Decizie nr. 445 din 16 iunie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Kis Jozsef în Dosarul nr. 23.815/211/2013 al Judecătoriei Cluj-Napoca şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 804D/2014.

2.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, partea Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a depus un punct de vedere prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.

4.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 4 teza a doua prin raportare la cele ale art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6)-(8), art. 31 alin. (5) şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013. Cu privire la cauza în care a fost ridicată excepţia, arată că, iniţial, acţiunea formulată a avut cinci petite dintre care primele trei: obligarea comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să soluţioneze cererea de reconstituire formulată în temeiul Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente prin emiterea unei propuneri pe care să o înainteze spre validare, împreună cu întreaga documentaţie, comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; obligarea comisiei judeţene să emită o hotărâre de validare a propunerii comisiei locale; şi, respectiv, în situaţia în care hotărârea de validare se referă la restituirea în natură, obligarea Instituţiei Prefectului Judeţului Cluj să emită un ordin în acest sens formează obiectul dosarului în care a fost ridicată excepţia. Celelalte petite au fost disjunse, formând obiectul unui dosar separat. Din această perspectivă, prevederile art. 16, art. 17, art. 21, art. 31 şi art. 50 din Legea nr. 165/2013 nu au legătură cu soluţionarea cauzei. De asemenea, dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu au legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece calea de atac devine efectivă după expirarea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013. În concluzie, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la cele ale art. 11 alin. (2), art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6)-(8), art. 31 alin. (5) şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua prin raportare la cele ale art. 7 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, apreciază că excepţia este neîntemeiată, deoarece autorul solicită restituirea în natură, însă aceste măsuri sunt suspendate până la data de 1 ianuarie 2016, iar, în viitor, după expirarea termenului, restituirea va fi posibilă în măsura existenţei suprafeţelor disponibile. Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua prin raportare la cele ale art. 11 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, face referire la considerentele şi soluţia Deciziei Curţii Constituţionale nr. 684 din 26 noiembrie 2014, solicitând respingerea ca neîntemeiată a excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Încheierea din 8 aprilie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 23.815/211/2013, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată într-o cauză având ca obiect obligarea comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să soluţioneze cererea de reconstituire formulată în temeiul Legii nr. 247/2005 prin emiterea unei propuneri pe care să o înainteze spre validare, împreună cu întreaga documentaţie, comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; obligarea comisiei judeţene să emită o hotărâre de validare a propunerii comisiei locale; obligarea Instituţiei Prefectului Judeţului Cluj să emită un ordin prin care să dispună restituirea în natură a terenului.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată, în esenţă, că prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului neretroactivităţii legii şi dreptului la un proces echitabil, deoarece dispoziţiile acestui act normativ se aplică cererilor înregistrate sub imperiul vechilor reglementări şi nesoluţionate încă, dar şi litigiilor în curs de judecată. Procesele în curs de judecată ar trebui să se judece potrivit reglementării de drept comun aplicabile la momentul introducerii acţiunii, nefiind posibil să se schimbe regulile pe parcursul soluţionării litigiului. Sunt încălcate, de asemenea, principiul securităţii juridice şi al încrederii legitime potrivit căruia legislaţia trebuie să fie clară şi previzibilă, unitară şi coerentă.

7.Prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 raportate la cele ale art. 16, art. 21 alin. (6) şi art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului nediscriminării în măsura în care persoanele care din motive obiective nu au avut cererile de restituire sau de acordare a despăgubirilor rezolvate sau judecate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 trebuie să primească despăgubiri potrivit legii noi, adică eşalonat şi pe bază de puncte. Se creează pentru acestea o diferenţă de tratament în lipsa unei justificări obiective şi rezonabile care să vizeze un scop legitim. Discriminarea acestor persoane mai rezultă şi din evaluarea imobilului prin aplicarea grilei notariale, spre deosebire de situaţia persoanelor cărora li se restituie bunul în natură sau care au primit deja despăgubiri la valoarea de piaţă a imobilului. Lipsa unei relaţii raţionale a despăgubirii în raport cu valoarea bunului, ce constituie o cerinţă exprimată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, este reflectată şi de art. 31 alin. (5) din Legea nr. 165/2013.

8.Prevederile art. 7 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 limitează accesul la justiţie al persoanelor îndreptăţite, până la soluţionarea cererilor de restituire, respectiv 1 ianuarie 2016, iar după această dată posibilitatea petiţionarilor de a se adresa instanţei este limitată la doar 30 de zile, ceea ce reprezintă o încălcare adusă dispoziţiilor art. 21 din Legea fundamentală.

9.Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, or, tergiversarea plăţilor până în anul 2029 pentru persoane care au depus notificări în 2001, nu poate fi considerată un termen rezonabil potrivit interpretării date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

10.Sunt neconstituţionale şi prevederile art. 4 raportate la cele ale art. 17 alin. (1) lit. a) şi art. 21 alin. (8) din Legea nr. 165/2013, contravenind principiului neretroactivităţii legii, principiului securităţii raporturilor juridice, principiului încrederii legitime şi celor reţinute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârile din 9 decembrie 2008 şi 27 mai 2010 pronunţate în cauzele Viaşu împotriva României şi Marin şi Gheorghe Rădulescu împotriva României, la care face referire şi paragraful 180 din Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, potrivit căruia o decizie a autorităţii locale competente care recunoaşte celui interesat un drept de reparaţie este suficientă pentru a crea un interes patrimonial protejat de art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, chiar dacă nu este precizată suma despăgubirii. Neexecutarea unei astfel de decizii constituie o ingerinţă în sensul primei fraze a art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţie. În consecinţă, petenţii cărora li s-au acordat astfel de decizii administrative trebuie consideraţi persoane îndreptăţite, fără a fi necesar ca dreptul lor să fie validat din nou. Autorul mai arată că în favoarea sa a fost emisă o dispoziţie de acordare de despăgubiri în baza căreia s-a născut dreptul la reparaţie, iar aceasta ar putea fi invalidată, toate demersurile făcute putând rămâne fără finalitate.

11.Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că dispoziţiile Legii nr. 165/2013 nu încalcă principiile constituţionale şi din actele internaţionale invocate.

12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, făcând referire la considerentele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 177 din 1 aprilie 2014.

14.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

15.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

16.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut de instanţa de judecată în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. În realitate, din motivarea excepţiei, Curtea reţine că obiectul acesteia îl constituie dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) şi (8), art. 31 alin. (5) şi art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care au următorul conţinut:

–Art. 4 teza a doua: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică [...] cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor[...], la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

–Art. 7 alin. (1): "(1) Până la întocmirea situaţiei centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile judeţene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum şi orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.";

–Art. 11: "(1) Comisiile locale şi judeţene de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti au obligaţia de a soluţiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie şi de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016.

(2)În situaţia neîndeplinirii obligaţiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptăţită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunţată de instanţa judecătorească este supusă numai apelului. Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru.";

–Art. 16: "Cererile de restituire care nu pot fi soluţionate prin restituire în natură la nivelul entităţilor învestite de lege se soluţionează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) şi (7).";

–Art. 17 alin. (1): "(1) În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Naţională, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru şi are, în principal, următoarele atribuţii:

a)validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entităţile învestite de lege care conţin propunerea de acordare de măsuri compensatorii.".

–Art. 21 alin. (6): "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naţionale şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. [...]

(8)Ulterior verificării şi evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naţionale, Comisia Naţională validează sau invalidează decizia entităţii învestite de lege şi, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).";

–Art. 31 alin. (5): "Modalitatea de valorificare în numerar se stabileşte prin normele de aplicare a prezentei legi.";

–Art. 50 lit. b) teza întâi: "La data intrării în vigoare a prezentei legi: (...)

b)orice dispoziţie referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare (...) se abrogă."

17.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitor la principiul neretroactivităţii legii, cu excepţia celei penale şi contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată. Prin raportare la prevederile art. 11 şi art. 20 alin. (1) din Constituţie, se invocă, de asemenea, dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art. 1 referitor la protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie.

18.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) şi (8), art. 31 alin. (5) şi art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine circumstanţele specifice litigiului în care a fost invocată excepţia. Astfel, Curtea reţine că autorul excepţiei a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unui teren, întemeiată pe prevederile Legii nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, pe care a înregistrat-o la Primăria Municipiului Cluj-Napoca. Întrucât cererea nu a fost soluţionată, acesta a introdus cerere de chemare în judecată, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, solicitând: obligarea comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să soluţioneze cererea de reconstituire formulată în temeiul Legii nr. 247/2005 prin emiterea unei propuneri pe care să o înainteze spre validare, împreună cu întreaga documentaţie, comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor; obligarea comisiei judeţene să emită o hotărâre de validare a propunerii comisiei locale; în situaţia în care hotărârea de validare se referă la restituirea în natură obligarea Instituţiei Prefectului Judeţului Cluj să emită un ordin în acest sens; în situaţia în care hotărârea de validare se referă la plata de despăgubiri să se dispună obligarea Instituţiei Prefectului Judeţului Cluj să înainteze Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, respectiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor întreaga documentaţie pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, conform titlului VII al Legii nr. 247/2005, şi obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să analizeze, să evalueze dosarul şi să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire.

19.Curtea reţine că obiectul cauzei în care a fost ridicată excepţia îl constituie primele trei capete de cerere anterior reţinute, respectiv obligarea Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Cluj-Napoca şi a Comisiei judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Cluj, precum şi a Instituţiei Prefectului Judeţului Cluj să îşi îndeplinească atribuţiile legale în scopul restituirii în natură a imobilului, potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998. Celelalte capete de cerere, respectiv obligarea Instituţiei Prefectului Judeţului Cluj să înainteze Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, respectiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, întreaga documentaţie pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, conform titlului VII al Legii nr. 247/2005, şi obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să analizeze, să evalueze dosarul şi să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire au fost disjunse, formând obiectul unui dosar distinct de cel în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, înaintat spre soluţionare Secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Cluj.

20.Având în vedere cele anterior expuse, Curtea reţine că dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) şi (8), art. 31 alin. (5) şi art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013, care reglementează cu privire la atribuţiile Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor şi modul de evaluare a imobilelor şi acordare a măsurilor compensatorii, nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată excepţia. Aşa fiind, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a textelor de lege anterior menţionate, deoarece aceasta nu îndeplineşte condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.

21.Curtea observă, din analiza actelor dosarului în care a fost invocată excepţia, că prin Sentinţa civilă nr. 4.495 din 29 aprilie 2014 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, menţinută prin Decizia definitivă nr. 67 din 26 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Cluj - Secţia civilă, acţiunea a fost respinsă, reţinându-se că terenul în litigiu nu face obiectul restituirii potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, ci potrivit Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, deoarece a fost expropriat prin Decretul de expropriere nr. 23/1965 şi nu s-a aflat în patrimoniul cooperativei agricole de producţie la data de 1 ianuarie 1991, astfel cum prevede art. 11 alin. (3) din Legea nr. 18/1991.

22.Curtea observă că dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 reglementează cu privire la atribuţiile comisiilor locale şi judeţene de fond funciar, comisii care au fost înfiinţate şi funcţionează potrivit dispoziţiilor Legii nr. 18/1991, iar nu potrivit Legii nr. 10/2001. Or, aşa cum rezultă din analiza considerentelor reţinute de instanţele care au judecat cauza (evidenţiate la paragraful 21 din prezenta decizie), respectiv faptul că terenul face obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, iar nu potrivit Legii nr. 18/1991, Curtea reţine că dispoziţiile art. 7 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 nu sunt aplicabile în cauză.

23.În raport cu cele reţinute prin hotărârile anterior menţionate, Curtea va respinge şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 7 alin. (1) şi art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 ca inadmisibilă, deoarece acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost ridicată, nefiind îndeplinită condiţia de admisibilitate prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 7 alin. (1), art. 11 alin. (1) şi (2), art. 16, art. 17 alin. (1) lit. a), art. 21 alin. (6) şi (8), art. 31 alin. (5) şi art. 50 lit. b) teza întâi din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Kis Jozsef în Dosarul nr. 23.815/211/2013 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Cluj-Napoca şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 16 iunie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Cătălina Turcu