Decizie nr. 406 din 15 iunie 2016

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluţionarea obiecţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii privind transmiterea unui teren din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor, aflat în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., în domeniul public al oraşului Teiuş şi în administrarea Consiliului Local al Oraşului Teiuş, judeţul Alba, obiecţie formulată de Preşedintele României.

2.Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a) şi art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 2.507 din 30 martie 2016, şi constituie obiectul Dosarului nr. 372A/2016.

3.În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că legea transmisă spre promulgare aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (5), coroborate cu cele ale art. 136 alin. (3) din Constituţie. În acest sens, se arată, în esenţă, că potrivit art. 860 alin. (3) din Codul civil, în cazul bunurilor care formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale în temeiul unei legi organice, trecerea din domeniul public al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale sau invers operează numai printr-o modificare expresă a legii organice. Dacă bunul aparţine, potrivit destinaţiei sale, domeniului public naţional, respectiv local, atunci transferul se realizează potrivit procedurii stabilite prin art. 9 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, şi anume printr-un act individual, hotărâre a Guvernului sau a consiliului local, în funcţie de sensul transferului. În susţinerea acestei critici se face referire la considerentele cuprinse în paragrafele 176-178 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 10 ianuarie 2014. Se mai arată, de asemenea, că, analizând conţinutul normativ al legii transmise la promulgare şi al expunerii de motive ataşate propunerii legislative, rezultă că terenul transmis nu este susceptibil de a face obiectul exclusiv al proprietăţii publice, nefiind expres menţionat la art. 136 alin. (3) din Constituţie. Acest bun, potrivit destinaţiei sale, respectiv uzul sau interesul public naţional, judeţean sau local, poate aparţine fie domeniului public al statului, fie domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale. În acest ultim caz, sunt incidente dispoziţiile art. 860 alin. (3) teza finală din Codul civil raportat la art. 9 din Legea nr. 213/1998. Referitor la bunurile ce fac obiect exclusiv al proprietăţii publice prin destinaţia legii, art. 830 alin. (3) din Codul civil instituie obligaţia modificării legii organice prin care bunul a fost declarat obiect exclusiv al dreptului de proprietate publică. Terenul ce face obiectul legii transmise spre promulgare poate fi transmis din proprietatea publică a statului în cea a unităţii administrativ-teritoriale, potrivit prevederilor art. 9 din Legea nr. 213/1998, deoarece acesta nu face obiectul exclusiv al dreptului de proprietate publică a statului.

4.În consecinţă, se apreciază că legea supusă controlului de constituţionalitate se substituie actului individual - hotărâre a Guvernului - de trecere a bunului din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale, ceea ce duce la încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 136 alin. (3) din Constituţie.

5.Cea de-a doua critică de neconstituţionalitate priveşte faptul că legea trimisă spre promulgare, prin obiectul de reglementare, este un act cu caracter individual, ceea ce aduce atingere prevederilor art. 1 alin. (4), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie. Astfel, aşa cum rezultă atât din titlu, cât şi din conţinutul său normativ, aceasta reglementează exclusiv cu privire la un singur bun, privit ut singuli, şi nu cu privire la o categorie de bunuri identificate în mod generic. Absenţa caracterului de generalitate al reglementării o face incompatibilă cu legea, privită ca act juridic al Parlamentului. În acest sens, se face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv la cele reţinute prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 600 din 9 noiembrie 2005, nr. 970 din 31 octombrie 2007, nr. 494 din 21 noiembrie 2013 şi nr. 574 din 16 octombrie 2014, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.060 din 26 noiembrie 2005, nr. 796 din 22 noiembrie 2007, nr. 819 din 21 decembrie 2013 şi nr. 889 din 8 decembrie 2014.

6.Potrivit prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, obiecţia a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate.

7.Guvernul a transmis, cu Adresa înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.190 din 21 aprilie 2016, punctul său de vedere, prin care apreciază că obiecţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Astfel, făcând referire la cele reţinute în paragrafele 176-178 din Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 10 ianuarie 2014, reţine că legea a fost adoptată ca lege ordinară şi apare ca fiind în dezacord cu prevederile constituţionale ale art. 136 alin. (3), precum şi cu cele ale art. 860 alin. (3) teza întâi şi a doua din Codul civil, în cadrul tezei a doua fiind în dezacord cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998. Aşa fiind, pe cale de consecinţă, prevederile legii trimise spre promulgare apar ca fiind în neconcordanţă cu art. 1 alin. (5) din Constituţie.

8.În punctul de vedere transmis, Guvernul se referă la motivele cuprinse în sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României potrivit cărora terenul transmis nu este susceptibil de a face obiectul exclusiv al proprietăţii publice, nefiind expres menţionat la art. 136 alin. (3) din Constituţie, astfel încât acest bun, potrivit destinaţiei sale, poate aparţine fie domeniului public al statului, fie domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale, în acest ultim caz fiind incidente dispoziţiile art. 860 alin. (3) teza finală din Codul civil, raportat la art. 9 din Legea nr. 213/1998. Guvernul face următoarele observaţii: potrivit art. 136 alin. (3) din Constituţie "fac obiect exclusiv al proprietăţii publice" nu doar bunurile expres menţionate în textul constituţional, ci şi alte "bunuri stabilite de legea organică". În conformitate cu prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, lege organică, coroborate cu subpunctul 10 de la punctul I din anexa la această lege organică, "infrastructura căilor ferate, inclusiv tunelele şi lucrările de artă", fac parte din domeniul public exclusiv al statului (neregăsindu-se la pct. II şi III din anexă). În acest sens, învederează că, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998 privind transportul pe căile ferate române şi reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 89/1999, adoptată ca lege organică, în componenţa infrastructurii feroviare publice, aflate în domeniul public exclusiv al statului, intră terenurile aferente liniilor ferate de circulaţie, precum şi terenurile de o parte şi de alta a axei căii ferate, care constituie zona de siguranţă a infrastructurii feroviare, acestea fiind necesare pentru amplasarea instalaţiilor de semnalizare şi de siguranţă a circulaţiei [art. 8 alin. (2), art. 11 alin. (1), art. 29 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 12/1998]. Or, din conţinutul legii trimise spre promulgare şi al anexei rezultă doar că terenul în cauză face parte din domeniul public al statului, aflându-se în administrarea Ministerului Transporturilor şi în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A. Aşadar, în măsura în care terenul ar face parte din infrastructura feroviară publică, atunci acesta ar aparţine domeniului public exclusiv al statului, potrivit art. 136 alin. (3) din Constituţie şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, fiind incidente dispoziţiile art. 860 alin. (3) teza întâi din Codul civil. În acest caz, legea în cauză, având ca obiect transmiterea de teren preconizată, aduce atingere art. 136 alin. (3) din Constituţie şi art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, fiind incidente dispoziţiile art. 860 alin. (3) teza întâi din Codul civil. De asemenea, având în vedere că legea în cauză nu are aplicabilitate generală, ci caracter individual, reglementând un caz particular, aceasta aduce atingere art. 1 alin. (4) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, în acest sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.

9.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere asupra obiecţiei de neconstituţionalitate.

10.S-au întocmit adrese prin care s-au solicitat informaţii de la Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, Consiliul Legislativ, secretarul general al Camerei Deputaţilor, secretarul general al Senatului, Ministerul Transporturilor şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 76 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

11.Prin Adresa înregistrată cu nr. 2.938/14 aprilie 2016 s-a solicitat Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară o copie conformă cu originalul de pe cartea funciară în care sunt înscrise datele cu privire la terenul ce face obiectul legii supuse controlului.

12.Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a răspuns solicitării prin Adresa înregistrată la Curtea Constituţională cu nr. 3.191 din 21 aprilie 2016, însoţită de o copie conformă cu originalul de pe cartea funciară nr. 71.137 a oraşului Teiuş şi de pe anexa nr. 1 la partea I a cărţii funciare. În cartea funciară se face menţiune cu privire la existenţa pe teren a liniei de cale ferată Oradea-Braşov, după care se notează existenţa unui act administrativ prin care se consemnează "modificarea limitei de proprietate imobilului A+1 conform anexa".

13.Prin Adresa înregistrată cu nr. 3.005 din 15 aprilie 2016 s-au solicitat Consiliului Legislativ informaţii cu privire la existenţa unei legi organice, prin care terenul să fi fost declarat obiect exclusiv al proprietăţii publice, ori a unei hotărâri a Guvernului referitoare la transmiterea terenului din domeniul public al statului în domeniul public al oraşului Teiuş.

14.Consiliul Legislativ a transmis răspunsul său cu Adresa înregistrată cu nr. 3.092 din 18 aprilie 2016, în sensul că în evidenţa legislaţiei ţinută de această instituţie nu a fost identificată o lege organică prin care terenul ce face obiectul transferului să fi fost declarat obiect exclusiv al proprietăţii publice şi nicio hotărâre a Guvernului referitoare la transmiterea acestui teren din domeniul public al statului în domeniul public al oraşului Teiuş. A învederat, de asemenea, adoptarea de către Parlament, ca lege organică, a Legii nr. 60/2015 privind transmiterea unui teren din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor, aflat în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate "CFR" - S.A., în domeniul public al municipiului Dej şi în administrarea Consiliului Local al Municipiului Dej, judeţul Cluj, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 31 martie 2015.

15.Prin două adrese înregistrate cu nr. 3.240 din 21 aprilie 2016 s-au solicitat secretarului general al Camerei Deputaţilor şi secretarului general al Senatului informaţii referitoare la calitatea în care Camerele au adoptat legea, la caracterul acesteia - respectiv lege ordinară sau lege organică, precum şi cu privire la cvorumul cu care au fost adoptate.

16.Secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale răspunsul său înregistrat cu Adresa nr. 3.408 din 25 aprilie 2016, potrivit căruia legea a fost adoptată de Camera Deputaţilor în calitate de cameră decizională, legea a fost adoptată potrivit prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţie, înregistrându-se 148 de voturi "pentru" şi 3 voturi pentru "abţinere", 71 de deputaţi neexercitând dreptul de vot, în condiţiile unui cvorum de şedinţă de 222 de deputaţi prezenţi în sală, din totalul de 381 de deputaţi aflaţi în exerciţiul mandatului la momentul exercitării votului.

17.Secretarul general al Senatului a transmis Curţii Constituţionale răspunsul său înregistrat cu Adresa nr. 3.433 din 26 aprilie 2016, în sensul că legea a fost adoptată de Senat în calitate de primă Cameră sesizată, în temeiul art. 76 alin. (1) din Constituţie, cu 117 voturi "pentru", 5 abţineri şi niciun vot împotrivă. În anexă a transmis fişa proiectului de lege.

18.Prin Adresa înregistrată cu nr. 3.405 din 25 aprilie 2016 s-a solicitat Ministerului Transporturilor transmiterea documentelor cu privire la care se face referire în expunerea de motive la lege, precum şi a oricăror documente care au legătură cu transmiterea terenului ce face obiectul legii supuse controlului Curţii.

19.Ministerul Transporturilor a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 3.463 din 27 aprilie 2016, documentele solicitate, la care se face referire în expunerea de motive la legea supusă controlului. Curtea observă Adresa nr. 6/4/915 din 23 noiembrie 2012 prin care Direcţia patrimoniu a Ministerului Transporturilor, Compania Naţională de Căi Ferate "CFR" - S.A. transmite Direcţiei feroviare din Ministerul Transporturilor punctul său de vedere asupra proiectului de hotărâre de Guvern, care s-a intenţionat să fie adoptată, în sensul că sintagma "terenul susmenţionat este aferent liniilor interoperabile Regionala CFR Braşov" se va modifica astfel: "terenul sus-menţionat este aferent zonei de protecţie a liniilor interoperabile."

20.Prin Adresa înregistrată cu nr. 4.159 din 12 mai 2016 s-a solicitat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie transmiterea jurisprudenţei relevante cu privire la domeniul public al statului şi domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, trecerea bunurilor din domeniul public al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi cu privire la bunurile care fac obiect exclusiv al proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale.

21.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a transmis Curţii Constituţionale cu Adresa nr. 5.453 din 9 iunie 2016 hotărârile solicitate.

22.De asemenea, unitatea administrativ-teritorială oraşul Teiuş, prin primar, a transmis Curţii Constituţionale, cu Adresa nr. 4.167 din 13 mai 2016, un punct de vedere în care face referire la precizările Ministerului Transporturilor din data de 11 februarie 2013 cu privire la faptul că s-a avut în vedere păstrarea limitelor zonei de siguranţă la stabilirea delimitării suprafeţei de teren propuse a fi transferate şi că terenul nu mai este necesar desfăşurării activităţii specifice de transport feroviar astfel încât acesta poate fi transferat din domeniul public al statului în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale.

23.Dezbaterile au avut loc la data de 4 mai 2016, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea la data de 11 mai 2016 şi, ulterior, pentru aceleaşi motive, la data de 14 iunie 2016, când, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, în temeiul art. 57 din acelaşi act normativ şi al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, a amânat pronunţarea la data de 15 iunie 2016, dată la care a pronunţat prezenta decizie.

CURTEA,

examinând obiecţia de neconstituţionalitate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, documentele transmise, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

24.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze obiecţia de neconstituţionalitate.

25.Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea privind transmiterea unui teren din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor, aflat în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., în domeniul public al oraşului Teiuş şi în administrarea Consiliului Local al Oraşului Teiuş, judeţul Alba, care are următorul cuprins:

Art. 1. - "(1) Se aprobă transmiterea unui teren în suprafaţă totală de 74.496 mp situat în oraşul Teiuş, judeţul Alba, având datele de identificare prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta lege, din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor, aflat în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., în domeniul public al oraşului Teiuş şi în administrarea Consiliului Local al Oraşului Teiuş, judeţul Alba, în vederea realizării unor investiţii de utilitate publică."

(2)Contractul de concesiune încheiat între Ministerul Transporturilor şi Compania Naţională de Căi Ferate "C.F.R." - S.A. se va modifica în mod corespunzător, în condiţiile legii.";

Art. 2. - "Predarea-primirea terenului transmis potrivit prevederilor art. 1 se face pe bază de protocol încheiat între părţile interesate, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

Art. 3. - "În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Transporturilor va elabora un proiect de hotărâre privind modificarea anexei nr. 16 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.020 şi 1.020 bis din 21 decembrie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care va fi adoptată de Guvern."

26.În motivarea obiecţiei de neconstituţionalitate se susţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiului separaţiei şi echilibrului puterilor, art. 1 alin. (5) potrivit căruia respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 4 alin. (2) referitor la criteriile de nediscriminare, art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 136 alin. (3) prin care se stipulează cu privire la bunurile care fac obiect exclusiv al proprietăţii publice şi art. 147 alin. (4) referitor la caracterul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale.

27.Curtea constată că obiecţia de neconstituţionalitate îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie atât sub aspectul obiectului său, fiind vorba de o lege adoptată şi nepromulgată încă, cât şi sub aspectul titularului dreptului de sesizare, aceasta fiind semnată de Preşedintele României.

28.Examinând obiecţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, valorificându-se cele reţinute în doctrină, a fost conturat conţinutul art. 136 alin. (2) şi (3) din Legea fundamentală, prin raportare la prevederile Codului civil, sub aspectul actului normativ prin care se face trecerea bunurilor din domeniul public al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale sau invers. În acest sens, Curtea reţine că, potrivit art. 136 alin. (3) teza finală din Legea fundamentală, raportat la art. 860 alin. (3) teza întâi din Codul civil, în situaţia în care bunurile formează obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului ori a unităţii administrativ-teritoriale, în temeiul unei legi organice, trecerea din domeniul public al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale sau invers operează numai printr-o modificare a legii organice. Totodată, potrivit art. 136 alin. (2) din Constituţie raportat la art. 860 alin. (3) teza a doua din Codul civil, în celelalte cazuri, şi anume atunci când bunurile pot aparţine, potrivit destinaţiei lor, fie domeniului public al statului, fie domeniului public al unităţilor administrativ-teritoriale, trecerea din domeniul public al statului în cel al unităţilor administrativ-teritoriale sau invers se face în condiţiile legii, respectiv în condiţiile art. 9 din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare, şi anume la cererea consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau, simetric, la cererea Guvernului, prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau a consiliului local (a se vedea Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 10 ianuarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 19 februarie 2014, paragrafele 176-178). Prin urmare, Curtea reţine că actele normative prin care se poate face trecerea bunurilor din domeniul public al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale sunt fie legile organice de modificare a legii organice prin care bunurile au fost declarate obiect exclusiv al proprietăţii publice a statului, fie hotărârile Guvernului, atunci când bunurile nu constituie obiect exclusiv al proprietăţii publice a statului.

29.Distingând între cele două modalităţi de transfer intradomenial anterior enunţate, Curtea constată că actul normativ supus controlului de constituţionalitate este o lege, astfel încât, din punct de vedere formal, nefiind o hotărâre de Guvern, nu poate fi reţinută incidenţa celei de-a doua situaţii. Analizând documentele depuse şi formula de atestare a legii, Curtea reţine că legea a fost adoptată de Senat, în calitate de primă cameră sesizată, cu respectarea art. 76 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia legile organice se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere. Legea a fost adoptată însă de Camera Deputaţilor, în calitate de cameră decizională, în conformitate cu dispoziţiile art. 76 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora legile ordinare se adoptă cu votul majorităţii membrilor prezenţi din fiecare Cameră, înregistrându-se 148 de voturi "pentru", în condiţiile unui cvorum de şedinţă de 222 de deputaţi prezenţi în sală, din totalul de 381 de deputaţi aflaţi în exerciţiul mandatului la momentul exercitării votului. De asemenea, din formula de atestare a legii trimise spre promulgare, Curtea observă că aceasta a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor art. 76 alin. (2) din Constituţie.

30.În concluzie, Curtea reţine că Legea privind transmiterea unui teren din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor, aflat în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., în domeniul public al oraşului Teiuş şi în administrarea Consiliului Local al Oraşului Teiuş, judeţul Alba - lege supusă controlului de constituţionalitate pe calea obiecţiei formulate de către Preşedintele României - a fost adoptată ca lege ordinară, potrivit art. 76 alin. (2) din Constituţie, astfel încât aceasta nu îndeplineşte niciuna dintre exigenţele art. 136 alin. (2) şi (3) din Constituţie, raportate la prevederile art. 830 alin. (3) din Codul civil, nefiind o modalitate validă de transfer, ci una care nu se încadrează în exigenţele constituţionale. În consecinţă, Curtea reţine că legea supusă controlului aduce atingere art. 1 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 136 alin. (2) şi (3) din Constituţie.

31.În ceea ce priveşte cea de-a doua critică de neconstituţionalitate formulată, Curtea reţine, cu valoare de principiu că, în situaţia particulară a terenurilor ce fac obiect exclusiv al proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale singura posibilitate de transmitere a acestor bunuri din domeniul public al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale este aceea ut singuli, prin legea organică de modificare a legii organice prin care terenul a fost declarat obiect exclusiv al proprietăţii publice. De aceea, în această ipoteză, nu îşi găsesc aplicabilitate considerentele reţinute în jurisprudenţa Curţii, potrivit cărora legile astfel adoptate ar fi neconstituţionale, întrucât ar avea caracter individual. Prin urmare, din această perspectivă, în situaţia de principiu enunţată, Curtea reţine că dispoziţiile art. 1 alin. (4), art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente.

32.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României şi constată că Legea privind transmiterea unui teren din domeniul public al statului şi din administrarea Ministerului Transporturilor, aflat în concesiunea Companiei Naţionale de Căi Ferate "C.F.R." - S.A., în domeniul public al oraşului Teiuş şi în administrarea Consiliului Local al Oraşului Teiuş, judeţul Alba, este neconstituţională.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi prim-ministrului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 15 iunie 2016.

PREŞEDINTE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu