Lege nr. 202 din 19 aprilie 2002 (actualizată)

*)Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 301 din 8 mai 2002. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra Neamt până la data de 30 august 2004, cu modificările şi completările aduse de: ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004.

Parlamentul României adopta prezenta lege.

Capitolul 1Dispoziţii generale

Articolul 1

(1)Prezenta lege reglementează măsurile pentru promovarea egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi, în vederea eliminării discriminarii directe şi indirecte după criteriul de sex, în toate sferele vieţii publice din România.

(2)În sensul prezentei legi, prin egalitate de sanse între femei şi bărbaţi se înţelege luarea în considerare a capacităţilor, nevoilor şi aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin şi, respectiv, feminin şi tratamentul egal al acestora.

Articolul 2

Măsurile pentru promovarea egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi şi pentru eliminarea discriminarii directe şi indirecte după criteriul de sex se aplică în domeniul muncii, educaţiei, sănătăţii, culturii şi informării, participării la decizie, precum şi în alte domenii, reglementate prin legi specifice.

Articolul 3

Prevederile prezentei legi nu au aplicabilitate în cadrul cultelor religioase şi nu aduc atingere vieţii private a cetăţenilor.

Articolul 4

Termenii şi expresiile de mai jos, în sensul prezentei legi, au următoarele definiţii:

a)prin discriminare directa se înţelege tratamentul mai puţin favorabil aplicat unei persoane, după criteriul de sex, decât este, a fost sau ar fi tratata o altă persoană într-o situaţie comparabila;

b)prin discriminare indirecta se înţelege situaţia în care prevederi, criterii sau practici, aparent neutre, ar pune persoane de un anumit sex într-un anumit dezavantaj, în comparatie cu persoane de sex opus, cu excepţia cazului în care prevederea, criteriul sau practica se justifica în mod obiectiv printr-un scop legitim, iar mijloacele de atingere a scopului sunt adecvate şi necesare;

b^1)prin hartuire se înţelege orice comportament nedorit, având legătură cu faptul ca o persoană este de un sex sau altul, care apare cu scopul sau are ca efect atingerea demnităţii persoanei şi crearea unui mediu degradant, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensator;

c)prin hartuire sexuală se înţelege orice formă de comportament nedorit - verbal, nonverbal sau fizic - de natura sexuală, care apare cu scopul sau are ca efect atingerea demnităţii unei persoane, mai ales când creează un mediu degradant, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensator;

d)prin măsuri stimulative sau de discriminare pozitiva se înţelege acele măsuri speciale care sunt adoptate temporar pentru a accelera realizarea în fapt a egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi şi care nu sunt considerate acţiuni de discriminare;

e)prin munca de valoare egala se înţelege activitatea remunerată care, în urma comparării, pe baza aceloraşi indicatori şi a aceloraşi unităţi de măsura, cu o alta activitate, reflecta folosirea unor cunoştinţe şi deprinderi profesionale similare sau egale şi depunerea unei cantităţi egale ori similare de efort intelectual şi/sau fizic.

Literele a)-c) ale art. 4 au fost modificate de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Litera b^1) a art. 4 a fost introdusă de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 4^1

În materia reglementată de prezenta lege dispoziţiile prevăzute la art. 4 prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative, iar în caz de conflicte în domeniu prevalează dispoziţiile menţionate.

Art. 4^1 a fost introdus de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 5

(1)Este interzisă discriminarea directa sau indirecta după criteriul de sex.

(2)Nu sunt considerate discriminări:

a)măsurile speciale prevăzute de lege pentru protecţia maternitatii, naşterii şi alaptarii;

b)măsurile stimulative, temporare, pentru protecţia anumitor categorii de femei sau bărbaţi;

c)cerinţele de calificare pentru activităţi în care particularităţile de sex constituie un factor determinant datorită specificului condiţiilor şi modului de desfăşurare a activităţilor respective.

Capitolul 2Egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în domeniul muncii

Articolul 6

(1)Prin egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă se înţelege accesul nediscriminatoriu la:

a)alegerea ori exercitarea libera a unei profesii sau activităţi;

b)angajare în toate posturile sau locurile de muncă vacante şi la toate nivelurile ierarhiei profesionale;

c)venituri egale pentru munca de valoare egala;

d)informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesională;

e)promovare la orice nivel ierarhic şi profesional;

f)condiţii de muncă ce respecta normele de sănătate şi securitate în munca, conform prevederilor legislaţiei în vigoare;

g)beneficii, altele decât cele de natura salariala, precum şi la securitate socială;

g^1)organizaţii patronale şi organisme profesionale, precum şi la beneficiile acordate de acestea.

(2)În conformitate cu alin. (1), de egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă beneficiază toţi lucrătorii, inclusiv cei care exercită o activitate independenta, precum şi lucrătorii din agricultura.

Litera g) a alin. (1) al art. 6 a fost modificată de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Litera g^1) a alin. (1) al art. 6 a fost introdusă de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 7

(1)Angajatorii sunt obligaţi să asigure egalitatea de sanse şi tratament între angajaţi, femei şi bărbaţi, în cadrul relaţiilor de muncă de orice fel, inclusiv prin introducerea de dispoziţii pentru interzicerea discriminarilor în regulamentele de organizare şi funcţionare şi în cele de ordine interioară ale unităţilor.

(2)Angajatorii sunt obligaţi sa îi informeze sistematic pe angajaţi, inclusiv prin afişare în locuri vizibile, asupra drepturilor pe care aceştia le au în ceea ce priveşte respectarea egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în relaţiile de muncă.

Articolul 8

(1)Este interzisă discriminarea prin utilizarea de către angajator a unor practici care dezavantajeaza persoanele de un anumit sex, în legătură cu relaţiile de muncă, referitoare la:

a)anunţarea, organizarea concursurilor sau examenelor şi selecţia candidaţilor pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat;

b)încheierea, suspendarea, modificarea şi/sau încetarea raportului juridic de muncă ori de serviciu;

c)stabilirea sau modificarea atribuţiilor din fişa postului;

d)stabilirea remuneraţiei;

e)beneficii, altele decât cele de natura salariala, precum şi la securitate socială;

f)informare şi consiliere profesională, programe de iniţiere, calificare, perfecţionare, specializare şi recalificare profesională;

g)evaluarea performantelor profesionale individuale;

h)promovarea profesională;

i)aplicarea măsurilor disciplinare;

j)dreptul de aderare la sindicat şi accesul la facilităţile acordate de acesta;

k)orice alte condiţii de prestare a muncii, potrivit legislaţiei în vigoare.

(2)Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) lit. a) locurile de muncă în care, datorită naturii activităţilor profesionale respective sau cadrului în care acestea sunt desfăşurate, o caracteristica legată de sex este o cerinţa profesională autentică şi determinanta, cu condiţia însă ca obiectivul urmărit să fie legitim şi cerinţa să fie proporţională.

(3)Este considerată discriminare dispoziţia de a discrimina o persoană pe criteriul de sex.

Litera e) a alin. (1) al art. 8 a fost modificată de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Alin. (2) al art. 8 a fost modificat de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Alin. (3) al art. 8 a fost introdus de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 9

(1)Maternitatea nu poate constitui un motiv de discriminare.

(2)Este interzis sa i se solicite unei candidate, în vederea angajării, să prezinte un test de graviditate.

(3)Sunt exceptate de la aplicarea prevederilor alin. (1) acele locuri de muncă interzise femeilor gravide şi/sau care alapteaza, datorită naturii ori condiţiilor particulare de prestare a muncii.

Alin. (1) al art. 9 a fost modificat de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 10

(1)Sunt considerate discriminare după criteriul de sex atât hartuirea, cat şi hartuirea sexuală a unei persoane de către o altă persoană la locul de muncă sau în alt loc în care aceasta îşi desfăşoară activitatea. Este interzis ca deciziile privind o persoană să fie afectate de acceptarea sau respingerea de către persoana în cauza a unui comportament ce tine de hartuirea sau de hartuirea sexuală a acesteia.

(2)Constituie discriminare după criteriul de sex orice comportament definit drept hartuire sau hartuire sexuală, având ca scop:

a)de a crea la locul de muncă o atmosfera de intimidare, de ostilitate sau de descurajare pentru persoana afectată;

b)de a influenţa negativ situaţia persoanei angajate în ceea ce priveşte promovarea profesională, remuneraţia sau veniturile de orice natura ori accesul la formarea şi perfecţionarea profesională, în cazul refuzului acesteia de a accepta un comportament nedorit, ce tine de viaţa sexuală.

Alin. (1) al art. 10 a fost modificat de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Partea introductivă a alin. (2) al art. 10 a fost modificată de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 11

Pentru prevenirea şi eliminarea oricăror comportamente, definite drept discriminare după criteriul de sex, angajatorul are următoarele obligaţii:

a)sa prevadă în regulamentele de ordine interioară ale unităţilor sancţiuni disciplinare, în condiţiile prevăzute de lege, pentru angajaţii care încalcă demnitatea personală a altor angajaţi prin crearea de medii degradante, de intimidare, de ostilitate, de umilire sau ofensatoare, prin acţiuni de discriminare, definite la art. 4 lit. a)-c) şi la art. 10;

b)să asigure informarea tuturor angajaţilor cu privire la interzicerea hartuirii şi a hartuirii sexuale la locul de muncă, inclusiv prin afişarea în locuri vizibile a prevederilor regulamentare de ordine interioară pentru prevenirea oricărui act de discriminare după criteriul de sex;

c)sa informeze imediat după ce a fost sesizat autorităţile publice abilitate cu aplicarea şi controlul aplicării legislaţiei privind egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi.

Art. 11 a fost modificat de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 12

(1)Constituie discriminare şi este interzisă modificarea unilaterala de către angajator a relaţiilor sau a condiţiilor de muncă, inclusiv concedierea persoanei angajate care a înaintat o sesizare ori o reclamaţie la nivelul unităţii sau care a depus o plângere, în condiţiile prevăzute la art. 33 alin. (2), la instanţele judecătoreşti competente, în vederea aplicării prevederilor prezentei legi şi după ce sentinta judecătorească a rămas definitivă, cu excepţia unor motive întemeiate şi fără legătură cu cauza.

(2)Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi membrilor organizaţiei sindicale sau reprezentanţilor salariaţilor care au competenţa sa acorde sprijin în rezolvarea situaţiei la locul de muncă, potrivit art. 33 alin. (1).

Alin. (2) al art. 12 a fost introdus de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 13

Pentru prevenirea acţiunilor de discriminare după criteriul de sex în domeniul muncii, atât la negocierea contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional, cat şi la negocierea contractelor colective de muncă la nivel de unităţi, părţile contractante vor stabili introducerea de clauze de interzicere a faptelor de discriminare şi, respectiv, clauze privind modul de soluţionare a sesizarilor/reclamatiilor formulate de persoanele prejudiciate prin asemenea fapte.

Capitolul 3Egalitatea de sanse şi tratament în ceea ce priveşte accesul la educaţie, la sănătate, la cultura şi la informare

Articolul 14

(1)Este interzisă orice formă de discriminare după criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile de instruire şi de formare profesională, inclusiv ucenicia la locul de muncă, la perfecţionare şi, în general, la educaţia continua.

(2)Instituţiile de învăţământ de stat şi particulare, factorii sociali care se implica în procese instructiv-educative, precum şi toţi ceilalţi furnizori de servicii de formare şi de perfecţionare, autorizaţi conform legii, vor include în planurile de învăţământ, în programele analitice şi în alte instrumente curriculare măsuri de respectare a principiului egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi.

(3)Instituţiile menţionate la alin. (2) vor aplica măsuri de promovare a egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în activitatea lor curenta.

Alin. (1) al art. 14 a fost modificat de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 15

(1)Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului asigura, prin mijloace specifice, instruirea şi educarea în spiritul egalităţii de sanse între sexe.

(2)Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului va promova acele manuale şcolare, cursuri universitare, ghiduri pentru aplicarea programelor analitice care să nu cuprindă aspectele de discriminare între sexe, precum şi modelele şi stereotipurile comportamentale negative în ceea ce priveşte rolul femeilor şi al bărbaţilor în viaţa publică şi familială.

Articolul 16

Este interzisă orice formă de discriminare după criteriul de sex în ceea ce priveşte accesul femeilor şi bărbaţilor la toate nivelurile de asistenţa medicală şi la programele de prevenire a imbolnavirilor şi de promovare a sănătăţii.

Articolul 17

Direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti creează condiţii pentru aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în domeniul sănătăţii, în ceea ce priveşte accesul la serviciile medicale şi calitatea acestora, precum şi sănătatea la locul de muncă.

Articolul 18

(1)Instituţiile publice de cultura, precum şi orice alte structuri şi formaţiuni care promovează actul cultural sub orice formă au obligaţia sa creeze condiţii pentru accesul tuturor persoanelor, fără discriminare după criteriul de sex, la productiile culturale.

(2)Sursele de cultura menţionate la alin. (1) asigura nediscriminatoriu condiţiile necesare de manifestare şi de valorificare a aptitudinilor persoanelor de sex masculin şi, respectiv, feminin şi tratamentul egal al acestora în domeniul creatiei culturale.

Articolul 19

Publicitatea care prejudiciază, după criteriul de sex, respectul pentru demnitatea umană, aducând atingere imaginii şi onoarei unei persoane în viaţa publică şi/sau particulară, este interzisă.

Articolul 20

(1)Instituţiile publice, precum şi organizaţiile guvernamentale şi neguvernamentale permit accesul la informaţiile din sferele lor de activitate, în limitele legii, solicitanţilor, femei sau bărbaţi, fără discriminare.

(2)Informaţiile distribuite prin mass-media vor respecta egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi şi nu vor conţine, promova sau provoca nici o formă de discriminare bazată pe criteriul de sex.

Capitolul 4Egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte participarea la luarea deciziei

Articolul 21

(1)Autorităţile publice, centrale şi locale, unităţile economice şi sociale, precum şi partidele politice şi alte entităţi nonprofit, care îşi desfăşoară activitatea în baza unor statute proprii, promovează şi susţin participarea echilibrata a femeilor şi bărbaţilor la conducere şi la decizie.

(2)Prevederile alin. (1) se aplică şi la nominalizarea membrilor şi/sau participanţilor în orice consiliu, grup de experţi şi alte structuri lucrative manageriale şi/sau de consultanţa.

Articolul 22

Pentru a accelera realizarea în fapt a egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi autorităţile publice centrale şi locale vor adopta măsuri stimulative de reprezentare echitabila şi echilibrata a femeilor şi bărbaţilor în cadrul autorităţilor decizionale ale partenerilor sociali, cu respectarea criteriilor de competenţa.

Capitolul 5Autorităţile publice abilitate cu aplicarea şi controlul aplicării legislaţiei privind egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi

Articolul 23

(1)Se înfiinţează Agenţia Naţionala pentru Egalitatea de Sanse între Femei şi Bărbaţi (ANES), denumita în continuare Agenţia, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, finanţată de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, cu sediul în municipiul Bucureşti.

(2)Agenţia promovează principiul egalităţii de sanse şi tratament între bărbaţi şi femei şi asigura integrarea activa a perspectivei de gen în toate politicile şi programele naţionale.

Art. 23 a fost modificat de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 23^1

Agenţia îndeplineşte următoarele funcţii:

a)de strategie, prin care se asigura fundamentarea, elaborarea şi aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;

b)de armonizare cu reglementările Uniunii Europene a cadrului legislativ din domeniul sau de activitate;

c)de reprezentare, prin care se asigura, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniul sau de activitate;

d)de autoritate de stat, prin care se asigura integrarea activa şi vizibila a perspectivei de gen în toate politicile şi programele naţionale, controlul aplicării şi respectării reglementărilor din domeniul sau de activitate şi funcţionarea organismelor din subordinea şi coordonarea sa.

Art. 23^1 a fost introdus de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 23^2

(1)În exercitarea funcţiilor prevăzute la art. 23^1, Agenţia îndeplineşte, în principal, următoarele atribuţii:

a)coordonează aplicarea strategiei şi politicilor Guvernului în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi;

b)propune Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei proiecte de acte normative, planuri naţionale de acţiune pentru egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi şi asigura aplicarea acestora;

c)avizează, la solicitarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, proiectele de acte normative iniţiate de alte autorităţi, în vederea integrării şi respectării principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;

d)elaborează rapoarte, studii, analize şi prognoze privind aplicarea principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi în toate domeniile de activitate;

e)elaborează, propune şi implementeaza proiecte şi programe de parteneriat cu finanţare interna şi/sau externa;

f)coordonează şi/sau implementeaza programele Comisiei Europene privind egalitatea de gen;

g)este reprezentată în structurile de coordonare sau gestionare a fondurilor ori programelor derulate în România de către Uniunea Europeană, în vederea respectării principiului egalităţii de gen la alocarea resurselor;

h)reprezintă Guvernul României în organismele europene şi internaţionale din domeniu şi colaborează cu structuri similare din alte tari;

i)primeşte reclamaţii/plângeri privind încălcarea dispoziţiilor normative referitoare la principiul egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi şi al discriminarii după criteriul de sex, de la persoane fizice, persoane juridice, instituţii publice şi private;

j)cooperează cu autorităţi centrale şi locale, cu instituţii de învăţământ şi de cercetare, cu organizaţii neguvernamentale;

k)sprijină formarea funcţionarilor publici şi salariaţilor instituţiilor sau organismelor publice ori private în domeniul aplicării principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi;

l)elaborează, tipareste şi difuzează, în ţara şi în străinătate, materiale de informare privind politicile guvernamentale în domeniu.

(2)Alte atribuţii ale Agenţiei se stabilesc prin Statutul Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Sanse între Femei şi Bărbaţi, aprobat prin hotărâre a Guvernului.

(3)În scopul îndeplinirii atribuţiilor sale Agenţia poate solicita informaţii de la autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, alte instituţii şi autorităţi publice, societăţi comerciale la care statul este acţionar sau asociat, organizaţii patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional, acestea având obligaţia de a furniza datele solicitate.

Art. 23^2 a fost introdus de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 23^3

(1)Agenţia este condusă de un preşedinte, asimilat din punct de vedere al salarizarii cu funcţia de director general din minister, numit de către ministrul muncii, solidarităţii sociale şi familiei, în condiţiile legii.

(2)Preşedintele reprezintă Agenţia în raporturile cu Guvernul, cu ministerele, cu alte autorităţi ale administraţiei publice, cu organizaţii, precum şi în raporturile cu persoane fizice şi juridice, române sau străine.

(3)În exercitarea atribuţiilor sale preşedintele emite ordine, norme şi instrucţiuni. Ordinele, normele şi instrucţiunile cu caracter normativ se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în condiţiile legii.

(4)Preşedintele este ordonator secundar de credite.

Art. 23^3 a fost introdus de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 23^4

(1)Structura organizatorică a Agenţiei se stabileşte prin Statutul Agenţiei Naţionale pentru Egalitatea de Sanse între Femei şi Bărbaţi, aprobat prin hotărâre a Guvernului.

(2)Coordonarea şi atribuţiile compartimentelor din cadrul Agenţiei se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare, aprobat prin ordin al preşedintelui.

Art. 23^4 a fost introdus de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 23^5

(1)Agenţia se înfiinţează cu data de 1 ianuarie 2005 şi începe sa funcţioneze din data de 1 martie 2005 cu un număr total de 30 de posturi de funcţionari publici şi personal contractual, asigurat prin redistribuire din numărul de posturi aprobat Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei.

(2)Salarizarea personalului din aparatul central al Agenţiei se face în conformitate cu prevederile legale aplicabile personalului din organele de specialitate ale administraţiei publice centrale.

(3)Agenţia coordonează activitatea structurilor specifice pentru egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi, înfiinţate în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 285/2004 privind aplicarea Planului naţional de acţiune pentru egalitatea de sanse între femei şi bărbaţi, în cadrul direcţiilor pentru dialog, familie şi solidaritate socială judeţene şi a municipiului Bucureşti.

Art. 23^5 a fost introdus de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 23^6

(1)Agenţia poate beneficia de donaţii şi sponsorizări în condiţiile legii.

(2)Pentru finanţarea activităţii Agenţiei pot fi utilizate şi fonduri externe rambursabile şi nerambursabile.

Art. 23^6 a fost introdus de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 23^7

Agenţia asigura respectarea şi exercită controlul asupra aplicării prevederilor prezentei legi.

Art. 23^7 a fost introdus de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 23^8

(1)Se înfiinţează Comisia naţionala în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (CONES), a carei activitate este coordonata de preşedintele Agenţiei. CONES preia, de la data constituirii legale, atribuţiile Comisiei consultative interministeriale în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (CODES).

(2)Alte atribuţii ale CONES sunt prevăzute de regulamentul propriu de organizare şi funcţionare elaborat de către Agenţie şi aprobat de CONES şi care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) CONES este alcătuită din reprezentanţi ai ministerelor şi ai altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din subordinea Guvernului sau ai autorităţilor administrative autonome, ai organizaţiilor sindicale şi ai asociaţiilor patronale reprezentative la nivel naţional, precum şi din reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, cu activitate recunoscută în domeniu, desemnaţi prin consens de acestea.

(4)Componenta CONES este propusă de preşedintele Agenţiei, în termen de maximum 30 de zile de la data numirii acestuia, cu consultarea autorităţilor publice, organizaţiilor şi asociaţiilor prevăzute la alin. (3), şi se aproba prin decizie a primului-ministru. CONES este legal constituită la data aprobării de către primul-ministru a componentei acesteia.

(5)CONES asigura coordonarea activităţii comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (COJES).

(6)Reuniunile CONES se desfăşoară trimestrial la sediul Agenţiei. Secretariatul CONES este asigurat de compartimentul desemnat prin ordin al preşedintelui Agenţiei.

Art. 23^8 a fost introdus de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 23^9

În fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti se constituie comisia judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti, în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (COJES) în vederea îndeplinirii prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 285/2004.

Art. 23^9 a fost introdus de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 24

Agenţia asigura respectarea şi exercită controlul asupra aplicării prevederilor prezentei legi în domeniul sau de activitate, prin instituţiile coordonate sau subordonate Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei care au în responsabilitate aplicarea de măsuri de promovare a egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi şi de eliminare a discriminarii directe şi indirecte după criteriul de sex, după cum urmează:

a)Agenţia Naţionala pentru Ocuparea Forţei de Muncă asigura aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în domeniul furnizarii de servicii pentru ocuparea şi formarea profesională de muncă, precum şi în domeniul protecţiei sociale a persoanelor neincadrate în munca;

b)Casa Naţionala de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale asigura aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în domeniul administrării şi gestionării sistemului public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale;

c)Inspecţia Muncii asigura controlul aplicării măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în domeniul stabilirii relaţiilor de muncă şi al securităţii şi sănătăţii în munca;

d)Consiliul Naţional de Formare Profesională a Adulţilor, autoritate administrativă autonomă cu rol consultativ, asigura aplicarea măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în elaborarea politicilor şi strategiilor privind formarea profesională a adulţilor.

Partea introductivă a art. 24 a fost modificată de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 25

Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Muncii, aflate în coordonarea Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, sunt responsabile cu promovarea şi asigurarea egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în domeniile lor specifice de activitate şi pun la dispoziţie datele şi informaţiile pe care le deţin, necesare elaborării strategiilor şi politicilor în domeniu.

Articolul 26

Inspecţia Muncii efectuează controlul aplicării prevederilor prezentei legi, conform art. 24 lit. c), atât în sectorul public, cat şi în cel privat, prin inspectoratele teritoriale de muncă.

Articolul 27

Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, prin inspectoratele şcolare teritoriale, efectuează controlul privind includerea în planurile de învăţământ şi în alte instrumente curriculare, precum şi în activitatea curenta a unităţilor de învăţământ a măsurilor de respectare a principiului egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi.

Articolul 28

Ministerul Sănătăţii, prin direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, exercita controlul aplicării măsurilor de respectare a egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în domeniul sănătăţii, în ceea ce priveşte accesul la serviciile medicale şi calitatea acestora, precum şi sănătatea la locul de muncă.

Articolul 29

Avocatul Poporului colaborează cu Agenţia şi, până la data de 1 martie 2005, cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei pentru soluţionarea plangerilor privind egalitatea de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi, pentru combaterea discriminarii pe bază de sex în domeniile reglementate prin prezenta lege.

Art. 29 a fost modificat de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 30

Institutul Naţional de Statistica sprijină activitatea şi colaborează cu Agenţia şi, până la data de 1 martie 2005, cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei pentru dezvoltarea statisticii de gen şi pentru implementarea în România a indicatorilor de gen promovati de Comisia Europeană.

Art. 30 a fost modificat de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 31

Consiliul Economic şi Social, prin Comisia pentru egalitatea de sanse şi tratament, sprijină, în conformitate cu atribuţiile sale, integrarea principiului egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi în actele normative cu implicaţii asupra vieţii economico-sociale.

Articolul 32

(1)Confederatiile sindicale desemnează, în cadrul organizaţiilor sindicale din unităţi, reprezentanţi cu atribuţii pentru asigurarea respectării egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi la locul de muncă.

(2)Reprezentanţii sindicali desemnaţi primesc de la persoanele care se considera discriminate după criteriul de sex sesizări/reclamaţii, aplica procedurile de solutionare a acestora şi solicita angajatorului rezolvarea cererilor angajaţilor, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1).

(3)În unităţile în care nu exista organizaţie sindicala unul dintre reprezentanţii aleşi ai salariaţilor are atribuţii pentru asigurarea respectării egalităţii de sanse şi tratament între femei şi bărbaţi la locul de muncă.

(4)Opinia reprezentanţilor sindicali din unităţi, cu atribuţii pentru asigurarea respectării egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi la locul de muncă, se menţionează în mod obligatoriu în raportul de control privind respectarea prevederilor prezentei legi.

Alin. (4) al art. 32 a fost introdus de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Capitolul 6Soluţionarea sesizarilor şi reclamatiilor privind discriminarea după criteriul de sex

Titlul cap. 6 a fost modificat de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 33

(1)Angajaţii au dreptul ca în cazul în care se considera discriminati după criteriul de sex sa formuleze sesizări/reclamaţii către angajator sau împotriva lui, dacă acesta este direct implicat, şi să solicite sprijinul organizaţiei sindicale sau al reprezentanţilor salariaţilor din unitate pentru rezolvarea situaţiei la locul de muncă.

(2)În cazul în care aceasta sesizare/reclamaţie nu a fost rezolvată la nivelul angajatorului, prin mediere, persoana angajata care prezintă elemente de fapt ce conduc la prezumţia existenţei unei discriminări directe sau indirecte după criteriul de sex în domeniul muncii, în baza prevederilor prezentei legi, are dreptul sa transmită sesizarea/reclamaţia atât Agenţiei, cat şi sa introducă cerere către instanţa judecătorească competenţa, la secţiile specializate pentru conflicte de muncă şi litigii de muncă ori de asigurări sociale în a căror rază teritorială de competenţa îşi desfăşoară activitatea angajatorul sau făptuitorul ori, după caz, la instanţa de contencios administrativ, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii faptei.

(3)În cazul în care o persoană se considera vătămată în baza prevederilor prezentei legi şi transmite o sesizare/reclamaţie Agenţiei, preşedintele Agenţiei emite, în termen de 3 zile, un aviz consultativ privind oportunitatea sanctionarii faptei de discriminare sesizate, denumit în continuare aviz.

(4)Instanţa judecătorească competenţa potrivit alin. (2), în cazul în care considera necesar în vederea soluţionării cauzei cu care a fost sesizată, poate solicita Agenţiei un raport.

(5)Hotărârea pronunţată de instanţa judecătorească se comunică şi Agenţiei.

(6)Prin cererea introdusă în condiţiile prevăzute la alin. (2) persoana angajata care se considera discriminata după criteriul de sex are dreptul să solicite despăgubiri materiale şi/sau morale, precum şi/sau înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii de la persoana care le-a săvârşit.

Art. 33 a fost modificat de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 34

(1)Persoana care prezintă elemente de fapt ce conduc la prezumţia existenţei unei discriminări directe sau indirecte după criteriul de sex, în alte domenii decât cel al muncii, are dreptul sa introducă cerere către instanţa judecătorească competenţa, potrivit dreptului comun.

(2)Prin cererea introdusă în condiţiile prevăzute la alin. (1) persoana care se considera discriminata după criteriul de sex are dreptul să solicite despăgubiri materiale şi/sau morale, precum şi/sau înlăturarea consecinţelor faptelor discriminatorii de la persoana care le-a săvârşit.

Art. 34 a fost modificat de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Articolul 35

Instanţa judecătorească competenţa sesizată cu un litigiu, în vederea aplicării prevederilor prezentei legi, poate, din oficiu, sa dispună ca persoanele responsabile sa pună capăt situaţiei discriminatorii într-un termen pe care îl stabileşte.

Articolul 36

(1)Instanţa de judecată poate dispune ca persoana vinovata sa plătească despăgubiri persoanei care se considera discriminata după criteriul de sex şi îşi emite pretenţiile în faţa instanţei judecătoreşti, într-un cuantum ce reflecta în mod corespunzător prejudiciul suferit.

(2)Valoarea prejudiciului va fi stabilită de către instanţa potrivit dreptului comun.

Articolul 37

(1)Angajatorul care reintegrează în unitate sau la locul de muncă o persoană, pe baza unei sentinţe judecătoreşti rămase definitive, în temeiul prevederilor prezentei legi, este obligat sa plătească remuneraţia pierdută datorită modificării unilaterale a relaţiilor sau a condiţiilor de muncă, precum şi toate sarcinile de plată către bugetul de stat şi către bugetul asigurărilor sociale de stat, ce le revin atât angajatorului, cat şi angajatului.

(2)Dacă nu este posibila reintegrarea în unitate sau la locul de muncă a persoanei pentru care instanţa judecătorească a decis ca i s-au modificat unilateral şi nejustificat, de către angajator, relaţiile sau condiţiile de muncă, angajatorul va plati angajatului o despăgubire egala cu prejudiciul real suferit de angajat.

(3)Valoarea prejudiciului va fi stabilită potrivit legii.

Articolul 38

(1)Persoanele care se considera discriminate după criteriul de sex pot adresa sesizări/reclamaţii Agenţiei sau pot introduce cereri direct la instanţele judecătoreşti competente.

(2)Sarcina probei revine persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea/reclamaţia sau, după caz, cererea de chemare în judecata, pentru fapte care permit a se prezuma existenta unei discriminări directe sau indirecte, care trebuie să dovedească neincalcarea principiului egalităţii de tratament.

(3)Cererile persoanelor care se considera discriminate după criteriul de sex, adresate instanţelor judecătoreşti competente, sunt scutite de taxa de timbru .

(4)Agenţia, sindicatele, organizaţiile neguvernamentale care urmăresc protecţia drepturilor omului, precum şi alte persoane juridice care au un interes legitim în respectarea principiului egalităţii de sanse şi de tratament între femei şi bărbaţi au, la cererea persoanelor discriminate, calitate procesuala activa în justiţie şi pot asista în cadrul procedurilor administrative aceste persoane.

Art. 38 a fost modificat de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Capitolul 7Sancţiuni

Articolul 39

Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz, a persoanelor vinovate.

Articolul 40

(1)Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă contravenţională de la 15.000.000 lei la 150.000.000 lei încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi (2), art. 10, art. 12 şi ale art. 14-20. (2) Constatarea contravenţiilor prevăzute de prezenta lege se face de către:

a)inspectorii de muncă din cadrul inspectoratelor teritoriale de muncă în a căror rază teritorială se afla sediul sau, după caz, domiciliul angajatorului şi, respectiv, de către personalul împuternicit al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în cazul contravenţiilor constând în încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1), art. 9 alin. (1) şi (2), art. 10 şi ale art. 12;

b)inspectorii din inspectoratele şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, în cazul contravenţiilor constând în încălcarea dispoziţiilor art. 14 şi 15;

c)inspectorii din direcţiile de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti, conform legislaţiei sanitare în vigoare, în cazul contravenţiilor constând în încălcarea dispoziţiilor art. 16 şi 17;

d)personalul împuternicit din cadrul inspectoratelor teritoriale pentru cultura şi culte, Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor sau/şi din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale, în cazul contravenţiilor constând în încălcarea dispoziţiilor art. 18-20. (3) Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor se transmit de îndată Agenţiei, pentru aviz.

(4)Pentru aplicarea sancţiunilor Agenţia transmite avizul, în termenul prevăzut la art. 33 alin. (3), Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminarii.

Alin. (1) al art. 40 a fost modificat de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Partea introductivă a alin. (2) al art. 40 a fost modificată de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Alin. (3) şi (4) ale art. 40 au fost introduse de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Capitolul 8Dispoziţii finale

Articolul 41

Dispoziţiile prezentei legi referitoare la contravenţii se completează cu cele ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Articolul 42

Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Articolul 43

Prezenta lege transpune Directiva Consiliului nr. 76/207/EEC din 9 februarie 1976 pentru implementarea principiului egalităţii de tratament pentru bărbaţi şi femei referitor la accesul la ocupare, pregătire profesională, promovare şi condiţii de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 39 din 14 februarie 1976, cu modificările şi completările aduse prin Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2002/73/CE din 23 septembrie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 269 din 5 octombrie 2002.

Art. 43 a fost introdus de ORDONANTA nr. 84 din 19 august 2004 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 799 din 30 august 2004.

Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi (COJES) se aproba prin hotărâre a Guvernului în termen de 90 de zile de la data constituirii legale a Comisiei naţionale în domeniul egalităţii de sanse între femei şi bărbaţi.

Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 25 martie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE SENATULUI,

PAUL PACURARU

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 25 martie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,

BOGDAN NICULESCU-DUVAZ