Decizia nr. 266 din 4 iunie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 475 alin. (3)-(5) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea First Dinasty Group - S.R.L. din București în Dosarul nr. 31.831/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.157D/2017.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența relevantă a Curții Constituționale în materie. Față de această împrejurare, solicită menținerea jurisprudenței, întrucât nu au intervenit elemente noi, care să conducă la schimbarea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 6 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 31.831/300/2016, Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 475 alin. (3)-(5) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, excepție ridicată de Societatea First Dinasty Group - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții privind desfășurarea activităților în regim de restaurant în lipsa acordului de funcționare.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile art. 475 alin. (3)-(5) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt lipsite de claritate și previzibilitate și pot conduce la o aplicare abuzivă. Acestea instituie obligația obținerii și eliberării autorizației pentru desfășurarea unor activități economice, fără însă să fie specificat în mod concret care este obiectul verificării pe care o fac autoritățile publice pentru eliberarea acestei autorizații. De asemenea, dispozițiile criticate nu sunt corelate cu actele normative care se circumscriu noțiunii de „în condițiile prevăzute de lege“, acestea nefiind precizate/indicate clar, context în care este permis autorităților publice locale să stabilească orice alte cerințe, respectiv avize din partea altor autorități, și care sunt anevoios de îndeplinit pentru emiterea autorizației în discuție. Prin urmare, implicațiile situației expuse sunt contrare dispozițiilor art. 135 din Constituție, deoarece statul impune eliberarea autorizațiilor prin reguli discreționare, care nu servesc interesului public, fiind astfel limitat nejustificat un drept constituțional.

6.Mai mult, se apreciază că instituirea unei noi autorizații este nejustificată, în contextul în care există deja un ansamblu legislativ amplu pentru diverse autorizări, respectiv reguli de urbanism (Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții), igienico-sanitare, sanitar-veterinare (Hotărârea Guvernului nr. 573/2002 pentru aprobarea procedurilor de autorizare a funcționării comercianților), de securitate la incendiu (Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor), de protecție civilă (Legea nr. 481/2004 privind protecția civilă) etc.

7.Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

8.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 475 alin. (3)-(5) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, care au următorul cuprins:

(3)Persoanele a căror activitate este înregistrată în grupele CAEN 561 - Restaurante, 563 - Baruri și alte activități de servire a băuturilor și 932 - Alte activități recreative și distractive, potrivit Clasificării activităților din economia națională - CAEN, actualizată prin Ordinul președintelui Institutului Național de Statistică nr. 337/2007 privind actualizarea Clasificării activităților din economia națională - CAEN, datorează bugetului local al comunei, orașului sau municipiului, după caz, în a cărui rază administrativ-teritorială se desfășoară activitatea, o taxă pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizației privind desfășurarea acestor activități, în funcție de suprafața aferentă activităților respective, în sumă de:

a)până la 4.000 lei, pentru o suprafață de până la 500 mp, inclusiv;

b)până la 8.000 lei pentru o suprafață mai mare de 500 mp.

(4)Nivelul taxei prevăzute la alin. (3) se stabilește prin hotărâre a consiliului local. La nivelul municipiului București, această taxă se stabilește de către Consiliul General al Municipiului București și se face venit la bugetul local al sectorului în a cărui rază teritorială se desfășoară activitatea.

(5)Autorizația privind desfășurarea activităților prevăzute la alin. (3), în cazul în care persoana îndeplinește condițiile prevăzute de lege, se emite de către primarul în a cărui rază de competență se află sediul sau punctul de lucru.

13.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta privind calitatea legii și ale art. 135 privind economia.

14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile criticate sunt clare, precise și previzibile. Astfel este prevăzut în mod concret faptul că persoanele a căror activitate este înregistrată în grupele CAEN 561 - Restaurante, 563 - Baruri și alte activități de servire a băuturilor și 932 - Alte activități recreative și distractive datorează bugetului local al comunei, orașului sau municipiului, după caz, în a cărui rază administrativ-teritorială se desfășoară activitatea, o taxă pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizației privind desfășurarea acestor activități, în funcție de suprafața aferentă activităților respective. Nivelul taxei datorate se stabilește prin hotărâre a consiliului local sau a Consiliului General al Municipiului București și această taxă se face venit la bugetul local al localității/sectorului în a cărui rază teritorială se desfășoară activitatea. De asemenea, se prevede că autorizația privind desfășurarea activităților respective, în cazul în care persoana îndeplinește condițiile prevăzute de lege, se emite de către primarul în a cărui rază de competență se află sediul sau punctul de lucru.

15.În ceea ce privește instituirea unor taxe pentru eliberarea/vizarea anuală a autorizației privind desfășurarea unor activități de restaurante, baruri și alte activități de servire a băuturilor, precum și activități recreative și distractive, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că stabilirea în sarcina comercianților care desfășoară anumite activități obligația plății către bugetul local a unei taxe pentru eliberarea sau vizarea anuală a autorizației privind desfășurarea activității de alimentație publică este conformă cu prevederile Legii fundamentale (a se vedea Decizia nr. 52 din 31 ianuarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 25 februarie 2008).

16.Astfel, dispozițiile criticate dau expresie prevederilor art. 56 alin. (1) din Legea fundamentală, potrivit cărora cetățenii au obligația să contribuie la cheltuielile publice, prin impozite și taxe. Totodată, în conformitate cu art. 139 alin. (2) din Constituție, impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene „în limitele și în condițiile legii“. Din aceste prevederi constituționale rezultă dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili taxele și impozitele datorate bugetului, astfel încât nu se poate susține că dispozițiile criticate contravin art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție privind obligația statului de a asigura libertatea comerțului, având în vedere faptul că accesul liber al persoanei la o activitate economică și la libera inițiativă se realizează „în condițiile legii“.

17.Curtea observă că eventuala aplicare abuzivă a dispozițiilor criticate nu se constituie într-un aspect de neconstituționalitate ale normei juridice. Faptul că autoarea excepției atribuie celor îndrituiți cu aplicarea legii un anumit comportament nu constituie o chestiune de constituționalitate, ci o problemă de aplicare a legii, care excedează controlului instanței de contencios constituțional (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 26 din 11 ianuarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 1 februarie 2007).

18.În ceea ce privește menționarea în motivarea excepției de neconstituționalitate a unor acte normative care constituie un ansamblu legislativ amplu pentru diverse autorizări, Curtea a statuat, în mod constant în jurisprudența sa, că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel, s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 409 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014, paragraful 23, și Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011.19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea First Dinasty Group - S.R.L. din București în Dosarul nr. 31.831/300/2016 al Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și constată că dispozițiile art. 475 alin. (3)-(5) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 2 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 iunie 2020.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

prof. univ. dr. VALER DORNEANU

Magistrat-asistent,

Ionița Cochințu