus pot fi efectuate în cazuri excepționale. Astfel de abateri trebuie prezentate în notele explicative, precum și motivele care le-au determinat, împreună cu o evaluare a efectului acestora asupra valorii activelor, datoriilor, poziției financiare și a rezultatului patrimonial.

2.7.1.2.Politici contabile

Aplicarea prezentelor reglementări contabile presupune stabilirea unui set de proceduri de către conducerea fiecărei instituții publice pentru toate operațiunile derulate, pornind de la întocmirea documentelor justificative până la întocmirea situațiilor financiare trimestriale și anuale.

Aceste proceduri trebuie elaborate de către specialiști în domeniul economic și tehnic, cunoscători ai specificului activității desfășurate și ai strategiei adoptate de instituție.

La elaborarea politicilor contabile trebuie respectate principiile de bază ale contabilității de angajamente.

Politicile contabile trebuie elaborate astfel încât să se asigure furnizarea, prin situațiile financiare, a unor informații care trebuie să fie:

a)relevante pentru nevoile utilizatorilor în luarea deciziilor economice; șib) credibile în sensul că:

–reprezintă fidel rezultatul patrimonial și poziția financiară a instituției publice;

–sunt neutre;

–sunt prudente;

–sunt complete sub toate aspectele semnificative.

Modificările politicii contabile sunt permise doar dacă sunt cerute de lege sau au ca rezultat informații mai relevante sau mai credibile referitoare la operațiunile instituției publice. Acest lucru trebuie menționat în notele explicative.

2.7.2.Note explicative

2.7.2.1.Prevederi generale

Notele explicative la situațiile financiare conțin informații referitoare la metodele de evaluare a activelor, precum și orice informații suplimentare care sunt relevante pentru necesitățile utilizatorilor în ceea ce privește poziția financiară și rezultatele obținute.

Notele explicative se prezintă sistematic. Pentru fiecare element semnificativ din bilanț trebuie să existe informații în notele explicative.

2.7.2.2.Comparabilitatea informațiilor

Pentru elementele prezentate în notele explicative, se va prezenta de regula suma corespunzătoare anului curent și celui precedent.

Următoarele informații trebuie prezentate cu claritate și repetate ori de câte ori este necesar, pentru buna lor înțelegere:

a)numele persoanei juridice care face raportarea;

b)faptul că situațiile financiare sunt proprii acesteia;

c)data la care s-au încheiat sau perioada la care se referă situațiile financiare;

d)moneda în care sunt întocmite situațiile financiare;

e)exprimarea cifrelor incluse în raportare (lei).

2.7.2.3.Eventualele erori constatate în contabilitate, după aprobarea și depunerea situațiilor financiare, vor fi corectate în anul în care acestea se constată.

Corectarea erorilor contabile aferente exercițiilor precedente, apărute în urma unor greșeli matematice, a greșelilor de aplicare a politicilor contabile, ignorării sau interpretării greșite a tranzacțiilor și altor evenimente, se efectuează în conturile corespunzătoare de active, datorii și capitaluri, iar cele referitoare la venituri și cheltuieli se efectuează în contul 117 «Rezultatul reportat».

Corectarea erorilor aferente exercițiilor financiare precedente nu determină modificarea situațiilor financiare ale acelor exerciții.

În notele la situațiile financiare trebuie prezentate informații suplimentare cu privire la erorile constatate.

31.01.2018Punctul 2.7.2.3. din Capitolul II a fost modificat de Punctul 1, Articolul I din ORDINUL nr. 1.176 din 26 ianuarie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 93 din 31 ianuarie 2018

2.7.2.4.Conținutul și structura notelor explicative

Conținutul și structura notelor explicative se vor dezvolta prin precizări pentru întocmirea situațiilor financiare.

2.8.Reguli generale de evaluare

Pentru evaluarea elementelor din bilanț, se stabilesc următoarele reguli:

a)Evaluarea la data intrării în instituția publică

La data intrării în patrimoniu bunurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare, denumită valoare contabilă (costul istoric), care se stabilește astfel:

–la cost de achiziție - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

–la cost de producție - pentru bunurile produse în instituție;

–la valoarea justă - pentru bunurile obținute cu titlu gratuit.

Costul de achiziție al bunurilor cuprinde: prețul de cumpărare, taxele de import și alte taxe (cu excepția acelora pe care instituția publică le poate recupera de la autoritățile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare și alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achiziției bunurilor respective.

Reducerile comerciale acordate de furnizor nu fac parte din costul de achiziție.

Costul de producție al unui bun cuprinde: costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumabile și cheltuielile de producție direct atribuibile bunului.

Costul de producție sau de prelucrare al stocurilor, precum și costul de producție al activelor fixe cuprind cheltuielile directe aferente producției, și anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manopera directă și alte cheltuieli directe de producție, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție alocată în mod rațional ca fiind legată de fabricația acestora.

Următoarele elemente reprezintă exemple de costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei în care au survenit:

–pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producție înregistrate peste limite normal admise;

–cheltuielile de depozitare, cu excepția cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în procesul de producție, anterior trecerii într-o nouă faza de fabricație;

–regiile (cheltuielile) generale de administrație care nu participă la aducerea stocurilor în forma și locul final;

–costurile de desfacere.

Prin activ cu ciclu lung de fabricație se înțelege un activ care solicita în mod necesar o perioadă substanțială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sau pentru vânzare.

Valoarea justă a unui bun reprezintă suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bună voie între doua părți aflate în cunoștința de cauza, în cadrul unei tranzacții cu prețul determinat obiectiv.

Pentru bunurile care au valoare de piață, valoarea justă este identică cu valoarea de piață.

b)Evaluarea cu ocazia inventarierii

Evaluarea elementelor de activ și pasiv cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuala a fiecărui element, denumită valoare de inventar, stabilită în funcție de utilitatea bunului, starea acestuia și prețul pieței, conform normelor emise în acest scop de Ministerul Finanțelor Publice.

c)Evaluarea la încheierea exercițiului financiar

La încheierea exercițiului financiar, elementele de activ și de pasiv de natura datoriilor se evaluează și se reflectă în situațiile financiare anuale la valoarea de intrare, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

În acest scop, valoarea de intrare se compară cu valoarea stabilită pe baza inventarierii, respectiv valoarea de inventar. În acest caz, se vor avea în vedere printre altele:

–pentru elementele de activ, diferențele constatate în minus între valoarea de inventar și valoarea contabilă netă se înregistrează în contabilitate pe seama unei ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare, atunci când deprecierea este temporara, aceste elemente menținându-se, la valoarea lor de intrare.

Prin valoare contabilă netă se înțelege valoarea de intrare, mai puțin amortizarea și ajustările pentru depreciere sau pierdere de valoare, cumulate.– pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferențele constatate în plus între valoarea de inventar și valoarea de intrare se înregistrează în contabilitate, pe seama elementelor corespunzătoare de datorii.

La fiecare data a bilanțului:

–elementele monetare exprimate în valută (disponibilități și alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele și depozitele bancare, creanțe și datorii în valută) trebuie evaluate și raportate utilizând cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României, valabil la data încheierii exercițiului financiar. Diferențele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile, între cursul de la data înregistrării creanțelor sau datoriilor în valută sau cursul la care au fost raportate în situațiile financiare anterioare și cursul de schimb de la data încheierii exercițiului financiar, se înregistrează la venituri sau la cheltuieli financiare, după caz;

–pentru creanțele și datoriile, exprimate în lei, a căror decontare se face în funcție de cursul unei valute, eventualele diferențe favorabile sau nefavorabile, care rezultă din evaluarea acestora se înregistrează la venituri sau cheltuieli financiare.– elementele nemonetare achiziționate cu plată în valută și înregistrate la costul istoric (active fixe, stocuri) trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data efectuării tranzacției;

–elementele nemonetare achiziționate cu plată în valută (active fixe, stocuri) și înregistrate la valoarea justă trebuie raportate utilizând cursul de schimb existent la data determinării valorilor respective.

Prin elemente monetare se înțelege disponibilitățile bănești, și activele/datoriile de primit/de plătit în sume fixe sau determinabile.

d)Evaluarea la data ieșirii din unitate

La data ieșirii din instituție sau la darea în consum, bunurile se evaluează și se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.

2.9.Contul de execuție bugetară

2.9.1.Prevederi generale

Contul de execuție bugetară va cuprinde toate operațiunile financiare din timpul exercițiului financiar cu privire la veniturile încasate și plățile efectuate, în structura în care a fost aprobat bugetul, și trebuie să conțină:

a)informații privind veniturile:

–prevederi bugetare inițiale, prevederi bugetare definitive– drepturi constatate– încasări realizate– drepturi constatate de încasatb) informații privind cheltuielile:

–credite bugetare inițiale, credite bugetare definitive– angajamente bugetare– angajamente legale– plați efectuate– angajamente legale de plătit– cheltuieli efective (costuri, consumuri de resurse).

c)informații privind rezultatul execuției bugetare (încasări realizate minus plați efectuate).

* Conținutul și structura Contului de execuție se vor dezvolta prin precizări pentru întocmirea situațiilor financiare.

2.9.2.Întocmirea Contului de execuție bugetară

Contul de execuție bugetară se întocmește pe baza datelor preluate din rulajele debitoare și creditoare ale conturilor de disponibil, care trebuie să corespundă cu cele din conturile deschise în trezorerie sau la bănci, după caz.

Modelul formularului "Cont de execuție" pentru veniturile bugetului instituției publice este prevăzut în anexa nr. 16 la prezentele norme.

Modelul formularului "Cont de execuție" pentru cheltuielile bugetului instituției publice este prevăzut în anexa nr. 17 la prezentele norme.

În funcție de modificările intervenite în structura clasificației bugetare, Ministerul Finanțelor Publice va actualiza aceste formulare.

2.10.Alte prevederi

Comasarea prin absorbirea unei instituții publice de către o altă instituție publică are ca efect dizolvarea fără lichidare a instituției care își încetează existența și transmiterea patrimoniului sau către instituția publică absorbantă, în starea în care se găsește la data comasării.

Operațiile care trebuie efectuate, în situația comasării prin absorbire, divizare sau dizolvare sunt:

* Inventarierea patrimoniului în conformitate cu prevederile Legii contabilității nr. 82/1991 republicată și cu Normele privind inventarierea elementelor de activ și de pasiv.

* Întocmirea situațiilor financiare de încetare a activității, pe formulare și conform metodologiei elaborate de Ministerul Finanțelor Publice pentru instituții publice.

În cazul comasării prin absorbire, instituția publică absorbantă dobândește toate bunurile, drepturile și obligațiile instituției publice care își încetează activitatea și care este absorbită. Predarea-primirea activelor și pasivelor instituției absorbite, către instituția absorbantă are loc după publicarea actului de reorganizare și aprobarea de către ordonatorul principal de credite a inventarului, situațiilor financiare și contractelor în curs de execuție la data comasării.

Capitolul IIIPrevederi referitoare la elementele de bilanț

A. ACTIVE

1.Active fixe

Activele fixe - sunt active deținute de către instituțiile publice în scopul utilizării lor pe termen lung. Activele fixe includ activele fixe corporale, activele fixe necorporale și activele financiare.

1.1.Active fixe necorporale

1.1.1.Definiție

Activele fixe necorporale - sunt active fără substanța fizică, care se utilizează pe o perioadă mai mare de un an.

Contabilitatea sintetică a activelor fixe necorporale se ține pe categorii iar contabilitatea analitică pe feluri de active fixe necorporale.

1.1.2.Conținut

Activele fixe necorporale cuprind:

–cheltuieli de dezvoltare;

–concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare, cu excepția celor create intern de instituție;

–înregistrări ale reprezentațiilor teatrale, programe de radio sau televiziune, lucrări muzicale, evenimente sportive, lucrări literare, artistice ori recreative efectuate pe pelicule, benzi magnetice sau alte suporturi;

–alte active fixe necorporale;

–avansuri și active fixe necorporale în curs de execuție.

1.1.2.1.Cheltuieli de dezvoltare - sunt active generate de aplicarea rezultatelor cercetării sau a altor cunoștințe, în scopul realizării de produse sau servicii noi sau îmbunătățite substanțial, înaintea stabilirii producției de serie sau utilizării (contul 203).

Exemple de activități de dezvoltare sunt:

–proiectarea, construcția și testarea producției intermediare sau folosirea intermediară a prototipurilor și modelelor;

–proiectarea uneltelor și matrițelor care implică tehnologie noua;

–proiectarea, construcția și operarea unei uzine pilot care nu este fezabilă din punct de vedere economic pentru producția pe scara larga;

–proiectarea, construcția și testarea unei alternative alese pentru aparatele, produsele, procesele, sistemele sau serviciile noi sau îmbunătățite.

1.1.2.2.Concesiuni, brevete, licențe, mărci comerciale, drepturi și active similare achiziționate sau dobândite pe alte cai, se înregistrează în conturile de active fixe necorporale, la costul de achiziție sau de producție, după caz. (contul 205).

1.1.2.3.Înregistrări ale evenimentelor cultural-sportive, respectiv reprezentații teatrale, programe de radio sau televiziune, lucrări muzicale, evenimente sportive, lucrări literare, artistice ori recreative efectuate pe pelicule, benzi magnetice sau alte suporturi (contul 206).

1.1.2.4.Alte active fixe necorporale - includ programele informatice create de instituție sau achiziționate de la terți, pentru necesitățile proprii de utilizare, precum și alte active fixe necorporale (contul 208).

1.1.2.5.Avansuri și active fixe necorporale în curs de execuție - cuprind avansurile acordate furnizorilor de active fixe necorporale (contul 234) și activele fixe necorporale neterminate până la sfârșitul perioadei, evaluate la costul de producție sau costul de achiziție, după caz (contul 233).

1.1.3.Momentul înregistrării

Activele fixe necorporale se înregistrează în momentul transferului dreptului de proprietate dacă sunt achiziționate cu titlu oneros sau în momentul întocmirii documentelor dacă sunt construite sau produse de instituție, respectiv primite cu titlu gratuit.

1.1.4.Evaluarea

1.1.4.1.Evaluarea inițială

Activele fixe necorporale trebuie să fie evaluate la:

–costul de achiziție, pentru cele procurate cu titlu oneros;

–costul de producție, pentru cele construite sau produse de instituție;

–valoarea justă pentru cele primite gratuit (ex. donații, sponsorizări).

Valoarea justă se determină pe baza raportului întocmit de specialiști și cu aprobarea ordonatorului de credite, sau pe baza unor evaluări efectuate, de regula, de evaluatori autorizați.

Un element necorporal raportat drept cheltuiala într-o perioadă nu poate fi recunoscut ulterior ca parte din costul unui activ necorporal.

1.1.4.2.Cheltuieli ulterioare

Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ fix necorporal după achiziționarea, finalizarea acestuia sau primirea cu titlu gratuit care au drept scop menținerea parametrilor funcționali stabiliți inițial, se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate.

Cheltuielile ulterioare vor majora costul activului fix necorporal atunci când au ca efect îmbunătățirea performanțelor față de parametrii funcționali stabiliți inițial.

1.1.4.3.Evaluarea la data bilanțului

Un activ fix necorporal trebuie prezentat în bilanț la valoarea de intrare mai puțin ajustările cumulate de valoare.

Ajustările de valoare cuprind toate corecțiile destinate să țină seama de reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanțului, indiferent dacă acea reducere este sau nu definitiva.

Ajustările de valoare pot fi ajustări permanente, denumite și amortizări, și/sau ajustări provizorii denumite în continuare ajustări pentru depreciere, în funcție de caracterul permanent sau provizoriu al deprecierii activelor fixe necorporale.

1.1.5.Amortizarea

Valoarea amortizabilă reprezintă valoarea contabilă a activului fix necorporal ce trebuie înregistrata în mod sistematic pe parcursul duratei de viață utile.

Instituțiile publice amortizează activele fixe necorporale utilizând metoda amortizării liniare.

Amortizarea se înregistrează lunar, începând cu luna următoare dării în folosință sau punerii în funcțiune a activului, după caz.

Amortizarea anuala se calculează prin aplicarea cotei de amortizare la valoarea de intrare a activelor fixe necorporale.

Cota de amortizare se determină ca raport între 100 și durata normală de utilizare prevăzuta de lege.

Cheltuielile de dezvoltare se amortizează într-o perioadă de cel mult 5 ani, cu aprobarea ordonatorului de credite (contul 280);

Concesiunile, brevetele, licențele, mărcile comerciale, drepturile și activele similare, achiziționate sau dobândite pe alte cai se amortizează pe durata prevăzuta pentru utilizarea lor de către instituțiile publice care le dețin (contul 280);

Înregistrările de reprezentații teatrale, programe de radio sau televiziune, lucrări muzicale, evenimente sportive, lucrări literare, artistice ori recreative efectuate pe pelicule, benzi magnetice sau alte suporturi nu se amortizează.

Programele informatice create de instituțiile publice, achiziționate sau dobândite pe alte cai se amortizează în funcție de durata probabilă de utilizare, care nu poate depăși o perioadă de 5 ani, cu aprobarea ordonatorului de credite (contul 280).

În cazul nerecuperării integrale, pe calea amortizării, a valorii contabile a activelor fixe necorporale scoase din funcțiune, valoarea rămasă neamortizată se include în cheltuielile instituțiilor publice, integral, la momentul scoaterii din funcțiune.

1.1.6.Ajustări pentru depreciere

Instituțiile publice pot înregistra ajustări pentru deprecierea activelor fixe necorporale la sfârșitul exercițiului financiar, pe seama cheltuielilor (contul 290).

În situația în care ajustarea devine total sau parțial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită măsura, atunci acea ajustare trebuie diminuată sau anulată printr-o reluare corespunzătoare la venituri.

În situația în care se constată o depreciere suplimentară față de cea care a fost reflectată, ajustarea trebuie majorată.

Deprecierea unui activ fix necorporal poate apare în situațiile:

–încetării sau apropierii încetării cererii sau nevoii de servicii furnizate de activ;

–bunul va fi inutilizabil sau trebuie cedat;

–există o decizie de oprire a construcției unui activ înainte de terminare sau punere în funcțiune;

–performanța să în furnizarea serviciilor este inferioară celei preconizate;

–modificări de tehnologie sau legislație în domeniu.

1.1.7.Reevaluarea

Reevaluarea se efectuează în baza unor reglementări legale sau de către evaluatori autorizați.

Rezultatele reevaluării se înregistrează în contabilitate potrivit pct. C.3. din prezentele norme (contul 105).

1.2.Active fixe corporale

1.2.1.Definiție

Sunt considerate active fixe corporale obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare și care îndeplinesc cumulativ următoarele condiții: au valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului și o durata normală de utilizare mai mare de un an.

Contabilitatea sintetică a activelor fixe corporale se ține pe categorii, iar contabilitatea analitică pe fiecare obiect de evidenta, prin care se înțelege obiectul singular sau complexul de obiecte cu toate dispozitivele și accesoriile acestuia, destinat să îndeplinească în mod independent, în totalitate, o funcție distinctă.

1.2.2.Conținut

Activele fixe corporale cuprind:

–terenuri și amenajări la terenuri;

–construcții;

–instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații;

–mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale;

–avansuri și active fixe corporale în curs de execuție.

1.2.2.1.Terenuri

Contabilitatea terenurilor se ține separat pentru: terenuri (contul 2111) și amenajări la terenuri (contul 2112).

În contabilitatea analitică, terenurile pot fi evidențiate pe următoarele grupe: terenuri agricole, silvice, terenuri fără construcții, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcții și altele.

Amenajările la terenuri cuprind lucrări cum ar fi: racordarea la sistemul de alimentare cu energie electrica, lucrările de acces, împrejmuirile și altele asemenea.

Potrivit legii terenurile nu sunt supuse amortizării, dar amenajările la terenuri se amortizează pe o durata de 10 ani.

1.2.2.2.Construcții

Construcțiile se evidențiază pe grupe, subgrupe, clase și subclase, potrivit Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe aprobat prin hotărâre a Guvernului (contul 212).

1.2.2.3.Instalații tehnice, mijloace de transport, animale și plantații

Instalațiile tehnice, mijloacele de transport, animalele și plantațiile se evidențiază pe grupe, subgrupe, clase și subclase, potrivit Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe aprobat prin hotărâre a Guvernului (contul 213).

1.2.2.4.Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale

Mobilierul, aparatura birotică, echipamente de protecție a valorilor umane și materiale și alte active corporale se evidențiază pe grupe, subgrupe, clase și subclase, potrivit Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe aprobat prin hotărâre a Guvernului (contul 214).

1.2.2.5.Avansuri și active fixe corporale în curs de execuție

În cadrul acestora se înregistrează avansurile acordate furnizorilor de active fixe corporale (contul 232) precum și activele fixe corporale în curs de execuție, care reprezintă lucrările de investiții neterminate până la sfârșitul perioadei, efectuate în regie proprie sau în antrepriza. Acestea se evaluează la costul de producție sau costul de achiziție, după caz (contul 231).

Activele fixe corporale în curs se trec în categoria activelor fixe la finalizare după recepția, darea în folosință sau punerea în funcțiune a acestora, după caz.

1.2.2.6.Alte active ale statului (zăcăminte, resurse biologice necultivate, rezerve de apă)

Resursele minerale situate pe teritoriul tarii, în subsolul tarii și al platoului continental în zona economică a României din Marea Neagră, delimitate conform principiilor dreptului internațional și reglementărilor din convențiile internaționale la care România este parte, fac obiectul exclusiv al proprietății publice și aparțin statului român.

Potrivit legislației în vigoare, în categoria resurselor minerale se includ: cărbunii, minereurile feroase, neferoase, de aluminiu și roci alumifere, de metale nobile, radioactive, substanțele utile nemetalifere, rocile utile, pietrele prețioase și semiprețioase, gazele necombustibile, apele geotermale, apele minerale naturale (gazoase și plate), apele minerale terapeutice, etc.

Zăcămintele reprezintă rezerve descoperite de minerale, atât de suprafața cât și subterane, care sunt exploatabile economic, ținând seama de nivelul relativ al preturilor. Zăcămintele cuprind rezervele de cărbune, de petrol și gaze naturale, rezervele de minereuri metalifere și minereuri nemetalifere (contul 215).

Resursele biologice necultivate sunt reprezentate de animalele și vegetalele de producție unica sau permanenta asupra cărora se exercita dreptul de proprietate, dar a căror creștere naturala și/sau regenerare nu este plasată sub controlul direct și responsabilitatea unităților instituționale și nu este gestionată de acestea. De exemplu, pădurile virgine și resursele piscicole neexploatate, care fac parte din teritoriul național. Aici trebuie incluse doar resursele care sunt deja exploatabile cu scop economic, sau sunt susceptibile de a fi exploatate într-un viitor apropiat (contul 215).

Rezervele de apă sunt întinderi de apă și alte rezerve subterane în măsura în care prin exercitarea dreptului de proprietate le sunt date o valoare de piață (cont 215).

1.2.3.Momentul înregistrării

Activele fixe corporale se înregistrează la momentul transferului dreptului de proprietate pentru cele achiziționate cu titlu oneros sau la data întocmirii documentelor pentru cele construite sau produse de instituție, respectiv primite cu titlu gratuit.

1.2.4.Evaluarea

1.2.4.1.Evaluarea inițială

Activele fixe trebuie să fie evaluate la:

–costul de achiziție, pentru cele procurate cu titlu oneros;

–costul de producție, pentru cele construite sau produse de instituție;

–valoarea justă pentru cele dobândite gratuit. (ex. donații, sponsorizări).

Valoarea justă se determină pe baza raportului întocmit de specialiști și cu aprobarea ordonatorului de credite, sau pe baza unor evaluări efectuate de regula de evaluatori autorizați.

1.2.4.2.Cheltuieli ulterioare

Cheltuielile ulterioare efectuate cu un activ fix corporal după achiziționarea, finalizarea acestuia sau primirea cu titlu gratuit care au drept scop menținerea parametrilor funcționali stabiliți inițial, se înregistrează în conturile de cheltuieli atunci când sunt efectuate (reparații curente).

Cheltuielile ulterioare vor majora costul activului fix corporal atunci când au ca efect îmbunătățirea performanțelor față de parametrii funcționali stabiliți inițial (modernizări) sau mărirea duratei de viață utile (reparații capitale) și conduc la obținerea de beneficii economice viitoare.

Obținerea de beneficii economice viitoare se poate realiza fie direct prin creșterea veniturilor, creșterea potențialului de servicii furnizate, fie indirect prin reducerea cheltuielilor de întreținere și funcționare.

În cazul clădirilor, investițiile efectuate trebuie să asigure protecția valorilor umane și materiale și îmbunătățirea gradului de confort și ambient sau reabilitarea și modernizarea termica a acestora.

La expirarea contractului de închiriere valoarea investițiilor efectuate la activele fixe luate cu acest titlu, se scad din contabilitatea instituției publice care le-a efectuat și se înregistrează în contabilitatea instituției care le are în patrimoniu sau a agentului economic, pentru a majora corespunzător valoarea de intrare a activelor fixe respective, potrivit contractelor încheiate.

1.2.4.3.Evaluarea la data bilanțului

Un activ fix corporal trebuie prezentat în bilanț la valoarea de intrare mai puțin ajustările cumulate de valoare.

Ajustările de valoare cuprind toate corecțiile destinate să țină seama de reducerile valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanțului, indiferent dacă acea reducere este sau nu definitiva.

Ajustările de valoare pot fi ajustări permanente, denumite și amortizări, și/sau ajustări provizorii, denumite în continuare ajustări pentru depreciere în funcție de caracterul permanent sau provizoriu al deprecierii activelor fixe corporale.

1.2.5.Amortizarea

Valoarea amortizabilă reprezintă valoarea contabilă a activului fix corporal ce trebuie înregistrata în mod sistematic pe parcursul duratei de viață utile.

Instituțiile publice amortizează activele fixe corporale utilizând metoda amortizării liniare (contul 281).

Amortizarea se înregistrează lunar, începând cu luna următoare recepției sau punerii în funcțiune, după caz, a activului.

Amortizarea anuala se calculează prin aplicarea cotei de amortizare la valoarea de intrare a activelor fixe corporale.

Cota de amortizare se determină ca raport între 100 și durata normală de utilizare prevăzuta în Catalogul privind duratele normale de utilizare care se aproba prin hotărâre a Guvernului.

Amortizarea activelor fixe corporale date cu chirie, în concesiune sau în folosință gratuită, se calculează de către instituțiile publice care le au în patrimoniu.

Amortizarea investițiilor efectuate la activele fixe corporale închiriate de instituțiile publice se înregistrează de instituțiile publice care au efectuat investițiile, pe perioadă contractului sau pe durata normală de utilizare rămasă, după caz.

La încetarea contractului, valoarea investițiilor nediminuată cu amortizarea calculată se cedează instituției publice care le are în patrimoniu sau agentului economic, după caz, pentru a majora corespunzător valoarea de intrare a activelor fixe corporale.

În procesul-verbal de predare-preluare a investiției se va menționa și valoarea amortizării investiției, pentru ca instituția publică care le are în patrimoniu sau agentul economic să poată înregistra amortizarea corespunzătoare noii valori de intrare.

Activele fixe corporale aflate în patrimoniul instituțiilor publice se amortizează pe o durata normală de funcționare cuprinsă în cadrul unei plaje de ani (durata minimă și maximă), existând posibilitatea alegerii numărului de ani de amortizare în cadrul acestor durate. Astfel stabilită, durata normală de funcționare a activului fix rămâne neschimbată până la recuperarea integrală a valorii de intrare a acestuia.

În cazul nerecuperării integrale, pe calea amortizării, a valorii contabile a activelor fixe corporale scoase din funcțiune, valoarea rămasă neamortizată se include în cheltuielile instituțiilor publice, integral, la momentul scoaterii din funcțiune.

1.2.6.Ajustări pentru depreciere

Instituțiile publice pot înregistra ajustări pentru deprecierea activelor fixe corporale la sfârșitul exercițiului financiar, pe seama cheltuielilor (contul 291).

În situația în care ajustarea devine total sau parțial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită măsura, atunci acea ajustare trebuie diminuată sau anulată printr-o reluare corespunzătoare la venituri.

În situația în care se constată o depreciere suplimentară față de cea care a fost reflectată, ajustarea trebuie majorată.

Deprecierea unui activ fix corporal poate apare în situațiile:

–deteriorării fizice a activului;

–încetării sau apropierii încetării cererii sau nevoii de servicii furnizate de activ;

–bunul va fi inutilizabil sau trebuie cedat;

–există o decizie de oprire a construcției unui activ înainte de terminare sau punere în funcțiune;

–performanța sa în furnizarea serviciilor este inferioară celei preconizate;

–modificări de tehnologie sau legislație în domeniu.

1.2.7.Reevaluarea

Reevaluarea activelor fixe corporale se face la valoarea justă. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regula, de profesioniști calificați, membrii ai unui organism profesional în domeniu.

În cazul în care, ulterior recunoașterii inițiale ca activ, valoarea unui activ fix corporal este determinata pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de achiziție/costului de producție sau al oricărei alte valori atribuite înainte acelui activ. În astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia, determinata în urma reevaluării.

Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere substanțial de cea care ar fi determinata folosind valoarea justă la data bilanțului.

Diferența dintre valoarea rezultată în urma reevaluării și valoarea la cost istoric trebuie prezentată la rezerva din reevaluare (contul 105).

Reevaluarea se efectuează pe baza normelor metodologice elaborate de Ministerul Finanțelor Publice sau de către evaluatori autorizați.

Rezultatele reevaluării se înregistrează în contabilitate potrivit pct. C.3 din prezentele norme (contul 105).

1.2.8.Alte prevederi

1.2.8.1.Prevederi referitoare la valorificare și scoatere din funcțiune

Potrivit prevederilor legale în vigoare, pot fi transmise fără plată, orice fel de bunuri aflate în stare de funcționare, indiferent de durata de folosință, dacă acestea nu mai sunt necesare instituției publice care le are în administrare, dar care pot fi folosite în continuare de altă instituție publică sau dacă, potrivit reglementărilor în vigoare, instituția nu mai are dreptul să utilizeze bunul respectiv.

Instituția publică care disponibilizează bunuri va informa în scris alte instituții publice pe care le considera ca ar avea nevoie de bunurile disponibilizate.

Transmiterea, fără plată, de la o instituție publică la o altă instituție publică, se va face pe baza de proces-verbal de predare-preluare, aprobat de ordonatorul principal de credite al instituției publice care a solicitat să îi fie transmis bunul respectiv, precum și de ordonatorul de credite care îl are în administrare.

Instituțiile publice pot valorifica bunurile și prin schimbarea acestora cu alte bunuri noi, similare, având cel puțin aceeași parametri.

În acest caz, bunurile valorificate prin schimb pot reprezenta, după caz, plata sau parte din plata datorată pentru bunurile noi care se achiziționează conform prevederilor legislației privind achizițiile publice.

Scoaterea din funcțiune a activelor fixe corporale, necorporale și în curs se face cu aprobarea ordonatorului principal sau secundar de credite, după caz.

La instituțiile publice la care conducătorii îndeplinesc atribuțiile ordonatorilor terțiari de credite, scoaterea din funcțiune a activelor fixe corporale, necorporale și în curs se va face cu aprobarea ordonatorului principal sau secundar de credite, după caz, în funcție de subordonare.

1.2.8.2.Prevederi referitoare la leasing

Leasing-ul este operațiunea în care o parte, denumită locator/finanțator, transmite pentru o perioadă determinata dreptul de folosință asupra unui bun, al cărui proprietar este, celeilalte părți, denumită locatar/utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plați periodice, denumită rata de leasing, iar la sfârșitul perioadei de leasing locatorul/finanțatorul se obligă să păstreze dreptul de opțiune al utilizatorului de a cumpăra bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a înceta raporturile contractuale.

Operațiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile, precum și bunuri mobile de folosință îndelungata, aflate în circuitul civil, cu excepția înregistrărilor pe banda audio și video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor și a altor drepturi de autor.

Valoarea de intrare reprezintă valoarea la care a fost achiziționat bunul de la finanțator, respectiv costul de achiziție.

Valoarea reziduală reprezintă valoarea la care, la expirarea contractului de leasing, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului către utilizator.

Dobânda de leasing reprezintă rata medie a dobânzii bancare pe piața românească.

Rata de leasing reprezintă:

–în cazul leasing-ului financiar, cota-parte din valoarea de intrare a bunului și a dobânzii de leasing;

–în cazul leasing-ului operațional, cota de amortizare calculată în conformitate cu actele normative în vigoare și un beneficiu stabilit de părțile contractante.

Instituțiile publice care achiziționează active fixe în leasing financiar au obligația înregistrării acestora în contabilitate, deoarece prin contractul de leasing financiar riscurile și beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului dreptului de proprietate din momentul încheierii contractului (contul 167).

Bunurile achiziționate în leasing financiar se supun amortizării, în condițiile legii.

1.2.8.3.Prevederi referitoare la activele fixe primite prin donații și sponsorizări

Activele fixe corporale și necorporale primite ca donații, sponsorizări sau cu titlu gratuit se înregistrează în contabilitate la valoarea justă. Valoarea justă se determină pe baza raportului întocmit de specialiști și cu aprobarea ordonatorului de credite, sau pe baza unor evaluări efectuate, de regula, de evaluatori autorizați.

1.3.Active financiare

1.3.1.Definiție

Un activ financiar este orice activ care reprezintă: depozite, un instrument de capitaluri proprii al unei alte entități, un drept contractual.

1.3.2.Conținut

Activele financiare cuprind:

–titluri de participare;

–alte titluri imobilizate;

–creanțe imobilizate.

1.3.2.1.Titluri de participare

Titlurile de participare reprezintă drepturile sub formă de acțiuni deținute de stat sau unitățile administrativ-teritoriale potrivit legii, în capitalul unor societăți comerciale sau organisme internaționale, a căror deținere pe o perioadă îndelungată aduce venituri sub formă de dividende (contul 260).

1.3.2.2.Alte titluri imobilizate

Alte titluri imobilizate sunt reprezentate de obligațiunile deținute de stat, a căror deținere pe o perioadă îndelungată aduce venituri sub formă de dobânzi (contul 265).

1.3.2.3.Creanțe imobilizate

Creanțele imobilizate reprezintă drepturile instituțiilor publice pentru împrumuturi acordate pe termen lung și alte creanțe pe termen lung, potrivit legii.

Contabilitatea creanțelor imobilizate se ține pe următoarele categorii: împrumuturi acordate pe termen lung și alte creanțe imobilizate.

În conturile de împrumuturi pe termen lung se înregistrează sumele acordate terților în baza unor contracte de împrumut pentru care se percep dobânzi, potrivit legii (cont 267).

În categoria altor creanțe imobilizate intră: garanțiile, depozitele, depuse de instituția publică la terți (cont 267).

1.3.3.Momentul înregistrării

Activele financiare de natura titlurilor de participare și a altor titluri imobilizate se înregistrează la momentul dobândirii acestora, în condițiile prevăzute de lege.

Împrumuturile acordate pe termen lung se înregistrează în momentul constatării dreptului de creanță respectiv.

1.3.4.Evaluarea

1.3.4.1.Evaluarea inițială

Activele financiare se evaluează la costul de achiziție sau valoarea determinata prin contractul de dobândire a acestora.

1.3.4.2.Evaluarea la data bilanțului

Activele financiare trebuie prezentate în bilanț la valoarea de intrare mai puțin ajustările cumulate pentru pierderea de valoare.

1.3.5.Ajustări pentru pierderea de valoare

Instituțiile publice pot înregistra ajustări pentru pierderea de valoare a activelor financiare la sfârșitul exercițiului financiar, pe seama cheltuielilor (contul 296).

În situația în care ajustarea devine total sau parțial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită măsura, atunci acea ajustare trebuie diminuată sau anulată printr-o reluare corespunzătoare la venituri.

În situația în care se constată o depreciere suplimentară față de cea care a fost reflectată, ajustarea trebuie majorată.

2.Active curente (circulante)

Recunoașterea activelor curente (circulante)

Un activ se clasifica ca activ circulant (curent) atunci când:

–este achiziționat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării și se așteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanțului;

–este reprezentat de creanțe aferente ciclului de exploatare;

–este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror utilizare nu este restricționată.

Ciclul de exploatare reprezintă perioada de timp dintre achiziționarea materiilor prime care intra într-un proces de transformare și finalizarea acestora în trezorerie sau sub formă unui echivalent de trezorerie.

Echivalențele de trezorerie reprezintă investițiile pe termen scurt, extrem de lichide, care sunt ușor convertibile în numerar și sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii.

Activele circulante (curente) cuprind:

–stocuri, inclusiv valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost întocmită factura;

–creanțe;

–investiții pe termen scurt;

–casă și conturi la bănci.

2.1.Stocuri

2.1.1.Definiție

Stocurile sunt active circulante:

a)deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității;

b)în curs de producție în vederea vânzării în procesul desfășurării normale a activității: sauc) sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează să fie folosite în desfășurarea activității curente a instituției, în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii.

2.1.2.Conținut

În cadrul stocurilor se cuprind: materiile prime, materialele consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar, produsele, animalele și păsările, mărfurile, ambalajele, producția în curs de execuție și bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignație la terți.

Sunt incluse de asemenea, stocurile de materii prime strategice și de alte stocuri cu o importanta deosebita pentru economia națională.

2.1.2.1.Materii prime

Materiile prime participă direct la fabricarea produselor și se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițială, fie transformată (contul 301).

2.1.2.2.Materiale consumabile

Materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje, medicamente și materiale sanitare și alte materiale consumabile) care participă sau ajută la procesul de fabricație fără a se regăsi, de regula, în produsul finit sau asigură desfășurarea activității curente a instituției (contul 302).

2.1.2.3.Materiale de natura obiectelor de inventar

Materialele de natura obiectelor de inventar reprezintă bunuri cu o valoare mai mica decât limita prevăzuta de lege pentru a fi considerate active fixe corporale, indiferent de durata lor de folosință, sau cu o durata mai mica de un an, indiferent de valoarea lor, precum și bunurile asimilate acestora (echipamentul de protecție, echipamentul de lucru, îmbrăcămintea specială, mecanismele, scule, dispozitive, verificatoare, aparatele de măsura și control, etc.) (contul 303).

Documentele aflate în fondurile bibliotecilor, care au statut de bunuri culturale comune sau care au fost clasate în categoria bunurilor culturale care fac parte din patrimoniul cultural național mobil, nu sunt active fixe și sunt evidențiate, gestionate și inventariate în condițiile legii. Aceste bunuri fac parte din categoria materialelor de natura obiectelor de inventar, aflate în folosință (contul 303). Eliminarea documentelor din colecții se aplică numai bunurilor culturale comune, uzate fizic sau moral, după o perioadă de minimum 6 luni de la achiziție.

Pentru organizarea contabilității analitice a cărților care au fost trecute în categoria materialelor de natura obiectelor de inventar, se poate utiliza metoda global-valorică, cu aprobarea ordonatorului de credite.

Evidența materialelor de natura obiectelor de inventar se ține pe doua categorii: materiale de natura obiectelor de inventar în magazie (contul 3031) și materiale de natura obiectelor de inventar în folosință (contul 3032).

Înregistrarea pe cheltuieli a consumului acestora se realizează la momentul scoaterii din folosință.

2.1.2.4.Materiale rezerva de stat și de mobilizare

Rezerva de stat - Cuprinde bunuri din proprietatea publică a statului care se constituie în scopul de a interveni operativ pentru protecția populației, a economiei și pentru apărarea tarii, în situații excepționale determinate de calamități naturale, epidemii, epizootii, accidente industriale sau nucleare, fenomene sociale sau economice, conjuncturi externe sau în caz de război (cont 3041).

Rezerva de mobilizare - Cuprinde bunuri din proprietatea publică a statului și anume:

–în industrie: materii prime, materiale, semifabricate, subansambluri și elemente de completare, utilaje strict specializate, scule, dispozitive, verificatoare;

–în comunicații și transporturi: materiale destinate restabilirii și menținerii în stare de funcționare a capacităților de transport și telecomunicații necesare asigurării nevoilor forțelor sistemului național de apărare;

–în sănătate: materiale sanitar-farmaceutice consumabile, materii prime și materiale necesare fabricării produselor farmaceutice, aparatură, instrumentar medical;

–în comerț: produse alimentare și industriale necesare asigurării cererilor unităților militare, solicitate pe plan local, la mobilizare (cont 3042).

2.1.2.5.Ambalaje rezerva de stat și de mobilizare

Ambalajele rezerva de stat și de mobilizare - cuprind ambalajele aferente bunurilor ce se constituie în rezerva de stat și de mobilizare, menționate la pct. 2.1.2.4.(contul 305).

2.1.2.6.Alte stocuri

În categoria altor stocuri intră: munițiile și furniturile pentru apărare națională, ordine publică și siguranța națională, precum și alte stocuri specifice altor instituții publice (contul 309).

2.1.2.7.Produse: semifabricate, produse finite, rebuturi, materiale recuperabile și deșeuri

2.1.2.7.1.Semifabricate

Semifabricatele reprezintă produsele care nu au parcurs în întregime fazele procesului tehnologic și care au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unității sau se livrează terților (contul 341).

2.1.2.7.2.Produse finite

Produsele finite sunt produsele are au parcurs în întregime fazele procesului tehnologic și nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unității, putând fi depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienților (contul 345).

2.1.2.7.3.Rebuturi, materiale recuperabile și deșeuri (contul 346)

Rebut definitiv se considera produsul care nu corespunde prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte și nu poate fi utilizat decât, eventual, ca materie prima sau ca material pentru producerea altor bunuri.

Prin rebut parțial se înțelege produsul care nu corespunde prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte și care, supus unor operații de remediere, eficiente sub aspect economic, devine un produs corespunzător sau poate fi valorificat ca produs declasat.

Produs declasat se considera produsul care nu corespunde prevederilor din standarde, norme tehnice, caiete de sarcini sau contracte, dar poate fi valorificat, potrivit normelor legale, la preț redus.

2.1.2.8.Producția în curs de execuție

Producția în curs de execuție reprezintă producția care nu a trecut prin toate fazele prevăzute în procesul tehnologic, precum și produsele nesupuse probelor și recepției tehnice sau necompletate în întregime (contul 331).

În cadrul producției în curs de execuție se cuprind, de asemenea, lucrările și serviciile, precum și studiile în curs de execuție (contul 332).

2.1.2.9.Bunuri confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale

Bunurile confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului, precum și bunurile de acest fel aflate în custodie sau în consignație la terți sunt evidențiate de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București, sau alte instituții ale statului potrivit prevederilor legale în vigoare (contul 347).

Bunurile confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale se evidențiază în contabilitatea acestora (contul 349).

2.1.2.10.Stocuri aflate la terți

Stocurile aflate la terți sunt bunuri aflate în custodie, pentru prelucrare sau consignație la terți, care se înregistrează distinct în contabilitate pe categorii de stocuri (conturile 351, 354, 356, 357, 358, 359).

2.1.2.11.Animale și pasări

În această categorie se includ animalele născute vii și cele tinere de orice fel (taurine, porcine, ovine-caprine, cabaline, etc.) crescute pentru producție (lână, lapte, blana, etc), reproducție, muncă, reprezentație (spectacole), expunere (în parcuri și grădini zoologice), precum și animalele și pasările la îngrășat pentru a fi valorificate (contul 361).

2.1.2.12.Mărfuri

Mărfurile reprezintă bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării sau produsele realizate în instituții predate spre vânzare magazinelor proprii (contul 371).

2.1.2.13.Ambalaje

Ambalajele includ materialele refolosibile, achiziționate sau realizate în instituție, folosite pentru ambalarea produselor destinate vânzării și care în mod temporar pot fi păstrate de terți, cu obligația restituirii în condițiile prevăzute în contracte (contul 381).

2.1.3.Momentul înregistrării

Bunurile de natura stocurilor sunt considerate ca fiind achiziționate de către instituții din momentul în care acestea devin proprietare ale bunurilor sau atunci când furnizarea acestor bunuri este terminată.

Costurile bunurilor de natura stocurilor se recunosc în momentul consumului acestora.

Excepție fac materialele de natura obiectelor de inventar, al căror cost se recunoaște în momentul scoaterii din folosință.

Deținerea, cu orice titlu, de bunuri materiale, precum și efectuarea de operațiuni economice, fără să fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise.

În aplicarea acestor prevederi este necesar să se asigure:

a)recepționarea tuturor bunurilor materiale intrate în instituție și înregistrarea acestora la locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignație se recepționează și înregistrează distinct ca intrări în gestiune. Valoarea acestor bunuri se înregistrează în conturi în afara bilanțului;

b)în situația unor decalaje între aprovizionarea și recepția bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea unității, se procedează astfel:

–bunurile sosite fără factura se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de depozitare cât și în contabilitate, pe baza recepției și a documentelor însoțitoare;

–bunurile sosite și nerecepționate se înregistrează distinct ca intrări în gestiune la locul de depozitare pe baza documentelor însoțitoare. Nu se înregistrează în contabilitate datorita lipsei recepției acestora.

c)în cazul unor decalaje între vânzarea și livrarea bunurilor, acestea se înregistrează ca ieșiri din instituție, nemaifiind considerate proprietatea acesteia, astfel:

–bunurile facturate și nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate în conturi în afara bilanțului;

–bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează ca ieșiri din gestiune atât la locurile de depozitare cât și în contabilitate, pe baza documentelor care confirma ieșirea din gestiune potrivit legii;

d)bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se înregistrează la intrări și, respectiv la ieșiri, atât în gestiune, cât și în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.

2.1.4.Evaluarea

2.1.4.1.Evaluarea inițială

Stocurile se înregistrează în contabilitate la costul de achiziție, costul de producție sau valoarea justă, după caz.

Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziției și prelucrării, precum și alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma și în locul în care se găsesc.

Costul de producție sau de prelucrare al stocurilor, precum și costul de producție al activelor fixe cuprind cheltuielile directe aferente producției, și anume: materiale directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manopera directă și alte cheltuieli directe de producție, precum și cota cheltuielilor indirecte de producție alocată în mod rațional ca fiind legată de fabricația acestora.

Costul stocurilor unui prestator de servicii cuprinde manopera și alte cheltuieli legate de personalul direct angajat în furnizarea serviciilor, inclusiv personalul însărcinat cu supravegherea, precum și regiile corespunzătoare. În funcție de specificul activității, pentru determinarea costului pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, în activitatea de producție sau metoda prețului cu amănuntul, în comerțul cu amănuntul.

Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor și consumabilelor, manoperei, eficientei și capacității de producție. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic și ajustate, dacă este necesar, în funcție de condițiile existente la un moment dat.

Diferențele de preț față de costul de achiziție sau de producție trebuie evidențiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.

Repartizarea diferențelor de preț asupra valorii bunurilor ieșite și asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează astfel:

Soldul inițial al + Diferențele de preț aferente

diferențelor de preț intrărilor în cursul perioadei la

preț de înregistrare, cumulat de

la începutul exercițiului financiar

până la finele perioadei de

referința

Coeficient = ----------------------------------------------------------- x 100

de Soldul inițial al + Valoarea intrărilor în cursul

repartizare stocurilor la preț de perioadei la preț de înregistrare,

înregistrare cumulat de la începutul exerci-

țiului financiar până la finele

perioadei de referința

* La calcularea procentului mediu de adaos comercial, soldul inițial al contului de mărfuri și valoarea intrărilor de mărfuri nu vor include TVA neexigibilă.

Acest coeficient se înmulțește cu valoarea bunurilor ieșite din gestiune la preț de înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost înregistrate bunurile ieșite.

Coeficienții de repartizare a diferențelor de preț pot fi calculați la nivelul conturilor sintetice de gradul I și II, prevăzute în planul general de conturi, pe grupe sau categorii de stocuri.

La sfârșitul perioadei, soldurile conturilor de diferențe se cumulează cu soldurile conturilor de stocuri, la preț de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea stocurilor la costul de achiziție sau costul de producție, după caz.

Diferențele de preț se înregistrează proporțional atât asupra valorii bunurilor ieșite, cât și asupra bunurilor ramase în stoc.

Metoda prețului cu amănuntul este folosită în unitățile de desfacere cu amănuntul pentru a determina costul stocurilor cu articole numeroase și cu mișcare rapida, care au marje similare și pentru care nu este indicat să se folosească altă metoda.

În această situație, costul bunurilor vândute se calculează prin deducerea valorii marjei brute din prețul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a prețului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.

2.1.4.2.Evaluarea la ieșirea din gestiune

La ieșirea din gestiune, stocurile se evaluează și se înregistrează în contabilitate prin aplicarea uneia din metodele:

a)metoda primul intrat-primul ieșit (FIFO);

b)metoda costului mediu ponderat (CMP);

c)metoda ultimul intrat-primul-ieșit (LIFO);

a)Metoda "primul intrat - primul ieșit" (FIFO) - potrivit acestei metode, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului următor, în ordine cronologică.

b)Metoda costului mediu ponderat (CMP) - presupune calcularea costului fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei și a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după fiecare recepție.

c)Metoda "ultimul intrat-primul ieșit" (LIFO) - potrivit acestei metode, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului anterior, în ordine cronologică.

Metoda aleasă trebuie aplicata cu consecvență pentru elemente similare de natura stocurilor, de la un exercițiu la altul. dacă, în situații excepționale, ordonatorii de credite decid să schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri, în notele explicative trebuie să se prezinte următoarele informații:

–motivul schimbării metodei; și– efectele sale asupra rezultatului.

O instituție trebuie să utilizeze aceleași metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natură și utilizare similare. Pentru stocurile cu natură sau utilizare diferită, folosirea unor metode diferite de calcul a costului poate fi justificată.

2.1.4.3.Evaluarea la data bilanțului

Activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanț la o valoare mai mare decât valoarea care se poate obține prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere.

Prin valoare realizabilă netă se înțelege prețul de vânzare estimat ce ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, minus costurile estimate pentru finalizarea bunului, atunci când este cazul, și costurile estimate necesare vânzării.

2.1.5.Ajustări pentru depreciere

Instituțiile publice pot înregistra ajustări pentru deprecierea stocurilor la sfârșitul exercițiului financiar, pe seama cheltuielilor (conturile 391, 392, 393, 394, 395, 396, 397, 398).

În situația în care ajustarea devine total sau parțial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o oarecare măsura, atunci acea ajustare trebuie diminuată sau anulată printr-o reluare corespunzătoare la venituri.

În situația în care se constată o depreciere suplimentară față de cea care a fost reflectată, ajustarea trebuie majorată.

2.1.6.Alte prevederi referitoare la stocuri

2.1.6.1.Inventarierea producției neterminate

Producția în curs de execuție se determină prin inventarierea producției neterminate la sfârșitul perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a operațiilor tehnologice și evaluarea acesteia la costul de producție.

2.1.6.2.Metode de evidenta a stocurilor

Contabilitatea stocurilor se ține cantitativ și valoric sau numai valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.

În condițiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate operațiunile de intrare și ieșire, ceea ce permite stabilirea și cunoașterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât și valoric.

Inventarul intermitent consta în stabilirea ieșirilor și înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârșitul perioadei. În acest caz, ieșirile se determină ca diferența între valoarea stocului inițial plus valoarea intrărilor și valoarea stocului final, determinat pe baza inventarierii.

Contabilitatea analitică a bunurilor se ține pe baza uneia din următoarele metode: operativ-contabilă, cantitativ-valorică, global-valorică.

Metoda operativ-contabilă se poate aplica pentru contabilitatea analitică a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor și ambalajelor.

Această metodă consta în ținerea, în cadrul fiecărei gestiuni, a evidenței cantitative a bunurilor, pe feluri, cu ajutorul fișelor de magazie iar în contabilitate, în ținerea evidenței valorice pe conturi de materiale, desfășurate valoric pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de materiale, după caz.

Controlul exactității înregistrărilor din evidența gestiunilor și din contabilitate se asigură prin evaluarea stocurilor cantitative, transcrise din fișele de magazie în registrul stocurilor.

Metoda cantitativ-valorică se poate folosi pentru contabilitatea analitică a materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor de inventar, semifabricatelor, produselor finite, produselor reziduale, mărfurilor, animalelor și ambalajelor.

Această metodă consta în ținerea evidenței cantitative pe feluri de stocuri în cadrul fiecărei gestiuni, iar în contabilitate ținerea evidenței cantitativ-valorice.

Verificarea exactității înregistrărilor din evidența de la locurile de depozitare și din contabilitate se efectuează prin punctajul periodic dintre cantitățile operate în fișele de magazie și cele din fișele de cont analitic din contabilitate.

Metoda global-valorică se poate utiliza pentru contabilitatea analitică a mărfurilor și ambalajelor din unitățile de desfacere cu amănuntul, rechizitelor de birou, imprimatelor, materialelor folosite la ambalare, materialelor de natura obiectelor de inventar, precum și altor categorii de bunuri.

Potrivit acestei metode, contabilitatea analitică a mărfurilor și ambalajelor se ține global-valoric, atât la gestiune, cât și în contabilitate, iar controlul concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii și din contabilitate se efectuează numai valoric la perioade stabilite de unitate.

2.1.6.3.Scăderea din gestiune a stocurilor

Potrivit prevederilor reglementărilor legale în vigoare, scăderea din contabilitate a unor pagube care nu se datorează culpei unei persoane se face în baza aprobării ordonatorului de credite respectiv, cu avizul ordonatorului de credite ierarhic superior.

Pentru instituțiile publice, limitele maxime de perisabilitate admise, se aproba de ordonatorul principal de credite. În acest scop, ministerele vor stabili limite proprii, care vor fi supuse spre avizare Ministerului Finanțelor Publice.

Declasarea și casarea unor bunuri materiale, se aproba de către ordonatorul superior de credite, respectiv principal sau secundar, după caz.

2.2.Investiții pe termen scurt

2.2.1.Conținut

Investițiile pe termen scurt la instituțiile publice se prezintă sub forma obligațiunilor emise și răscumpărate. În scopul asigurării surselor de finanțare, unitățile administrativ-teritoriale pot emite în condițiile legii, obligațiuni cu dobânda sau cu discount pe care le răscumpăra la termen (conturile 505 și 509).

2.2.2.Evaluarea

2.2.2.1.Evaluarea inițială

La intrarea în patrimoniu, investițiile pe termen scurt se evaluează la costul de achiziție, sau la valoarea stabilită potrivit contractelor.

2.2.2.2.Evaluarea la bilanț

La bilanț, investițiile pe termen scurt trebuie prezentate la valoarea de intrare mai puțin ajustările cumulate pentru pierderea de valoare.

2.2.3.Ajustări pentru pierderea de valoare

Pentru deprecierea investițiilor pe termen scurt, la sfârșitul exercițiului financiar, cu ocazia inventarierii, instituțiile publice pot reflecta ajustări pentru pierderea de valoare.

La sfârșitul fiecărui exercițiu financiar, ajustările pentru pierderea de valoare a investițiilor pe termen scurt se diminuează sau anulează, după caz, prin reluarea la venituri (contul 595).

În situația în care se constată o depreciere suplimentară față de cea care a fost reflectată, ajustarea trebuie majorată.

La ieșirea din instituție a investițiilor pe termen scurt, eventualele ajustări pentru pierderea de valoare se anulează.

2.3.Casa, conturi la trezoreria statului și bănci

2.3.1.Prevederi generale

Contabilitatea trezoreriei asigură evidența existentei și mișcării titlurilor de plasament, a altor valori de trezorerie, a disponibilităților existente în conturi la trezoreria statului, Banca Națională a României, băncile comerciale și în casierie.

În scopul întăririi rolului finanțelor publice și al asigurării unei discipline bugetare ferme, instituțiile publice indiferent de sistemul de finanțare și de subordonare, inclusiv activitățile de pe lângă unele instituții publice, finanțate integral din venituri proprii, efectuează operațiunile de încasări și plați prin unitățile teritoriale ale trezoreriei statului în raza cărora își au sediul și unde au deschise conturile de venituri, cheltuieli și disponibilități, în condiții de siguranța. Este interzis instituțiilor publice de a efectua operațiunile de mai sus prin băncile comerciale, cu excepția situațiilor prevăzute de lege.

În vederea efectuării cheltuielilor prevăzute în buget, instituțiile publice au obligația de a prezenta trezoreriei statului la care au conturile deschise, bugetul de venituri și cheltuieli/bugetul de cheltuieli, aprobat în condițiile legii.

Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale, pot fi folosite de instituțiile publice finanțate de la buget, la cererea ordonatorilor de credite numai după deschiderea și repartizarea creditelor bugetare.

Creditele bugetare aprobate în bugetul instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din venituri proprii pot fi folosite în limita disponibilităților existente în cont.

Contabilitatea instituțiilor publice asigură înregistrarea plaților de casă și a cheltuielilor efective, pe subdiviziunile clasificației bugetare, potrivit bugetului aprobat.

2.3.2.Conținut

Grupa Casa, conturi la trezoreria statului și bănci, include: conturi la trezoreria statului și bănci, disponibil al bugetelor, casa și alte valori, acreditive, disponibil din fonduri cu destinație specială, disponibil al instituției publice finanțate din venituri proprii, disponibil din veniturile fondurilor speciale, viramente interne.

2.3.2.1.Disponibilități ale instituțiilor publice la trezoreria statului și bănci

Această grupă cuprinde: disponibilul din împrumuturi din disponibilitățile contului curent general al trezoreriei statului (contul 510), valorile de încasat sub forma cecurilor (contul 511), disponibilul în lei și valută al instituțiilor publice păstrat la băncile comerciale (contul 512), disponibilitățile în lei și valută provenind din împrumuturi interne și externe contractate de stat (contul 513) și garantate de stat (contul 514), disponibilul din fonduri externe nerambursabile (contul 515), disponibilul din împrumuturi interne și externe contractate de autoritățile administrației publice locale (contul 516) și garantate de acestea (contul 517), dobânzile de plătit (contul 5181), dobânzile de încasat (contul 5182), împrumuturi pe termen scurt primite (contul 519).

Dobânzile de încasat aferente disponibilităților aflate în conturi la bănci se înregistrează în contabilitate distinct, față de cele de plătit, aferente împrumuturilor primite pe termen scurt.

Dobânzile de plătit și cele de încasat, în cursul exercițiului financiar, se înregistrează la cheltuieli financiare sau venituri financiare, după caz.

Sumele virate sau depuse la bănci ori prin mandat poștal, pe baza de documente prezentate instituției și neapărute încă în extrasele de cont, se înregistrează într-un cont distinct (contul 5125).

Depozitele bancare constituite în condițiile legii, se evidențiază distinct în cadrul conturilor sintetice de disponibilități.

Contabilitatea disponibilităților aflate în conturi la bănci comerciale și a mișcării acestora, ca urmare a încasărilor și plaților efectuate în valută, se ține distinct în lei și în valută.

Operațiunile privind încasările și plățile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei, comunicat de Banca Națională a României.

Operațiunile de vânzare-cumpărare de valută se înregistrează în contabilitate la cursul utilizat de banca comercială la care se efectuează schimbul valutar, fără ca acestea să genereze diferențe de curs valutar.

La finele perioadei, diferențele de curs valutar rezultate din evaluarea disponibilităților în valută și a altor valori de trezorerie cum sunt: acreditive, depozite pe termen scurt în valută, la cursul de schimb comunicat de Banca Națională a României, valabil pentru această dată, se înregistrează în conturile de venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.

Conturile curente la bănci comerciale se dezvolta în analitic pe fiecare bancă.

2.3.2.2.Disponibil al bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetelor locale

Conturile de disponibil ale bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetelor locale nu au un corespondent ca atare în contabilitatea trezoreriei statului și au drept scop evidențierea veniturilor încasate și a cheltuielilor efectuate din aceste bugete astfel:

–disponibilul bugetului de stat la trezoreria statului (contul 520), corespunzător conturilor de trezorerie: 20 "Venituri ale bugetului de stat" și 23 "Cheltuielile bugetului de stat";

–disponibilul bugetului local la trezoreria statului (contul 521), corespunzător conturilor de trezorerie: 21 "Veniturile bugetelor locale" și 24 "Cheltuielile bugetelor locale";

–disponibilul bugetului asigurărilor sociale de stat (contul 525), corespunzător conturilor de trezorerie: 22 "Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat" și 25 "Cheltuielile bugetului asigurărilor sociale de stat";

Această grupă mai include: disponibilul din fondul de rulment al bugetului local (contul 522), disponibilul din cote defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale (contul 523), disponibilul din venituri încasate pentru bugetul capitalei (contul 524), disponibilul bugetului asigurărilor sociale de stat pentru constituirea fondului de rezerva (contul 526), disponibilul din fondul de rezerva al asigurărilor sociale de sănătate (contul 527), disponibilul din sume încasate în cursul procedurii de executare silită (contul 528), disponibilul din sume colectate pentru bugete (contul 529).

Compartimentele de creanțe bugetare din cadrul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București, precum și Direcția generală de administrare a marilor contribuabili vor avea în vedere următoarele:

–existența neconcordanței dintre soldul contului 520 "Disponibil al bugetului de stat" și contul 20 "Veniturile bugetului de stat" din contabilitatea trezoreriei statului urmare:

–neînregistrării în contabilitatea bugetului de stat a operațiunilor privind drepturile constatate și veniturile încasate privind capitolul 17.01 "Taxe vamale și alte taxe pe tranzacțiile internaționale" și alte capitole de venituri a căror evidenta și raportare se realizează de către Autoritatea Națională a Vămilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice;

–neînregistrării în contabilitatea bugetului de stat de la nivelul direcțiilor generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București, a sumelor încasate din impozitul pe venit - transmise electronic - Direcției generale de administrare a marilor contribuabili pentru marii contribuabili transferați la 30.06.2005;

–înregistrării în contabilitatea bugetului de stat de la Direcția generală de administrare a marilor contribuabili a sumelor încasate din impozitul pe venit - transmise electronic de direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București pentru marii contribuabili transferați la 30.06.2005.– posibilitatea ca soldul contului 520 "Disponibil al bugetului de stat" să prezinte sold creditor urmare operațiunilor de diminuare a veniturilor încasate, potrivit legii (cote defalcate din impozitul pe venit, sume defalcate din TVA);

–conturile 7312 "Cote și sume defalcate din impozitul pe venit" și 7352 "Sume defalcate din TVA" se debitează pentru sumele și cotele defalcate din impozitul pe venit, respectiv sume defalcate din TVA prin creditul contului 520 "Disponibil al bugetului de stat", fapt ce determină ca aceste conturi să prezinte sold debitor, prin excepție de la regula generală de funcționare a conturilor de venituri".

Operațiunea de închidere a conturilor respective se va efectua cu sume negative, (în rosu) astfel:

% = 121.09 "Rezultat patrimonial -

buget de stat"

7312 "Cote și sume defalcate din

impozitul pe venit"

7352 "Sume defalcate din TVA"

Ultimul paragraf de la litera A, pct. 2 Active curente (circulante), pct. 2.3.2.2. Disponibil al bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat și bugetelor locale a fost introdus de pct. 1 al Capitolului I din anexa la ORDINUL nr. 556 din 7 aprilie 2006, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 439 din 22 mai 2006.

2.3.2.3.Casa și alte valori

Contabilitatea disponibilităților aflate în casieria instituțiilor publice, precum și a mișcării acestora ca urmare a operațiunilor de încasări și plați efectuate în numerar, se ține distinct în lei și în valută (contul 531).

Înregistrarea în contabilitate a operațiilor în lei sau în valută se efectuează cu respectarea reglementărilor emise de Banca Națională a României și Ministerul Finanțelor Publice, precum și a altor reglementări în domeniu.

Operațiunile privind încasările și plățile în valută se înregistrează în contabilitate la cursul zilei, comunicat de Banca Națională a României.

La finele perioadei, disponibilitățile în valută și alte valori de trezorerie (acreditive, depozite pe termen scurt în valută) se evaluează la cursul de schimb în vigoare la acea data, iar diferențele de curs rezultate se înregistrează în contabilitate ca venituri sau cheltuieli din diferențe de curs valutar, după caz.

Instituțiile publice pot ridica din contul de finanțare sau din conturile de disponibil, după caz, deschise la trezoreria statului, sume pentru efectuarea de plați în numerar, reprezentând drepturi de personal, precum și pentru alte cheltuieli care nu se justifica a fi efectuate prin virament.

Instituțiile publice au obligația să își organizeze activitatea de casierie, astfel încât încasările și plățile în numerar să fie efectuate în condiții de siguranța, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și în limita plafonului de casă stabilit de către trezoreria statului pentru fiecare instituție publică.

Încasările efectuate de către instituțiile publice prin casieria proprie se depun în conturile bugetare respective deschise la trezoreria statului și reprezintă venituri ale bugetului de stat, ale bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale.

Veniturile încasate în numerar care sunt lăsate potrivit legii la dispoziția instituțiilor ca venituri proprii, se depun în conturile de disponibilități ale acestora.

Instituțiile publice conduc contabilitatea "altor valori" care includ: timbrele fiscale și poștale, biletele de tratament și odihna, tichetele și biletele de călătorie, bonurile valorice pentru carburanți auto, biletele cu valoare nominala, tichetele de masa, alte valori, etc. (contul 532).

2.3.2.4.Acreditive

În vederea achitării unor obligații față de furnizori, se poate solicita instituțiilor publice deschiderea de acreditive la bănci, în lei sau în valută, în favoarea acestora (contul 541).

Sumele în numerar, puse la dispoziția personalului sau a terților, în vederea efectuării unor plați în numele instituției, se înregistrează în contabilitate distinct (contul 542).

2.3.2.5.Disponibil din fonduri cu destinație specială

Disponibilitățile din fondurile cu destinație specială constituite în condițiile legii, se înregistrează în contabilitate distinct (contul 550).

Alocațiile bugetare cu destinație specială acordate instituțiilor publice se înregistrează în contabilitate distinct (contul 551*)).

Sumele de mandat și sumele în depozit pe care instituțiile publice le pot păstra la finele anului într-un cont de disponibil distinct deschis la trezoreria statului se înregistrează în contabilitate distinct (contul 552).

Această grupă mai include și disponibilitățile unor fonduri gestionate de unitățile administrativ-teritoriale în afara bugetelor locale, respectiv: disponibilul din taxe speciale (contul 553*)), disponibilul din amortizarea activelor fixe deținute de serviciile publice de interes local (contul 554*)), disponibilul fondului de risc (contul 555), disponibilul din depozitele speciale constituite pentru construirea de locuințe (contul 556*)).

În categoria disponibilităților cu destinație specială intră și disponibilul din valorificarea unor bunuri intrate în proprietatea privată a statului (contul 557) precum și disponibilul din cofinanțarea de la buget aferentă programelor/proiectelor finanțate din fonduri externe nerambursabile (contul 558).

Contul 553 a fost eliminat conform alin. (2) al pct. 6.2, Cap. VI din anexa la ORDINUL nr. 59 din 11 ianuarie 2011, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 46 din 19 ianuarie 2011.

Contul 554 a fost eliminat conform alin. (2) al pct. 6.2, Cap. VI din anexa la ORDINUL nr. 59 din 11 ianuarie 2011, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 46 din 19 ianuarie 2011.

Contul 556 a fost eliminat conform alin. (2) al pct. 6.2, Cap. VI din anexa la ORDINUL nr. 59 din 11 ianuarie 2011, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 46 din 19 ianuarie 2011.

*)Contul 551 "Disponibil din alocații bugetare cu destinație specială" a fost eliminat conform pct. 3 al art. II din ORDINUL nr. 1.400 din 15 octombrie 2014, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 767 din 22 octombrie 2014.

2.3.2.6.Disponibil al instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din venituri proprii

Veniturile proprii ale instituțiilor publice, precum și subvențiile primite de la buget în completarea acestora, se încasează, se administrează, se utilizează și se contabilizează potrivit dispozițiilor legale (conturile 560, 561).

Excedentele rezultate din execuția bugetelor instituțiilor publice finanțate din venituri proprii și subvenții acordate de la buget, se regularizează la sfârșitul anului cu bugetul din care au fost acordate subvențiile, în limita sumelor primite de la acesta.

Excedentele anuale rezultate din execuția bugetelor instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii, se reportează în anul următor.

2.3.2.7.Disponibil al fondurilor speciale

Fondurile speciale constituite potrivit legii sunt: Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și bugetul asigurărilor pentru șomaj. Conturile de disponibil ale acestor bugete nu au un corespondent ca atare în contabilitatea trezoreriei statului și au drept scop evidențierea veniturilor încasate și a cheltuielilor efectuate din aceste bugete astfel:

–disponibilul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate: (contul 571), corespunzător conturilor de trezorerie: 26 "Veniturile bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate" și 27 "Cheltuielile bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate";

–disponibilul bugetului asigurărilor pentru șomaj (contul 574), corespunzător conturilor de trezorerie: 28 "Veniturile bugetului asigurărilor pentru șomaj" și 29 "Cheltuielile bugetului asigurărilor pentru șomaj".

2.3.2.8.Viramente interne

În contul de viramente interne se înregistrează transferurile de disponibilități bănești între conturile de la trezoreria statului și bănci comerciale, precum și între conturile de la trezorerie sau bănci, după caz și din casieria instituției.

2.3.2.9.Alte prevederi - Fonduri externe nerambursabile

Contribuția financiară a Comunității Europene reprezintă sume care se transferă Guvernului României de către Comisia Comunităților Europene, cu titlu de asistență financiară nerambursabilă acordată României de către Comunitatea Europeană.

Fondurile externe nerambursabile sunt acumulate în conturi distincte și se utilizează numai în limita disponibilităților existente în aceste conturi și în scopul în care au fost acordate.

Ministerul Finanțelor Publice asigură gestionarea contribuției financiare a Comunității Europene prin conturi deschise la Banca Națională a României, trezoreria statului sau, după caz, la bănci comerciale, conform prevederilor memorandumurilor de înțelegere, memorandumurilor de finanțare și ale Acordului multianual de finanțare SAPARD.

Disponibilitățile din contribuția financiară a Comunității Europene și sumele recuperate și datorate Comunității Europene, aflate în conturile deschise la Banca Națională a României, trezoreria statului sau, după caz, la bănci comerciale, sunt purtătoare de dobânda; dobânda se bonifică și se utilizează conform prevederilor memorandumurilor de înțelegere, memorandumurilor de finanțare, ale Acordului multianual de finanțare SAPARD și ale altor documente încheiate sau convenite între Comisia Europeană și Guvernul României, precum și, după caz, conform instrucțiunilor emise de donator.

Contribuția publică națională destinată cofinanțării în bani a contribuției financiare a Comunității Europene se aloca, se utilizează și se derulează conform cadrului tehnic, juridic și administrativ prevăzut pentru fondurile nerambursabile.

Sumele necesare finanțării proiectelor/programelor în cazul indisponibilității temporare a contribuției financiare a Comunității Europene se transferă structurilor de implementare, urmând să se regularizeze cu fondurile primite de la Comisia Europeană, în limita sumelor eligibile transferate.

Sumele plătite necuvenit din contribuția publică națională, reprezentând cofinanțarea în bani a contribuției financiare a Comunității Europene, în scopul achitării debitelor către Comunitatea Europeană, ca urmare a eventualelor nereguli sau neglijențe stabilite în baza prevederilor memorandumului de finanțare și a Acordului multianual de finanțare SAPARD, se recuperează conform legii și se fac venit la bugetul din care au fost acordate.

Orice înscris pe baza căruia se aloca fonduri provenind din contribuția financiară a Comunității Europene și din contribuția publică națională se investește cu titlu executoriu.

Disponibilitățile din contribuția publică națională destinate cofinanțării în bani a contribuției financiare a Comunității Europene, ramase la finele exercițiului bugetar în conturile structurilor de implementare, se reportează în anul următor pentru a fi folosite cu aceiași destinație.

3.Terți

3.1.Conținut

Contabilitatea terților asigură evidența datoriilor și creanțelor instituției în relațiile acesteia cu furnizorii, clienții, personalul, bugetul statului, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, Comunitatea Europeană (decontările pentru fondurile PHARE, ISPA, SAPARD, etc), cu debitorii și creditorii diverși, debitori și creditori ai bugetelor, decontările între instituții publice, precum și evidența operațiilor ce necesita clarificări ulterioare și alte decontări.

3.1.1.Furnizori și conturi asimilate

În contabilitatea furnizorilor se înregistrează operațiunile privind achizițiile de bunuri, lucrări executate și servicii prestate (conturile 401 și 404).

Avansurile acordate furnizorilor se înregistrează în contabilitate într-un cont distinct (conturile 232, 234, 409).

Operațiunile privind achizițiile de bunuri, lucrări executate și servicii prestate, precum și achizițiile de active fixe pe baza efectelor comerciale, se înregistrează în conturile corespunzătoare de efecte de plătit (conturile 403 și 405).

Efectele comerciale scontate neajunse la scadență se înregistrează într-un cont în afara bilanțului și se menționează în notele explicative.

Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condițiile de formă și fond prevăzute de legislația în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau anulată.

Bunurile cumpărate, lucrările executate și serviciile prestate pentru care nu s-au primit facturi, se evidențiază distinct în contabilitate (contul 408).

Datoriile în valută se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul de schimb de la data efectuării operațiunilor, comunicat de Banca Națională a României, cât și în valută.

Operațiunile în valută trebuie înregistrate în momentul recunoașterii inițiale în moneda de raportare (leu), aplicându-se sumei în valută cursul de schimb dintre moneda de raportare și moneda străină, la data efectuării tranzacției.

Contabilitatea furnizorilor se ține pe fiecare persoană fizică sau juridică.

În contabilitatea analitică furnizorii se grupează astfel: interni și externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată.

3.1.2.Clienți și conturi asimilate

În contabilitatea clienților se înregistrează operațiunile privind livrările de mărfuri și produse, lucrările executate și serviciile prestate (contul 411).

Creanțele incerte se înregistrează distinct în contabilitate (contul 4118).

Operațiunile privind vânzările de bunuri, executările de lucrări și prestările de servicii, efectuate pe baza efectelor comerciale, se înregistrează în conturile corespunzătoare de efecte de primit (contul 413).

Efectele comerciale scontate neajunse la scadență se înregistrează într-un cont în afara bilanțului și se menționează în notele explicative.

Efectele comerciale trebuie să îndeplinească condițiile de formă și fond prevăzute de legislația în vigoare, fără de care validitatea lor poate fi contestată sau anulată.

Bunurile vândute, lucrările executate și serviciile prestate pentru care nu s-au întocmit facturi, se evidențiază distinct în contabilitate (contul 418).

Avansurile primite de la clienți se înregistrează în contabilitate într-un cont distinct (contul 419).

Creanțele în valută se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul de schimb de la data efectuării operațiunilor, comunicat de Banca Națională a României, cât și în valută.

Operațiunile în valută trebuie înregistrate în momentul recunoașterii inițiale în moneda de raportare (leu), aplicându-se sumei în valută cursul de schimb dintre moneda de raportare și moneda străină, la data efectuării tranzacției.

Contabilitatea clienților se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică.

În contabilitatea analitică clienții se grupează astfel: clienți interni și externi, iar în cadrul acestora pe termene de încasare.

3.1.3.Personal și conturi asimilate

Contabilitatea decontărilor cu personalul evidențiază drepturile salariale, sporurile, premiile, indemnizațiile pentru concediile de odihna, precum și cele pentru incapacitate temporară de muncă, plătite din fondul de salarii și alte drepturi în bani și/sau în natură datorate de instituția publică personalului pentru munca prestată (contul 421).

Contabilitatea decontărilor cu pensionarii - evidențiază drepturile de pensie și alte drepturi prevăzute de lege, cuvenite pensionarilor conform legii (contul 422).

Ajutoarele și indemnizațiile datorate - evidențiază ajutoarele de boală pentru incapacitate temporară de muncă, îngrijirea copilului, ajutoare de deces și alte ajutoare acordate (contul 423).

Contabilitatea decontărilor cu șomerii - evidențiază indemnizațiile de șomaj datorate șomerilor, potrivit legii (cont 424).

În contabilitate se înregistrează distinct alte drepturi acordate care, potrivit reglementărilor în vigoare, nu se suportă din fondul de salarii (contul 423).

Avansurile acordate personalului - evidențiază indemnizațiile pentru concedii de odihna acordate ca avans (contul 425).

Drepturile de personal neridicate în termenul legal se înregistrează într-un cont distinct, deschis pe fiecare persoană (contul 426).

Reținerile din salariile personalului pentru cumpărări cu plata în rate, chirii sau pentru alte obligații ale salariaților, datorate terților (popriri, pensii alimentare și altele), se efectuează numai în baza unor titluri executorii sau ca urmare a unor relații contractuale (contul 427).

Sumele datorate și neachitate personalului (concediile de odihna și alte drepturi de personal) aferente exercițiului în curs, se înregistrează ca alte datorii în legătura cu personalul (contul 4281).

Debitele provenite din avansuri de trezorerie nedecontate, din distribuiri de uniforme și echipamente de lucru, precum și debitele provenite din pagube materiale, amenzile și penalitățile stabilite în baza unor hotărâri ale instanțelor judecătorești, și alte creanțe față de personalul unității se înregistrează ca alte creanțe în legătura cu personalul (contul 4282).

3.1.4.Asigurări sociale, protecția socială și conturi asimilate

Contabilitatea decontărilor privind asigurările sociale evidențiază contribuțiile angajatorilor - instituții publice - pentru asigurări sociale de stat, asigurări sociale de sănătate, accidente de muncă și boli profesionale, asigurări pentru șomaj (conturi 4311, 4313, 4315, 4371) precum și contribuțiile asiguraților (salariați) pentru asigurări sociale de stat, asigurări sociale de sănătate și asigurări pentru șomaj (conturile 4312, 4314, 4372).

Alte datorii sociale - reprezintă sume datorate altor categorii de persoane, cum ar fi: drepturi pentru donatorii de sânge, alocații și alte ajutoare pentru copii, alocația suplimentară pentru familiile cu mai mulți copii, ajutoare sociale, indemnizații pentru persoanele cu handicap, și altele (contul 438).

3.1.5.Bugetul statului, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat și conturi asimilate

În cadrul decontărilor cu bugetul statului, bugetele locale și alte bugete se cuprind: taxa pe valoarea adăugata, impozitul pe venituri de natură salarială, impozitul pe clădiri, taxa asupra mijloacelor de transport și alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate.

Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat se stabilește ca diferența între valoarea taxei exigibile aferente bunurilor livrate sau serviciilor prestate (taxa pe valoarea adăugată colectată - contul 4427) și a taxei deductibile pentru cumpărările de bunuri și servicii (taxa pe valoarea adăugată deductibilă - contul 4426).

În situația în care există decalaje între faptul generator de taxa pe valoarea adăugată și exigibilitatea acesteia, totalul taxei pe valoarea adăugată se înregistrează într-un cont distinct, denumit taxa pe valoarea adăugată neexigibilă (contul 4428) care, pe măsura ce devine exigibilă potrivit legii, se trece la taxa pe valoarea adăugată colectată, respectiv la taxa pe valoarea adăugată deductibilă, după caz.

În contul de taxa pe valoarea adăugată neexigibilă se înregistrează și taxa pe valoarea adăugată deductibilă sau colectată, pentru livrări de bunuri și prestări de servicii pentru care nu au sosit sau nu s-au întocmit facturile (contul 4428).

Diferența în plus sau în minus, între taxa pe valoarea adăugată colectată și taxa pe valoarea adăugată deductibilă se înregistrează în conturi distincte ca taxa pe valoarea adăugată de plată (contul 4423), respectiv taxa pe valoarea adăugată de recuperat (contul 4424) și se regularizează în condițiile legii.

Impozitul pe venituri din salarii și din alte drepturi cuprinde totalul impozitelor individuale, calculate potrivit legii (contul 444). Acesta trebuie recunoscut ca o datorie în limita sumei neplătite. dacă suma plătită depășește suma datorată, surplusul trebuie recunoscut drept creanță.

Alte impozite, taxe și vărsăminte cuprind sumele datorate bugetului de stat (taxe vamale, accize) sau bugetelor locale (impozitul pe clădiri, impozitul pe terenuri) sau alte impozite și taxe datorate, potrivit legii. Acestea se înregistrează în contabilitatea analitică pe feluri de impozite, taxe și vărsăminte datorate bugetului de stat sau bugetelor locale (contul 446).

Alte datorii și creanțe cu bugetul statului cuprind: drepturile de personal neridicate, prescrise, datorate bugetului statului potrivit legii, sumele datorate creditorilor, cuvenite bugetului statului după prescrierea lor, plusul de numerar din casierie, amenzi și penalități, vărsăminte efectuate în plus la buget și altele, precum și sumele datorate bugetului de către instituțiile finanțate de la buget reprezentând venituri realizate în condițiile legii (conturile 4481 și 4482).

3.1.6.Decontări cu Comunitatea Europeană (PHARE, ISPA, SAPARD, etc.)

Sumele primite din contribuția financiară nerambursabilă a Comunității Europene (PHARE, ISPA, SAPARD) se înregistrează la instituțiile publice implicate în derularea acestor fonduri (Fondul Național și Agențiile de Implementare) ca și creanțe - sume de primit (conturile 4501, 4511, 4531, 4541, 4551, 456, 457, 458) și datorii - sume de plată (conturile 4502, 4512, 452, 4532, 4542, 4552)*).

Aceste sume sunt recunoscute ca venituri și cheltuieli numai în contabilitatea instituțiilor publice care au calitatea de beneficiari finali ai fondurilor respective.

*)A se vedea anexa 3 la ORDINUL nr. 2.021 din 17 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 24 decembrie 2013, care prevede TRANSPUNEREA soldurilor conturilor din balanța de verificare la 31 decembrie 2013 în noul plan de conturi general pentru instituțiile publice.

3.1.7.Debitori și creditori diverși, debitori și creditori ai bugetelor

Sumele datorate instituțiilor publice de către terțe persoane fizice sau juridice, altele decât personalul propriu și clienții, se înregistrează ca și debitori diverși (contul 461).

Sumele datorate de instituțiile publice unor terțe persoane fizice sau juridice, altele decât personalul propriu și furnizorii, se înregistrează ca și creditori diverși (contul 462).

Evidența creanțelor bugetare ale bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor pentru șomaj și al Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se realizează pe baza declarațiilor fiscale sau deciziilor emise de organul fiscal. Evidența analitică se ține pe tipuri de impozite și pe plătitori, pe structura clasificației bugetare, (conturile 463, 464, 465, 466).

Creditori ai bugetelor mai sus menționate - sunt persoane fizice și juridice pentru sumele de restituit sau de compensat cu alte creanțe ale aceluiași buget sau cu alte creanțe ale altor bugete, la cererea acestora sau din oficiu, se evidențiază pe tipuri de impozite și pe plătitori, pe structura clasificației bugetare (contul 467).

În această grupă se cuprind și conturi în care se evidențiază împrumuturile pe termen scurt acordate din bugetul de stat, bugetul local, bugetul asigurărilor pentru șomaj, potrivit legii (contul 468) precum și dobânzile aferente acestora (contul 469).

3.1.8.Conturi de regularizare și asimilate

Conturile de regularizare se utilizează când operațiunile își extind efectele pe mai mulți ani iar veniturile și cheltuielile trebuie să fie atribuite exercițiului în care au fost realizate sau efectuate, după caz.

Conturile de regularizare și asimilate cuprind: cheltuieli în avans, venituri în avans și decontări din operații în curs de clarificare.

Sumele plătite în exercițiul financiar curent, dar care privesc exercițiile financiare următoare, se înregistrează distinct în contabilitate, la cheltuieli în avans (chirii, asigurări, abonamente, publicații, alte cheltuieli efectuate în avans - contul 471).

Sumele încasate în exercițiul financiar curent, dar care privesc exercițiile financiare următoare, se înregistrează distinct în contabilitate, la venituri în avans (venituri din chirii, abonamente la publicații, abonamente la instituțiile de spectacole, alte venituri realizate în avans - contul 472).

Operațiunile care nu pot fi înregistrate direct în conturile corespunzătoare, pentru care sunt necesare clarificări ulterioare, se înregistrează provizoriu în contul 473 «Decontări din operații în curs de clarificare». Sumele înregistrate în acest cont trebuie clarificate de către instituția publică în termen de trei luni, în sold putând fi păstrate numai sumele ce se justifică în mod obiectiv, prevăzute în normele metodologice specifice. Peste termenul de trei luni pot fi reținute sume în contul 473 «Decontări din operații în curs de clarificare» numai pe baza unei note de fundamentare aprobate de ordonatorul de credite.

07.01.2019Ultimul paragraf de la Subpunctul 3.1.8, Punctul 3 din Capitolul III a fost modificat de Punctul 2, Articolul I din ORDINUL nr. 3.898 din 27 decembrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 14 din 07 ianuarie 2019

3.1.9.Decontări

Decontările între instituțiile publice cuprind operațiunile de decontare intervenite în cursul exercițiului între instituția superioară și instituțiile subordonate reprezentând sumele transmise de instituția superioară către instituțiile din subordine, precum și sumele transmise de instituțiile subordonate către instituția publică superioară. Contabilitatea decontărilor între instituțiile publice cuprinde operațiunile care se înregistrează reciproc și în aceeași perioadă de gestiune, atât în contabilitatea unității debitoare, cât și a celei creditoare aparținând aceluiași ordonator principal de credite (contul 481).

Primul paragraf la pct. 3.1.9. din Cap. III a fost modificat de pct. I din anexa la ORDINUL nr. 2.373 din 3 octombrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 796 din 10 octombrie 2016.

La consolidare soldurile acestor conturi se elimina.

3.2.Momentul înregistrării

Potrivit principiilor contabilității de angajamente, efectele tranzacțiilor și ale altor evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacțiile și evenimentele se produc și nu pe măsura ce numerarul sau echivalentul sau este încasat sau plătit.

Înregistrarea în contabilitate a creanțelor și datoriilor se efectuează în momentul constatării drepturilor și obligațiilor.

3.3.Evaluarea

3.3.1.Evaluarea inițială

Creanțele și datoriile instituțiilor publice se înregistrează în contabilitate la valoarea nominală.

Operațiunile în valută trebuie înregistrate în momentul recunoașterii inițiale în moneda de raportare, aplicându-se sumei în valută cursul de schimb dintre moneda de raportare și moneda străină, la data efectuării tranzacției.

Creanțele și datoriile în valută se înregistrează în contabilitate atât în lei, la cursul de schimb de la data efectuării operațiunilor comunicat de Banca Națională a României, cât și în valută.

3.3.2.Evaluarea la momentul decontării

Diferențele de curs valutar ce apar cu ocazia decontării creanțelor și datoriilor în valută la cursuri diferite față de cele la care au fost înregistrate inițial pe parcursul perioadei sau față de cele la care au fost raportate în situațiile financiare anterioare trebuie recunoscute ca venituri sau cheltuieli în perioada în care apar.

Atunci când creanța sau datoria în valută este decontată în decursul aceluiași exercițiu financiar în care a survenit, întreaga diferența de curs valutar este recunoscută în acel exercițiu. Atunci când creanța sau datoria în valută este decontată într-un exercițiu financiar ulterior, diferența de curs valutar recunoscută în fiecare exercițiu financiar, ce intervine până în exercițiul decontării, se determină ținând seama de modificarea cursurilor de schimb survenită în cursul fiecărui asemenea exercițiu financiar.

3.3.3.Evaluarea la data bilanțului

La data întocmirii situațiilor financiare, creanțele și datoriile în valută se evaluează la cursul publicat de Banca Națională a României, valabil pentru data întocmirii situațiilor financiare, respectiv pentru ultima zi a exercițiului financiar.

Creanțele și datoriile aferente fondurilor nerambursabile primite de la Comunitatea Europeană se evaluează la cursul publicat de Banca Centrala Europeană, valabil pentru ultima zi a lunii în care se întocmesc situațiile financiare.

La data bilanțului, evaluarea creanțelor și a datoriilor se face la valoarea lor probabilă de încasare sau de plată. Diferențele constatate în minus între valoarea de inventar stabilită la inventariere și valoarea contabilă netă a creanțelor se înregistrează în contabilitate pe seama ajustărilor pentru depreciere.

3.4.Ajustări pentru depreciere

Instituțiile publice pot înregistra ajustări pentru deprecierea creanțelor la sfârșitul exercițiului financiar, pe seama cheltuielilor (conturile 491,496,497).

În situația în care ajustarea devine total sau parțial fără obiect, întrucât motivele care au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o oarecare măsura, atunci acea ajustare trebuie diminuată sau anulată printr-o reluare corespunzătoare la venituri.

În situația în care se constată o depreciere suplimentară față de cea care a fost reflectată, ajustarea trebuie majorată.

B. DATORII

1.Datorii pe termen scurt (curente)

O datorie trebuie clasificată ca datorie pe termen scurt, denumită și datorie curentă, atunci când:

a)se așteaptă să fie decontată în cursul normal al ciclului de exploatare al entității; saub) este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanțului. Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.

2.Datorii pe termen lung (necurente)

2.1.Prevederi generale

O instituție publică trebuie să mențină clasificarea datoriilor pe termen lung purtătoare de dobânda în această categorie, chiar și atunci când acestea sunt exigibile în 12 luni de la data bilanțului, dacă:

a)Termenul inițial a fost pentru o perioada mai mare de 12 luni; șib) Există un acord de refinanțare sau de reeșalonare a plaților, care este încheiat înainte de data bilanțului.

Împrumuturile și datoriile din această clasă reprezintă sume ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an, conform acordului de împrumut.

Contabilitatea împrumuturilor și datoriilor asimilate acestora se ține pe următoarele categorii: împrumuturi din emisiunea de obligațiuni, împrumuturi interne și externe contractate de autoritățile administrației publice locale, împrumuturi interne și externe garantate de autoritățile administrației publice locale, împrumuturi interne și externe contractate de stat, împrumuturi interne și externe garantate de stat, alte împrumuturi și datorii asimilate, dobânzile aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate, prime privind rambursarea obligațiunilor.

Datoria publică reprezintă datoria publică guvernamentală la care se adaugă datoria publică locală.

2.2.Datoria publică guvernamentală - Definiție

Datoria publică guvernamentală cuprinde totalitatea obligațiilor financiare interne și externe ale statului, la un moment dat, provenind din împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, în numele României, de pe piețele financiare.

Datoria publică guvernamentală interna este partea din datoria publică guvernamentală care reprezintă totalitatea obligațiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice rezidente în România, inclusiv sumele utilizate temporar din disponibilitățile contului curent general al Trezoreriei Statului pentru finanțarea temporară a deficitelor bugetare (conturile 164 și 165).

Datoria publică guvernamentală externă este partea din datoria publică guvernamentală reprezentând totalitatea obligațiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat de la persoane fizice sau juridice nerezidente în România (conturile 164 și 165).

2.2.1.Contractarea și garantarea datoriei publice guvernamentale

Guvernul este autorizat să contracteze în mod direct împrumuturi de la instituțiile financiare internaționale sau de la alți creditori, numai prin Ministerul Finanțelor Publice și să le subîmprumute unor beneficiari finali în scopul prevăzut de lege (contul 164).

Subîmprumutarea împrumuturilor contractate de Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, în numele statului, beneficiarilor finali se face pe baza unor acorduri de împrumut subsidiar încheiate între Ministerul Finanțelor Publice și aceștia sau, după caz, pe baza unor acorduri de împrumut subsidiar și garanție, încheiate între Ministerul Finanțelor Publice, pe de o parte, autoritățile administrației publice locale coordonatoare ale activității beneficiarilor finali și, după caz, garante ale sumelor subîmprumutate acestora și beneficiarii finali ai împrumutului, pe de altă parte.

Guvernul este autorizat să garanteze împrumuturi interne și externe numai prin Ministerul Finanțelor Publice, contractate în scopuri prevăzute de lege (contul 165). Garanțiile de stat pot fi acordate numai pentru împrumuturi a căror rambursare se prevede a se face exclusiv din surse proprii, respectiv din bugetele locale, în cazul autorităților administrației publice locale.

Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de către stat a împrumuturilor contractate de persoanele juridice de la instituțiile creditoare, precum și din împrumuturile contractate direct de stat și subîmprumutate beneficiarilor finali, se constituie fondul de risc.

2.2.2.Instrumentele datoriei publice guvernamentale

Instrumentele datoriei publice guvernamentale includ, fără a se limita la acestea: titluri de stat emise pe piața interna sau externa, împrumuturi de stat de la bănci, de la alte instituții de credit, persoane juridice române sau străine, împrumuturi de stat de la guverne și agenții guvernamentale străine, instituții financiare internaționale, sau de la alte organizații internaționale, împrumuturi temporare din disponibilitățile contului curent general al Trezoreriei Statului, garanții de stat.

În prezentele norme sunt reglementate numai împrumuturi interne și externe contractate de stat, împrumuturi interne și externe garantate de stat, alte împrumuturi și datorii asimilate, dobânzile aferente împrumuturilor și datoriilor asimilate.

2.3.Datoria publică locală - Definiție

Datoria publică locală reprezintă totalitatea obligațiilor financiare interne și externe ale autorităților administrației publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe piețele financiare.

Datoria publică locală interna este partea din datoria publică locală care reprezintă totalitatea obligațiilor financiare ale autorităților administrației publice locale, provenite din împrumuturi contractate direct (contul 162) sau garantate de acestea, de la persoane fizice sau juridice rezidente în România (contul 163).

Datoria publică locală externă este partea din datoria publică locală reprezentând totalitatea obligațiilor financiare ale autorităților administrației publice locale, provenind din împrumuturi contractate direct (contul 162) sau garantate de acestea de la persoane fizice sau juridice nerezidente în România (contul 163).

2.3.1.Contractarea și garantarea datoriei publice locale

Împrumuturile contractate sau garantate de autoritățile administrației publice locale fac parte din datoria publică a României, dar nu reprezintă obligații ale Guvernului, iar plata serviciului datoriei publice aferentă acestor împrumuturi se va efectua exclusiv din bugetele locale și prin împrumuturi pentru refinanțarea datoriei publice locale.

Autoritățile administrației publice locale pot contracta sau garanta împrumuturi interne și/sau externe pe termen scurt, mediu și lung, în scopurile prevăzute de lege, numai cu avizul Comisiei de Autorizare a Împrumuturilor Locale.

Autorităților administrației publice locale li se interzice accesul la împrumuturi sau să garanteze orice fel de împrumut, dacă totalul datoriilor anuale reprezentând ratele scadente la împrumuturile contractate și/sau garantate, dobânzile și comisioanele aferente acestora, inclusiv ale împrumutului care urmează să fie contractat și/sau garantat în anul respectiv, depășește limita prevăzuta de lege din totalul veniturilor proprii formate din: impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte venituri și cote defalcate din impozitul pe venit, cu excepția cazurilor aprobate prin legi speciale. Aceste condiții se aplică și pentru datoriile anuale care decurg din împrumuturile contractate și/sau garantate de stat pentru autoritățile administrației publice locale.

Valoarea totală a datoriei contractate de autoritatea administrației publice locale va fi înscrisă în registrul de evidența a datoriei publice locale al acestei autorități și se raportează anual prin situațiile financiare.

Valoarea totală a garanțiilor emise de autoritatea administrației publice locale se înscrie în registrul garanțiilor locale al acestei autorități și se raportează anual prin situațiile financiare.

Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de către unitățile administrativ-teritoriale a împrumuturilor contractate de persoanele juridice de la instituțiile creditoare, precum și din împrumuturile contractate direct de unitățile administrativ-teritoriale și subîmprumutate beneficiarilor finali, se constituie fondul de risc.

2.3.2.Instrumentele datoriei publice locale

Instrumentele datoriei publice locale sunt: titluri de valoare, împrumuturi de la societățile bancare sau de la alte instituții de credit.

Emiterea și lansarea titlurilor de valoare se pot face direct de către autoritățile administrației publice locale sau prin intermediul unor agenții ori al altor instituții specializate (contul 161).

Consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, pot aproba contractarea de împrumuturi interne sau externe, pe termen scurt (contul 5196), mediu și lung (contul 162) sau garantarea acestora (contul 163) pentru realizarea de investiții publice de interes local, precum și pentru refinanțarea datoriei publice locale.

3.Provizioane

3.1.Definiție

Provizionul este o datorie cu exigibilitate sau valoare incertă. Provizioanele nu pot depăși din punct de vedere valoric sumele care sunt necesare stingerii obligației curente la data bilanțului.

3.2.Categorii de provizioane

Instituțiile publice pot constitui provizioane pentru elemente cum sunt:

–litigiile, amenzile și penalitățile, despăgubirile, daunele și alte datorii incerte;

–cheltuielile legate de activitatea de service în perioada de garanție și alte cheltuieli privind garanția acordată clienților;

–alte provizioane;

–cu diminuările din valoarea garanțiilor ca urmare a constituirii ca provizion la finele exercițiului a sumelor aferente ratelor de capital scadente în anul următor, estimate a fi plătite de garant.

Ultima liniuță de la pct. 3.2. din Cap. III a fost introdusă de pct. 2 din anexa la ORDINUL nr. 2.021 din 17 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 24 decembrie 2013.

3.3.Condiții pentru recunoașterea provizioanelor

Un provizion va fi recunoscut numai în momentul în care:

–o instituție are o obligație curentă generată de un eveniment anterior;

–este probabil ca o ieșire de resurse să fie necesară pentru a onora obligația respectiva; și– poate fi realizata o estimare credibilă a valorii obligației.

dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, nu va fi recunoscut un provizion.

3.4.Contabilitatea provizioanelor

Contabilitatea provizioanelor se ține pe feluri, în funcție de natură, scopul sau obiectul pentru care au fost constituite (contul 151).

Provizioanele nu pot avea drept scop corectarea valorii activelor

Valoarea recunoscută ca provizion trebuie să constituie cea mai bună estimare la data bilanțului a costurilor necesare stingerii obligației curente.

Provizioanele trebuie revizuite la data fiecărui bilanț anual și ajustate pentru a reflecta cea mai bună estimare curentă. În cazul în care pentru stingerea unei obligații nu mai este probabilă o ieșire de resurse sau ieșirea de resurse a avut loc, provizionul trebuie anulat prin reluare la venituri.

Provizionul va fi utilizat numai pentru scopul pentru care a fost inițial recunoscut.

C. CAPITALURI

Capitalurile unei instituții publice cuprind: fondurile, rezultatul patrimonial, rezultatul reportat, rezervele din reevaluare.

1.Fonduri

Fondurile unei instituții publice includ: fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului, fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al statului, fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ-teritoriale, fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul privat al unităților administrativ-teritoriale, fondul activelor fixe necorporale, fonduri în afara bugetelor locale, etc.

Fondul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale - dispoziții generale -

Statul și unitățile administrativ-teritoriale exercita posesia, folosința și dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public, în limitele și în condițiile legii.

Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute în Constituție, exemplificate în anexa la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modalitățile prevăzute de lege.

Domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute în Constituție, exemplificate în anexa la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege (contul 101).

Domeniul public al județelor este alcătuit din bunurile exemplificate în anexa la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și din alte bunuri de uz sau de interes public județean, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului județean, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național (contul 103).

Domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute, exemplificate în anexa la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean (contul 103).

Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, după cum urmează:

a)nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionare sau închiriere, în condițiile legii;

b)nu pot fi supuse executării silite și asupra lor nu se pot constitui garanții reale;

c)nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de bună credință asupra bunurilor mobile.

Bunurile din domeniul public pot fi date, după caz în administrarea regiilor autonome și instituțiilor publice.

Domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Bunurile din domeniul privat al statului și unităților administrativ-teritoriale sunt supuse regimului juridic de drept comun, dacă legea nu dispune altfel.

Inventarul bunurilor din domeniul public al statului se întocmește anual, de ministere, de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, precum și de autoritățile publice centrale care au în administrare asemenea bunuri după depunerea situației financiare anuale.

Centralizarea inventarului menționat se realizează de către Ministerul Finanțelor Publice și se supune anual spre aprobare Guvernului.

Trecerea bunurilor dintr-un domeniu în altul

Trecerea bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale în domeniul public al acestora, se face după caz prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București ori a consiliului local.

Trecerea în domeniul public a unor bunuri din patrimoniul societăților comerciale, la care statul sau o unitate administrativ-teritoriala este acționar, se poate face numai cu plată și cu acordul adunării generale a acționarilor societății comerciale respective. În lipsa acordului menționat, bunurile societății comerciale respective pot fi trecute în domeniul public numai prin procedura exproprierii pentru cauza de utilitate publică și după o justă și prealabila despăgubire.

Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului.

Trecerea unui bun din domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale în domeniul public al statului se face, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local.

Dreptul de proprietate publică încetează, dacă bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul privat.

Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel.

2.Rezultatul patrimonial și rezultatul reportat

2.1.Rezultatul patrimonial

Rezultatul patrimonial se stabilește la sfârșitul perioadei (lunar, sau cel mult la întocmirea situațiilor financiare) prin închiderea conturilor de venituri și finanțări și a conturilor de cheltuieli (contul 121).

La începutul exercițiului, soldul contului de rezultat patrimonial de la sfârșitul anului se transferă asupra rezultatului reportat.

2.2.Rezultatul reportat

Rezultatul reportat exprimă rezultatul patrimonial al exercițiilor financiare anterioare (contul 117).

3.Rezerve din reevaluare

Activele fixe pot fi supuse reevaluării care se efectuează potrivit reglementărilor legale, caz în care sunt prezentate în bilanț la valoarea reevaluată și nu la costul lor istoric. Reevaluarea acestora se face, cu excepțiile prevăzute de reglementările legale, la valoarea justă. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate de evaluatori autorizați sau de comisii tehnice constituite, în condițiile legii.

În cazul în care, ulterior recunoașterii inițiale ca activ, valoarea unui activ fix este determinata pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de achiziție sau costului de producție, după caz. În astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se aplică activului având în vedere valoarea acestuia, determinata în urma reevaluării.

Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere substanțial de cea care ar fi determinata folosind valoarea justă la data bilanțului.

dacă rezultatul reevaluării este o creștere a valorii contabile nete, aceasta se tratează astfel:

–ca o creștere a rezervei din reevaluare, din cadrul capitalurilor proprii, dacă nu a existat o descreștere anterioară, recunoscută ca o cheltuiala aferentă acelui activ (contul 105);

–ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreșterea recunoscută anterior la acel activ.

dacă rezultatul reevaluării este o descreștere a valorii contabile nete, aceasta se tratează astfel:

–ca o scădere a rezervei din reevaluare, din cadrul capitalurilor proprii, cu valoarea minimă dintre valoarea acelei rezerve și valoarea descreșterii; eventuala diferența rămasă neacoperită din rezervele din reevaluare existente se înregistrează ca o cheltuiala; (contul 105).– ca o cheltuiala cu întreaga valoare a descreșterii, dacă în rezerva din reevaluare nu este înregistrata o suma aferentă acelui activ.

Sumele reprezentând diferențele din reevaluare aferente valorii neamortizate la 31 decembrie 2003 determinate în urma acțiunii de reevaluare, evidențiate în analitice distincte în cadrul conturilor: 702 "Finanțarea bugetară din anii precedenți și alte surse", 528 "Venituri din anii precedenți și alte surse" și 337 "Fonduri cu destinație specială", care potrivit prevederilor Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1917/2005 au fost transpuse în contul 105 "Rezerve din reevaluare", vor fi analizate, astfel încât diferențele din reevaluare aferente activelor fixe amortizate integral, scoase din funcțiune, transferate cu titlu gratuit, vândute, etc, să fie trecute asupra contului 117 "Rezultatul reportat"- contul sintetic de gradul II: 117.15 "Rezultatul reportat reprezentând surplusul realizat din reevaluare".

În mod similar, se va proceda și cu diferențele din rotunjiri înregistrate urmare aplicării Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naționale și diferențelor rezultate în urma efectuării operațiunii de conversie potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2005 privind unele masuri de natură fiscală și financiară pentru punerea în aplicare a Legii nr. 348/2004 privind denominarea monedei naționale.

Soldul contului 105 "Rezerve din reevaluare" trebuie să exprime valoarea diferențelor din reevaluare aferente activelor fixe existente în instituție.

Ultimul paragraf de la punctul 3 al literei C CAPITALURI a fost introdus de pct. 2 al Capitolului I din anexa la ORDINUL nr. 556 din 7 aprilie 2006, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 439 din 22 mai 2006.

4.Fonduri cu destinație specială

Contul 131 a fost eliminat conform alin. (2) al pct. 6.2, Cap. VI din anexa la ORDINUL nr. 59 din 11 ianuarie 2011, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 46 din 19 ianuarie 2011.

Fondul de rezerva al bugetului asigurărilor sociale de stat - Se constituie anual dintr-o cota de până la 3% din veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat (contul 132).

Fondul de rezerva se utilizează pentru acoperirea prestațiilor de asigurări sociale în situații temeinic motivate sau a altor cheltuieli ale sistemului public, aprobate prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat. Fondul de rezerva se reportează în anul următor și se completează potrivit legii.

Eventualul deficit curent al bugetului asigurărilor sociale de stat se acoperă din disponibilitățile bugetului asigurărilor sociale de stat din anii precedenți și, în continuare, din fondul de rezerva.

Fondul de rezerva pentru sănătate - Se constituie în baza prevederilor legale în cota de 1% din sumele constituite la nivelul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Bugetul fondului se aproba ca anexa la legea bugetului de stat. Utilizarea fondului se stabilește prin legi bugetare anuale. Fondul de rezerva rămas neutilizat la finele anului se reportează în anul următor cu aceeași destinație (contul 133).

Contul 134 a fost eliminat conform alin. (2) al pct. 6.2, Cap. VI din anexa la ORDINUL nr. 59 din 11 ianuarie 2011, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 46 din 19 ianuarie 2011.

Fondul de risc - Se constituie distinct pentru garanții locale la împrumuturi interne și, respectiv, pentru garanții la împrumuturi externe, pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de către autoritățile administrației publice locale a împrumuturilor contractate de agenții economici și serviciile publice de subordonare locală. Fondul de risc se constituie din: sumele încasate sub forma de comisioane de la beneficiarii împrumuturilor garantate, dobânzile acordate de unitățile trezoreriei statului la disponibilitățile fondului, dobânzi și penalități de întârziere pentru neplata în termen de către beneficiarii împrumuturilor și în completare de la bugetul local (contul 135)*).

Sume aferente depozitelor speciale constituite pentru construcții de locuințe - Se păstrează într-un cont distinct, deschis pe seama unităților administrativ-teritoriale, la unitățile trezoreriei statului (contul 136)*).

*)Contul 135 "Fondul de risc" a fost eliminat din PLANUL DE CONTURI GENERAL PENTRU INSTITUȚIILE PUBLICE astfel cum este acesta prevăzut în anexa 1 la ORDINUL nr. 2.021 din 17 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 24 decembrie 2013.

Contul 136 a fost eliminat conform alin. (2) al pct. 6.2, Cap. VI din anexa la ORDINUL nr. 59 din 11 ianuarie 2011, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 46 din 19 ianuarie 2011.

Taxe speciale - Pentru funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului București, după caz, aproba taxe speciale (contul 137*)).

Contul 137 a fost eliminat conform alin. (2) al pct. 6.2, Cap. VI din anexa la ORDINUL nr. 59 din 11 ianuarie 2011, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 46 din 19 ianuarie 2011.

Cuantumul taxelor speciale se stabilește anual, iar veniturile obținute din acestea se utilizează integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înființarea serviciilor publice locale, precum și pentru finanțarea cheltuielilor de întreținere și funcționare ale acestor servicii.

Taxele speciale se încasează într-un cont distinct, deschis în afara bugetului local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înființate.

Fondul de dezvoltare a spitalului - Spitalele sunt autorizate să constituie Fondul de dezvoltare care să fie utilizat pentru procurarea de echipamente și aparatura medicală și de laborator, necesară desfășurării activității spitalului.

Acest fond se constituie din: cota parte din amortizarea calculată lunar și cuprinsă în bugetul de venituri și cheltuieli, sume rezultate din valorificarea bunurilor disponibile, precum și din cele casate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, sponsorizări cu destinația "dezvoltare", o cota de 20% din excedentul bugetului de venituri și cheltuieli înregistrat la finele exercițiului bugetar.

Capitolul IVPrevederi referitoare la elementele din contul de rezultat patrimonial

PREVEDERI GENERALE

Veniturile și cheltuielile care apar altfel decât în cursul activităților curente ale instituției publice trebuie prezentate la venituri extraordinare și cheltuieli extraordinare.

Acestea rezultă din desfășurarea unor tranzacții sau evenimente ce sunt clar diferite de activitățile curente ale instituției și care, prin urmare, nu se așteaptă să se repete într-un mod frecvent sau regulat.

Prin activități curente se înțeleg activitățile desfășurate de o instituție publică, pentru realizarea obiectului sau de activitate, stabilit conform regulamentelor de organizare și funcționare.

Pentru a stabili dacă un eveniment sau o tranzacție se delimitează clar de activitățile curente ale entității, se are în vedere, mai degrabă, natura elementului sau tranzacției aferente activității desfășurate în mod curent de instituție, decât frecventa cu care se așteaptă ca aceste evenimente să aibă loc.

1.Cheltuieli

1.1.Definiție

Potrivit contabilității de angajamente, cheltuielile reflectă costul bunurilor și serviciilor utilizate în vederea realizării serviciilor publice sau veniturilor, după caz, precum și subvenții, transferuri, asistență socială acordate, aferente unei perioade de timp.

1.2.Momentul recunoașterii cheltuielilor

Cheltuielile de personal: salarii în bani și în natură, prime, al 13-lea salariu, contribuțiile aferente acestora, se recunosc în perioada în care munca a fost prestată.

Drepturile cuvenite și neachitate aferente exercițiului bugetar, sunt incluse de asemenea în costurile de personal ale exercițiului.

Cheltuielile cu stocurile se recunosc atunci când acestea au fost consumate, cu excepția materialelor de natura obiectelor de inventar care se înregistrează la scoaterea din folosință a acestora.

Costurile cu bunurile includ consumul stocurilor achiziționate și plătite în exercițiile bugetare anterioare și consumate în exercițiul bugetar curent.

Consumul propriu trebuie să fie înregistrat în momentul când are loc producția destinată pentru acest scop.

Cheltuielile cu serviciile se recunosc în perioada când serviciile au fost prestate și lucrările executate, indiferent de momentul când a fost efectuată plata acestora.

Cheltuielile cu dobânzile se recunosc drept costuri în perioada când sunt datorate conform contractului de împrumut și nu atunci când sunt plătite. Dobânzile datorate și calculate în baza dreptului constatat aferente perioadei de raportare reprezintă dobânda aferentă perioadei de raportare care se calculează prin aplicarea ratei de dobândă la soldul zilnic a datoriei în fiecare zi din perioada de raportare.

Subpct. 1.2. de la pct. 1, Cap. IV a fost completat conform pct. 3 din anexa la ORDINUL nr. 2.021 din 17 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 24 decembrie 2013.

Cheltuielile de capital se recunosc lunar, sub forma amortizării care se înregistrează în mod sistematic, pe parcursul duratei de viață utile a activului fix.

Valoarea rămasă neamortizată a activelor fixe scoase din funcțiune înainte de expirarea duratei normale de funcționare a acestora, se recunoaște drept cost al perioadei când acest eveniment a avut loc.

Cheltuielile efectuate cu activele fixe în curs nu reprezintă un cost al perioadei. Costul acestora va fi recunoscut după finalizarea și punerea în funcțiune a activelor fixe și calculul amortizării.

Transferurile între unități ale administrației publice, curente și de capital, se recunosc ca și costuri la beneficiarii finali ai fondurilor.

Alte transferuri, interne și în străinătate, se recunosc ca și costuri la instituția care transferă fondurile.

Cheltuielile din diferențe de curs valutar trebuie recunoscute în perioada în care apar cu ocazia decontării sau a raportării în situațiile financiare a elementelor monetare, creanțelor și datoriilor, la cursuri diferite față de cele la care au fost înregistrate inițial pe parcursul perioadei sau față de cele care au fost raportate în situațiile financiare anterioare.

Ultimul paragraf la pct. 1.2. din Cap. IV a fost introdus de pct. II din anexa la ORDINUL nr. 2.373 din 3 octombrie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 796 din 10 octombrie 2016.

1.3.Conținutul grupelor de cheltuieli

Contabilitatea cheltuielilor se ține pe grupe de cheltuieli, după natura și destinația lor.

Principalele grupe de cheltuieli sunt: cheltuieli privind stocurile, cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți, cheltuieli cu alte servicii executate de terți, cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate, cheltuieli cu personalul, alte cheltuieli operaționale, cheltuieli financiare, alte cheltuieli finanțate din buget, cheltuieli de capital, amortizări și provizioane, cheltuieli extraordinare.

1.3.1.Cheltuieli privind stocurile

Cheltuielile privind stocurile includ următoarele:

–materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, materiale nestocate, animale și pasări, mărfuri, ambalaje, alte stocuri, (conturile 601, 602, 603, 604, 605, 606, 607, 608, 609);

1.3.2.Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți

Cheltuielile cu lucrările și serviciile executate de terți includ:

–energie și apă (contul 610);

–întreținere și reparații (contul 611);

–chirii (contul 612);

–prime de asigurare (contul 613).– deplasări, detașări, transferări (contul 614).

1.3.3.Cheltuieli cu alte servicii executate de terți

Cheltuielile cu alte servicii executate de terți includ:

–comisioane și onorarii (contul 622);

–protocol,reclama și publicitate (contul 623);

–transportul de bunuri și personal (contul 624);

–servicii poștale și taxe de telecomunicații (contul 626);

–servicii bancare și asimilate (contul 627);

–alte servicii executate de terți (contul 628);

–alte cheltuieli autorizate prin dispoziții legale (contul 629).

1.3.4.Cheltuieli cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate

Această grupă include cheltuielile cu alte impozite, taxe și vărsăminte asimilate ce trebuie plătite de către instituțiile publice, conform legii (contul 635).

1.3.5.Cheltuieli cu personalul

Cheltuielile cu personalul includ:

–salariile personalului (contul 641);

–drepturi salariale în natură (contul 642);

–asigurări sociale: contribuțiile angajatorilor pentru asigurări sociale, asigurări de șomaj, asigurări sociale de sănătate, accidente de muncă și boli profesionale, alte cheltuieli privind asigurările și protecția socială (contul 645);

–indemnizații de delegare, detașare (contul 646).

1.3.6.Alte cheltuieli operaționale

Alte cheltuieli operaționale includ:

–pierderi din creanțe și debitori diverși (contul 654);

–alte cheltuieli operaționale (contul 658).

1.3.7.Cheltuieli financiare

Cheltuielile financiare includ:

–pierderi din creanțe imobilizate (contul 663);

–cheltuieli privind investițiile financiare cedate (contul 664);

–diferențe de curs valutar (contul 665);

–dobânzi (contul 666);

–sume de transferat bugetului de stat reprezentând câștiguri din schimb valutar în cadrul programelor PHARE, SAPARD, ISPA (contul 667);

–dobânzi de transferat Comunității Europene sau de alocat în cadrul programelor: PHARE, SAPARD, ISPA (contul 668);

–alte pierderi-cheltuieli neeligibile: PHARE, SAPARD, ISPA (contul 669).

1.3.8.Alte cheltuieli finanțate din buget

Alte cheltuieli finanțate din buget includ:

–subvenții (contul 670);

–transferuri curente între unități ale administrației publice (contul 671);

–transferuri de capital între unități ale administrației publice (contul 672);

–transferuri interne (contul 673);

–transferuri în străinătate (contul 674);

–asigurări sociale (contul 676);

–ajutoare sociale (contul 677);

–alte cheltuieli (contul 679).

1.3.9.Cheltuieli de capital, amortizări, provizioane și ajustări

Cheltuielile de capital includ:

–cheltuieli operaționale privind amortizările, provizioanele și ajustările pentru depreciere (contul 681);

–cheltuieli cu active fixe neamortizabile (contul 682);

–cheltuieli financiare privind amortizările, provizioanele și ajustările pentru pierderea de valoare (contul 686);

–cheltuieli privind rezerva de stat și de mobilizare (contul 689).

1.3.10.Cheltuieli extraordinare

Cheltuielile extraordinare includ:

–pierderi din calamități (contul 690);

–cheltuieli extraordinare din operațiuni cu active fixe (contul 691).

1.4.Structura conturilor de cheltuieli

În cadrul instituțiilor publice, contabilitatea cheltuielilor se ține în conturi distincte, după natură și destinație. Conturile de cheltuieli se dezvolta în analitic pe structura clasificației bugetare. Structura contului contabil va fi următoarea:

1.simbolul contului din planul de conturi;

2.capitolul;

3.sursa de finanțare a cheltuielii, respectiv:

–bugetul de stat;

–bugetele locale;

–bugetul asigurărilor sociale de stat;

–bugetul asigurărilor pentru șomaj;

–bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;

–bugetul fondurilor externe nerambursabile;

–bugetul instituțiilor publice și activităților finanțate integral sau parțial din venituri proprii;

–cheltuieli evidențiate în afara bugetelor locale.

4.subcapitolul;

5.titlul;

6.articolul;

7.alineatul;

Cifra 8 de la pct. 1.4 Structura conturilor de cheltuieli, pct. 1 Cheltuieli, Cap. IV a fost eliminată de pct. 1 al Capitolului IV din anexa la ORDINUL nr. 1.649 din 6 octombrie 2006, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 920 din 13 noiembrie 2006.

1.5.Alte prevederi

Conturile de cheltuieli se închid la sfârșitul perioadei (trimestrial) în vederea stabilirii rezultatului patrimonial.

Primul paragraf de la pct. 1.5 Alte prevederi, pct. 1 Cheltuieli, Cap. IV a fost modificat de subpct. 1 al pct. I din anexa 2 la ORDINUL nr. 529 din 14 aprilie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 299 din 19 aprilie 2016.

În situația în care apar operațiuni ce trebuie înregistrate în creditul conturilor de cheltuieli, acestea pot fi înregistrate și în debitul conturilor, în roșu.

Reflectarea unitară a cheltuielilor efectuate de instituțiile publice pe articolele și alineatele prevăzute în Clasificația economică, se asigură cu ajutorul "Îndrumarului" elaborat de către ordonatorii principali de credite.

Paragraful al treilea de la pct. 1.5 Alte prevederi, pct. 1 Cheltuieli, Cap. IV a fost modificat de pct. 2 al Capitolului IV din Anexa la ORDINUL nr. 1.649 din 6 octombrie 2006, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 920 din 13 noiembrie 2006, prin eliminarea sintagmei "cu avizul Ministerului Finanțelor Publice."

Tabelul de concordanță între conturile de cheltuieli și codurile aferente din clasificația economică este prezentat în Anexa nr. 12 la prezentele norme.

2.Venituri și Finanțări

2.1.Definiție

Potrivit contabilității de angajamente, veniturile reprezintă impozite, taxe, contribuții și alte sume de încasat potrivit legii, precum și prețul bunurilor vândute și serviciilor prestate, după caz, aferente unei perioade de timp.

2.2.Momentul recunoașterii veniturilor

Veniturile se înregistrează în contabilitatea instituțiilor publice, pe baza documentelor care atesta crearea dreptului de creanță (declarația fiscală sau decizia emisă de organul fiscal), avize de expediție, facturi, alte documente legal întocmite sau în momentul încasării efective a acestora, în situația în care nu există documente anterioare încasării pentru înregistrarea creanței.

În contabilitate, veniturile din activități economice se înregistrează în momentul predării bunurilor către cumpărători, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiții prevăzute în contract, al facturării lucrărilor executate și serviciilor prestate, moment care atesta transferul de proprietate către clienți.

Veniturile proprii ale instituțiilor publice provin din chirii, organizarea de manifestări culturale și sportive, concursuri artistice, publicații, prestații editoriale, studii, proiecte, valorificări de produse din activități proprii sau anexe, prestări de servicii și altele asemenea.

Veniturile din diferențe de curs valutar trebuie recunoscute în perioada în care apar cu ocazia decontării sau a raportării în situațiile financiare a elementelor monetare, creanțelor și datoriilor, la cursuri diferite față de cele la care au fost înregistrate inițial pe parcursul perioadei sau față de cele care au fost raportate în situațiile financiare anterioare.

Veniturile din dobânzi se înregistrează pe măsura generării veniturilor respective.

2.3.Conținutul grupelor de venituri

Contabilitatea veniturilor se ține pe grupe de venituri, după natură și sursa lor.

Principalele grupe de venituri sunt: venituri din activități economice, alte venituri operaționale, venituri din producția de active fixe, venituri fiscale, venituri din contribuții de asigurări, venituri nefiscale, venituri financiare, finanțări, subvenții, transferuri, alocații bugetare cu destinație specială, fonduri cu destinație specială, venituri din provizioane, venituri extraordinare.

2.3.1.Venituri din activități economice

Veniturile din activități economice, includ:

Contul 701 "Venituri din vânzarea produselor finite" a fost eliminat conform pct. 7 din anexa la ORDINUL nr. 2.021 din 17 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 24 decembrie 2013.

Contul 702 "Venituri din vânzarea semifabricatelor" a fost eliminat conform pct. 7 din anexa la ORDINUL nr. 2.021 din 17 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 24 decembrie 2013.

Contul 703 "Venituri din vânzarea produselor reziduale" a fost eliminat conform pct. 7 din anexa la ORDINUL nr. 2.021 din 17 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 24 decembrie 2013.

Contul 704 "Venituri din lucrări executate și servicii prestate" a fost eliminat conform pct. 7 din anexa la ORDINUL nr. 2.021 din 17 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 24 decembrie 2013.

Contul 705 "Venituri din studii și cercetări" a fost eliminat conform pct. 7 din anexa la ORDINUL nr. 2.021 din 17 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 24 decembrie 2013.

Contul 706 "Venituri din chirii" a fost eliminat conform pct. 7 din anexa la ORDINUL nr. 2.021 din 17 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 24 decembrie 2013.

Contul 707 "Venituri din vânzarea mărfurilor" a fost eliminat conform pct. 7 din anexa la ORDINUL nr. 2.021 din 17 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 24 decembrie 2013.

Contul 708 "Venituri din activități diverse" a fost eliminat conform pct. 7 din anexa la ORDINUL nr. 2.021 din 17 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 24 decembrie 2013.

–variația stocurilor (contul 709).

┌───────┬─────────────────────────────────────────┬────┬────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┐

│Simbol │ │ │Capitol │ │

│cont │ DENUMIRE CONT │ │Subcapi-│ CLASIFICAȚIA BUGETARĂ │

│ │ │ │ tol │ │

│ │ │ │Paragraf│ │

├───────┼─────────────────────────────────────────┼────┼────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤

│ │ │ │ │VENITURI │

├───────┼─────────────────────────────────────────┼────┼────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤

│ │ │ I. │ │VENITURI CURENTE │

├───────┼─────────────────────────────────────────┼────┼────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤

│Gr. 73 │VENITURI FISCALE │ A │ │VENITURI FISCALE │

├───────┼─────────────────────────────────────────┼────┼────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤

│7350000│Impozite și taxe pe bunuri și servicii │ A4 │ │IMPOZITE ȘI TAXE PE BUNURI ȘI SERVICII │

├───────┼─────────────────────────────────────────┼────┼────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤

│7350100│Taxa pe valoarea adăugată │ │ 10 │Taxa pe valoarea adăugată │

│ │ │ │ 10.01 │ Taxa pe valoarea adăugată încasată*) │

│ │ │ │10.01.01│ TVA încasată pentru operațiuni interne*) │

│ │ │ │10.01.02│ TVA încasată pentru importurile de bunuri*) │

│ │ │ │10.01.03│ TVA pentru servicii electronice prestate de persoane impozabile │

│ │ │ │ │ nestabilite în cadrul comunității, pentru persoane neimpozabile │

│ │ │ │ │ stabilite în România │

│ │ │ │10.01.04│ TVA plătită de persoane impozabile nestabilite în România și care pot │

│ │ │ │ │ fi scutite de obligația înregistrării în scopuri de TVA, când │

│ │ │ │ │ efectuează în România una sau mai multe operațiuni pentru care este │

│ │ │ │ │ obligată la plata taxei *) │

│ │ │ │10.01.05│ TVA de plată pentru transferul unor active, rezultată ca urmare a │

│ │ │ │ │ ajustărilor │

│ │ │ │ 10.02 │ T.V.A restituită (se scade) *) │

│ │ │ │10.02.01│ Restituiri pentru societăți cu sediul în U.E.*) │

│ │ │ │10.02.02│ Restituiri pentru țări terțe care au tranzacții cu România *) │

│ │ │ │10.02.03│ Alte restituiri *) │

│ │ │ │10.02.04│ Restituiri către persoane impozabile neînregistrate în scopuri de TVA │

│ │ │ │ │ în România │

│ │ │ │ 10.03 │ Majorări de întârziere aferente TVA *) │

│ │ │ │ 10.04 │ TVA aferent serviciilor electronice prestate de persoane impozabile │

│ │ │ │ │ nestabilite în comunitate, dar înregistrate în scopuri de TVA în │

│ │ │ │ │ România, către persoane neimpozabile stabilite în alte state membre │

│ │ │ │ │ (se scade) │

├───────┼─────────────────────────────────────────┼────┼────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤

│7350200│Sume defalcate din TVA │ │ 11 │Sume defalcate din TVA (se scad) │

│ │ │ │ 11.01 │ Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanțarea │

│ │ │ │ │ cheltuielilor descentralizate la nivelul județelor (se scad) │

│ │ │ │ 11.02 │ Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru finanțarea │

│ │ │ │ │ cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor, orașelor, │

│ │ │ │ │ municipiilor, sectoarelor și Municipiului București (se scad) │

│ │ │ │ 11.05 │ Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru drumuri (se scad) │

│ │ │ │ 11.06 │ Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru echilibrarea │

│ │ │ │ │ bugetelor locale (se scad) │

│ │ │ │ 11.07 │ Sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată pentru dezvoltarea │

│ │ │ │ │ infrastructurii și a bazelor sportive din spațiul rural (se scad) │

│ │ │ │ 11.08 │ Restituiri din sume defalcate din TVA acordate în anul precedent │

│ │ │ │ │ (cu semnul "+") │

├───────┼─────────────────────────────────────────┼────┼────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤

│7350300│Alte impozite și taxe generale pe bunuri │ │ │ │

│ │și servicii │ │ 12 │Alte impozite și taxe generale pe bunuri și servicii │

│ │ │ │ 12.01 │ Impozit pe țițeiul din producția internă și gazele naturale │

│ │ │ │ 12.02 │ Taxa de dezvoltare cuprinsă în tariful energiei electrice și termice │

│ │ │ │ │ - Restanțe anii anteriori - │

│ │ │ │ 12.03 │ Cote aplicate asupra veniturilor realizate în domeniul aviației civile │

│ │ │ │ 12.04 │ Taxa de timbru social asupra valorii automobilelor noi din import │

│ │ │ │ 12.05 │ Taxe de autorizare pentru comercializarea alcoolului, băuturilor │

│ │ │ │ │ alcoolice, produselor din tutun și a cafelei │

│ │ │ │ 12.06 │ Cote din taxe de școlarizare │

│ │ │ │ 12.07 │ Taxe hoteliere │

│ │ │ │ 12.08 │ Venituri din cota pe cifra de afaceri în domeniul comunicațiilor │

│ │ │ │ │ electronice │

│ │ │ │ 12.09 │ Venituri din contribuția datorată pentru medicamente finanțate din │

│ │ │ │ │ Fondul Național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul │

│ │ │ │ │ Ministerului Sănătății │

│ │ │ │ 12.11 │ Impozitul pe veniturile suplimentare obținute ca urmare a │

│ │ │ │ │ dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale │

│ │ │ │ 12.12 │ Impozitul pe veniturile din exploatarea resurselor naturale │

│ │ │ │ 12.13 │ Impozitul pe monopolul din sectorul energiei electrice și al gazului │

│ │ │ │ │ natural │

│ │ │ │ 12.50 │ Alte impozite și taxe generale pe cifra de afaceri, vânzări și valoare │

│ │ │ │ │ adăugată │

├───────┼─────────────────────────────────────────┼────┼────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤

│7350400│Accize │ │ 14 │ACCIZE*) │

│ │ │ │ 14.01 │ Accize încasate din vânzarea produselor energetice*) │

│ │ │ │14.01.01│ Accize încasate din vânzarea de benzină cu plumb *) │

│ │ │ │14.01.02│ Accize încasate din vânzarea de benzină fără plumb *) │

│ │ │ │14.01.03│ Accize încasate din vânzarea de motorină *) │

│ │ │ │14.01.04│ Accize încasate din vânzarea de păcură *) │

│ │ │ │14.01.05│ Accize încasate din vânzarea de gaz petrolier lichefiat *) │

│ │ │ │14.01.06│ Accize încasate din vânzarea de gaz natural *) │

│ │ │ │14.01.07│ Accize încasate din vânzarea de cărbune și cocs *) │

│ │ │ │14.01.08│ Accize încasate din vânzarea de petrol lampant (kerosen) *) │

│ │ │ │14.01.09│ Accize din vânzarea uleiurilor minerale datorate până la data de │

│ │ │ │ │ 31 decembrie 2006*) │

│ │ │ │14.01.10│ Accize încasate din vânzarea altor produse energetice accizabile │

│ │ │ │ 14.02 │ Accize încasate din vânzarea de alcool etilic, produse intermediare, │

│ │ │ │ │ vinuri spumoase, băuturi fermentate spumoase și bere *) │

│ │ │ │14.02.01│ Accize încasate din vânzarea de alcool etilic *) │

│ │ │ │14.02.02│ Accize încasate din vânzarea de produse intermediare *) │

│ │ │ │14.02.03│ Accize încasate din vânzarea de vinuri spumoase *) │

│ │ │ │14.02.04│ Accize încasate din vânzarea de băuturi fermentate spumoase, altele │

│ │ │ │ │ decât bere și vinuri *) │

│ │ │ │14.02.05│ Accize încasate din vânzarea de bere *) │

│ │ │ │14.02.06│ Accize din vânzarea de alcool, distilate și băuturi alcoolice, datorate│

│ │ │ │ │ până la data de 31 decembrie 2006 *) │

│ │ │ │14.02.07│ Accize încasate din vânzarea de băuturi fermentate liniștite, altele │

│ │ │ │ │ decât bere și vinuri*) │

│ │ │ │14.02.08│ Accize încasate din vânzarea de vinuri liniștite *) │

│ │ │ │14.02.09│ Accize încasate din vânzarea de băuturi fermentate liniștite, altele │

│ │ │ │ │ decât bere și vinuri datorate până la 31 ianuarie 2011 *) │

│ │ │ │ 14.03 │ Accize încasate din vânzarea produselor din tutun *) │

│ │ │ │14.03.01│ Accize încasate din vânzare de țigarete │

│ │ │ │14.03.02│ Accize încasate din vânzare de țigări și țigări de foi │

│ │ │ │14.03.03│ Accize încasate din vânzare de tutun de fumat fin tăiat, destinat │

│ │ │ │ │ rulării de țigarete │

│ │ │ │14.03.04│ Accize încasate din vânzarea altor tutunuri de fumat │

│ │ │ │14.03.05│ Accize încasate din vânzarea din tutun datorate până la data de │

│ │ │ │ │ 31.01.2011 │

│ │ │ │ 14.04 │ Accize încasate din vânzarea de cafea *) │

│ │ │ │14.04.01│ Accize încasate din vânzarea de cafea verde │

│ │ │ │14.04.02│ Accize încasate din vânzarea de cafea prăjită, inclusiv cafea cu │

│ │ │ │ │ înlocuitori │

│ │ │ │14.04.03│ Accize încasate din vânzarea de cafea solubilă │

│ │ │ │14.04.04│ Accize încasate din vânzarea de cafea datorate până la data de │

│ │ │ │ │ 31.01.2011 │

│ │ │ │ 14.05 │ Accize încasate din vânzarea altor produse *) │

│ │ │ │14.05.01│ Accize încasate din vânzarea de bere/baza de bere din amestecul cu │

│ │ │ │ │ băuturi nealcoolice │

│ │ │ │14.05.02│ Accize încasate din vânzarea de băuturi fermentate, altele decât bere │

│ │ │ │ │ și vinuri │

│ │ │ │14.05.03│ Accize încasate din vânzarea de bijuterii din aur și/sau din platină │

│ │ │ │14.05.04│ Accize încasate din vânzarea de confecții din blănuri naturale │

│ │ │ │14.05.05│ Accize încasate din vânzarea de iahturi și alte nave și ambarcațiuni cu│

│ │ │ │ │ sau fără motor pentru agrement │

│ │ │ │14.05.06│ Accize încasate din vânzarea de autoturisme și autoturisme de teren │

│ │ │ │14.05.07│ Accize încasate din vânzarea de arme de vânătoare și arme de uz │

│ │ │ │ │ personal │

│ │ │ │14.05.08│ Accize încasate din vânzarea de cartușe cu glonț și alte tipuri de │

│ │ │ │ │ muniție pentru armele de vânătoare și arme de uz personal │

│ │ │ │14.05.09│ Accize încasate din vânzarea de motoare cu capacitate de peste 100 CP, │

│ │ │ │ │ destinate iahturilor și altor nave și ambarcațiuni pentru agrement │

│ │ │ │14.05.10│ Accize încasate din vânzarea altor produse datorate până la data de │

│ │ │ │ │ 30 septembrie 2013 │

│ │ │ │ 14.06 │ Accize încasate din vânzarea energiei electrice din producția internă*)│

│ │ │ │ 14.07 │ Accize încasate din vânzarea autoturismelor din producția internă, │

│ │ │ │ │ datorate până la data de 31 decembrie 2006 *) │

│ │ │ │ 14.09 │ Accize încasate pentru autoturismele din producția internă cu contracte│

│ │ │ │ │ de leasing inițiate înainte de 1 ianuarie 2007*) │

│ │ │ │ 14.11 │ Accize încasate în vamă din importul produselor energetice*) │

│ │ │ │14.11.01│ Accize încasate în vamă din importul de benzină cu plumb *) │

│ │ │ │14.11.02│ Accize încasate în vamă din importul de benzină fără plumb *) │

│ │ │ │14.11.03│ Accize încasate în vamă din importul de motorină *) │

│ │ │ │14.11.04│ Accize încasate în vamă din importul de păcură *) │

│ │ │ │14.11.05│ Accize încasate în vamă din importul de gaz petrolier lichefiat *) │

│ │ │ │14.11.06│ Accize încasate în vamă din importul de gaz natural *) │

│ │ │ │14.11.07│ Accize încasate în vamă din importul de cărbune și cocs *) │

│ │ │ │14.11.08│ Accize încasate în vamă din importul de petrol lampant (kerosen) *) │

│ │ │ │14.11.09│ Accize în vamă din importul uleiurilor minerale, datorate până la data │

│ │ │ │ │ de 31 decembrie 2006 *) │

│ │ │ │14.11.10│ Accize încasate în vamă din importul altor produse energetice │

│ │ │ │ │ accizabile │

│ │ │ │ 14.12 │ Accize încasate în vamă din importul de alcool etilic, produse │

│ │ │ │ │ intermediare, vinuri spumoase, băuturi fermentate spumoase și bere*) │

│ │ │ │ 14.13 │ Accize încasate în vamă din importul de produse din tutun *) │

│ │ │ │14.13.01│ Accize încasate în vamă din importul de țigarete │

│ │ │ │14.13.02│ Accize încasate în vamă din importul de țigări și țigări de foi │

│ │ │ │14.13.03│ Accize încasate în vamă din importul de tutun de fumat fin tăiat, │

│ │ │ │ │ destinat rulării de țigarete │

│ │ │ │14.13.04│ Accize încasate în vamă din importul altor tutunuri de fumat │

│ │ │ │14.13.05│ Accize încasate în vamă din importul produselor din tutun datorate până│

│ │ │ │ │ la data de 31.01.2011 │

│ │ │ │ 14.14 │ Accize încasate în vamă din importul de cafea *) │

│ │ │ │14.14.01│ Accize încasate în vamă din importul de cafea verde │

│ │ │ │14.14.02│ Accize încasate în vamă din importul de cafea prăjită, inclusiv cafea │

│ │ │ │ │ cu înlocuitori │

│ │ │ │14.14.03│ Accize încasate în vamă din importul de cafea solubilă │

│ │ │ │14.14.04│ Accize încasate în vamă din importul de cafea datorate până la data de │

│ │ │ │ │ 31.01.2011 │

│ │ │ │ 14.15 │ Accize încasate în vamă din importul energiei electrice │

│ │ │ │ 14.16 │ Accize încasate în vamă din importul altor produse *) │

│ │ │ │14.16.01│ Accize încasate în vamă din importul de bere/baza de bere din amestecul│

│ │ │ │ │ cu băuturi nealcoolice │

│ │ │ │14.16.02│ Accize încasate în vamă din importul de băuturi fermentate, altele │

│ │ │ │ │ decât bere și vinuri │

│ │ │ │14.16.03│ Accize încasate în vamă din importul de bijuterii din aur și/sau din │

│ │ │ │ │ platină │

│ │ │ │14.16.04│ Accize încasate în vamă din importul de confecții din blănuri naturale │

│ │ │ │14.16.05│ Accize încasate în vamă din importul de iahturi și alte nave și │

│ │ │ │ │ ambarcațiuni cu sau fără motor pentru agrement │

│ │ │ │14.16.06│ Accize încasate în vamă din importul de autoturisme și autoturisme de │

│ │ │ │ │ teren │

│ │ │ │14.16.07│ Accize încasate în vamă din importul de arme de vânătoare și arme de uz│

│ │ │ │ │ personal │

│ │ │ │14.16.08│ Accize încasate în vamă din importul de cartușe cu glonț și alte tipuri│

│ │ │ │ │ de muniție pentru armele de vânătoare și arme de uz personal │

│ │ │ │14.16.09│ Accize încasate în vamă din importul de motoare cu capacitate de peste │

│ │ │ │ │ 100 CP, destinate iahturilor și altor nave și ambarcațiuni pentru │

│ │ │ │ │ agrement │

│ │ │ │14.16.10│ Accize încasate în vamă din importul altor produse datorate până la │

│ │ │ │ │ data de 30 septembrie 2013 │

│ │ │ │ 14.17 │ Accize încasate în vamă din importul autoturismelor datorate până la │

│ │ │ │ │ data de 31 decembrie 2006 *) │

│ │ │ │ 14.19 │ Accize încasate în vamă pentru autoturismele cu contracte de leasing │

│ │ │ │ │ inițiate înainte de 1 ianuarie 2007*) │

│ │ │ │ 14.30 │ Accize încasate la eliberarea banderolelor fiscale pentru băuturile │

│ │ │ │ │ alcoolice *) │

│ │ │ │ 14.49 │ Accize de restituit/de compensat din vânzarea de motorină în │

│ │ │ │ │ agricultură *) │

│ │ │ │ 14.50 │ Accize de restituit/ de compensat *) │

├───────┼─────────────────────────────────────────┼────┼────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤

│7350500│Taxe pe servicii specifice │ │ 15 │Taxe pe servicii specifice │

│ │ │ │ 15.01 │ Impozit pe spectacole │

│ │ │ │ 15.02 │ Venituri cu destinație specială din cota unică asupra carburanților │

│ │ │ │ │ auto livrați la intern de producători precum și pentru carburanții auto│

│ │ │ │ │ consumați de aceștia și asupra carburanților auto importați (restanțe │

│ │ │ │ │ anii anteriori) │

│ │ │ │ 15.50 │ Alte taxe pe servicii specifice │

├───────┼─────────────────────────────────────────┼────┼────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤

│7350600│Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea│ │ 16 │Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe │

│ │utilizării bunurilor sau pe desfășurarea │ │ │desfășurarea de activități │

│ │de activități │ │ 16.01 │ Taxe pentru jocurile de noroc │

│ │ │ │16.01.01│ Taxe pentru organizarea și exploatarea jocurilor de noroc │

│ │ │ │16.01.02│ Taxe pentru jocurile de noroc plătite în contul unic │

│ │ │ │16.01.03│ Regularizări periodice ale taxei anuale de autorizare a jocurilor de │

│ │ │ │ │ noroc │

│ │ │ │16.01.04│ Sume încasate de organizatorii de jocuri de noroc din taxa de acces │

│ │ │ │16.01.05│ Taxe pentru organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, datorate │

│ │ │ │ │ până la 31.03.2011 *) │

│ │ │ │16.01.06│ Sume încasate de organizatorii de jocuri de noroc din taxa de acces, │

│ │ │ │ │ datorate până la 31.03.2011*) │

│ │ │ │ 16.02 │ Impozit pe mijloacele de transport │

│ │ │ │16.02.01│ Impozit pe mijloacele de transport deținute de persoane fizice *) │

│ │ │ │16.02.02│ Impozit pe mijloacele de transport deținute de persoane juridice *) │

│ │ │ │ 16.03 │ Taxe și tarife pentru eliberarea de licențe și autorizații de │

│ │ │ │ │ funcționare │

│ │ │ │ 16.04 │ Taxe pe activitatea de prospecțiune, explorare și exploatare a │

│ │ │ │ │ resurselor minerale │

│ │ │ │ 16.05 │ Taxa asupra unor activități dăunătoare sănătății și din publicitatea │

│ │ │ │ │ lor │

│ │ │ │ 16.06 │ Taxa de timbru social asupra jocurilor de noroc │

│ │ │ │ 16.07 │ Taxe pentru prestațiile efectuate și pentru eliberarea autorizațiilor │

│ │ │ │ │ de transport în trafic internațional │

│ │ │ │ 16.08 │ Taxe speciale pentru autoturisme și autovehicule la prima înmatriculare│

│ │ │ │ │ în România │

│ │ │ │ 16.09 │ Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule │

│ │ │ │ 16.10 │ Taxe de poluare pentru autovehicule, de compensat/restituit │

│ │ │ │ 16.11 │ Taxe de licență datorate pentru eliberarea frecvențelor MApN │

│ │ │ │ 16.50 │ Alte taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau│

│ │ │ │ │ pe desfășurare de activități │

├───────┼─────────────────────────────────────────┼────┼────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤

│7390000│Alte impozite și taxe fiscale │ A6 │ │ALTE IMPOZITE ȘI TAXE FISCALE │

├───────┼─────────────────────────────────────────┼────┼────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤

│7390000│Alte impozite și taxe fiscale │ │ 18 │Alte impozite și taxe fiscale │

│ │ │ │ 18.01 │ Majorări de întârziere aferente taxelor vamale, taxelor agricole și │

│ │ │ │ │ taxelor anti-dumping *) │

│ │ │ │ 18.02 │ Taxe vamale din sumele datorate până la data de 31.12.2006 *) │

│ │ │ │ 18.03 │ Venituri cu destinație specială din comisionul pentru servicii vamale │

│ │ │ │ 18.04 │ Alte taxe pe tranzacții și comerț internațional │

│ │ │ │ 18.05 │ Majorări de întârziere aferente contribuțiilor din sectorul zahărului*)│

│ │ │ │ 18.06 │ Contribuții la fondul temporar pentru restructurarea industriei │

│ │ │ │ │ zahărului în Comunitatea Europeană │

│ │ │ │ 18.50 │ Alte impozite și taxe │

├───────┼─────────────────────────────────────────┼────┼────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤

│Gr. 75 │VENITURI NEFISCALE │ C │ │VENITURI NEFISCALE │

├───────┼─────────────────────────────────────────┼────┼────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤

│7500000│Venituri din proprietate │ C1 │ │VENITURI DIN PROPRIETATE │

├───────┼─────────────────────────────────────────┼────┼────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤

│7500000│Venituri din proprietate │ │ 30 │Venituri din proprietate │

│ │ │ │ 30.01 │ Vărsăminte din profitul net al regiilor autonome │

│ │ │ │ 30.02 │ Încasări din cota reținută, conform Codului penal │

│ │ │ │ 30.03 │ Restituiri de fonduri din finanțarea bugetară a anilor precedenți │

│ │ │ │ 30.04 │ Vărsăminte din veniturile nete ale Băncii Naționale a României │

│ │ │ │ 30.05 │ Venituri din concesiuni și închirieri*) │

│ │ │ │30.05.01│ Redevențe miniere │

│ │ │ │30.05.02│ Redevențe petroliere │

│ │ │ │30.05.03│ Venituri din concesiuni, închirieri și redevențe încasate în perioada │

│ │ │ │ │ 1 ianuarie - 30 aprilie 2008 │

│ │ │ │30.05.04│ Venituri încasate din contractul de concesiune a unui serviciu public │

│ │ │ │ │ de interes național │

│ │ │ │30.05.05│ Redevențe din exploatarea terenurilor cu destinație agricolă │

│ │ │ │30.05.30│ Alte venituri din concesiuni și închirieri de către instituțiile │

│ │ │ │ │ publice │

│ │ │ │ 30.06 │ Venituri din cota-parte transferată din tarifele de utilizare a │

│ │ │ │ │ spectrului │

│ │ │ │ 30.07 │ Alte venituri pentru asigurările de accidente de muncă și boli │

│ │ │ │ │ profesionale │

│ │ │ │ 30.08 │ Venituri din dividende │

│ │ │ │30.08.01│ Venituri din dividende vărsate de Fondul Proprietatea │

│ │ │ │30.08.02│ Venituri din dividende de la alți plătitori │

│ │ │ │30.08.03│ Dividende de virat de către societățile și companiile naționale și │

│ │ │ │ │ societățile cu capital majoritar de stat │

│ │ │ │30.08.04│ Dividende virate de către autoritățile publice centrale │

│ │ │ │ 30.09 │ Venituri din utilizarea pășunilor comunale │

│ │ │ │ 30.10 │ Vărsăminte din sursele proprii și alte surse ale operatorilor │

│ │ │ │ │ economici │

│ │ │ │ 30.11 │ Venituri din vânzarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de │

│ │ │ │ │ seră │

│ │ │ │ 30.12 │ Restituiri de capital din tranzacții cu derivate financiare │

│ │ │ │ 30.13 │ Sume din vânzarea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră │

│ │ │ │ │ alocate proiectelor de investiții │

│ │ │ │ 30.50 │ Alte venituri din proprietate │

├───────┼─────────────────────────────────────────┼────┼────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤

│7660000│Venituri din dobânzi │ │ 31 │Venituri din dobânzi │

│ │ │ │ 31.01 │ Venituri din dobânzi aferente trezoreriei statului de la alte bugete │

│ │ │ │ 31.02 │ Venituri din dobânzi aferente trezoreriei statului de la alte sectoare │

│ │ │ │ 31.03 │ Alte venituri din dobânzi │

│ │ │ │ 31.04 │ Venituri din dobânzi la fondul de garantare pentru plata creanțelor │

│ │ │ │ │ salariale │

│ │ │ │ 31.05 │ Venituri din dobânzi ale bugetului asigurărilor sociale de stat │

│ │ │ │ 31.06 │ Venituri din dobânzi ale sistemului de asigurări de accidente de muncă │

│ │ │ │ │ și boli profesionale │

│ │ │ │ 31.07 │ Dobânzi din tranzacții cu derivate financiare │

├───────┼─────────────────────────────────────────┼────┼────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤

│7510000│Venituri din vânzări de bunuri și │ │ │ │

│ │servicii │ C2 │ │VÂNZĂRI DE BUNURI ȘI SERVICII │

├───────┼─────────────────────────────────────────┼────┼────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤

│7510100│Venituri din prestări de servicii și alte│ │ │ │

│ │activități │ │ 33 │Venituri din prestări de servicii și alte activități │

│ │ │ │ 33.01 │ Taxe de metrologie │

│ │ │ │ 33.02 │ Taxe consulare │

│ │ │ │ 33.03 │ Venituri din taxe pentru prestații vamale │

│ │ │ │ 33.04 │ Taxe și tarife pentru analize și servicii efectuate de laboratoare │

│ │ │ │ 33.05 │ Taxe și alte venituri în învățământ │

│ │ │ │ 33.06 │ Venituri din expertiza tehnică judiciară și extrajudiciară │

│ │ │ │ 33.07 │ Venituri realizate cu ocazia participării la acțiuni sub egida │

│ │ │ │ │ organizațiilor internaționale │

│ │ │ │ 33.08 │ Venituri din prestări de servicii │

│ │ │ │ 33.09 │ Taxe și alte venituri din protecția mediului │

│ │ │ │ 33.10 │ Contribuția părinților sau susținătorilor legali pentru întreținerea │

│ │ │ │ │ copiilor în creșe │

│ │ │ │ 33.11 │ Contribuția pentru bilete de tratament și odihnă │

│ │ │ │ 33.12 │ Contribuția persoanelor beneficiare ale cantinelor de ajutor social │

│ │ │ │ 33.13 │ Contribuția de întreținere a persoanelor asistate │

│ │ │ │ 33.14 │ Contribuția elevilor și studenților pentru internate, cămine și cantine│

│ │ │ │ 33.15 │ Contribuția pentru tabere și turism școlar │

│ │ │ │ 33.16 │ Venituri din valorificarea produselor obținute din activitatea proprie │

│ │ │ │ │ sau anexa │

│ │ │ │ 33.17 │ Venituri din organizarea de cursuri de calificare și conversie │

│ │ │ │ │ profesională, specializare și perfecționare │

│ │ │ │ 33.19 │ Venituri din serbări și spectacole școlare, manifestări culturale, │

│ │ │ │ │ artistice și sportive │

│ │ │ │ 33.20 │ Venituri din cercetare │

│ │ │ │ 33.21 │ Venituri din contractele încheiate cu casele de asigurări sociale de │

│ │ │ │ │ sănătate │

│ │ │ │ 33.23 │ Venituri din timbrul judiciar │

│ │ │ │ 33.24 │ Taxe din activități cadastrale și agricultură │

│ │ │ │ 33.25 │ Venituri din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat │

│ │ │ │ 33.26 │ Venituri din despăgubiri │

│ │ │ │ 33.27 │ Contribuția lunară a părinților pentru întreținerea copiilor în │

│ │ │ │ │ unitățile de protecție socială │

│ │ │ │ 33.28 │ Venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și │

│ │ │ │ │ despăgubiri │

│ │ │ │ 33.29 │ Tarife încasate pentru emiterea unei soluții fiscale individuale │

│ │ │ │ │ anticipate și pentru emiterea sau modificarea unui acord de preț în │

│ │ │ │ │ avans │

│ │ │ │ 33.30 │ Venituri din contractele încheiate cu direcțiile de sănătate publică │

│ │ │ │ │ din sume alocate de la bugetul de stat │

│ │ │ │ 33.31 │ Venituri din contractele încheiate cu direcțiile de sănătate publică │

│ │ │ │ │ din sume alocate din veniturile proprii ale Ministerului Sănătății │

│ │ │ │ 33.32 │ Venituri din contractele încheiate cu instituțiile de medicină legală │

│ │ │ │ 33.50 │ Alte venituri din prestări de servicii și alte activități │

├───────┼─────────────────────────────────────────┼────┼────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤

│7510200│Venituri din taxe administrative, │ │ │ │

│ │eliberări permise │ │ 34 │Venituri din taxe administrative, eliberări permise │

│ │ │ │ 34.01 │ Venituri din taxe pentru eliberări de permise și certificate │

│ │ │ │ 34.02 │ Taxe extrajudiciare de timbru la bugetul de stat - restanțe anii │

│ │ │ │ │ anteriori - │

│ │ │ │ 34.50 │ Alte venituri din taxe administrative, eliberări permise │

├───────┼─────────────────────────────────────────┼────┼────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤

│7510300│Amenzi, penalități și confiscări │ │ 35 │Amenzi, penalități și confiscări │

│ │ │ │ 35.01 │ Venituri din amenzi și alte sancțiuni aplicate potrivit dispozițiilor │

│ │ │ │ │ legale │

│ │ │ │ 35.02 │ Penalități pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declarației│

│ │ │ │ │ de impozite și taxe │

│ │ │ │ 35.03 │ Încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate și alte │

│ │ │ │ │ sume constatate odată cu confiscarea potrivit legii │

│ │ │ │ 35.04 │ Majorări de întârziere pentru venituri nevărsate la termen │

│ │ │ │ 35.05 │ Amenzi judiciare │

│ │ │ │ 35.06 │ Încasări rezultate din valorificarea bunurilor confiscate ca urmare a │

│ │ │ │ │ săvârșirii infracțiunilor la regimul drogurilor și precursorilor │

│ │ │ │ 35.07 │ Penalități datorate în cazul eșalonărilor la plată │

│ │ │ │ 35.50 │ Alte amenzi, penalități și confiscări │

├───────┼─────────────────────────────────────────┼────┼────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤

│7510400│Diverse venituri │ │ 36 │Diverse venituri │

│ │ │ │ 36.01 │ Venituri din aplicarea prescripției extinctive │

│ │ │ │ 36.03 │ Sume din recuperarea debitelor provenite din drepturile necuvenite │

│ │ │ │ 36.04 │ Venituri din producerea riscurilor asigurate │

│ │ │ │ 36.05 │ Vărsăminte din veniturile și/sau disponibilitățile instituțiilor │

│ │ │ │ │ publice │

│ │ │ │ 36.06 │ Taxe speciale (din 2011) │

│ │ │ │ 36.07 │ Vărsăminte din amortizarea mijloacelor fixe (din 2011) │

│ │ │ │ 36.11 │ Venituri din ajutoare de stat recuperate │

│ │ │ │ 36.12 │ Alte venituri la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale │

│ │ │ │ 36.13 │ Taxe pentru stocurile excedentare │

│ │ │ │ 36.14 │ Venituri din recuperarea cheltuielilor efectuate în cursul procesului │

│ │ │ │ │ de executare silită │

│ │ │ │ 36.16 │ Sume reprezentând ajutorul comunitar pentru furnizarea laptelui, │

│ │ │ │ │ produselor lactate și a fructelor în instituțiile școlare │

│ │ │ │ 36.17 │ Venituri din sume virate eronat în conturile de disponibilități ale │

│ │ │ │ │ instituțiilor publice reorganizate │

│ │ │ │ 36.18 │ Sume provenind din executarea silită a debitelor reprezentând │

│ │ │ │ │ contravaloarea lucrărilor de regenerare neexecutate de proprietarii de │

│ │ │ │ │ păduri │

│ │ │ │ 36.19 │ Venituri din recuperarea creanțelor fiscale │

│ │ │ │ 36.20 │ Vărsăminte din reducerea drepturilor salariale conform Legii │

│ │ │ │ │ nr. 118/2010 │

│ │ │ │ 36.21 │ Sume restituite aferente veniturilor încasate din activitatea │

│ │ │ │ │ desfășurată de autoritățile și instituțiile publice reorganizate │

│ │ │ │ 36.22 │ Venituri din restituirea sumelor alocate pentru reducerea riscului │

│ │ │ │ │ seismic │

│ │ │ │ 36.23 │ Taxa pentru reabilitare termică │

│ │ │ │ 36.50 │ Alte venituri │

├───────┼─────────────────────────────────────────┼────┼────────┼─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┤

│7510500│Transferuri voluntare, altele decât │ │ │ │

│ │subvențiile (donații, sponsorizări) │ │ 37 │Transferuri voluntare, altele decât subvențiile │

│ │ │ │ 37.01 │ Donații și sponsorizări │

│ │ │ │ 37.02 │ Donații pentru diminuarea efectelor crizei economice │

│ │ │ │ 37.03 │ Vărsăminte din secțiunea de funcționare pentru finanțarea secțiunii de │

│ │ │ │ │ dezvoltare a bugetului local │

│ │ │ │ 37.04 │ Vărsăminte din secțiunea de funcționare │

│ │ │ │ 37.05 │ Sume primite din Fondul de Solidaritate al Uniunii Europene │

│ │ │ │ 37.50 │ Alte transferuri voluntare │

└───────┴─────────────────────────────────────────┴────┴────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

2.3.2.Venituri din alte activități operaționale

Veniturile din alte activități operaționale includ:

–Venituri din creanțe reactivate și debitori diverși (contul 714);

Contul 719 "Alte venituri operaționale" a fost eliminat conform pct. 7 din anexa la ORDINUL nr. 2.021 din 17 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 24 decembrie 2013.

2.3.3.Venituri din producția de active fixe

Veniturile din producția de active fixe includ:

–venituri din producția de active fixe necorporale (contul 721);

–venituri din producția de active fixe corporale (contul 722).

2.3.4.Venituri fiscale

Această grupă include veniturile fiscale ale bugetului general consolidat, recunoscute la momentul constatării, înregistrate pe baza declarațiilor fiscale și a deciziilor emise de organul fiscal. Se dezvolta în analitic pe structura clasificației bugetare.

Grupa "Venituri fiscale" include:

–Impozit pe venit, profit și câștiguri din capital de la persoane juridice (contul 730);

–Impozit pe venit, profit și câștiguri din capital de la persoane fizice (contul 731);

–Alte impozite pe venit, profit și câștiguri din capital (contul 732);

–Impozit pe salarii (contul 733);

–Impozite și taxe pe proprietate (contul 734);

–Impozite și taxe pe bunuri și servicii (contul 735);

Contul 736 "Impozit pe comerțul exterior și tranzacțiile internaționale", de la grupa 73 VENITURI FISCALE, clasa 7 CONTURI DE VENITURI ȘI FINANȚĂRI, Cap. VI a fost modificat de pct. 4 al Cap. II din anexa la ORDINUL nr. 1.649 din 6 octombrie 2006, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 920 din 13 noiembrie 2006. Această modificare se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2007.

Contul sintetic 736 și-a modificat denumirea prin ORDINUL nr. 1.649 din 6 octombrie 2006, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 920 din 13 noiembrie 2006, cu data de 1 ianuarie 2007.

–Alte impozite și taxe fiscale (contul 739).

2.3.5.Venituri din contribuții de asigurări

Această grupă conține veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat, veniturile bugetului asigurărilor pentru șomaj, veniturile Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate recunoscute la momentul constatării, înregistrate pe baza declarațiilor fiscale și a deciziilor emise de organul fiscal. Se dezvolta în analitic pe structura clasificației bugetare.

Grupa "Venituri din contribuții de asigurări" include:

–Venituri din contribuțiile angajatorilor: contribuțiile pentru asigurări sociale, contribuțiile pentru asigurări de șomaj, contribuțiile pentru asigurări sociale de sănătate, contribuțiile pentru accidente de muncă și boli profesionale și alte contribuții pentru asigurări sociale (contul 745);

–Venituri din contribuțiile asiguraților: contribuțiile pentru asigurări sociale, contribuțiile pentru asigurări de șomaj, contribuțiile pentru asigurări sociale de sănătate și alte contribuții ale altor persoane pentru asigurări sociale (contul 746).

2.3.6.Venituri nefiscale

Această grupă include venituri ale bugetului general consolidat, altele decât cele menționate la grupele: "Venituri fiscale" și "Venituri din contribuții de asigurări". De regula, aceste venituri sunt recunoscute la momentul încasării, neexistând obligația de a întocmi declarații conform legii.

Se dezvolta în analitic pe structura clasificației bugetare.

Grupa "Venituri nefiscale" include:

–Venituri din proprietate (contul 750);

–Venituri din vânzări de bunuri și servicii (contul 751);

2.3.7.Venituri financiare

Grupa "Venituri financiare" include:

–Venituri din creanțe imobilizate (contul 763);

–Venituri din investiții financiare cedate (contul 764);

–Venituri din diferențe de curs valutar (contul 765);

–Venituri din dobânzi (contul 766);

–Sume de primit de la bugetul de stat pentru acoperirea pierderii din schimb valutar - PHARE, SAPARD, ISPA (contul 767);

–Alte venituri financiare (contul 768);

–Sume de primit de la bugetul de stat pentru acoperirea altor pierderi (cheltuieli neeligibile) - PHARE, SAPARD, ISPA (contul 769).

2.3.8.Finanțări, subvenții, transferuri, alocații bugetare cu destinație specială, fonduri cu destinație specială

Potrivit prevederilor legislației în vigoare privind finanțele publice, finanțarea instituțiilor publice și serviciilor publice se asigură astfel:

–integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

–din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, după caz;

–integral din venituri proprii.

Potrivit prevederilor Legii contabilității, contabilitatea instituțiilor publice asigură înregistrarea plaților de casă și a cheltuielilor efective, pe subdiviziunile clasificației bugetare, potrivit bugetului aprobat.

Plățile efectuate din contul de finanțare bugetară de către instituțiile finanțate integral de la buget sau din contul de disponibil pentru bunuri aprovizionate, lucrări executate și servicii prestate, reprezintă plăți de casă. În această categorie se includ și plățile efectuate prin casierie, în conformitate cu reglementările legale în vigoare.

Instituțiile publice pot avea și alte surse de finanțare, respectiv: fonduri externe nerambursabile, subvenții, alocații bugetare cu destinație specială, etc, după caz.

Această grupă include:

–Finanțarea de la buget (contul 770);

–Finanțarea în baza unor acte normative speciale (contul 771);

–Venituri din subvenții (contul 772);

–Venituri din alocații bugetare cu destinație specială (contul 773*));

–Finanțarea din fonduri externe nerambursabile (contul 774);

–Fonduri cu destinație specială (contul 776);

–Venituri din cofinanțarea de la buget aferentă programelor/proiectelor finanțate din fonduri externe nerambursabile (contul 778)*).– Venituri, bunuri și servicii primite cu titlu gratuit (contul 779)*).

Veniturile din reluarea provizioanelor și ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare se evidențiază distinct în funcție de natura acestora. Diminuarea sau anularea provizioanelor și ajustărilor constituite se efectuează prin înregistrarea la venituri în cazul în care nu se mai justifica menținerea acestora.

Grupa "Venituri din provizioane și ajustări pentru depreciere sau pierdere de valoare" include:

–Venituri din provizioane și ajustări pentru depreciere privind activitatea operațională (contul 781);

–Venituri financiare din ajustări pentru pierderea de valoare (contul 786).

2.3.10.Veniturile extraordinare

Grupa "Venituri extraordinare" include:

Contul 790 "Venituri din despăgubiri din asigurări" a fost eliminat conform pct. 7 din anexa la ORDINUL nr. 2.021 din 17 decembrie 2013, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 831 din 24 decembrie 2013.

2.4.Structura conturilor de venituri

În cadrul instituțiilor publice, contabilitatea veniturilor se ține în conturi distincte, după natură și sursă. Conturile de venituri se dezvolta în analitic pe structura clasificației bugetare.

Structura contului contabil va fi următoarea:

1.simbolul contului din planul de conturi;

2.bugetul căruia ii aparține venitul:

–bugetul de stat;

–bugetele locale;

–bugetul asigurărilor sociale de stat;

–bugetul asigurărilor pentru șomaj;

–bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;

–bugetul fondurilor externe nerambursabile;

–bugetul instituțiilor publice și activităților finanțate integral sau parțial din venituri proprii;

–venituri evidențiate în afara bugetelor locale.

3.capitolul;

4.subcapitolul;

5.paragraful.

2.5.Alte prevederi

Conturile de venituri se închid la sfârșitul perioadei (trimestrial) în vederea stabilirii rezultatului patrimonial.

Primul paragraf de la pct. 2.5 "Alte prevederi", pct. 2 "Venituri și finanțări", Cap. IV a fost modificat de subpct. 2 al pct. I din anexa 2 la ORDINUL nr. 529 din 14 aprilie 2016, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 299 din 19 aprilie 2016.

În situația în care apar operațiuni ce trebuie înregistrate în debitul conturilor de venituri, acestea pot fi înregistrate și în creditul conturilor de venituri, în roșu.

Instituțiile publice mai pot folosi pentru desfășurarea activității lor, bunuri materiale și fonduri bănești primite de la persoane juridice și fizice sub forma de donații și sponsorizări.

Fondurile bănești acordate de persoanele juridice și fizice, primite ca donații și sponsorizări de instituțiile publice finanțate integral de la buget, se varsă direct la bugetul din care se finanțează acestea. Cu aceste sume se majorează creditele bugetare ale bugetului instituției publice beneficiare și care urmează să se utilizeze potrivit legii.

Cu fondurile primite de către instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii și cele finanțate din venituri proprii și subvenții de la buget, se majorează bugetele de venituri și cheltuieli ale acestora.

Tabelele de concordanță între conturile de venituri și codurile din clasificația bugetară, sunt prezentate în Anexele nr. 1, 2, 3, 4, 5, 8, 10, 11 la prezentele norme metodologice.

Contabilitatea angajamentelor și a elementelor extrabilanțiere

Drepturile și obligațiile, precum și unele bunuri care nu pot fi integrate în activele și pasivele unității se înregistrează în contabilitate în conturi în afara bilanțului, denumite și conturi de ordine și evidența.

În această categorie se cuprind angajamente (garanții) acordate sau primite în relațiile cu terții, active fixe luate cu chirie, valori materiale primite spre prelucrare sau reparare, în păstrare sau custodie, debitori scoși din activ, urmăriți în continuare, chirii și alte datorii asimilate, efecte scontate neajunse la scadență, precum și alte valori.

Capitolul VDispoziții finale

Prevederile prezentelor norme se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2006 de către toate instituțiile publice, indiferent de subordonare și de sursa de finanțare.

La data intrării în vigoare a prezentelor norme, se abroga:

1.Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 596/1970 pentru aprobarea Normelor metodologice privind contabilitatea unităților bugetare;

2.Ordinul ministrului finanțelor nr. 60/1973 pentru aprobarea Normelor privind întocmirea și executarea bugetului, a planurilor de venituri și cheltuieli din mijloace extrabugetare și din alte fonduri, organizarea evidenței tehnic-operative și contabile la comune;

3.Ordinul ministrului finanțelor nr. 324/1984 pentru aprobarea Planului de conturi pentru administrații, circumscripții și servicii financiare și Instrucțiunile de aplicare a acestuia, cu modificările și completările ulterioare;

4.Ordinul ministrului finanțelor nr. 279/1987 pentru aprobarea Planului de conturi pentru administrații, circumscripții și servicii financiare și Instrucțiunile de aplicare a acestuia;

5.Ordinul ministrului finanțelor nr. 460/2000 pentru aprobarea Precizărilor privind reflectarea în contabilitatea consiliilor locale și instituțiilor publice de interes local a unor operațiuni;

6.Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 706/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înregistrarea în contabilitatea unităților administrativ-teritoriale a unor operațiuni ce decurg din aplicarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 45/2003 privind finanțele publice locale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 108/2004;

7.Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 520/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității veniturilor bugetare, cu modificările și completările ulterioare;

8.Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 650/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind modul de reflectare în contabilitatea instituțiilor publice a unor operațiuni ce decurg din aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 86/2003 privind unele reglementări în domeniul financiar, aprobată și modificată prin Legea nr. 609/2003;

9.Ordinul ministrului finanțelor nr. 1153/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înregistrarea în contabilitatea Ministerului Finanțelor Publice a titlurilor de participare deținute de România la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Banca pentru Comerț și Dezvoltare a Marii Negre;

10.Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1757/2004 privind înregistrarea acțiunilor deținute de statul român în calitate de acționar unic, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice la Compania Națională "Loteria Română" S.A., Compania Națională "Imprimeria Națională" S.A., precum și a altor titluri imobilizate deținute de stat prin Ministerul Finanțelor Publice;

11.Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 870/2003 privind aprobarea Precizărilor privind reflectarea în contabilitate a operațiunilor privind sumele primite și utilizate din contribuția financiară nerambursabilă a Comunității Europene și cofinanțarea de la bugetul de stat privind programul Sapard;

12.Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 771/2004 pentru aprobarea Precizărilor privind înregistrarea în contabilitate a sumelor primite și utilizate din contribuția financiară nerambursabilă a Comunității Europene prin ISPA, a cofinanțării de la buget și a împrumuturilor primite de la instituții financiare internaționale pentru măsurile din domeniul mediului, transporturilor și asistentei tehnice;

13.Ordinul ministrului finanțelor Publice nr. 925/2005 pentru aprobarea Precizărilor privind înregistrarea în contabilitate a sumelor primite și utilizate din contribuția financiară nerambursabilă a Comunității Europene în cadrul programelor Phare și a cofinanțării de la bugetul de stat aferentă acestora.

14.Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1461/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității patrimoniului instituțiilor publice și Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia.

15.Orice alte dispoziții contrare prezentelor norme.

Pct. 5 al art. I din ORDINUL nr. 3.898 din 27 decembrie 2018, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 14 din 7 ianuarie 2019 prevede:

5.„Dezvoltarea conturilor sintetice în conturi analitice în scop de raportare a Balanței de verificare la Ministerul Finanțelor Publice“, prevăzută în anexa nr. 2 la Ordinul ministrului delegat pentru buget nr. 2.021/2013 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, aprobate prin Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.917/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 și 831 bis din 24 decembrie 2013, la capitolul XX „Anexe“, se completează astfel:

5.1.Contul contabil sintetic de gradul III 2800801 „Amortizarea programelor informatice“ se dezvoltă în analitic pe cod sector și sursă de finanțare.

5.2.Contul contabil sintetic de gradul III 2800809 „Amortizarea altor active fixe necorporale“ se dezvoltă în analitic pe cod sector și sursă de finanțare.

5.3.Contul contabil sintetic de gradul III 2900801 „Ajustări pentru deprecierea programelor informatice“ se dezvoltă în analitic pe cod sector și sursă de finanțare.

5.4.Contul contabil sintetic de gradul III 2900809 „Ajustări pentru deprecierea altor active fixe necorporale“ se dezvoltă în analitic pe cod sector și sursă de finanțare.

5.5.Contul special sintetic de gradul III 8910100 „Bilanț de deschidere (pentru solduri)“ se dezvoltă în analitice pe coduri sectoare și surse de finanțare.

5.6.Contul special sintetic de gradul III 8910200 „Bilanț de deschidere (pentru total sume)“ se dezvoltă în analitice pe coduri sectoare și surse de finanțare.

5.7.Contul special sintetic de gradul III 8920100 „Bilanț de închidere (pentru solduri)“ se dezvoltă în analitice pe coduri sectoare și surse de finanțare.

5.8.Contul special sintetic de gradul III 8920200 „Bilanț de închidere (pentru total sume)“ se dezvoltă în analitice pe coduri sectoare și surse de finanțare.