Decizie nr. 813 din 3 iulie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihaela Ionescu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Alina Cosette Grecu în Dosarul nr. 3.370/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 1 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.370/299/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Excepţia a fost ridicată de Alina Cosette Grecu într-o cauză având ca obiect o acţiune civilă privind partajarea bunurilor comune.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 sunt neconstituţionale, fiind contrare art. 16 din Constituţie, deoarece, prin poziţia privilegiată pe care o are reclamantul faţă de pârât, se creează o situaţie de inegalitate între părţile participante la procesul civil ce are ca obiect o cerere de partaj, de raport ori de reducţiune. Arată că pârâtul este obligat să plătească o taxă de timbru substanţială pentru a se apăra, astfel încât este limitat în dreptul său de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor sale, fiindu-i îngrădit dreptul recunoscut de art. 21 din Constituţie. Totodată, susţine că sunt încălcate şi prevederile art. 6 paragraful 1 şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, atâta vreme cât, prin obligarea pârâtului de a plăti o taxă de timbru substanţială, deşi nu pretinde nimic de la reclamant, ci doar se apără, se ajunge la o limitare a dreptului la o judecată echitabilă. În acest sens, face referire la decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului Ad't-Mouhoub c/Franţei, potrivit căreia "stabilirea unei sume substanţiale în absenţa unor resurse financiare ale reclamantului reprezintă, practic, privarea sa de dreptul de a se adresa unui judecător".

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că instituirea unei taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face nicio diferenţiere între titularii acesteia, astfel încât nu sunt înfrânte prevederile art. 16 din Constituţie. Consideră că prevederile criticate constituie o măsură de protecţie împotriva eventualelor abuzuri procesuale care ar putea avea loc prin contestarea unor pretenţii întemeiate ale reclamantului şi totodată o aplicare a regulii potrivit căreia cererile adresate instanţei judecătoreşti se timbrează de către titularul acesteia. De asemenea, apreciază că prevederile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, întrucât accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional. În acest sens, arată că dispoziţiile criticate sunt în acord atât cu art. 21 şi 24 din Constituţie, cât şi cu art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Totodată, precizează că stabilirea şi dimensionarea taxelor judiciare de timbru reprezintă atribuţia exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 139 alin. (1) din Constituţie. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 faţă de art. 16 din Constituţie şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, constată că normele supuse controlului de constituţionalitate nu conţin prevederi contrare principiului egalităţii în drepturi. Astfel, dispoziţiile legale indicate nu instituie nici privilegii şi nici discriminări, toate persoanele care promovează un anumit tip de acţiune sau cerere fiind obligate să plătească taxele judiciare de timbru în valoare şi în condiţii identice.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu următorul cuprins:

Acţiunile şi cererile neevaluabile în bani se taxează astfel: [...]

c)cereri pentru stabilirea calităţii de moştenitor, a masei succesorale, cereri de raport, cereri de reducţiune a liberalităţilor şi cereri de partaj - 19 lei

Separat de această taxă, dacă părţile contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor în cadrul cererilor de mai sus, taxa judiciară de timbru se datorează de titularul cererii la valoarea contestată;.

Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie. Totodată, susţine că, prin dispoziţiile de lege criticate, sunt încălcate atât prevederile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil, cât şi prevederile art. 14 referitoare la interzicerea discriminării, din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia, Curtea observă că art. 3 lit. c) alin. (1) din Legea nr. 146/1997 prevede că cererile pentru stabilirea calităţii de moştenitor, a masei succesorale, cererile de raport, cererile de reducţiune a liberalităţilor şi cererile de partaj se taxează cu 19 lei. Totodată, alin. (2) al lit. c) a art. 3 din Legea nr. 146/1997 stabileşte obligaţia de plată a unor taxe de timbru, calculate la valoare, pentru acele părţi care contestă prin cereri bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor, iar nu şi pentru părţile care formulează excepţii şi apărări în legătură cu cererea reclamantului. Acesta este şi principiul general înscris în art. 1 din Legea nr. 146/1997, potrivit căruia numai "acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute de prezenta lege, şi se taxează în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu este evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege".

Curtea constată că, în cauză, autoarea excepţiei, prin formularea cererii reconvenţionale, a urmărit răsturnarea prezumţiei de dobândire în cote egale a bunurilor comune. Astfel, scopul părţii care contestă bunurile de împărţit, valoarea acestora sau drepturile ori mărimea drepturilor coproprietarilor, în cadrul cererilor prevăzute de textul de lege criticat, este valorificarea unui drept propriu, pe cale incidentală, ce excedează unei simple apărări.

Totodată, Curtea reţine că, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 3 lit. c) alin. (2) din Legea nr. 146/1997 s-a pronunţat prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 305 din 10 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 11 august 2003, Decizia nr. 941 din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2007, şi Decizia nr. 724 din 13 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, constatând că acest text de lege este constituţional. Astfel, Curtea a statuat că instituirea unei taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri nu face nici o diferenţiere între contribuabili, astfel încât nu sunt înfrânte prevederile art. 16 din Constituţie şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

În ceea ce priveşte pretinsa contrarietate a textului de lege criticat în raport cu art. 21 din Constituţie, Curtea a statuat, în mod constant, că accesul liber la justiţie nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor.

În virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), potrivit cărora "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice", plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. Echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut (cazul Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, 1985). Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa.

Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 6 paragraful 1 şi ale art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea a reţinut că obligaţia părţilor de a plăti taxe judiciare de timbru stabilite prin lege nu aduce atingere acestor articole, ci, dimpotrivă, creează premise pentru realizarea unui proces echitabil, deoarece taxele judiciare de timbru servesc unei mai bune organizări şi funcţionări a serviciului public de realizare a justiţiei. În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 305 din 10 iulie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 11 august 2003.

În fine, Curtea constată că hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ad't-Mouhoub c/Franţei nu prezintă relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate anterior îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Alina Cosette Grecu în Dosarul nr. 3.370/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof.univ.dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihaela Ionescu