Decizie nr. 13 din 16 ianuarie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Provita Nutrition" - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 1.187/197/2013 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 621D/2013.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 ca devenită inadmisibilă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 41/1994, apreciază că aceasta este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.187/197/2013, Judecătoria Braşov - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Provita Nutrition" - S.A. din Braşov într-o cauză având ca obiect o cerere prin care se solicită obligarea la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 40 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 41/1994 aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 30, art. 31, art. 33, art. 44 şi art. 53 alin. (2), întrucât instituie obligarea persoanelor juridice, inclusiv a fiecărei filiale, sucursale, reprezentanţe sau agenţii, la plata serviciului public de radiodifuziune, deşi în anumite situaţii nu beneficiază de aceste servicii, "restrângere ce nu este proporţională cu situaţia care a determinat-o, aplicându-se discriminatoriu în raport cu persoanele juridice".

Judecătoria Braşov - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, prevederile criticate neaducând atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea acesteia, întrucât prevăd obligaţia privind plata taxei pentru toţi beneficiarii serviciilor publice de radiodifuziune, persoane fizice sau juridice.

Raportat la critica autoarei prezentei excepţii, se reţine că taxele sunt datorate doar de persoanele juridice care beneficiază de serviciile publice respective, norma criticată neinterpretându-se în sensul că societăţile comerciale datorează taxa chiar dacă nu beneficiază în mod direct de aceste servicii, la sediul social sau la un punct de lucru.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 este neîntemeiată, în raport cu art. 1, art. 44 şi art. 53 din Constituţie, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, şi inadmisibilă, în raport cu art. 30, art. 31 şi art. 33 din Constituţie, întrucât nu motivează în ce constă încălcarea prevederilor invocate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 alin. (3) şi alin. (4) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 27 decembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "(3) Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agenţiile şi reprezentanţele acestora, precum şi reprezentanţele din România ale persoanelor juridice străine, au obligaţia să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune şi o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii.

(4)Cuantumul taxelor prevăzute la alin. (1) lit. b), pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare şi scutire de la plata acestora, penalităţile de întârziere, precum şi sancţiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declaraţiei de exceptare de la plata taxelor de către deţinătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune şi ai taxei pentru serviciul public de televiziune, se stabilesc prin hotărâre a Guvernului."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitor la valorile supreme ale statului român, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 33 referitor la accesul la cultură, art. 44 alin. (2) privind garantarea dreptului de proprietate indiferent de titular şi ale art. 53 alin. (2) referitor la necesitatea şi proporţionalitatea măsurii privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, Curtea observă că prin Decizia nr. 448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 7 ianuarie 2014, Curtea Constituţională a constatat că "... dispoziţiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune... sunt constituţionale în măsura în care taxa pentru serviciile publice de radiodifuziune şi televiziune se aplică numai persoanelor juridice care beneficiază de aceste servicii".

Într-o atare situaţie, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 898 din 30 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 6 octombrie 2011, în măsura în care instanţa constituţională a constatat constituţionalitatea textului criticat într-o anumită interpretare, ce rezultă direct din dispozitivul deciziei, devin incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale". Raţiunea aplicării acestor dispoziţii legale constă în faptul că, indiferent de interpretările ce se pot aduce unui text, atunci când Curtea Constituţională a hotărât în dispozitivul deciziei pronunţate în cadrul competenţei prevăzute de art. 146 lit. d) din Constituţie că numai o anumită interpretare este conformă cu Constituţia, se menţine prezumţia de constituţionalitate a textului în această interpretare, dar sunt excluse din cadrul constituţional toate celelalte interpretări posibile.

Curtea reţine că într-o atare situaţie excepţia de neconstituţionalitate a fost admisă (a se vedea, mutatis mutandis şi Decizia nr. 121 din 16 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 27 mai 1997), iar a contesta din nou constituţionalitatea interpretărilor care au fost deja excluse din cadrul constituţional echivalează cu încălcarea art. 147 alin. (4) din Constituţie, coroborat cu art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

În consecinţă, obiect al controlului de constituţionalitate îl poate forma numai acea interpretare a normei legale care nu a fost exclusă din cadrul constituţional, ceea ce nu este însă valabil în speţa de faţă.

Prin urmare, reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după momentul sesizării Curţii Constituţionale de către instanţa judecătorească, aceasta urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.

II. În ceea ce priveşte critica referitoare la dispoziţiile art. 40 alin. (4) din Legea nr. 41/1994, din analiza acestor prevederi, Curtea observă că legiuitorul lasă, în vederea organizării executării legii, în sarcina Guvernului stabilirea, prin hotărâre, a cuantumului taxelor pentru serviciul public de radiodifuziune, respectiv pentru serviciul public de televiziune pe categorii de plătitori, modalitatea de încasare şi scutire de la plată a acestora, penalităţile de întârziere, precum şi sancţiunile care se aplică în cazul completării în mod eronat a declaraţiei de exceptare de la plata taxelor de către deţinătorii de receptoare de radio, respectiv de televiziune, care, potrivit legii, sunt plătitori ai taxei pentru serviciul public de radiodifuziune şi ai taxei pentru serviciul public de televiziune, şi nu conţin norme contrare dispoziţiilor constituţionale invocate de autoarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate.

Ca atare, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 41/1994 urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Provita Nutrition" - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 1.187/197/2013 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Societatea Comercială "Provita Nutrition" - S.A. din Braşov în Dosarul nr. 1.187/197/2013 al Judecătoriei Braşov - Secţia civilă şi constată că dispoziţiile art. 40 alin. (4) din Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Braşov - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 ianuarie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioniţa Cochinţu