Decizie nr. 215 din 7 decembrie 1999

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 58/1997, precum şi prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Banca Agricolă - S.A. Constanta în Dosarul nr. 4.225/1999 al Judecătoriei Constanta.

La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca dispoziţiile art. 107 din Legea nr. 64/1995, în redactarea prevăzută de Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi. Textul de lege criticat se referă la situaţia în care valoarea bunurilor din averea debitorului este mai mica decât valoarea creanţelor prevăzută la art. 106 pct. 4, caz în care judecătorul-sindic va autoriza statul să îşi exercite drepturile potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare. Considera ca aceasta derogare de la procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 este justificată de interesul general ca impozitele şi taxele, care constituie sursa principala de venituri a statului, să fie urmărite printr-o procedură specială de încasare a acestor creanţe. În final arata ca prin mai multe decizii, şi anume deciziile nr. 6/1993, nr. 104/1995 şi nr. 158/1998, Curtea Constituţională a stabilit ca egalitatea în faţa legii implica un tratament egal pentru situaţii identice sau similare şi nicidecum acelaşi tratament pentru situaţii diferite. Or, situaţia diferita reglementată de textul de lege criticat necesita o alta reglementare, fără ca prin aceasta să fie încălcat principiul constituţional al egalităţii în drepturi, cuprins în art. 16 din legea fundamentală.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 6 septembrie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 4.225/1999, Judecătoria Constanta a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 58/1997, excepţie ridicată de Banca Agricolă - S.A. Constanta.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine ca dispoziţiile legale ce fac obiectul controlului de constituţionalitate contravin prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "nimeni nu este mai presus de lege", deoarece favorizează statul, ale cărui creanţe bugetare se executa potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, iar nu potrivit procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, care se aplică pentru executarea creanţelor celorlalţi creditori ai debitorului. Mai arata ca procedura falimentului, fiind o procedură colectivă, nu poate face posibile urmăriri individuale, de la data începerii ei, deoarece ele ar leza interesele colective ale creditorilor.

Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 din Legea nr. 64/1995, modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 58/1997, este neîntemeiată, deoarece, fiind vorba de o norma specială care constituie excepţia prevăzută de Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, deroga de la norma generală înscrisă în Legea nr. 64/1995, care constituie regula, nefiind incalcate prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie.

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedintele Camerei Deputaţilor considera, în punctul sau de vedere, ca art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului a dobândit un nou conţinut în urma modificării sale prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, textul reglementand în prezent ordinea de plată a creanţelor atât în cazul lichidării unor bunuri din averea debitorului pe bază de plan, cat şi în cazul falimentului. Problematica ce era anterior reglementată în fostul art. 107 din lege se regaseste în cuprinsul art. 106, evident într-o formă modificată, corespunzătoare noii concepţii promovate de legiuitor în materia falimentului. Se mai arata ca soluţia juridică pe care o consacra vechea redactare a art. 106 nu poate fi regasita expres în urma modificării şi completării ce a avut loc prin Legea nr. 99/1999. Pe de altă parte, se considera ca în noul conţinut al art. 107 din Legea nr. 64/1995 este invocată Ordonanţa Guvernului nr.11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, dar într-un context deosebit de cel avut în vedere de autorul excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, Legea nr. 99/1999 a consacrat incidenţa Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 într-un caz cu totul particular, şi anume atunci când valoarea bunurilor din averea debitorului este mai mica decât valoarea creanţelor provenite din impozite, taxe, amenzi şi din alte sume ce reprezintă venituri publice. Textul este de stricta interpretare, el neputând fi extins la ipoteza vizata de fosta redactare a art. 106 din lege. Faţa de aceasta realitate juridică preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila, deoarece între cele doua soluţii legislative - cea veche şi cea rezultată în urma modificării intervenite prin Legea nr. 99/1999 - exista o distincţie esenţială în ceea ce priveşte aplicabilitatea Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996.

În punctul sau de vedere Guvernul considera ca art. 106 din Legea nr. 64/1995, astfel cum a fost modificat prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 58/1997, nu constituie o derogare de la art. 31 din Legea nr. 64/1995 şi nici nu favorizează un creditor în dăuna celorlalţi, ci se margineste să facă o delimitare între creanţele bugetare, pentru a căror urmărire şi executare exista Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, şi creanţele comerciale, supuse Legii nr. 64/1995. În final Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 din Legea nr. 64/1995 este neîntemeiată.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate, fiind legal sesizată.

Excepţia de neconstituţionalitate a avut ca obiect dispoziţiile art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 58/1997, text care avea următorul conţinut: "Creanţele bugetare, constând în impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume ce reprezintă venituri publice - potrivit Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice - se urmăresc şi se realizează conform Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996."

După ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate acest text a fost modificat prin Legea nr. 99 din 26 mai 1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, devenind art. 107 şi având următoarea redactare: "(1) În cazul în care valoarea bunurilor din averea debitorului este mai mica decât valoarea creanţelor prevăzute la art. 106 pct. 4, judecătorul-sindic va autoriza statul să îşi exercite drepturile potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare.

(2)În urma vânzării bunurilor potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 vor fi plătite mai întâi sumele de bani prevăzute la art. 106 pct. 1, aferente procedurii lichidării pe bază de plan sau a falimentului."

Cu privire la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a unei dispoziţii legale modificate ulterior ridicării excepţiei, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, Curtea a statuat ca "În cazul în care, după invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecătoreşti, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituţională se pronunţa asupra constituţionalităţii prevederii legale, în noua sa redactare, numai dacă soluţia legislativă din legea sau ordonanţa modificată este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificării".

Examinând prevederea legală criticata (art. 106 din Legea nr. 64/1995, modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 58/1997), în raport cu noua sa redactare cuprinsă în art. 107 din aceeaşi lege, în urma modificărilor aduse prin Legea nr. 99/1999, Curtea constata ca soluţia legislativă este parţial menţinută, şi anume numai pentru cazul în care valoarea bunurilor din averea debitorului este mai mica decât valoarea creanţelor statului provenite din impozite, taxe, amenzi şi din alte sume ce reprezintă venituri publice, potrivit Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice, situaţie în care judecătorul-sindic va autoriza statul să îşi exercite drepturile potrivit dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, aprobată şi modificată prin Legea nr. 108/1996, cu modificările ulterioare.

Potrivit alin. (2) al art. 107 din aceeaşi lege, în urma vânzării bunurilor conform Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996, se vor plati mai întâi sumele de bani prevăzute la art. 106 pct. 1, aferente procedurii lichidării pe bază de plan sau a falimentului.

Prin urmare Curtea va examina excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 58/1997, precum şi prin Legea nr. 99/1999, care păstrează parţial prevederile art. 106 din aceeaşi lege în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 99/1999. Acest text de lege, fiind de stricta interpretare, are aplicabilitate numai în cazul în care valoarea bunurilor din averea debitorului este mai mica decât valoarea creanţelor statului provenite din impozite, taxe, amenzi şi din alte sume ce reprezintă venituri publice.

În motivarea excepţiei autorul a susţinut ca dispoziţiile legale criticate ce fac obiectul excepţiei sunt neconstituţionale pentru ca favorizează statul în executarea creanţelor bugetare şi astfel se contravine principiului egalităţii în drepturi prevăzut în art. 16 din Constituţie, şi anume alin. (2) al acestui articol, potrivit căruia "Nimeni nu este mai presus de lege".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constata ca textul de lege criticat, devenit art. 107 din Legea nr. 64/1995, în noua soluţie legislativă dispusă prin Legea nr. 99/1999, nu contravine acestor prevederi constituţionale, deoarece procedura executării silite a creanţelor statului este stabilită numai prin lege, respectiv prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanţelor bugetare, precum şi prin dispoziţiile art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, astfel cum a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 58/1997, precum şi prin Legea nr. 99/1999.

Pe de altă parte, Curtea observa ca, deşi acest aspect nu a fost indicat în mod expres, autorul excepţiei se referă în mod implicit şi la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări", sustinand ca statul este favorizat în raport cu ceilalţi creditori ai debitorului, având posibilitatea legală de a urmări creanţele bugetare printr-o procedură prioritara, rapida şi eficienta.

Curtea constata ca nici aceasta critica nu poate fi primită, pentru ca dispoziţia constituţională se referă la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, iar nu la egalitatea cetăţenilor cu autorităţile publice.

Derogarea cuprinsă în art. 107 din Legea nr. 64/1995, în redactarea actuala, în sensul că acele creanţe bugetare care depăşesc cuantumul averii debitorului în cadrul procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului se executa conform procedurii prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 11/1996, este justificată de interesul general ca impozitele şi taxele, care constituie sursa principala de venituri a statului, fiind o expresie evidenta a apărării intereselor naţionale pe plan financiar, să fie urmărite în acest caz de excepţie printr-o procedură specială de încasare a acestor creanţe.

Curtea observa, pe de altă parte, ca textul de lege criticat constituie o transpunere în plan legislativ a exigenţelor înscrise în art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, conform cărora "Statul trebuie să asigure: [...] b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară", precum şi a celor înscrise în art. 53 alin. (1) din Constituţie, conform cărora "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice". Aceste exigente nu ar putea fi respectate dacă, în cazul prevăzut de textul de lege criticat, în cursul procedurii de executare silită, prevăzută de Legea nr. 64/1995, statul creditor (pentru creanţe bugetare) ar intră în concurs cu ceilalţi creditori.

Instituirea acestei derogări prevăzute în art. 107 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 nu înseamnă însă şi acordarea unei prioritati a executării creanţelor provenite din impozite, taxe şi contribuţii faţă de toate celelalte creanţe, deoarece în alin. (2) al aceluiaşi articol se prevede că, în urma vânzării bunurilor potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996, vor fi plătite mai întâi sumele de bani prevăzute la art. 106 pct. 1, aferente procedurii lichidării pe bază de plan sau a falimentului. De asemenea, pentru a se preveni orice abuz sau crearea unor prejudicii celorlalţi creditori, alin. (1) al art. 107 din Legea nr. 64/1995 prevede că aplicarea dispoziţiilor de excepţie ale Ordonanţei Guvernului nr. 11/1996 este supusă autorizării judecătorului-sindic şi, în condiţiile art. 11 din lege, controlului instanţelor judecătoreşti.

Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate sub toate aspectele, excepţia urmează să fie respinsă pentru considerentele expuse.

Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 107 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 58/1997, precum şi prin Legea nr. 99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, excepţie ridicată de Banca Agricolă - S.A. Constanta în Dosarul nr. 4.225/1999 al Judecătoriei Constanta.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie 1999.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Marioara Prodan