Decizie nr. 59 din 15 ianuarie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Zamfy Modern Conf" - S.R.L. Focşani în Dosarul nr. 195/44/2008 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile art. 44, 56 şi 126 din Constituţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 29 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 195/44/2008, Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Zamfy Modern Conf" - S.R.L. Focşani în cauza ce are ca obiect judecarea cererii formulate de autorul excepţiei pentru anularea unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că art. 27 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 contravine dispoziţiilor art. 44, 56 şi 126 din Constituţie, deoarece textul de lege instituie o procedură prealabilă intentării unui proces în contencios administrativ.

Curtea de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece autoritatea administrativă se substituie instanţei de judecată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că textul de lege nu instituie o procedură prealabilă intentării unui proces în contencios administrativ, ci reglementează răspunderea solidară a anumitor categorii de persoane.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), al art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 27 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. Textul de lege criticat are următoarea redactare:

–Art. 27: "(2) Persoana juridică răspunde solidar cu debitorul declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod sau declarat insolvent dacă, direct ori indirect, controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfăşoară efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi activităţi ca şi debitorul şi dacă este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii:

a)dobândeşte, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puţin jumătate din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;

b)are raporturi comerciale contractuale cu clienţii şi/sau cu furnizorii, alţii decât cei de utilităţi, care, în proporţie de cel puţin jumătate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul;

c)are raporturi de muncă sau civile de prestări de servicii cu cel puţin jumătate dintre angajaţii sau prestatorii de servicii ai debitorului." (3) În înţelesul alin. (2), termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

a)control - majoritatea drepturilor de vot, fie în adunarea generală a asociaţilor unei societăţi comerciale ori a unei asociaţii sau fundaţii, fie în consiliul de administraţie al unei societăţi comerciale ori consiliul director al unei asociaţii sau fundaţii;

b)control indirect - activitatea prin care o persoană exercită controlul prin una sau mai multe persoane."

Autorul excepţiei susţine că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 56 referitor la contribuţii financiare şi art. 126 referitor la instanţele judecătoreşti.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:

Dispoziţiile art. 27 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, instituie răspunderea solidară a persoanei juridice cu debitorul declarat insolvabil sau declarat insolvent, dacă această persoană controlează, este controlată sau se află sub control comun cu debitorul, dacă desfăşoară efectiv aceeaşi activitate sau aceleaşi activităţi ca şi debitorul şi dacă mai este îndeplinită cel puţin una dintre condiţiile enumerate la lit. a)-c) ale textului criticat. Totodată, alin. (3) al aceluiaşi articol din ordonanţă prevede semnificaţia unor termeni şi expresii, şi anume "control" şi "control indirect". Rezultă că aceste prevederi legale nu instituie vreo procedură prealabilă intentării unui proces în contencios administrativ şi nu au nicio legătură cu obligaţia cetăţenilor de a contribui prin taxe şi impozite la cheltuielile publice. În consecinţă, invocarea, în susţinerea excepţiei, a dispoziţiilor art. 56 şi 126 din Constituţie este, sub aspectul criticilor de neconstituţionalitate, irelevantă.

Curtea reţine, totodată, că susţinerile autorului excepţiei referitoare la neconstituţionalitatea prevederilor legale criticate faţă de art. 44 din Constituţie sunt neîntemeiate. Prin Decizia nr. 1.294 din 2 decembrie, 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 866 din 22 decembrie 2008, Curtea a constatat că art. 44 alin. (8) din Constituţie nu este încălcat. Soluţia legislativă prevăzută de art. 27 alin. (2) şi (3) din ordonanţă este justificată de natura deosebită a obligaţiilor fiscale şi de ocrotirea interesului public.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Zamfy Modern Conf" - S.R.L. Focşani în Dosarul nr. 195/44/2008 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta