privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România (actualizată până la data de 7 martie 2011
*)Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 7 martie 2011 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către: HOTĂRÂREA nr. 1.921 din 10 noiembrie 2004; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 86 din 8 noiembrie 2006; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007; LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008; LEGEA nr. 265 din 7 noiembrie 2008; LEGEA nr. 94 din 8 aprilie 2009; LEGEA nr. 222 din 18 noiembrie 2010; LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011.
Conţinutul acestui act nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
(1)Prevederile prezentei legi se aplică oricărui cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, denumită în continuare U.E., al Spaţiului Economic European, denumit în continuare S.E.E., sau al Confederaţiei Elveţiene care doreşte să exercite în România, în mod independent sau ca salariat, o profesie reglementată de legea română.
Alin. (1) al art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011.
(2)Prevederile prezentei legi se aplică, de asemenea, pentru atestarea de către autorităţile române competente a unui titlu oficial de calificare român, eventual completat cu o experienţă profesională sau cu o formare reglementată, în vederea accesului ori exercitării unei profesii reglementate într-un stat membru al U.E., al S.E.E. sau în Confederaţia Elveţiană.
Alin. (2) al art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011.
(3)Prevederile prezentei legi nu se aplică în cazul profesiilor de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist, moaşă, medic veterinar şi arhitect, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (4) şi (5), precum şi a activităţilor prevăzute în anexa nr. 1.
Alin. (3) al art. 1 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(4)Regimul general de recunoaştere prevăzut de dispoziţiile prezentei legi se aplică profesiilor de medic, medic dentist, farmacist, asistent medical generalist, moaşă, medic veterinar şi arhitect, în situaţiile în care solicitantul nu întruneşte, dintr-un motiv specific şi excepţional, condiţiile pentru aplicarea procedurii de recunoaştere automată, după cum urmează:
a)pentru medicii care au o formare de bază, medicii specialişti, asistenţii medicali generalişti, medicii dentişti, medicii dentişti specialişti, medicii veterinari, moaşele, farmaciştii şi arhitecţii, în cazul în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile de practică profesională efectivă şi legală prevăzute de lege, pentru a beneficia de drepturi câştigate;
b)pentru arhitecţi, în cazul în care solicitantul este titularul unei calificări care nu este prevăzută în Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 184/2001
privind organizarea şi exercitarea profesiei de arhitect, republicată, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 267/2006
;
c)pentru medicii, asistenţii medicali generalişti, medicii dentişti, medicii veterinari, moaşele, farmaciştii şi arhitecţii titulari ai unui titlu de calificare specializată, dobândit ulterior formării profesionale care conduce la obţinerea unui titlu de calificare recunoscut automat; sistemul general de recunoaştere a calificărilor profesionale se aplică fără a se aduce atingere prevederilor privind drepturile câştigate şi exclusiv în scopul recunoaşterii specializării în cauză;
d)pentru asistenţii medicali generalişti şi asistenţii medicali specializaţi, titulari ai unui titlu de calificare specializată, dobândit ulterior formării profesionale ce conduce la obţinerea unui titlu de calificare recunoscut automat, atunci când solicitantul doreşte să fie recunoscut în România, unde activităţile profesionale în cauză sunt exercitate de asistenţi medicali specializaţi fără formare profesională de asistent medical generalist;
e)pentru asistenţii medicali specializaţi fără formare profesională de asistent medical generalist, în cazul în care solicitantul doreşte să fie recunoscut în România, unde activităţile profesionale în cauză sunt exercitate de asistenţi medicali generalişti, de asistenţi medicali specializaţi fără formare profesională de asistent medical generalist sau de asistenţi medicali specializaţi, titulari ai unui titlu de calificare specializată, dobândit ulterior unei formări profesionale ce conduce la obţinerea titlurilor de calificare de asistent medical generalist recunoscute automat.
Alin. (4) al art. 1 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(5)Prevederile prezentei legi se aplică cetăţenilor prevăzuţi la alin. (1) şi în situaţia în care sunt titulari ai unui titlu de calificare obţinut pe teritoriul unui stat terţ, dacă titularul său are o experienţă profesională în profesia în cauză de 3 ani pe teritoriul statului membru unde a obţinut recunoaşterea calificărilor profesionale şi doreşte să exercite în România o profesie reglementată.
Alin. (5) al art. 1 a fost introdus de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(1)Activitatea profesională reglementată reprezintă activitatea profesională pentru care accesul sau exercitarea în România este condiţionată, direct sau indirect, în conformitate cu legislaţia română în vigoare, de deţinerea unui document care să ateste nivelul de formare profesională.
(2)Sunt considerate activităţi profesionale reglementate activităţile exercitate cu titlu profesional, dacă utilizarea unui astfel de titlu este rezervată doar titularilor unor documente care atestă nivelul de formare profesională.
(3)Sunt considerate, de asemenea, activităţi profesionale reglementate activităţile desfăşurate de membrii unei organizaţii profesionale, dacă organizaţia respectivă:
a)are ca obiectiv fundamental promovarea şi menţinerea unui nivel ridicat într-un anumit domeniu profesional;
b)este recunoscută prin legea română în vederea realizării acestui obiectiv;
c)eliberează membrilor săi un document care atestă nivelul de formare profesională;
d)impune membrilor săi respectarea unor reguli de conduită profesională elaborate de aceasta;
e)conferă membrilor săi dreptul de a folosi un titlu profesional sau abrevierea acestuia şi de a beneficia de un statut corespunzător nivelului de formare profesională.
(1)Profesia reglementată reprezintă activitatea sau ansamblul de activităţi profesionale reglementate conform legii române, care compun respectiva profesie în România.
(2)Lista profesiilor reglementate în România este prevăzută în anexa nr. 2. (3) Autoritatea competentă reprezintă orice autoritate sau instanţă autorizată în mod special de un stat membru să elibereze ori să primească titluri de calificare sau alte documente ori informaţii, precum şi să primească cereri şi să ia decizii în legătură cu profesiile reglementate din aria lor de competenţă.
(4)În România, autoritatea competentă corespunzătoare fiecărei profesii reglementate este prevăzută în anexa nr. 3. (5) De la data aderării, coordonatorul naţional comunică Comisiei Europene şi statelor membre lista profesiilor reglementate şi autorităţile competente corespunzătoare fiecăreia.
Art. 3 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008, care modifică pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
Experienţa profesională reprezintă exercitarea efectivă şi legală a unei profesii într-un stat membru al U.E., al S.E.E. şi în Confederaţia Elveţiană.
Art. 4 a fost modificat de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011.
Formarea profesională reglementată reprezintă orice formare care, într-un stat membru al U.E., al S.E.E. sau în Confederaţia Elveţiană:
Partea introductivă a art. 5 a fost modificată de pct. 3 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011.
a)este direct orientată spre exercitarea unei anumite profesii şi constă într-un ciclu de studii de învăţământ superior cu o durată minimă de 3 ani sau cu o durată echivalentă în învăţământul fără frecvenţă, efectuat în cadrul unei universităţi sau în cadrul unei instituţii de învăţământ superior ori în cadrul unei alte instituţii de nivel echivalent de pregătire şi, eventual, completat cu o formare profesională, un stagiu profesional sau o practică profesională cerute pe lângă ciclul de studii superioare; structura şi nivelul formării profesionale, ale stagiului profesional sau ale practicii profesionale trebuie să fie determinate de dispoziţiile legale, de reglementare ori administrative ale statului membru în cauză sau să facă obiectul unui control ori al unui consimţământ din partea autorităţii desemnate în acest scop;
b)este orientată specific către exercitarea unei anumite profesii şi constă într-un ciclu de studii completat eventual cu o formare profesională, stagiu profesional sau practică profesională, ale căror structură şi nivel sunt determinate de dispoziţiile legislative din statul membru de origine ori de provenienţă sau care fac obiectul unui control ori al unei aprobări din partea unei autorităţi desemnate în conformitate cu legea statului membru de origine.
(1)Calificări profesionale reprezintă calificările atestate prin:
a)un titlu de calificare;
b)un atestat de competenţă care certifică o formare profesională care nu face obiectul unui certificat sau al unei diplome prevăzute la art. 8, 14 şi 15 ori al unui examen special fără formare prealabilă sau al exercitării cu normă întreagă a profesiei într-un stat membru pe o perioadă de 3 ani consecutivi sau pe o perioadă echivalentă cu normă redusă în decursul ultimilor 10 ani;
c)experienţă profesională.
(2)Prin titlu de calificare se înţelege orice diplomă, certificat şi alt titlu oficial de calificare eliberate de o autoritate a unui stat membru desemnată în temeiul actelor cu putere de lege şi al actelor administrative ale respectivului stat membru şi care certifică formarea profesională obţinută cu preponderenţă în Uniunea Europeană.
(3)Este asimilat unui titlu de calificare orice titlu de formare eliberat de autorităţile unui alt stat decât statele membre, dacă titularul său posedă o experienţă de 3 ani în profesia respectivă, dobândită pe teritoriul unui stat membru, care i-a recunoscut titlul de calificare, şi certificată de acesta.
Art. 5^1 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(1)Platformele comune reprezintă un ansamblu de criterii de calificări profesionale capabile să compenseze diferenţele semnificative constatate între cerinţele de formare ale diferitelor state membre pentru o anumită profesie. Aceste diferenţe semnificative se identifică prin compararea duratelor şi conţinutului formărilor în cel puţin două treimi dintre statele membre, incluzând toate statele membre care reglementează respectiva profesie. Diferenţele de conţinut al formării pot decurge din diferenţe semnificative în ceea ce priveşte exercitarea activităţilor profesionale.
(2)Platformele comune definite la alin. (1) pot fi prezentate Comisiei Europene de către statele membre sau de către asociaţii ori organizaţii profesionale reprezentative la nivel naţional şi european.
(3)Alin. (1) şi (2) nu aduc atingere competenţei autorităţilor române de a stabili calificările profesionale necesare pentru exercitarea profesiilor pe teritoriul lor, precum şi conţinutul şi organizarea sistemelor de educaţie şi formare profesională.
(4)În cazul în care criteriile stabilite într-o măsură adoptată în conformitate cu alin. (2) nu oferă garanţiile adecvate în ceea ce priveşte calificările profesionale, România informează în acest sens Comisia Europeană care, după caz, prezintă un proiect de măsuri conform procedurii stabilite la nivel comunitar.
Alin. (4) al art. 5^2 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008, care modifică pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
Art. 5^2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
În sensul prezentei legi, prin stat membru se înţelege orice stat membru al U.E., alte state membre ale S.E.E. şi Confederaţia Elveţiană.
Art. 6 a fost modificat de pct. 4 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011.
Prevederile prezentului capitol se aplică oricărui cetăţean al unui stat membru al U.E., al S.E.E. sau al Confederaţiei Elveţiene care doreşte să exercite în România, în mod independent ori ca salariat, o profesie reglementată care necesită o diplomă de învăţământ superior cu o durată de cel puţin 3 ani.
Art. 7 a fost modificat de pct. 5 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011.
(1)Diploma, în sensul prevederilor art. 7, reprezintă orice document sau ansamblu de documente atestând nivelul de pregătire, care:
a)a fost eliberat de o autoritate competentă dintr-un stat membru al U.E., al S.E.E. sau din Confederaţia Elveţiană;
Lit. a) a alin. (1) al art. 8 a fost modificată de pct. 6 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011.
b)certifică faptul că titularul a încheiat un ciclu de studii superioare cu o durată minimă de 3 ani sau cu o durată echivalentă în învăţământul fără frecvenţă în cadrul unei universităţi, al unei instituţii de învăţământ superior sau al unei alte instituţii cu nivel similar, parcurgând şi o formare profesională, pe lângă ciclul de studii superioare, dacă în statul membru de origine sau de provenienţă este prevăzută o asemenea cerinţă;
c)atestă faptul că titularul are calificarea profesională necesară pentru a accede la o profesie reglementată ori pentru a o exercita în statul membru de origine sau de provenienţă, dacă pregătirea atestată prin documentele prevăzute a fost obţinută cu preponderenţă în U.E., în S.E.E. sau în Confederaţia Elveţiană ori dacă titularul unor asemenea documente are o experienţă profesională de cel puţin 3 ani, atestată de un stat membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat terţ.
Lit. c) a alin. (1) al art. 8 a fost modificată de pct. 6 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011.
(2)Sunt, de asemenea, considerate diplome orice documente acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, dacă se referă la o pregătire dobândită în cadrul U.E., S.E.E. sau în Confederaţia Elveţiană şi sunt recunoscute de autoritatea competentă din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent celui prevăzut la alin. (1) şi numai dacă conferă aceleaşi drepturi de acces la o profesie reglementată sau de exercitare a acesteia în statul membru de origine sau de provenienţă.
Alin. (2) al art. 8 a fost modificat de pct. 6 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011.
(1)În vederea accesului la o profesie reglementată sau a exercitării acesteia în România, sunt recunoscute, ca şi diplomele prevăzute la art. 8 eliberate în România, diplomele prevăzute la art. 8 obţinute într-un stat membru, care dau dreptul titularului să exercite aceeaşi profesie în statul membru de origine sau de provenienţă.
(2)În vederea accesului la o profesie reglementată sau a exercitării acesteia în România, sunt recunoscute, de asemenea, ca şi diplomele prevăzute la art. 8 eliberate în România, toate diplomele reglementate la art. 14 eliberate într-un stat membru, care dau titularului dreptul de a exercita această profesie în respectivul stat membru. Această dispoziţie nu se aplică în cazul în care accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia este condiţionată, în România, de absolvirea unui ciclu de studii de învăţământ superior cu o durată mai mare de 4 ani.
(3)Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercita în România nu poate fi interzis dacă solicitantul face dovada că a exercitat cu normă întreagă această profesie timp de 2 ani în ultimii 10 ani într-un stat membru în care respectiva profesie nu este reglementată, dacă deţine unul sau mai multe titluri de calificare profesională, în sensul prevederilor art. 8 alin. (1) lit. b), acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, care atestă că s-a pregătit pentru exercitarea acestei profesii.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), autoritatea română competentă nu poate să ceară solicitantului să facă dovada celor 2 ani de experienţă profesională în cazul în care titlul deţinut de solicitant atestă o formare reglementată în sensul art. 5 lit. a).
Abrogat.
Art. 10 a fost abrogat de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(1)Autoritatea română competentă poate cere solicitantului, la alegerea acestuia, să urmeze un stagiu de adaptare care să nu depăşească 3 ani sau să dea o probă de aptitudine, în următoarele cazuri:
a)dacă formarea solicitantului priveşte domenii teoretice sau practice substanţial diferite faţă de cele cerute în România pentru obţinerea diplomei de învăţământ superior, necesară pentru a practica respectiva profesie;
b)dacă profesia respectivă include în România exercitarea uneia sau mai multor activităţi profesionale care nu se regăsesc în cadrul aceleiaşi profesii în statul membru de origine sau de provenienţă al solicitantului şi dacă diferenţa corespunde unei formări specifice cerute în România şi acoperă domenii care diferă substanţial de cele acoperite de diploma deţinută de solicitant.
c)dacă durata formării profesionale a solicitantului este mai scurtă cu cel puţin un an decât cea cerută în România.
Lit. c) a alin. (1) al art. 11 a fost introdusă de pct. 6 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(1^1)Domeniile teoretice şi practice substanţial diferite reprezintă domeniile a căror cunoaştere este esenţială pentru exercitarea profesiei şi în cazul cărora formarea dobândită de către solicitant prezintă diferenţe importante în ceea ce priveşte durata şi conţinutul în raport cu formarea cerută în România.
Alin. (1^1) al art. 11 a fost introdus de pct. 7 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul profesiilor care necesită, conform reglementărilor legislaţiei române, o cunoaştere precisă a dreptului român şi care au ca element esenţial şi constant furnizarea de informaţii şi/sau de asistenţă privind dreptul român, autoritatea română competentă decide dacă solicitantul va urma un stagiu de adaptare sau va trece o probă de aptitudini. Lista profesiilor reglementate în România care necesită cunoaşterea dreptului român este prevăzută în anexa nr. 4. (3) Dacă autoritatea română competentă are în vedere să ceară solicitantului să efectueze un stagiu de adaptare sau să treacă o probă de aptitudini, trebuie mai întâi să verifice, cu respectarea principiului proporţionalităţii, dacă cunoştinţele dobândite de către solicitant pe parcursul experienţei sale profesionale într-un stat membru ori într-un stat terţ acoperă, total sau parţial, diferenţa substanţială menţionată la alin. (1).
Alin. (3) al art. 11 a fost modificat de pct. 8 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(4)Atunci când, pentru o anumită profesie, autorităţile române competente consideră că este necesar să se deroge de la posibilitatea acordată solicitantului de a alege între stagiul de adaptare şi proba de aptitudini în temeiul alin. (1), coordonatorul naţional informează în prealabil celelalte state membre şi Comisia Europeană cu privire la aceasta, furnizând o justificare adecvată pentru derogare.
Alin. (4) al art. 11 a fost introdus de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(5)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), autoritatea română competentă decide dacă solicitantul va urma un stagiu de adaptare sau va trece o probă de aptitudini în următoarele cazuri:
a)pentru situaţiile prevăzute la art. 1 alin. (4) lit. a) şi b);
b)pentru medicii şi medicii dentişti aflaţi în situaţia prevăzută la art. 1 alin. (4) lit. c);
c)pentru asistenţii medicali specializaţi prevăzuţi la art. 1 alin. (4) lit. e), în cazul în care solicitantul doreşte să obţină recunoaşterea calificărilor în România, unde activităţile profesionale în cauză sunt exercitate de asistenţi medicali generalişti sau de asistenţi specializaţi, titulari ai unui titlu de calificare specializată, care au urmat o formare conducând la posesia titlurilor de calificare recunoscute automat;
d)pentru persoanele aflate în situaţia prevăzută la art. 1 alin. (5).
Alin. (5) al art. 11 a fost introdus de pct. 9 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
Prevederile art. 11 alin. (1) nu se aplică în cazul adoptării unei platforme comune definite conform art. 5^2.
Art. 11^1 a fost introdus de pct. 10 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(1)Autoritatea română competentă nu poate, în nici o situaţie, să aplice cumulativ cerinţele prevăzute la art. 10 şi 11. (2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 10 şi 11, autoritatea română competentă poate permite solicitantului, în scopul ameliorării posibilităţilor sale de adaptare la mediul profesional, să urmeze, cu statut de echivalare, acea parte a formării profesionale constituită dintr-o practică profesională, realizată cu asistenţa personalului calificat, pe care nu a urmat-o în statul membru de origine sau de provenienţă.
Evaluarea cunoştinţelor lingvistice nu face parte din procedura de recunoaştere.
Art. 12^1 a fost introdus de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008, care completează art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007, cu pct. 10^1.
Prevederile prezentului capitol se aplică oricărui cetăţean al unui stat membru al U.E., al S.E.E. sau al Confederaţiei Elveţiene care doreşte să exercite în România, în mod independent sau ca salariat, o profesie reglementată pentru care se solicită deţinerea unei diplome, a unui certificat sau atestat de competenţă.
Art. 13 a fost modificat de pct. 7 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011.
(1)Diploma reprezintă orice document sau ansamblu de documente atestând nivelul de formare, care:
a)a fost acordat de o autoritate competentă dintr-un stat membru;
b)certifică faptul că titularul a încheiat:
–fie un ciclu de studii postliceale, cu o durată de cel puţin un an, dar nu mai mare de 3 ani, sau cu o durată echivalentă în învăţământul fără frecvenţă, pentru care una dintre condiţiile de admitere presupune încheierea unui ciclu de studii liceale necesar pentru a avea acces la învăţământul universitar sau superior, parcurgând şi o formare profesională, pe lângă ciclul de studii postliceale, dacă în statul membru de origine sau de provenienţă este prevăzută o asemenea cerinţă;
–fie unul dintre ciclurile de formare profesională prevăzute în anexa nr. 5;
c)atestă faptul că titularul are calificarea profesională necesară pentru a accede la o profesie reglementată ori pentru a o exercita în statul membru de origine sau de provenienţă, dacă formarea profesională atestată de asemenea documente a fost obţinută cu preponderenţă în U.E., în S.E.E. sau în Confederaţia Elveţiană ori în afara spaţiului U.E., al S.E.E. sau al Confederaţiei Elveţiene, însă în unităţi de învăţământ care asigură o formare profesională în conformitate cu legislaţia unui stat membru, ori dacă titularul unor asemenea documente are o experienţă profesională de cel puţin 3 ani, atestată de un stat membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat terţ.
Lit. c) a alin. (1) al art. 14 a fost modificată de pct. 8 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011.
(2)În sensul prezentului articol, sunt considerate diplome orice documente eliberate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, dacă se referă la o formare profesională dobândită în cadrul U.E., al S.E.E. sau al Confederaţiei Elveţiene, sunt recunoscute de autoritatea competentă din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent celor prevăzute la alin. (1) şi conferă aceleaşi drepturi de acces la o profesie reglementată ori de exercitare a acesteia în statul membru de origine sau de provenienţă.
Alin. (2) al art. 14 a fost modificat de pct. 8 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011.
(1)Certificatul reprezintă un document sau un ansamblu de documente atestând nivelul de formare, care:
a)a fost acordat de o autoritate competentă dintr-un stat membru al U.E., al S.E.E. sau din Confederaţia Elveţiană;
Lit. a) a alin. (1) al art. 15 a fost modificată de pct. 9 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011.
b)certifică faptul că titularul, după ce a urmat un ciclu de studii gimnaziale sau liceale ori un ciclu de studii gimnaziale sau liceale cu caracter tehnic ori profesional, a încheiat: fie un ciclu de formare profesională, altul decât cel la care se referă art. 14 alin. (1) lit. b), desfăşurat într-o unitate de învăţământ şi/sau într-o întreprindere, parcurgând, în completare, şi un stagiu ori o perioadă de practică profesională, dacă în statul membru respectiv este prevăzută o asemenea cerinţă, fie un stagiu sau o perioadă de practică profesională;
c)atestă faptul că titularul are calificarea profesională necesară pentru a accede la o profesie reglementată ori pentru a o exercita în statul membru de origine sau de provenienţă, dacă formarea profesională atestată de asemenea documente a fost obţinută cu preponderenţă în U.E., în S.E.E. sau în Confederaţia Elveţiană ori în afara spaţiului U.E., al S.E.E. sau al Confederaţiei Elveţiene, însă în unităţi de învăţământ care asigură o formare profesională în conformitate cu legislaţia unui stat membru, ori dacă titularul unor asemenea documente are o experienţă profesională de cel puţin 2 ani, atestată de un stat membru care i-a recunoscut titlul eliberat de un stat terţ.
Lit. c) a alin. (1) al art. 15 a fost modificată de pct. 9 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011.
(2)În sensul prezentului articol, sunt considerate certificate orice documente acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, dacă se referă la o formare profesională dobândită în cadrul U.E., al S.E.E. sau al Confederaţiei Elveţiene, sunt recunoscute de autoritatea competentă din respectivul stat membru ca având un nivel echivalent celor prevăzute la alin. (1) şi numai dacă conferă aceleaşi drepturi de acces la o profesie reglementată ori de exercitare a acesteia în statul membru de origine sau de provenienţă.
Alin. (2) al art. 15 a fost modificat de pct. 9 al art. unic din LEGEA nr. 9 din 1 martie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 159 din 4 martie 2011.
Atestatul de competenţă reprezintă orice document care:
a)certifică formarea profesională, care nu face parte dintre cele prevăzute la art. 8, 14 şi 15; sau b) este acordat de o autoritate competentă dintr-un stat membru în baza unei aprecieri a calităţilor personale, aptitudinilor sau cunoştinţelor titularului, considerate esenţiale pentru exercitarea unei profesii, fără a solicita dovada unei pregătiri ori formări profesionale prealabile; sau c) atestă exercitarea cu normă întreagă a profesiei timp de 3 ani consecutivi sau într-o perioadă de timp echivalentă, cu normă redusă, timp de 10 ani consecutivi; sau d) certifică o formare generală dobândită la nivelul învăţământului primar sau secundar, care să ateste că titularul acestei formări posedă cunoştinţe generale.
Art. 16 a fost modificat de pct. 11 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(1)În vederea accesului la o profesie reglementată sau a exercitării acesteia în România, vor fi recunoscute, cu aceleaşi efecte ca cele obţinute în România, orice diplomă, certificat sau atestat de competenţă obţinute într-un stat membru, care dau dreptul titularului să exercite aceeaşi profesie în statul membru respectiv.
(2)În sensul alin. (1), profesia pe care solicitantul doreşte să o exercite în România este aceeaşi cu cea pentru care este calificat în statul membru de origine, în cazul în care activităţile respective sunt comparabile.
Alin. (2) al art. 17 a fost introdus de pct. 12 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercita în România, pentru care se solicită deţinerea unei diplome în sensul art. 14, nu poate fi interzis dacă:
a)solicitantul deţine o diplomă în sensul art. 8, eliberată într-un stat membru, care îi permite să acceadă ori să exercite respectiva profesie în statul membru de origine sau de provenienţă;
b)solicitantul posedă o diplomă în sensul art. 14, eliberată de un stat membru, care îi permite să acceadă ori să exercite respectiva profesie în statul membru de origine sau de provenienţă;
c)solicitantul face dovada că a exercitat cu normă întreagă această profesie timp de 2 ani sau cu normă redusă pe durata unei perioade echivalente în ultimii 10 ani într-un stat membru în care respectiva profesie nu este reglementată, deţinând în acest sens unul sau mai multe documente care atestă formarea profesională, acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, care l-a pregătit pentru exercitarea acestei profesii; în acest scop, vor fi luate în considerare fie documentele prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b) prima liniuţă, fie documentele care confirmă o formare profesională reglementată, prevăzută în anexa nr. 6;
d)prin excepţie de la prevederile lit. c), autoritatea română competentă nu poate să ceară solicitantului să facă dovada celor 2 ani de experienţă profesională menţionaţi la lit. c) în cazul în care documentul deţinut de solicitant este acordat la sfârşitul perioadei de formare profesională reglementată în sensul art. 5 lit. b).
(1)Dacă durata formării profesionale a solicitantului este mai scurtă cu cel puţin un an decât cea cerută în România, prevederile art. 10 se aplică în mod corespunzător.
(2)Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică profesiilor prevăzute în anexa nr. 5.
(1)Autoritatea română competentă poate cere solicitantului, la alegerea acestuia, să urmeze un stagiu de adaptare care să nu depăşească 3 ani sau să dea o probă de aptitudine în următoarele cazuri:
a)dacă formarea solicitantului priveşte domenii teoretice şi/sau practice substanţial diferite faţă de cele cerute în România pentru obţinerea unei diplome în sensul art. 8 sau a unei diplome în sensul art. 14, necesară pentru a practica respectiva profesie;
b)dacă profesia respectivă include în România exercitarea uneia sau mai multor activităţi profesionale care nu se regăsesc în cadrul aceleiaşi profesii în statul membru de origine sau de provenienţă al solicitantului şi diferenţa corespunde unei formări specifice cerute în România şi acoperă domenii teoretice şi/sau practice care diferă substanţial de cele acoperite de diploma deţinută de solicitant.
(2)Dacă autoritatea română competentă are în vedere să ceară solicitantului să efectueze un stagiu de adaptare sau să treacă o probă de aptitudini, trebuie mai întâi să verifice dacă cunoştinţele dobândite de către solicitant pe parcursul experienţei sale profesionale acoperă, total sau parţial, diferenţa substanţială prevăzută la alin. (1).
Autoritatea română competentă nu poate, în nici o situaţie, să aplice cumulativ cerinţele prevăzute la art. 19 şi 20.
(1)Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercita în România, pentru care se solicită deţinerea unei diplome în sensul art. 14, nu poate fi interzis dacă:
a)solicitantul posedă un certificat în sensul art. 15, eliberat de un stat membru, care îi permite accesul la respectiva profesie reglementată sau la exercitarea acesteia în statul membru;
b)solicitantul a exercitat cu normă întreagă această profesie timp de 2 ani în ultimii 10 ani într-un stat membru în care respectiva profesie nu este reglementată, deţinând în acest sens unul sau mai multe documente care atestă o formare dintre cele la care se referă art. 15 alin. (1) lit. b), acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru, prin care s-a pregătit pentru exercitarea acestei profesii.
(2)Prevederile art. 18 lit. d) se aplică în mod corespunzător.
(3)Autoritatea română competentă poate totuşi să ceară solicitantului, la alegerea acestuia, să efectueze un stagiu de adaptare de cel mult 3 ani sau să se supună unei probe de aptitudini.
(4)Dacă autoritatea română competentă are în vedere să ceară solicitantului să efectueze un stagiu de adaptare sau să treacă o probă de aptitudini, trebuie mai întâi să verifice dacă cunoştinţele dobândite de către solicitant pe parcursul experienţei sale profesionale acoperă, total sau parţial, diferenţa substanţială dintre diplomă şi certificat.Secţiunea a 4-a Recunoaşterea în cazul în care în România se solicită deţinerea unui certificat
(1)Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercita în România, pentru care se solicită deţinerea unui certificat, nu poate fi interzis dacă survine unul dintre următoarele cazuri:
a)solicitantul posedă o diplomă în sensul art. 8, o diplomă în sensul art. 14 sau un certificat, eliberat de un stat membru, care îi permite să acceadă sau să exercite respectiva profesie în statul membru respectiv;
b)solicitantul a exercitat cu normă întreagă această profesie timp de 2 ani sau cu normă redusă pe durata unei perioade echivalente, în ultimii 10 ani, într-un stat membru în care respectiva profesie nu este reglementată, deţinând în acest sens unul sau mai multe documente care atestă o formare dintre cele prevăzute la art. 14 alin. (1) lit. b) prima liniuţă sau la art. 15 alin. (1) lit. b), acordate de o autoritate competentă dintr-un stat membru şi care l-au pregătit pentru exercitarea acestei profesii; prevederile art. 18 lit. d) se aplică în mod corespunzător;
c)solicitantul nu posedă o diplomă în sensul art. 8, o diplomă în sensul art. 14, un certificat sau alt document care să ateste formarea, însă a exercitat cu normă întreagă această profesie timp de 3 ani consecutivi sau cu normă redusă pe durata unei perioade echivalente, în ultimii 10 ani, într-un stat membru în care respectiva profesie nu este reglementată.
(2)Autoritatea română competentă poate cere solicitantului, la alegerea acestuia, să urmeze un stagiu de adaptare de cel mult 2 ani sau să dea o probă de aptitudine, dacă formarea de care a beneficiat conform alin. (1) lit. a) şi b) cuprinde domenii teoretice şi/sau practice diferite de cele la care se referă certificatul cerut în România sau atunci când există diferenţe în sferele de activitate caracterizate în România printr-o formare specifică, referitoare la domenii teoretice şi/sau practice care diferă substanţial de cele acoperite de documentul solicitantului ce atestă formarea profesională; autoritatea română competentă este obligată în acest caz să verifice dacă cunoştinţele dobândite de solicitant pe parcursul experienţei sale profesionale acoperă, total sau parţial, diferenţele menţionate mai sus.
(3)Prin excepţie de la dispoziţiile alin. (2), în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c) autoritatea română competentă decide dacă solicitantul va urma un stagiu de adaptare de cel mult 2 ani sau va fi supus unei probe de aptitudini.Secţiunea a 5-a Recunoaşterea altor calificări
(1)Dreptul de a accede la o profesie reglementată sau de a o exercita în România, pentru care se solicită deţinerea unui atestat de competenţă, nu poate fi interzis dacă:
a)solicitantul posedă un atestat de competenţă eliberat de un stat membru, care îi permite accesul la respectiva profesie sau la exercitarea acesteia în statul membru şi oferă garanţiile echivalente celor cerute de legea română pentru practicarea profesiei, în special în domeniul sănătăţii, securităţii, protecţiei mediului şi protecţiei consumatorilor;
b)solicitantul face dovada calificărilor dobândite într-un stat membru pentru practicarea respectivei profesii şi oferă garanţiile echivalente celor cerute de legea română pentru practicarea profesiei, în special în domeniul sănătăţii, securităţii, protecţiei mediului şi protecţiei consumatorilor.
(2)Dacă în România accesul la o profesie reglementată sau exercitarea ei este condiţionată doar de deţinerea unui document care atestă educaţia şi confirmă o pregătire generală la nivelul învăţământului primar, gimnazial sau liceal, autoritatea competentă nu poate să refuze unui cetăţean al unui stat membru, pe motivul unor calificări inadecvate, accesul la această profesie sau exercitarea în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români, dacă solicitantul posedă calificări oficiale de nivel corespondent acordate într-un stat membru.
(3)Dacă solicitantul nu posedă atestatul de competenţă sau calificările prevăzute la alin. (1), se vor aplica dispoziţiile legii române care reglementează profesia respectivă.
(1)Se consideră calificare care atestă o formare prevăzută la art. 8, 14, 15 şi 16, inclusiv în ceea ce priveşte nivelul în cauză, orice titlu de calificare sau ansamblu de titluri de calificare care a fost eliberat de o autoritate competentă a unui stat membru, care atestă absolvirea unei formări în cadrul Uniunii Europene, recunoscută de respectivul stat membru ca având nivel echivalent şi care conferă titularului aceleaşi drepturi de acces la o profesie sau de exercitare a acesteia ori care pregăteşte pentru exercitarea respectivei profesii.
(2)Este asimilată titlului de calificare, în aceleaşi condiţii ca cele prevăzute la alin. (1), orice calificare profesională care, fără a îndeplini cerinţele prevăzute de actele cu putere de lege sau de actele administrative ale statului membru de origine pentru accesul la o profesie ori pentru exercitarea unei profesii, conferă titularului său drepturi câştigate în temeiul respectivelor dispoziţii. În special, în cazul în care statul membru de origine ridică nivelul de formare necesar pentru a avea acces la o profesie sau pentru a o exercita, iar o persoană care a urmat o formare anterioară, care nu îndeplineşte cerinţele noii calificări, beneficiază de drepturile câştigate în temeiul actelor cu putere de lege şi al actelor administrative, formarea anterioară este considerată de autorităţile competente române corespunzătoare nivelului noii formări din statul membru de origine.
Art. 24^1 a fost introdus de pct. 13 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(1)Stagiul de adaptare constă în exercitarea unei profesii reglementate în România, însoţit, eventual, de o formare profesională complementară, sub supravegherea unui membru calificat în profesia respectivă; stagiul face obiectul unei evaluări.
(2)Modalităţile de desfăşurare şi evaluare ale stagiului de adaptare sunt stabilite de autoritatea română competentă prevăzută în anexa nr. 3, care trebuie însă să ţină seama de experienţa profesională a solicitantului.
(3)În timpul stagiului de adaptare solicitantul are toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de legea română şi statutul profesional pentru ceilalţi membri ai profesiei respective, inclusiv dreptul de a primi o remuneraţie corespunzătoare activităţii desfăşurate.
(4)Pe parcursul acestui stagiu asistenţa medicală îi este garantată solicitantului în conformitate cu sistemul naţional român de asigurări sociale de sănătate.
(5)Atunci când pentru anumite activităţi profesionale, exercitate în stagiul de adaptare, nu se aplică sistemul naţional de asigurări sociale de sănătate, organizaţia profesională sau instituţia corespunzătoare va adopta măsurile necesare pentru a permite solicitantului să aibă acces pe perioada stagiului de adaptare la asistenţa medicală la care au dreptul ceilalţi membri ai profesiei.
(1)Proba de aptitudini constă într-o examinare a cunoştinţelor profesionale ale solicitantului, organizată de autoritatea română competentă în scopul aprecierii aptitudinii solicitantului de a exercita profesia reglementată în România; proba de aptitudini nu poate include un examen de limbă română.
(2)Autoritatea română competentă stabileşte conţinutul examinării pe baza unei comparaţii între pregătirea cerută în România şi cea pe care o are solicitantul. În acest sens, autoritatea română competentă întocmeşte o listă de discipline teoretice sau practice a căror cunoaştere este esenţială pentru accesul sau exercitarea respectivei profesii în România, iar disciplinele de examen sunt stabilite în fiecare caz în parte prin alegerea de pe această listă a materiilor care nu figurează în documentul deţinut de solicitant.
(3)În toate cazurile proba de aptitudini trebuie să ia în considerare faptul că solicitantul este un profesionist calificat într-un stat membru.
(4)Autoritatea română competentă stabileşte metodologia şi modalităţile particulare de derulare a examinării, corespunzător prevederilor prezentului articol. Pentru evaluarea rezultatelor, autoritatea română competentă numeşte o comisie de evaluare, formată din membri calificaţi ai profesiei respective.
(5)Solicitantul care doreşte să se pregătească pentru susţinerea probei de aptitudini în România informează organizaţia profesională sau instituţia corespunzătoare pentru a putea beneficia de mijloacele de pregătire care există în aceleaşi condiţii cu cele pentru membrii profesiei respective din România.
(1)În cazul în care, în România, accesul la o profesie reglementată necesită îndeplinirea de către solicitant a anumitor condiţii de onorabilitate şi/sau moralitate, accesul la respectiva profesie ori exercitarea acesteia este interzisă falitului fraudulos, celui care a săvârşit o infracţiune sau o greşeală profesională gravă, autoritatea română competentă cerând solicitantului, cetăţean al unui stat membru, să facă dovada îndeplinirii acestor condiţii.
(2)În aceste situaţii, autoritatea română competentă acceptă ca probă suficientă pentru îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) prezentarea de către solicitant a documentelor eliberate în acest scop de autorităţile competente din statul membru de origine sau de provenienţă al acestuia.
(3)Dacă autorităţile competente din statul membru de origine sau de provenienţă nu eliberează aceste documente, ele sunt înlocuite de o declaraţie sub jurământ sau, dacă o asemenea instituţie juridică nu există, de o declaraţie solemnă, certificată, făcută de solicitant în faţa unei autorităţi competente din statul membru de origine sau de provenienţă.
(1)Dacă în România accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia este condiţionată de prezentarea unui document care să ateste sănătatea fizică şi psihică a solicitantului, autoritatea română competentă acceptă ca probă suficientă prezentarea documentului echivalent, solicitat în statul membru de origine sau de provenienţă pentru accesul la respectiva profesie ori pentru exercitarea acesteia.
(2)Dacă în statul membru de origine sau de provenienţă accesul la respectiva profesie ori la exercitarea acesteia nu este condiţionată de îndeplinirea obligaţiilor prevăzute la alin. (1), autoritatea română competentă acceptă prezentarea unui document cu conţinut similar celui cerut în România, eliberat de o autoritate competentă din statul membru de origine sau de provenienţă.
Atunci când, în România, în vederea accesului la o profesie reglementată sau pentru exercitarea acesteia trebuie să fie dovedită capacitatea financiară, autoritatea română competentă consideră atestările eliberate de băncile statului membru de origine sau de provenienţă echivalente cu cele eliberate pe propriul său teritoriu.
Atunci când autoritatea română competentă le cere cetăţenilor români, în vederea accesului la o profesie reglementată sau pentru exercitarea acesteia, dovada că sunt acoperiţi de o asigurare împotriva consecinţelor financiare ale responsabilităţii lor profesionale, autoritatea română competentă acceptă atestatele eliberate de organismele de asigurare ale celorlalte state membre drept echivalente cu cele eliberate pe propriul său teritoriu. Aceste atestate trebuie să precizeze că asigurătorul s-a conformat prevederilor legale şi reglementărilor în vigoare în România în ceea ce priveşte modalităţile şi întinderea garanţiei.
(1)Persoanele care beneficiază de recunoaşterea calificărilor profesionale trebuie să aibă cunoştinţele de limba română în măsura în care sunt necesare exercitării profesiei respective.
(2)Verificarea cunoştinţelor lingvistice de către autorităţile competente trebuie să respecte principiul proporţionalităţii şi să ia în considerare situaţia individuală a solicitantului. În acest scop, se acceptă orice certificat lingvistic sau orice alt mijloc de probă concludent.
Art. 30^1 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008, care modifică pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
Evaluarea cunoştinţelor lingvistice nu face parte din procedura de recunoaştere.
Art. 30^2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008, care modifică pct. 14 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
Autoritatea română competentă acceptă documentele prevăzute la art. 27, 28 şi 30 numai în cazul în care solicitantul prezintă copii legalizate şi traduceri autorizate ale acestora în termen de 3 luni de la data eliberării lor.
În cazul în care, în România, accesul la o profesie reglementată sau exercitarea acesteia este condiţionată de depunerea unui jurământ sau a unei declaraţii solemne, a cărei formulă nu poate fi utilizată de un cetăţean dintr-un stat membru, autoritatea română competentă dispune măsurile necesare pentru ca solicitantul să depună un astfel de jurământ sau declaraţie într-o formă adecvată şi echivalentă.
(1)Dacă solicitantul îndeplineşte condiţiile de acces la o profesie reglementată sau de exercitare a acesteia în România, autoritatea română competentă acordă:
a)dreptul de a utiliza titlul profesional acordat în România care corespunde acestei profesii, precum şi abrevierea acestuia în limba română;
Lit. a) a alin. (1) al art. 33 a fost modificată de pct. 15 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
b)dreptul de a folosi titlul conferit de documentul care atestă formarea solicitantului în statul membru de origine sau de provenienţă, precum şi abrevierea acestuia în limba acelui stat. În acest titlu vor trebui să figureze cel puţin numele şi locul instituţiei sau autorităţii care l-a conferit.
(2)În cazul în care profesia este reglementată în România de către o organizaţie profesională care acordă membrilor săi un titlu profesional, solicitantul, cetăţean al unui stat membru, nu poate folosi acest titlu decât dacă probează apartenenţa la respectiva organizaţie profesională.
(1)Pentru verificarea îndeplinirii de către solicitant, cetăţean al unui stat membru, a condiţiilor cerute de prezenta lege, autoritatea română competentă acceptă ca probă documentele eliberate de autorităţi competente din statele membre.
(2)Pentru a accede la o profesie reglementată sau pentru a o exercita în România, solicitantul trebuie să depună o cerere în acest sens la autoritatea română competentă, care confirmă primirea dosarului solicitantului în termen de o lună de la data primirii sale şi îl informează, după caz, cu privire la lipsa oricărui document. Lista actelor necesare care pot fi solicitate în vederea obţinerii autorizaţiei de exercitare a unei profesii reglementate este prevăzută în anexa nr. 7.
Alin. (2) al art. 34 a fost modificat de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(3)Procedura de examinare a cererii de către autoritatea română competentă trebuie finalizată într-un termen cât mai scurt printr-o decizie motivată. Termenul nu poate fi mai mare de 3 luni de la data prezentării dosarului complet de către persoana interesată, putând fi prelungit cu o lună în cazul aplicării regimului general de recunoaştere a titlurilor de calificare şi al recunoaşterii experienţei profesionale.
Alin. (3) al art. 34 a fost modificat de pct. 16 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(4)Procedura de examinare a cererii se finalizează prin emiterea unei decizii motivate de către autoritatea română competentă, în termenul prevăzut la alin. (3). Această decizie se comunică solicitantului în termen de 15 zile de la emitere şi produce efecte de la data comunicării. Decizia sau absenţa ei poate fi atacată în faţa instanţelor române.
(5)Sub sancţiunea nulităţii, decizia trebuie să cuprindă termenul şi instanţa jurisdicţională unde aceasta poate fi contestată.
(1)Verificarea diplomelor în sensul art. 8, a diplomelor în sensul art. 14, a certificatelor, a atestatelor de competenţă şi a altor titluri de calificare, acordate cetăţenilor statelor membre şi care corespund titlurilor care dau acces în România la exercitarea profesiilor reglementate, în sensul prezentei legi, se face de către autoritatea română competentă.
(2)În cazul în care există dubii asupra acestor documente, autoritatea română competentă poate cere autorităţii competente din statul membru respectiv confirmarea autenticităţii acestor documente.
Cap. IV^1 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(1)Dispoziţiile prezentului capitol se aplică exclusiv prestatorilor care se deplasează în România în scopul exercitării, în mod temporar şi ocazional, a unei profesii reglementate. Caracterul temporar şi ocazional al prestării de servicii se evaluează de la caz la caz, în special în funcţie de durata prestării, frecvenţa, periodicitatea şi continuitatea sa.
Alin. (1) al art. 35^1 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008, care modifică pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(2)Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale ale dreptului comunitar şi art. 35^2 şi 35^3, autorităţile române nu pot restrânge, din motive legate de calificările profesionale, libertatea de a presta servicii pe teritoriul României:
a)în cazul în care prestatorul este stabilit în mod legal într-un stat membru în scopul exercitării acelei profesii, denumit în continuare stat membru de stabilire;
b)în cazul deplasării prestatorului, dacă a exercitat această profesie în statul membru de stabilire pe o perioadă de cel puţin 2 ani în decursul ultimilor 10 ani anteriori prestării, atunci când profesia nu este reglementată în statul respectiv. Condiţia de exercitare a profesiei pe o perioadă de cel puţin 2 ani nu se aplică în cazul în care fie profesia, fie formarea profesională care dă dreptul la exercitarea profesiei este reglementată.
Alin. (2) al art. 35^1 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008, care modifică pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(3)În cazul deplasării prestatorului în România, acesta trebuie să respecte normele de conduită cu caracter profesional, legislativ sau administrativ care sunt direct legate de calificările profesionale, precum definiţia profesiei, utilizarea titlurilor şi abaterile profesionale grave care au o legătură directă şi specifică cu protecţia şi siguranţa consumatorilor, precum şi dispoziţiile disciplinare aplicabile în România profesioniştilor care exercită aceeaşi profesie.
Art. 35^1 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
Autorităţile române exceptează prestatorii de servicii stabiliţi într-un alt stat membru de cerinţele impuse profesioniştilor stabiliţi pe teritoriul său în ceea ce priveşte:
a)autorizarea de către o organizaţie profesională sau un organism profesional, înregistrarea sau afilierea la acestea. Autorităţile române pot solicita fie înregistrarea temporară automată, fie afilierea pro forma la o astfel de organizaţie sau organism profesional, cu condiţia ca aceasta să nu întârzie sau să complice în vreun fel prestarea serviciilor şi să nu atragă cheltuieli suplimentare pentru prestatorul de servicii. O copie a declaraţiei şi, după caz, a reînnoirii menţionate la art. 35^3 alin. (1), însoţite, pentru profesiile care au implicaţii în materie de sănătate sau de siguranţă publică prevăzute la art. 35^4 sau care beneficiază de recunoaştere automată, de o copie a documentelor prevăzute la art. 35^3 alin. (3), sunt trimise de către autoritatea competentă organizaţiei sau organismului profesional competent şi aceasta constituie o înregistrare temporară automată sau o afiliere pro forma în acest scop;
b)înregistrarea la un organism de securitate socială de drept public, în scopul stabilirii, cu un asigurător, a conturilor aferente activităţilor exercitate în beneficiul persoanelor asigurate. Cu toate acestea, prestatorul de servicii informează organismul menţionat la lit. b), în prealabil sau, în cazuri de urgenţă, ulterior, cu privire la serviciile pe care le-a prestat.
Art. 35^2 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(1)Autorităţile competente române solicită ca, atunci când prestatorul se deplasează pentru prima dată dintr-un stat membru în România pentru a furniza servicii, să fie informate în acest sens, în prealabil, printr-o declaraţie scrisă care să cuprindă informaţiile privind acoperirea asigurării sau alte mijloace de protecţie personală ori colectivă privind răspunderea profesională. Declaraţia se reînnoieşte o dată pe an în cazul în care prestatorul intenţionează să furnizeze servicii, temporar sau ocazional, în România, în decursul anului respectiv. Prestatorul poate prezenta această declaraţie prin orice mijloace.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), prin reglementări speciale se poate renunţa la condiţia depunerii declaraţiei
Alin. (2) al art. 35^3 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008, care modifică pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(3)Pentru prima prestare de servicii sau în cazul unei schimbări materiale privind situaţia stabilită în documente, autorităţile competente române solicită ca declaraţia să fie însoţită de următoarele documente:
a)o dovadă a cetăţeniei prestatorului;
b)o atestare care să certifice că titularul este stabilit legal într-un stat membru în scopul exercitării activităţilor în cauză şi că nu îi este interzisă exercitarea acestora, nici măcar temporar, la momentul eliberării atestării;
c)o dovadă a calificărilor profesionale;
d)în cazul prevăzut la art. 35^1 alin. (1) lit. b), dovada, prin orice mijloace, că prestatorul a exercitat activităţile în cauză pe o perioadă de cel puţin 2 ani în decursul ultimilor 10 ani;
e)în ceea ce priveşte profesiile din domeniul securităţii, dovada inexistenţei unor condamnări penale, în cazul în care autorităţile competente solicită aceasta şi cetăţenilor români.
(4)Prin excepţie de la prevederile alin. (3), prin reglementări speciale se poate renunţa în tot sau în parte la solicitarea acestor documente.
Alin. (4) al art. 35^3 a fost modificat de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008, care modifică pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(5)Prestarea serviciilor se realizează cu titlul profesional din statul membru de stabilire, atunci când există un astfel de titlu în respectivul stat membru pentru activitatea profesională în cauză. Acest titlu se indică în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru de stabilire, de o manieră în care să se evite orice confuzie cu titlul profesional din România. În cazul în care nu există un astfel de titlu profesional în statul membru de stabilire, prestatorul indică titlul de calificare în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale respectivului stat membru. Prin excepţie, în cazul profesiilor pentru care se aplică recunoaşterea automată, prestarea serviciilor se realizează cu titlul profesional din România.
Art. 35^3 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(1)În cazul profesiilor reglementate, cu implicaţii în materie de sănătate sau de siguranţă publică, care nu beneficiază de recunoaştere automată, autorităţile competente române vor realiza o verificare a calificărilor profesionale ale prestatorului de servicii, înainte de prima prestare de servicii. O astfel de verificare prealabilă este posibilă numai în cazul în care obiectivul său este să evite daune grave pentru sănătatea sau siguranţa beneficiarului serviciului, ca urmare a lipsei calificării profesionale a prestatorului, şi cu condiţia să nu depăşească ceea ce este necesar în acest scop. Lista profesiilor pentru care se aplică această prevedere este prevăzută de anexa nr. 8. (2) În termen de cel mult o lună de la data primirii declaraţiei şi a documentelor însoţitoare, autoritatea competentă informează prestatorul fie cu privire la decizia de a nu proceda la verificarea calificărilor acestuia, fie cu privire la rezultatul verificării. În cazul întâmpinării unor dificultăţi care ar putea conduce la o întârziere, autoritatea competentă informează prestatorul, în termen de o lună de la primirea declaraţiei şi documentelor, cu privire la motivele întârzierii, precum şi la timpul necesar pentru a ajunge la o decizie, care trebuie luată în termen de două luni de la data primirii documentaţiei complete.
(3)În cazul unei diferenţe semnificative între calificările profesionale ale prestatorului şi formarea cerută în România, în măsura în care această diferenţă este de natură să aducă atingere sănătăţii sau siguranţei publice, autorităţile competente române dau prestatorului posibilitatea de a demonstra că a dobândit cunoştinţele şi competenţele lipsă, în special printr-o probă de aptitudini. În orice caz, prestarea serviciilor trebuie să fie posibilă în termen de o lună de la data deciziei adoptate în concordanţă cu alin. (2).
(4)În lipsa unei reacţii din partea autorităţii competente în termenele stabilite la alineatele anterioare, serviciile pot fi prestate.
(5)În cazul în care calificările au fost verificate în temeiul prezentului articol, serviciile sunt prestate cu titlul profesional din România.
Art. 35^4 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
În cazul în care prestarea se realizează cu titlul profesional din statul membru de stabilire sau cu titlul de calificare al prestatorului de servicii, autorităţile competente române pot solicita prestatorului să furnizeze destinatarului serviciilor următoarele informaţii:
a)în cazul în care prestatorul este înregistrat într-un registru comercial sau într-un alt registru public similar, registrul în care este înregistrat şi numărul de înregistrare ori alte mijloace echivalente de identificare prevăzute în respectivul registru;
b)în cazul în care activitatea face obiectul unui regim de autorizare în statul membru de stabilire, coordonatele autorităţii competente de supraveghere;
c)orice organizaţie profesională sau orice organism similar la care este înregistrat prestatorul;
d)titlul profesional sau, atunci când un astfel de titlu nu există, titlul de calificare a prestatorului şi statul membru în care a fost obţinut;
e)în cazul în care prestatorul este plătitor de TVA, codul de înregistrare atribuit conform art. 153 sau, după caz, art. 153^1 din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, ori codul de înregistrare similar, atribuit de autorităţile competente dintr-un alt stat membru;
f)informaţii privind acoperirea asigurărilor sau alte mijloace de protecţie personală ori colectivă privind responsabilitatea profesională.
Art. 35^5 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(1)Autorităţile competente române pot solicita autorităţilor competente din statul membru de stabilire, pentru fiecare prestare de servicii, orice informaţii relevante privind legalitatea stabilirii şi buna conduită a prestatorului, precum şi absenţa unor sancţiuni disciplinare sau penale cu caracter profesional. Atunci când România este stat membru de origine, autorităţile competente române comunică autorităţilor competente ale statului membru gazdă informaţiile solicitate cu privire la legalitatea stabilirii şi buna conduită a prestatorului, precum şi absenţa unor sancţiuni disciplinare sau penale cu caracter profesional, în conformitate cu art. 37 alin. (4).
(2)În cazul în care prestatorul este membru într-o organizaţie profesională şi în condiţiile respectării depline a dispoziţiilor cu privire la protecţia datelor personale, autorităţile competente din România pot solicita cardul profesional.
(3)Destinatarul unui serviciu poate formula o plângere împotriva prestatorului de servicii, în condiţiile legii române.
(4)Autorităţile competente asigură schimbul tuturor informaţiilor necesare pentru ca plângerea unui destinatar al unui serviciu formulată împotriva unui prestator de servicii să fie tratată în mod corect. Destinatarul este informat cu privire la rezultatul plângerii.
Art. 35^6 a fost introdus de pct. 17 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(1)Cetăţenii români sau cetăţenii unui stat membru, deţinători ai unui titlu oficial de calificare român, care vor să dovedească, pentru a se putea stabili într-un stat membru, că au exercitat efectiv şi legal o profesie reglementată în România în decursul unei anumite perioade, adresează o cerere în acest sens autorităţilor române. Autoritatea română competentă eliberează solicitantului o adeverinţă, care reprezintă o dovadă suficientă a acestui fapt.
(2)Autorităţile române competente prevăzute în anexa nr. 3, în temeiul prevederilor art. 1 alin. (2), atestă faptul că un titlu de calificare român, obţinut de cetăţenii români sau de cetăţenii altui stat membru, îndeplineşte condiţiile pentru a le permite accesul la exercitarea unei profesii reglementate în România. Această atestare se bazează pe documentele de formare profesională eliberate de conducerea universităţilor, a instituţiilor de învăţământ superior, a altor unităţi de învăţământ sau autorităţi competente.
(1)Autorităţile române competente prevăzute în anexa nr. 3 vor lua măsurile necesare pentru aplicarea prezentei legi, informând în acest sens Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, desemnat coordonator naţional*).
Alin. (1) al art. 37 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008, care modifică pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
*)NOTA C.T.C.E. S.A. Piatra-Neamţ:
Conform art. II din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008, obligaţia prevăzută la art. 37 alin. (1) din Legea nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se îndeplineşte în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2)Autorităţile române prevăzute în anexa nr. 3 fac parte din Sistemul informatic pentru piaţă internă - IMI - şi duc la îndeplinire obligaţiile prevăzute în acest sens. Sistemul informatic pentru piaţă internă reprezintă mecanismul de cooperare administrativă creat, la nivel european, în domeniul pieţei interne, aplicabil în cadrul procedurii de recunoaştere a calificărilor profesionale.
Alin. (2) al art. 37 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008, care modifică pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(3)Autorităţile competente din România şi din statele membre fac schimb de informaţii privind sancţiunile disciplinare sau penale care au fost aplicate ori privind alte fapte specifice grave care pot avea consecinţe asupra exercitării activităţilor specifice, cu respectarea legislaţiei privind protecţia datelor cu caracter personal şi cu respectarea obligaţiei de confidenţialitate.
(4)Autorităţile competente române, atunci când România este stat membru de origine, examinează veridicitatea faptelor şi decid cu privire la natura şi amploarea investigaţiilor pe care trebuie să le realizeze şi comunică statului membru gazdă concluziile rezultate din informaţiile transmise.
(5)Autorităţile competente din România şi din celelalte state membre, organismele şi alte persoane juridice asigură confidenţialitatea informaţiilor transmise
Art. 37 a fost modificat de pct. 18 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
(1)Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor este punct de contact pentru furnizarea de informaţii privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi pentru sprijinirea cetăţenilor în realizarea drepturilor conferite de legislaţia română în domeniu.
(2)Centrul Naţional de Recunoaştere şi Echivalare a Diplomelor colaborează cu celelalte puncte de contact şi autorităţi competente din statele membre.
Art. 37^1 a fost introdus de pct. 19 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
Anexele nr. 1-8 fac parte integrantă din prezenta lege.
Art. 38 a fost modificat de pct. 20 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007.
Anexele pot fi modificate sau completate prin hotărâre a Guvernului.
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 11 martie 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VĂCĂROIU
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 4 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
VALER DORNEANU
Bucureşti, 25 mai 2004.
Nr. 200.
LISTA
activităţilor care nu intră sub incidenţa prezentei legi
1.activităţile persoanelor independente care lucrează în industria producătoare şi cea prelucrătoare (industrie şi industria meşteşugărească);
2.activităţile persoanelor independente care lucrează în industria alimentară şi cea a băuturilor;
3.activităţile în domeniul comerţului cu ridicata;
4.activităţile intermediarilor din comerţ, industrie şi industria meşteşugărească;
5.activităţile persoanelor independente care lucrează în domeniul comerţului cu amănuntul;
6.activităţile persoanelor independente care lucrează în domeniul comerţului cu ridicata al cărbunelui şi activităţi ale intermediarilor din domeniul comerţului cu cărbune;
7.activităţile persoanelor independente şi ale intermediarilor care lucrează în domeniul comerţului şi al distribuţiei de produse toxice; activităţile, comerţul şi distribuţia de produse toxice, activităţile care implică utilizarea profesională a acestor produse, inclusiv activităţile intermediarilor;
8.activităţile persoanelor independente care lucrează în sectorul de servicii personale: restaurante, cafenele, taverne şi alte locuri unde se serveşte mâncare şi unde se consumă băuturi, hoteluri, case de locuit, campinguri şi alte spaţii de cazare;
9.activităţile de agent de asigurări şi de broker de asigurări;
10.activităţile persoanelor independente care lucrează în domeniul anumitor servicii auxiliare domeniilor transporturilor şi agenţiilor de turism;
11.servicii de coafură;
12.activităţile itinerante.
Anexa 1 a fost înlocuită cu anexa 1 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007, conform pct. 21 al art. I din acelaşi act normativ.
LISTA
profesiilor reglementate în România
A. Profesiile reglementate care necesită cel puţin 3 ani de studii superioare (diplomă a unei universităţi sau a unui colegiu universitar):
a)auditor financiar;
b)avocat;
c)consilier în proprietate industrială;
d)expert contabil;
e)contabil autorizat;
f)consultant fiscal;
g)cadru didactic (în învăţământul superior şi preuniversitar);
h)profesii în domeniul transporturilor aeriene, maritime, fluviale şi rutiere: comandant, ofiţer punte secund, ofiţer punte, şef mecanic, ofiţer mecanic secund, ofiţer mecanic, şef electrician maritim, ofiţer electrician maritim, pilot de mare largă, pilot maritim, pilot maritim aspirant, meteorolog, meteorolog aeronautic, prognozist, personal aeronautic pentru protecţia navigaţiei aeriene şi telecomunicaţiei (PNA-TC), inginer de recepţie şi control aeronave, inginer de recepţie şi mijloace PNA-TC, profesor de legislaţie rutieră, inspector ITP, lector pentru pregătirea şi perfecţionarea profesională a personalului de specialitate din domeniul transporturilor rutiere, auditor de siguranţă rutieră, auditor de securitate a aviaţiei civile;
Lit. h) a lit. A a fost modificată de art. 10 din LEGEA nr. 94 din 8 aprilie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 250 din 15 aprilie 2009.
i)profesii în domeniul construcţiilor: verificator de proiect atestat, expert tehnic atestat, responsabil tehnic cu execuţia, auditor energetic pentru clădiri;
j)urbanist;
k)practician în insolvenţă;
l)restaurator;
m)traducător/interpret autorizat;
n)psiholog;
o)biochimist, biolog şi chimist în sistemul sanitar;
p)asistent medical;
q)tehnician dentar;
r)inspector protecţia muncii;
s)asistent social; ş) asistent veterinar;
t)consilier juridic; ţ) consilier de probaţiune;
u)expert tehnic judiciar;
v)expert criminalist;
w)mediator;
x)arhivist.
y)profesii în domeniul cadastrului, cartografiei, topografiei şi geodeziei: inginer geodez, inginer cadastru, inginer topograf, inginer cartograf, inginer topograf minier, subinginer geodez, subinginer cadastru, subinginer topograf, subinginer cartograf, subinginer topograf minier, ofiţer topograf, ofiţer artilerie (cu adeverinţă de echivalare a studiilor în domeniul topografiei şi cadastrului funciar), ofiţer cartograf, geograf cu specializarea cartografie;
Lit. y) a pct. A din anexa 2 a fost modificată de pct. 1 al art. unic din LEGEA nr. 222 din 18 noiembrie 2010 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 775 din 19 noiembrie 2010.
z)interpret limbaj mimico-gestual.
Lit. z) a pct. A din anexa 2 a fost introdusă de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008.
B. Profesiile reglementate pentru care durata de studii este inferioară duratei de 3 ani de studii superioare:
a)profesii în domeniul transporturilor aeriene, maritime, fluviale, rutiere şi feroviare: controlor trafic aerian dirijare, controlor trafic aerian informare, personal tehnic aeronautic, navigator aerian, mecanic navigant, operator radio navigant, însoţitor de bord, pilot avion, pilot elicopter, dispecer operaţiuni de zbor, responsabil radiocomunicaţii, pilot planor, pilot balon liber, meteorolog aeronautic tehnician, personal aeronautic pentru protecţia navigaţiei aeriene şi telecomunicaţii aeronautice PNA-TC, căpitan maritim portuar, ofiţer punte maritim portuar, şef mecanic maritim portuar, ofiţer mecanic maritim portuar, ofiţer electrician maritim portuar, ofiţer punte maritim aspirant, ofiţer mecanic maritim aspirant, ofiţer electrician maritim aspirant, timonier, motorist, marinar, şef de echipaj maritim, conducător de şalupă maritimă, electrician de bord maritim, fitter, pompagiu, marinar, căpitan fluvial categoria A, căpitan fluvial categoria B, timonier fluvial, şef mecanic fluvial, mecanic, conducător de şalupă fluvială, şef de echipaj fluvial, marinar, marinar stagiar, mecanic stagiar, electrician de bord, persoană desemnată să conducă permanent şi efectiv activitatea de transport rutier, consilier de siguranţă pentru transportul rutier al mărfurilor periculoase, conducător de autovehicule care transportă mărfuri periculoase, conducător auto care efectuează transport rutier de mărfuri cu vehicule a căror masă maximă autorizată este mai mare de 3,5 tone, conducător auto care efectuează transport rutier public de persoane, conducător auto care efectuează transport rutier cu vehicule având mase şi/sau dimensiuni de gabarit depăşite, conducător auto care efectuează transport rutier în regim de taxi, instructor de conducere auto, mecanic locomotivă, dispecer de trafic;
b)ghid de turism;
c)detectiv particular; agent de pază, control acces, ordine şi intervenţie; agent de protecţie, însoţire şi gardare persoane fizice şi valori; tehnician pentru sistemele de detecţie, supraveghere video şi de monitorizare, control acces şi comunicaţii; operator dispecer sisteme de monitorizare şi pentru aparatură de control; conducător societate de pază şi protecţie; conducător societate de instalare sisteme de alarmă; instructor în poligonul de tir; artificier; pirotehnist pentru focuri de artificii;
Lit. c) a pct. B din anexa 2 a fost modificată de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008.
d)salvator montan;
e)tehnician veterinar;
f)asistent personal profesionist, asistent personal, asistent maternal;
g)asistent medical;
h)arhivar.
i)profesii în domeniul cadastrului, cartografiei, topografiei şi geodeziei: tehnician cadastru, tehnician topograf, tehnician cartograf, tehnician topograf minier;
Lit. i) a pct. B din anexa 2 a fost modificată de pct. 2 al art. unic din LEGEA nr. 222 din 18 noiembrie 2010 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 775 din 19 noiembrie 2010.
j)interpret limbaj specific persoanei cu surdocecitate.
Lit. j) a pct. B din anexa 2 a fost introdusă de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008.
Anexa 2 a fost înlocuită cu anexa 2 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007, conform pct. 21 al art. I din acelaşi act normativ.
LISTA
autorităţilor competente corespunzătoare fiecărei profesii reglementate în România
A. Profesiile reglementate care necesită cel puţin 3 ani de studii superioare (diplomă a unei universităţi sau a unui colegiu universitar):
a)Camera Auditorilor Financiari din România - auditor financiar;
b)Uniunea Naţională a Barourilor din România - avocat;
c)Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci - consilier în proprietate industrială;
d)Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi - expert contabil;
e)Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi - contabil autorizat;
f)Camera Consultanţilor Fiscali - consultant fiscal;
Lit. f) a pct. A din anexa 3 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008.
g)Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului - cadru didactic (învăţământ preuniversitar şi superior);
h)Ministerul Transporturilor şi autorităţile din domeniul de referinţă - profesii în domeniul transporturilor aeriene, maritime, fluviale şi rutiere;
i)Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Locuinţelor - verificator de proiect atestat, expert tehnic atestat şi responsabil tehnic cu execuţia, auditor energetic pentru clădiri;
j)Registrul Urbaniştilor din România - urbanist;
k)Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România - practician în insolvenţă;
l)Oficiul Naţional al Monumentelor Istorice - restaurator;
m)Ministerul Justiţiei - traducător/interpret autorizat;
n)Colegiul Psihologilor din România - psiholog;
o)Ordinul Biochimiştilor, Biologilor şi Chimiştilor în Sistemul Sanitar din România - biochimist, biolog şi chimist în sistemul sanitar;
p)Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România - asistent medical;
q)Ordinul Tehnicienilor Dentari din România - tehnician dentar;
r)Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse - inspector protecţia muncii;
s)Colegiul Naţional al Asistenţilor Sociali - asistent social;
Lit. s) a pct. A din anexa 3 a fost modificată de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008.
ş) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - asistent veterinar;
t)Ministerul Justiţiei - consilier juridic; ţ) Ministerul Justiţiei - consilier de probaţiune;
u)Ministerul Justiţiei - expert tehnic judiciar;
v)Ministerul Justiţiei - expert criminalist;
w)Consiliul de mediere - mediator;
x)Ministerul Internelor şi Reformei Administrative - Arhivele Naţionale - arhivist.
y)Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară - profesii în domeniul cadastrului, cartografiei, topografiei şi geodeziei;
Lit. y) a pct. A din anexa 3 a fost modificată de pct. 3 al art. unic din LEGEA nr. 222 din 18 noiembrie 2010 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 775 din 19 noiembrie 2010.
z)Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap - interpret limbaj mimico-gestual.
Lit. z) a pct. A din anexa 3 a fost introdusă de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008.
B. Profesiile reglementate pentru care durata de studii este inferioară duratei de 3 ani de studii superioare:
a)Ministerul Transporturilor şi autorităţile din domeniul de referinţă - profesii în domeniul transporturilor aeriene, maritime, fluviale, rutiere şi feroviare;
b)Ministerul pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii, Comerţ, Turism şi Profesii Liberale - ghid de turism;
c)Ministerul Internelor şi Reformei Administrative - Inspectoratul General al Poliţiei Române - detectiv particular; agent de pază, control acces, ordine şi intervenţie; agent de protecţie, însoţire şi gardare persoane fizice şi valori; conducător societate de pază şi protecţie; conducător societate de instalare sisteme de alarmă, tehnician pentru sistemele de detecţie, supraveghere video şi de monitorizare, control acces şi comunicaţii; operator dispecer sisteme de monitorizare şi pentru aparatură de control; instructor în poligonul de tir; artificier; pirotehnist pentru focuri de artificii;
Lit. c) a pct. B din anexa 3 a fost modificată de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008.
d)Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România - salvator montan;
e)Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - tehnician veterinar;
f)Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse - asistent personal profesionist, asistent personal, asistent maternal;
g)Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din România - asistent medical;
h)Ministerul Internelor şi Reformei Administrative - Arhivele Naţionale - arhivar.
i)Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară - profesii în domeniul cadastrului, cartografiei, topografiei şi geodeziei;
Lit. i) a pct. B din anexa 3 a fost modificată de pct. 4 al art. unic din LEGEA nr. 222 din 18 noiembrie 2010 publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 775 din 19 noiembrie 2010.
j)Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap - interpret limbaj specific persoanei cu surdocecitate.
Lit. j) a pct. B din anexa 3 a fost introdusă de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 117 din 27 mai 2008, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 410 din 2 iunie 2008.
Anexa 3 a fost înlocuită cu anexa 3 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007, conform pct. 21 al art. I din acelaşi act normativ.
LISTA
profesiilor reglementate în România care necesită cunoaşterea dreptului român
a)auditor financiar;
b)consultant fiscal;
c)avocat;
d)expert contabil şi contabil autorizat;
e)consilier juridic.
Anexa 4 a fost înlocuită cu anexa 4 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007, conform pct. 21 al art. I din acelaşi act normativ.
LISTA
ciclurilor de formare profesională care au structură specială în sensul art. 14 alin. (1) lit. b) din lege
1.Domeniul paramedical şi sociopedagogic
În Germania:
A. formare pentru:
a)asistent(ă) de pediatrie (Kinderkrankenschwester /Kinderkrankenpfleger);
b)fizioterapeut [Krankengymnast(in)/Physiotherapeut(in)];
c)ergotherapeute/therapeute du travail (Beschaftigungs- und Arbeitstherapeut/Ergotherapeut), (ergoterapeut, terapeut ocupaţional);
d)logoped (Logopadet/Logopadin);
e)ortoptist [Orthoptist(in)];
f)educator autorizat [Staatlich anerkannte(r) Erzieher(in)];
g)educator terapeut autorizat [Staatlich anerkannte(r) Heilpadagoge(-in)];
h)asistent medical de laborator [medizinisch-technische(r) Laboratoriums-Assistent(in)];
i)asistent medical în domeniul radiologiei [medizinisch-technische( r) Radiologie-Assistent(in)];
j)asistent medical pentru diagnosticare funcţională [medizinischtechnische( r) Assistent(in) fur Funktions-diagnostik];
k)asistent tehnician veterinar [Veterinarmedizinisch-technische( r) Assistent(in)];
l)dietetician [Diatassistent(in)];
m)tehnician farmacist (Pharmazieingenieur), formare anterioară datei de 31 martie 1994 în fosta Republică Democrată Germană sau în teritoriile noilor landuri;
n)asistent psihiatru [psychiatrische(r) Krankenschwester/ Krankenpfleger];
o)logoterapeut [Sprachtherapeut(in)].
În Italia:
A. formare pentru:
a)tehnician dentar (odontotecnico);
b)optician (ottico).
În Luxemburg:
A. formare pentru:
a)asistent tehnic medical în domeniul radiologiei [assistant(e) technique medical(e) en radiologie];
b)asistent medical de laborator [assistant(e) technique medical(e) de laboratoire];
c)asistent(ă) de psihiatrie (infirmier/iere psychiatrique);
d)asistent tehnic medical în domeniul chirurgiei (assistant(e) technique medical(e) en chirurgie];
e)asistent de puericultură (infirmier/iere puericulteur/trice);
f)asistent de anestezie (infirmier/iere anesthesiste);
g)maseur/maseuză calificată [masseur/euse dipl(o) me(e)];
h)educator/educatoare (educateur/trice).
În Olanda:
formare pentru:
A. asistent veterinar (dierenartassistent)
care reprezintă cicluri de educaţie şi formare având o durată totală de cel puţin 13 ani, ce cuprind:
a)fie cel puţin 3 ani de formare profesională într-o şcoală specializată, care se încheie cu un examen, completată eventual de un ciclu de specializare de un an sau 2, care se încheie cu un examen;
b)fie cel puţin 2 ani şi jumătate de formare profesională într-o şcoală specializată, care se încheie cu un examen şi completaţi cu o experienţă profesională de cel puţin 6 luni sau de un stagiu profesional de cel puţin 6 luni într-o instituţie autorizată;
c)fie cel puţin 2 ani de formare profesională într-o şcoală specializată, care se încheie cu un examen şi completaţi cu o experienţă profesională de cel puţin un an sau de un stagiu profesional de cel puţin un an într-o instituţie autorizată;
d)fie, în cazul asistentului veterinar (dierenartassistent) din Olanda, 3 ani de formare profesională într-o şcoală de specialitate (programul MBO) sau alternativ 3 ani de formare profesională, în conformitate cu sistemul dual de ucenicie (LLW), ambele finalizate cu un examen.
În Austria:
a)formarea de bază specifică în domeniul pediatric (spezielle Grundausbildung in der Kinder- und Jugendlichenpflege);
b)formarea de bază specifică asistenţilor în domeniul psihiatric (spezielle Grundausbildung in der psychiatrischen Gesundheits-und Krankenpflege);
c)optician specializat în lentile de contact (Kontaktlinsenoptiker);
d)pedichiurist (Fusspfleger);
e)audioprotezist (HţrgerΣteakustiker);
f)drogist (Drogist),
care reprezintă un ciclu de studii sau de formare cu o durată totală de cel puţin 14 ani, din care o formare de cel puţin 5 ani în cadrul unei formări structurale subdivizate, pe de o parte, într-o ucenicie de cel puţin 3 ani, cuprinzând o formare parţial dobândită la locul de muncă şi parţial efectuată într-o instituţie de învăţământ profesional şi, pe de altă parte, o perioadă de stagiu şi de formare finalizată printr-un examen profesional care conferă dreptul de exercitare a profesiei şi de a forma ucenici;
g)maseur (Masseur),
care reprezintă un ciclu de studii şi de formare cu o durată totală de cel puţin 14 ani, din care o formare de cel puţin 5 ani în cadrul unei formări structurale, cuprinzând şi o ucenicie de 2 ani, o perioadă de stagiu şi de formare de 2 ani şi o formare de un an, finalizată printr-un examen profesional care îi conferă dreptul de exercitare a profesiei şi de formare de ucenici;
h)educator în instituţii preşcolare [Kindergartner(in)];
i)educator (Erzieher),
care reprezintă un ciclu de studii şi de formare cu o durată totală de cel puţin 13 ani, din care o formare profesională de 5 ani într-o şcoală specializată, finalizată printr-un examen.
În Republica Cehă:
A. formare pentru:
a)asistent de îngrijiri de sănătate (zdravotnicky asistent), care reprezintă o formare cu o durată totală de cel puţin 13 ani, dintre care cel puţin 8 ani de formare iniţială şi 4 ani de formare profesională într-o instituţie de învăţământ secundar medical, finalizată cu un examen, respectiv "maturitni zkouska";
b)asistent nutriţionist (nutricni asistent), care reprezintă o formare cu o durată totală de cel puţin 13 ani, dintre care cel puţin 8 ani de formare iniţială şi 4 ani de formare profesională într-o instituţie de învăţământ secundar medical, finalizată cu un examen, respectiv "maturitni zkouska".
În Cipru:
A. formare pentru:
a)tehnician dentar (*), care reprezintă o formare cu o durată totală de cel puţin 14 ani, dintre care cel puţin 6 ani de formare iniţială, 6 ani de învăţământ secundar şi 2 ani de învăţământ postliceal profesional, urmată de un an de experienţă profesională;
b)optician (*), care reprezintă o formare cu o durată totală de cel puţin 14 ani, dintre care cel puţin 6 ani de formare iniţială, 6 ani de învăţământ secundar şi 2 ani de învăţământ postliceal, urmată de un an de experienţă profesională.
NOTA(CTCE)
Textul în limba greacă se găseşte în Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 706 din 18 octombrie 2007 la pagina 9, a se vedea imaginea asociată.
În Letonia:
A. formare pentru:
a)asistent dentar (zobarstniecibas masa), care reprezintă o formare cu o durată totală de cel puţin 13 ani, dintre care cel puţin 10 ani de învăţământ general şi 2 ani de formare profesională într-o instituţie de învăţământ medical, urmată de 3 ani de experienţă profesională finalizaţi cu un examen de obţinere a unui certificat de specializare;
b)asistent de laborator de analize biomedicale (biomedicinas laborants), care reprezintă o formare cu o durată totală de cel puţin 12 ani, dintre care cel puţin 10 ani de învăţământ general şi 2 ani de formare profesională într-o instituţie de învăţământ medical, urmată de 2 ani de experienţă profesională finalizaţi cu un examen de obţinere a unui certificat de specializare;
c)tehnician dentar (zobu tehnikis), care reprezintă o formare cu o durată totală de cel puţin 12 ani, dintre care cel puţin 10 ani de învăţământ general şi 2 ani de formare profesională într-o instituţie de învăţământ medical, urmată de 2 ani de experienţă profesională finalizaţi cu un examen de obţinere a unui certificat de specializare;
d)asistent fiziokinoterapeut (fizioterapeita asistents), care reprezintă o formare cu o durată totală de cel puţin 13 ani, dintre care cel puţin 10 ani de învăţământ general şi 3 ani de formare profesională într-o instituţie de învăţământ medical, urmată de 2 ani de experienţă profesională finalizaţi cu un examen de obţinere a unui certificat de specializare.
În Slovacia:
A. formare pentru:
a)profesor de dans în şcolile de învăţământ artistic (ucitel v tanecnom odbore na zakladnych umeleckych skolach), care reprezintă o formare cu o durată totală de cel puţin 14 ani şi jumătate, dintre care 8 ani de formare iniţială, 4 ani de studii într-o instituţie de învăţământ secundar specializat şi o formare de 5 semestre în pedagogia dansului;
b)educator în instituţiile de învăţământ specializat şi în centrele de acordare de servicii sociale (vychovavatel v specialnych vychovnych zariadeniach a v zariadeniach socialnych sluzieb), care reprezintă o formare cu o durată totală de cel puţin 14 ani, dintre care 8 până la 9 ani de formare iniţială, 4 ani de studiu într-o instituţie de învăţământ secundar specializat în pedagogie sau într-o altă instituţie de învăţământ secundar şi 2 ani de studii complementare de pedagogie fără frecvenţă.
2.Domeniul meşterilor artizani (Meşter/Meister/Maître) care se referă la cicluri de educaţie şi formare privind activităţi care nu sunt incluse în lista activităţilor menţionate în anexa nr. 1
În Danemarca:
A. formare pentru:
a)optician (optometrist);
Acest ciclu are o durată totală de 14 ani, inclusiv 5 ani de formare profesională, dintre care 2 ani şi jumătate pentru formare teoretică oferită de instituţia de formare profesională şi 2 ani şi jumătate pentru formare practică efectuată la locul de muncă, care se încheie cu un examen privind domeniul respectiv şi care conferă dreptul de a folosi titlul de "Meşter";
b)ortopedist, tehnician ortoped (ortopaedimekaniker);
Acest ciclu are o durată totală de 12,5 ani, inclusiv 3 ani şi jumătate de formare profesională, dintre care 6 luni pentru formare teoretică oferită de instituţia de formare profesională şi 3 ani pentru formare practică efectuată la locul de muncă, care se încheie cu un examen privind domeniul respectiv şi care conferă dreptul de a folosi titlul de "Meşter";
c)cizmar ortoped (ortopaediskomager);
Acest ciclu are o durată totală de 13,5 ani, inclusiv 4 ani şi jumătate de formare profesională, dintre care 2 ani pentru formare teoretică oferită de instituţia de formare profesională şi 2 ani şi jumătate pentru formare practică efectuată la locul de muncă, care se încheie cu un examen privind domeniul respectiv şi care conferă dreptul de a folosi titlul de "Meşter".
În Germania:
A. formare pentru:
a)optician (Augenoptiker);
b)tehnician dentar (Zahntechniker);
c)asistent bandagist (Bandagist);
d)audioprotezist (Hoergeraete-Akustiker);
e)tehnician ortopedist (Orthopaediemechaniker);
f)cizmar ortopedist (Orthopaedieschuhmacher).
În Luxemburg:
A. formare pentru:
a)optician (opticien);
b)tehnician dentar (mecanicien dentaire);
c)audioprotezist (audioprothesiste);
d)tehnician ortopedist/bandagist (mecanicien orthopediste/ bandagiste);
e)cizmar ortopedist (orthopediste-cordonnier).
Aceste cicluri au o durată totală de 14 ani, inclusiv cel puţin 5 ani de formare efectuaţi într-un cadru organizat, parţial la locul de muncă şi parţial în cadrul instituţiei de formare profesională, care se încheie cu un examen ce trebuie trecut pentru a putea exercita cu titlu independent sau ca salariat cu un nivel comparabil de responsabilităţi o activitate considerată de natură artizanală.
În Austria:
A. formare pentru:
a)bandagist (Bandagist);
b)corsetier (Miederwarenerzeuger);
c)optician (Optiker);
d)cizmar ortopedist (Orthopadieschuhmacher);
e)tehnician ortopedist (Orthopadietechniker);
f)tehnician dentar (Zahntechniker);
g)grădinar (Gartner),
care reprezintă un ciclu de studii şi de formare cu o durată totală de cel puţin 14 ani, dintre care o formare de cel puţin 5 ani într-un cadru de formare structurală, pe de o parte, într-o ucenicie de cel puţin 3 ani, cuprinzând o formare parţial dobândită la locul de muncă şi parţial efectuată într-o instituţie de învăţământ profesional şi, pe de altă parte, într-o perioadă de stagiu şi de formare finalizată cu un examen de aptitudini în profesia respectivă, care să-i confere dreptul de exercitare a profesiei, de formare de ucenici şi de a utiliza titlul de "Meister".
B. formările de meşteri artizani în domeniul agriculturii şi al silviculturii, precum:
a)maistru în agricultură (Meister in der Landwirtschaft);
b)maistru în activitatea gospodăriilor rurale (Meister in der landlichen Hauswirtschaft);
c)maistru în horticultură (Meister im Gartenbau);
d)maistru în cultura legumicolă (Meister im Feldgemusebau);
e)maistru în cultura fructelor şi procesarea fructelor (Meister im Obstbau und in der Obstverwertung);
f)maistru în viticultură şi tehnici viticole (Meister im Weinbau und in der Kellerwirtschaft);
g)maistru în industria lactatelor şi brânzeturilor (Meister in der Molkerei-und Kesewirtschaft);
h)maistru în economia cabalinelor (Meister in der Pferdewirtschaft);
i)maistru în economia piscicolă (Meister in der Fischereiwirtschaft);
j)maistru în economia avicolă (Meister in der Geflugelwirtschaft);
k)maistru în apicultură (Meister in der Bienenwirtschaft);
l)maistru în industria forestieră (Meister in der Forstwirtschaft);
m)maistru în arboricultură forestieră (Meister in der Forstgarten-und Forstpflegewirtschaft);
n)maistru în stocarea produselor agricole (Meister in der landwirtschaftlichen Lagerhaltung),
care reprezintă un ciclu de studii şi de formare cu o durată totală de cel puţin 15 ani, dintre care o formare de cel puţin 6 ani în cadrul unei formări structurale divizate, pe de o parte, într-o ucenicie de cel puţin 3 ani, cuprinzând o formare parţial dobândită la locul de muncă şi parţial efectuată într-o instituţie de învăţământ profesional şi, pe de altă parte, o perioadă de stagiu finalizată cu un examen de aptitudini în profesia respectivă şi care conferă dreptul de a forma ucenici şi de a utiliza titlul de "Meister".
În Norvegia:
A. formare pentru:
a)profesor în învăţământul profesional şi tehnic (yrkesfaglмrer), care reprezintă o formare cu durata cuprinsă între 18 şi 20 de ani, care include de la 9 la 10 ani de formare în învăţământul primar şi în ciclul inferior al învăţământului secundar, cel puţin de la 3 la 4 ani de formare de ucenic - sau, alternativ, 2 ani de învăţământ profesional liceal şi 2 ani de formare de ucenic - finalizată cu obţinerea certificatului profesional sau de muncitor calificat,
(i)experienţă profesională ca meşteşugar de cel puţin 4 ani;
(ii)studii teoretice ulterioare în domeniul artizanatului de cel puţin un an; şi
(iii)un an de studii în cadrul unui program de studii teoretice şi practice.
În Polonia:
A. formare pentru:
a)profesor în domeniul formării profesionale practice (Nauczyciel praktycznej nauki zawodu), care reprezintă o formare cu o durată de:
(i)8 ani de formare iniţială şi 5 ani de formare profesională în învăţământul secundar sau de formare echivalentă în învăţământul secundar într-un domeniu adecvat, urmată de formarea în pedagogie cu o durată totală de cel puţin 150 de ore, de formarea în domeniul protecţiei şi igienei muncii şi de 2 ani de experienţă profesională în disciplina pe care o va preda; sau
(ii)8 ani de formare iniţială şi 5 ani de formare profesională în învăţământul secundar şi o diplomă obţinută la terminarea unui ciclu de formare într-o instituţie de învăţământ postliceal pedagogic tehnic; sau
(iii)8 ani de formare iniţială, 2 până la 3 ani de formare profesională iniţială în învăţământul secundar şi cel puţin 3 ani de experienţă profesională, finalizată cu o diplomă de maistru în profesia respectivă, urmată de formarea în pedagogie cu o durată totală de cel puţin 150 de ore.
În Slovacia:
A. formare pentru:
a)maistru în învăţământul profesional (majster odbornej vychovy), care reprezintă o formare cu o durată totală de cel puţin 12 ani, dintre care 8 ani de formare iniţială, 4 ani de formare profesională (ciclu complet de formare profesională în învăţământul secundar şi/sau ucenicie într-un ciclu similar de formare profesională sau de ucenicie); experienţă profesională cu o durată totală de cel puţin 3 ani de în domeniul de formare ori ucenicie şi studii complementare în pedagogie la facultatea de pedagogie sau la o universitate tehnică ori ciclu complet de învăţământ secundar şi ucenicie într-un ciclu similar de formare profesională sau ucenicie; experienţă profesională cu o durată totală de cel puţin 3 ani în domeniul de formare ori ucenicie şi studii complementare în pedagogie la facultatea de pedagogie sau, până la 1 septembrie 2005, formare specializată în domeniul pedagogiei realizată în centre metodologice de formare a maiştrilor în învăţământul profesional în şcolile specializate, fără studii pedagogice complementare.
3.Domeniul maritim
a)Transportul maritim
În Islanda:
A. formare pentru:
a)căpitan de marină (skipstjori);
b)secund (styrimaour);
c)ofiţer de punte (undirstyrimaour);
d)inginer mecanic maritim, I grad (vlstjori 1. stigs).
În Norvegia:
A. formare pentru:
a)căpitan maritim/ofiţer de cart, clasa 1 (skipsforer);
b)secund/ofiţer de cart, clasa 2 (overstyrmann);
c)căpitan de marină de comerţ intern /ofiţer de cart, clasa 3 (kystskipper);
d)secund/ ofiţer de punte/ofiţer de cart, clasa 4 (styrmann);
e)mecanic şef/ofiţer mecanic clasa 1 (maskinsjef);
f)mecanic secund/ofiţer mecanic clasa 2 (1. maskinist);
g)mecanic/ofiţer mecanic clasa 3 (enemaskinist);
h)ofiţer mecanic de punte/ofiţer mecanic clasa 4 (maskinoffiser);
care reprezintă o formare:
(i)în Islanda, de 9 sau 10 ani în învăţământul primar, urmată de 2 ani de serviciu pe mare şi completată cu 3 ani de formare profesională specializată (5 ani pentru ofiţer mecanic maritim);
(ii)în Norvegia, 9 ani în învăţământul primar, urmată de un curs de formare de bază şi serviciu pe mare de 3 ani (2 ani şi jumătate pentru ofiţer mecanic) şi completată cu:
–un an de formare profesională specializată pentru ofiţer de punte;
–2 ani de formare profesională specializată pentru celelalte profesii
şi, ulterior, de serviciu pe mare şi care este recunoscută de STCW (Convenţia internaţională privind normele de formare a personalului maritim, de eliberare a brevetelor şi de realizare a serviciului de pază, 1978).
În Norvegia:
A. formare pentru:
a)electrician la bordul navelor ("elektroautomasjonstekniker/ skipselektriker"),
care reprezintă o formare de 9 ani de învăţământ primar, urmat de 3 ani de cursuri de formare de bază şi completat cu un an de experienţă practică şi de serviciu pe mare şi de un an de formare profesională specializată.
În Republica Cehă
A. formare pentru:
a)matelot de punte (Palubni asistent);
b)ofiţer de cart pe pasarelă (Namorni porucik);
c)secund (Prvni palubni dustojnik);
d)căpitan (Kapitan);
e)mecanic (Strojni asistent);
f)ofiţer mecanic de cart (Strojni dustojnik);
g)mecanic secund (Druhy strojni dustojnik);
h)mecanic-şef (Prvni strojni dustojnik);
i)electrician (Elektrotechnik);
j)electrician-şef (Elektrodustojnik).
În Danemarca:
A. formare pentru:
a)căpitan de marină comercială (skibsforer);
b)secund (overstyrmand);
c)timonier, ofiţer de cart (enestyrmand, vagthavende styrmand);
d)ofiţer de cart (vagthavende styrmand);
e)mecanic de navă (maskinchef);
f)prim-ofiţer mecanic (1.maskinmester);
g)prim-ofiţer mecanic/mecanic-şef de cart (1.maskinmester/ vagthavende maskinmester).
În Germania:
A. formare pentru:
a)căpitan de vas de mare tonaj de coastă (Kapitan AM);
b)căpitan de vas de coastă (Kapitan AK);
c)ofiţer de cart de punte de mare tonaj de coastă (Nautischer Schiffsoffizier AMW);
d)ofiţer de cart de punte pe vas de coastă (Nautischer Schiffsoffizier AKW);
e)ofiţer mecanic, gradul C - maşinist-şef (Schiffsbetriebstechniker CT -Leiter von Maschinenanlagen);
f)şef mecanic, gradul C - maşinist-şef (Schiffsmaschinist CMa-Leiter von Maschinenanlagen);
g)ofiţer mecanic de cart, gradul C (Schiffsbetriebstechniker CTW);
h)şef mecanic de cart, gradul C-ofiţer tehnician unic responsabil (Schiffsmaschinist CMaW-Technischer Alleinoffizier).
În Italia:
A. formare pentru:
a)ofiţer de punte (ufficiale di coperta);
b)ofiţer mecanic (ufficiale di macchina).
În Letonia:
A. formare pentru:
a)inginer electrician la bordul navelor (Kugu elektromehanikis);
b)operator pentru aparate frigorifice (Kuga saldesanas iekartu masinists).
În Olanda:
A. formare pentru:
a)şef de cart - pe vas de coastă (cu formare suplimentară) [stuurman kleine handelsvaart (met aanvulling)];
b)supraveghetor de motor (cu diplomă) (diploma motordrijver);
c)funcţionar destinat serviciului de ajutor trafic maritim VTS (VTS functionarist);
care reprezintă o formare:
–în Republica Cehă:
A. pentru matelot de punte (Palubni asistent):
persoană în vârstă de cel puţin 20 de ani;
a)absolvirea unei instituţii de formare sau a unei şcoli maritime - secţia Navigaţie, cele două cicluri trebuie să fie finalizate printr-un examen, respectiv "maturitni zkouska", şi efectuarea unui stagiu pe mare aprobat cu o durată de minimum 6 luni, efectuat la bordul navei în timpul studiilor; sau b) efectuarea unui stagiu pe mare aprobat în calitate de matelot cu o durată de minimum 2 ani, ca membru în echipa de cart pe pasarelă cu misiunea de a acorda sprijin la bordul navei, şi o formare aprobată conformă cu normele de competenţă menţionate la secţiunea A-II/1 din codul STCW (Convenţia internaţională privind normele de formare a personalului maritim, de eliberare a brevetelor şi de realizare a serviciului de pază, 1978) efectuată de către o instituţie de formare sau o şcoală maritimă dintr-un stat parte la Convenţie, şi absolvirea unui examen în faţa unei comisii recunoscute de CTM (Comitetul privind transporturile maritime al Republicii Cehe);
B. pentru ofiţer de cart pe pasarelă (Namorni porucik):
1.efectuarea unui stagiu pe mare aprobat în calitate de matelot de punte la bordul navelor cu o capacitate egală sau mai mare de 500, cu o durată de minimum 6 luni pentru titularii de diplome acordate de instituţiile de formare ori de şcolile maritime sau de un an pentru titularii de diplome obţinute în urma unui ciclu de formare aprobat, dintre care cel puţin 6 luni sunt efectuate în calitate de matelot făcând parte din echipa de cart pe pasarelă;
2.ţinerea registrului de formare la bordul navei pentru cadeţi, completat în mod adecvat şi aprobat;
C. pentru secund (Prvni palubni dustojnik): obţinerea unui brevet de ofiţer de cart pe pasarelă pentru navele cu o capacitate egală sau mai mare de 500 şi efectuarea unui stagiu pe mare aprobat cu o durată de minimum 12 luni în această funcţie;
D. pentru căpitan (Kapitan): deţinerea unui brevet de căpitan pentru navele cu o capacitate cuprinsă între 500 şi 3.000; deţinerea unui brevet de secund pentru navele cu o capacitate egală sau mai mare de 3.000, efectuarea unui stagiu aprobat pe mare cu o durată de minimum 6 luni, în calitate de secund pe navele cu o capacitate egală sau mai mare de 500, şi efectuarea unui stagiu pe mare aprobat cu o durată de minimum 6 luni în calitate de secund, pe navele cu o capacitate egală sau mai mare de 3.000;
E. pentru mecanic (Strojni asistent):
1.persoană în vârstă de cel puţin 20 de ani;
2.absolvirea unei instituţii de formare sau a unei şcoli maritime - secţia Geniu maritim şi efectuarea unui stagiu pe mare aprobat cu o durată de minimum 6 luni la bordul navei, în timpul studiilor;
F. pentru ofiţer mecanic de cart (Strojni dustojnik): efectuarea unui stagiu pe mare aprobat în calitate de mecanic cu o durată de minimum 6 luni pentru titularul unei diplome eliberate de o instituţie de formare sau de o şcoală maritimă;
G. pentru mecanic secund (Druhy strojni dustojnik): efectuarea unui stagiu pe mare aprobat cu o durată de minimum 12 luni în calitate de al 3-lea ofiţer mecanic la bordul navelor al căror aparat principal de propulsie are o putere egală sau mai mare de 750 kW;
H. pentru mecanic şef (Prvni strojni dustojnik): deţinerea unui brevet de mecanic secund pentru navele al căror aparat principal de propulsie are o putere egală sau mai mare de 3.000 kW şi efectuarea unui stagiu pe mare aprobat cu o durată de minimum 6 luni efectuat în această funcţie;
I. pentru electrician (Elektrotechnik):
1.persoană în vârstă de cel puţin 18 ani;
2.absolvirea unei instituţii de formare maritimă sau a unei alte instituţii a facultăţii de electrotehnică ori a unei şcoli tehnice cu specific electrotehnic; toate ciclurile de formare trebuie să se finalizeze cu un examen, respectiv "maturitni zkouska", şi experienţă practică aprobată cu o durată de minimum 12 luni în domeniul electrotehnicii.
J. pentru electrician şef (Elektrodustojnik):
1.absolvirea unei instituţii de formare sau a unei şcoli maritime, a unei facultăţi de electrotehnică maritimă ori a unei alte instituţii de formare sau a unei instituţii de învăţământ secundar în domeniul electrotehnicii; toate ciclurile de formare trebuie să se finalizeze cu un examen "maturitni zkouska", sau cu un examen de stat;
2.efectuarea unui stagiu pe mare aprobat în calitate de electrician, cu o durată de minimum 12 luni pentru titularii de diplome eliberate de instituţiile de formare sau de şcolile maritime sau de 24 de luni pentru titularii de diplome eliberate de o instituţie de învăţământ secundar;
–în Danemarca, de 9 ani de şcoală primară urmaţi de un ciclu fundamental de formare de bază şi/sau experienţă pe mare între 17 şi 36 de luni, la care se adaugă:
a)pentru ofiţerii de cart, un an de formare profesională specializată;
b)pentru restul, 3 ani de formare profesională specializată;
–în Germania, cu o durată totală cuprinsă între 14 şi 18 ani, inclusiv un ciclu de 3 ani de formare profesională fundamentală şi un an de experienţă pe mare, urmat de unul sau 2 ani de formare profesională specializată completată, după caz, de 2 ani de practică în navigaţie;
–în Italia, cu o durată totală de 13 ani, dintre care cel puţin 5 ani sunt de formare profesională, care se finalizează cu un examen şi sunt completaţi, după caz, de un stagiu profesional;
–în Letonia:
a)pentru inginer electrician la bordul navelor (Kugu elektromehanikis):
1.persoană în vârstă de cel puţin 18 ani;
2.trebuie să aibă o formare cu o durată totală de cel puţin 12 ani şi 6 luni, dintre care cel puţin 9 ani de formare iniţială şi cel puţin 3 ani de formare profesională. În plus, se cere efectuarea unui stagiu pe mare de cel puţin 6 luni în calitate de electrician pe navă sau de asistent al inginerului electrician de la bordul navelor având o putere mai mare de 750 kW. Formarea profesională este finalizată cu un examen special organizat de autoritatea competentă, în conformitate cu programa de formare aprobată de Ministerul Transporturilor;
b)pentru operator pentru aparate frigorifice (Kuga saldesanas iekartu masinists):
1.persoană în vârstă de cel puţin 18 ani;
2.trebuie să aibă o formare cu o durată totală de cel puţin 13 ani, cuprinzând cel puţin 9 ani de formare iniţială şi cel puţin 3 ani de formare profesională. În plus, se cere efectuarea unui stagiu pe mare de cel puţin 12 luni în calitate de asistent al inginerului specializat în domeniul frigorific. Formarea profesională este finalizată cu un examen special organizat de autoritatea competentă, în conformitate cu programa de formare aprobată de Ministerul Transporturilor;
–în Olanda:
a)pentru şef de cart (pe vas de coastă) (cu formare suplimentară) (stuurman kleine handelsvaart "met aanvulling") şi supraveghetor de motor (cu diplomă) (diploma motordrijver), presupunând o pregătire de 14 ani, dintre care cel puţin 2 ani la o şcoală specializată de formare profesională, şi completată cu un stagiu de 12 luni;
b)pentru funcţionar destinat serviciului de ajutor trafic maritim VTS (VTS functionarist), cu o durată totală de cel puţin 15 ani, incluzând cel puţin 3 ani de formare profesională superioară (HBO) sau formare profesională secundară (MBO) şi completată de cicluri de specializare la nivel naţional ori regional, fiecare incluzând cel puţin 12 săptămâni de pregătire teoretică, şi este finalizat cu un examen şi sunt recunoscute de Convenţia internaţională STCW (Convenţia internaţională din 1978 privind normele de formare a marinarilor, de eliberare a brevetelor şi de supraveghere).
b)Pescuitul pe mare
În Islanda:
A. formare pentru:
a)căpitan de marină ("skipstjori");
b)secund ("styrimaour");
c)ofiţer de punte ("undirstyrimaour")
care reprezintă o formare de 9 sau 10 ani în învăţământul primar, urmată de 2 ani de serviciu pe mare, completată cu 2 ani de formare profesională specializată, finalizată cu un examen şi recunoscută în conformitate cu Convenţia Torremolinos (Convenţia internaţională din 1977 privind siguranţa vaselor de pescuit).
În Germania:
A. formare pentru:
a)căpitan, pescuit în adâncime (Kapitan BG/Fischerei);
b)căpitan, pescuit de coastă (Kapitan BLK/Fischerei);
c)ofiţer de cart de punte pe vas armat, pescuit în adâncime (Nautischer Schiffsoffizier BGW/Fischerei);
d)ofiţer de cart de punte pe vas armat, pescuit de coastă (Nautischer Schiffsoffizier BKW/Fischerei).
În Olanda:
A. formare pentru:
a)şef de cart de punte mecanic V (stuurman werktuigkundige V);
b)mecanic IV, vas de pescuit (werktuigkundige IV visvaart);
c)şef de cart IV, vas de pescuit (stuurman IV visvaart);
d)şef de cart de punte mecanic VI (stuurman werktuigkundige VI);
e)care reprezintă o formare:
–în Germania, cu o durată totală cuprinsă între 14 şi 18 ani, dintre care un ciclu de 3 ani de formare profesională fundamentală şi un an de experienţă pe mare, urmat de unul sau 2 ani de formare profesională specializată completaţi, după caz, de 2 ani de practică în navigaţie;
–în Olanda, care cuprinde un ciclu variind ca durată între 13 şi 15 ani, dintre care cel puţin 2 ani sunt efectuaţi într-o şcoală de formare profesională specializată, completaţi cu o perioadă de practică profesională de 12 luni,
şi este recunoscută de Convenţia Torremolinos (Convenţia internaţională din 1977 privind securitatea navelor de pescuit).
c)Personal pentru instalaţiile mobile de foraj
În Norvegia:
A. formare pentru:
a)administrator de platformă (plattformsjef);
b)administrator pentru asigurarea stabilităţii (stabilitetssjef);
c)operator în camera de control (kontrollromoperator);
d)şef al secţiei tehnice (teknisk sjef);
e)asistent al şefului secţiei tehnice (teknisk assistent); care reprezintă o formare de 9 ani în învăţământul primar, urmată de 2 ani de cursuri de formare de bază şi completat cu cel puţin un an de cursuri pe mare, nu departe de ţărm, şi de:
(i)un an de formare profesională specializată pentru operator în camera de control;
(ii)2 ani şi jumătate de formare profesională specializată pentru celelalte profesii.
4.Domeniul tehnic
În Liechtenstein:
A. formare pentru:
a)expert fiduciar (Treuhander)
Durata, nivel şi condiţii
Formarea se bazează pe 9 ani de învăţământ obligatoriu şi - dacă nu se obţine bacalaureatul - de 3 ani de ucenicie în domeniul comercial cu o formare practică într-o întreprindere, în timp ce cunoştinţele teoretice necesare şi educaţia de bază se obţin într-o şcoală profesională, ambele finalizate cu un examen naţional (Certificatul naţional de competenţe pentru angajat comercial).
După cei 3 ani de experienţă practică într-o întreprindere, combinaţi cu formarea teoretică cu o durată de 4 ani, care trebuie parcurse simultan, poate fi obţinută diploma naţională cu dobândirea titlului menţionat mai sus.
În general, durata întregii formări este cuprinsă între 16 şi 19 ani.
Reglementare:
Această profesie este reglementată de legislaţia naţională. Candidaţii sunt liberi să aleagă modalităţile prin care se pot pregăti singuri pentru examenul final (şcoli profesionale, şcoli private, învăţământ la distanţă).
b)expert în audit (Wirtschaftsprufer)
Durata, nivel şi condiţii
Formarea se bazează pe 9 ani de învăţământ obligatoriu şi 3 ani de ucenicie în domeniul comercial cu o formare practică într-o întreprindere, în timp ce cunoştinţele teoretice necesare şi educaţia de bază se obţin într-o şcoală profesională.
După încă 3 ani de experienţă practică într-o întreprindere şi după 5 ani de educaţie teoretică, care pot fi parcurse simultan în cadrul învăţământului la distanţă, poate fi obţinută diploma naţională cu dobândirea titlului menţionat mai sus.
Durata întregii formări este cuprinsă între 17 şi 18 ani. Candidaţii care au obţinut experienţa profesională în afara ţării trebuie să dovedească experienţa profesională ulterioară dobândită în Liechtenstein.
Reglementare:
Profesia este reglementată de legislaţia naţională.
În Italia:
A. formare pentru:
a)geometru (geometra);
b)tehnician agricol (perito agrario), care reprezintă cicluri secundare de studii tehnice având o durată totală de cel puţin 13 ani, dintre care 8 ani de învăţământ obligatoriu, urmaţi de 5 ani de studii într-o unitate de învăţământ secundar, dintre care 3 ani de studii învăţământ profesional, care se încheie cu un examen de bacalaureat tehnic, şi sunt completate:
–în cazul geometrilor:
(i)de un stagiu de cel puţin 2 ani într-un birou profesional; sau
(ii)de 5 ani de experienţă profesională;
(iii)în cazul tehnicienilor agricoli, de efectuarea unui stagiu practic de cel puţin 2 ani, urmată de examenul de stat.
În Olanda:
A. formare pentru:
a)executor judecătoresc (gerechtsdeurwaarder);
b)tehnician ortoprotezist (tandprotheticus),
care reprezintă un ciclu de educaţie şi formare profesională:
(i)în cazul executorului judecătoresc (gerechtsdeurwaarder), cu o durată totală de cel puţin 19 ani, dintre care 8 ani de învăţământ obligatoriu, urmaţi de 8 ani de studii într-o unitate de învăţământ secundar, dintre care 4 ani de studii tehnice finalizate printr-un examen de stat şi completaţi cu 3 ani de formare teoretică şi practică în domeniu;
(ii)pentru tehnician ortoprotezist (tandprotheticus), cu o durată totală de cel puţin 15 ani de formare profesională la cursuri de zi şi 3 ani de pregătire cu frecvenţă redusă, dintre care 8 ani de învăţământ primar, 4 ani de învăţământ secundar general şi 3 ani de formare profesională, incluzând o pregătire teoretică şi practică în specialitatea de tehnician dentar, completaţi cu o formare de 3 ani la frecvenţă redusă pentru pregătirea în specialitatea de tehnician ortoprotezist, finalizat cu un examen.
În Austria:
A. formare pentru:
a)pădurar (Forster);
b)consultant tehnic (Technisches Buro);
c)intermediar de forţă de muncă (Uberlassung von Arbeitskraften-Arbeitsleihe);
d)agent de plasare a forţei de muncă (Arbeitsvermittlung);
e)consilier de investiţii (Vermogensberater);
f)detectiv particular (Berufsdetektiv);
g)agent de securitate (Bewachungsgewerbe);
h)agent imobiliar (Immobilienmakler);
i)administrator de imobil (Immobilienverwalter);
j)promotor constructor, promotor imobiliar (Bautrager, Bauorganisator, Baubetreuer);
k)birou recuperări creanţe (Inkassoinstitut),
care reprezintă un ciclu de studii şi de formare cu o durată totală de cel puţin 15 ani, dintre care 8 ani de învăţământ obligatoriu urmaţi de cel puţin 5 ani de studii liceale tehnice ori comerciale, finalizaţi printr-un examen tehnic sau comercial, completaţi de cel puţin 2 ani de învăţământ şi de formare la locul de muncă, finalizaţi printr-un examen de aptitudini în profesia respectivă;
l)consilier în asigurări (Berater in Versicherungsangelegenheiten),
care reprezintă un ciclu de studii şi de formare cu o durată totală de 15 ani, din care o formare de 6 ani în cadrul unei formări structurale subdivizate într-o ucenicie de 3 ani şi o perioadă de stagiu şi de formare de 3 ani, finalizată printr-un examen;
m)antreprenor proiectant (Planender Baumeister);
n)maistru tâmplar proiectant (Planender Zimmermeister),
care reprezintă un ciclu de studii şi de formare cu durată totală de cel puţin 18 ani, dintre care o formare profesională de cel puţin 9 ani, împărţită în 4 ani de studii tehnice secundare şi 5 ani de practică şi de formare profesională, finalizată cu un examen de aptitudini în profesia respectivă, care conferă dreptul de a exercita profesia, de a forma ucenici, în măsura în care această formare dă dreptul de a întocmi planuri, de a efectua calcule tehnice şi de a superviza activităţile de construcţii (le privilege de Marie-Therese);
o)contabil comercial (Gewerblicher Buchhalter), în conformitate cu Legea din 1994 privind comerţul, artizanatul şi industria (Gewerbeordnung 1994);
p)contabil independent (Selbstandiger Buchhalter), în conformitate cu Legea din 1999 privind profesiile din domeniul contabilităţii publice (Bundesgesetz ⁿ\'62ber die Wirtschaft-streuhandberufe 1999).
În Republica Cehă:
A. formare pentru:
a)tehnician autorizat, constructor autorizat (autorizovany technik, autorizovany stavitel), care reprezintă o formare cu o durată de cel puţin 9 ani, dintre care 4 ani de formare tehnică într-o instituţie de învăţământ secundar, finalizată cu examenul "maturitni zkouska", şi 5 ani de experienţă profesională finalizată cu un test de calificare profesională pentru a exercita activităţi profesionale din domeniul construcţiilor [conform Legii nr. 50/1976 Sb. (Legea construcţiei) şi Legii nr. 360/1992];
b)conductor de vehicul feroviar (fyzicka osoba ridici drazni vozidlo), care reprezintă o formare cu o durată totală de cel puţin 12 ani, dintre care cel puţin 8 ani de formare iniţială şi cel puţin 4 ani de formare profesională într-o instituţie de învăţământ secundar, finalizată cu examenul "maturitni zkouska", urmat de examenul de stat privind propulsia vehiculelor;
c)tehnician specializat în revizia şinelor (drazni revizni technik), care reprezintă o formare cu o durată totală de cel puţin 12 ani, dintre care cel puţin 8 ani de formare iniţială şi cel puţin 4 ani de formare profesională într-o instituţie de învăţământ secundar în domeniul mecanicii sau al electronicii, finalizată cu examenul "maturitni zkouska";
d)instructor de şcoală auto (ucitel autoskoly): persoană în vârstă de cel puţin 24 de ani; reprezintă o formare cu o durată totală de cel puţin 12 ani, dintre care cel puţin 8 ani de formare iniţială şi cel puţin 4 ani de formare profesională într-o instituţie de învăţământ secundar în domeniul mecanicii sau al circulaţiei, finalizată cu examenul "maturitni zkouska";
e)tehnician de stat însărcinat cu revizia tehnică a automobilului (kontrolni technik STK): persoană în vârstă de cel puţin 21 de ani; reprezintă o formare cu o durată totală de cel puţin 12 ani, dintre care cel puţin 8 ani de formare iniţială şi cel puţin 4 ani de formare profesională într-o instituţie de învăţământ secundar, finalizată cu examenul "maturitni zkouska" şi urmată de cel puţin 2 ani de practică tehnică. Persoana în cauză trebuie să deţină permis de conducere, cazierul judiciar să nu conţină menţiuni privind săvârşirea de fapte penale, persoana să fi urmat o formare specială de tehnician de stat care să dureze cel puţin 120 de ore şi să absolve examenul final;
f)mecanic însărcinat cu controlul noxelor emise de vehicul (Mechanik mereni emişi), care reprezintă o formare cu o durată totală de cel puţin 12 ani, dintre care cel puţin 8 ani de formare iniţială şi cel puţin 4 ani de formare profesională într-o instituţie de învăţământ secundar, finalizată cu examenul "maturitni zkouska"; în plus, candidatul trebuie să urmeze cel puţin 3 ani de practică tehnică şi o formare specială de mecanic însărcinat cu controlul emisiilor vehiculului, cu o durată de 8 ore, şi să absolve examenul final;
g)căpitan de primă clasă (Kapitan I. tridy), care reprezintă o formare cu o durată totală de cel puţin 15 ani, dintre care 8 ani de formare iniţială şi 3 ani de formare profesională, finalizată cu examenul "maturitni zkouska" şi urmată de un examen de obţinere a unui certificat de aptitudine; formarea profesională trebuie să fie urmată de 4 ani de experienţă profesională, finalizaţi cu un examen;
h)restaurator de monumente reprezentând opere artizanale (restaurator pamatek, ktere jsou dily umeleckych remesel), care reprezintă o formare cu o durată totală de 12 ani, dacă a fost urmat ciclul complet de formare tehnică din învăţământul secundar, în domeniul restaurării; sau studii cu o durată de la 10 la 12 ani în ciclul de formare într-un domeniu plus 5 ani de experienţă profesională, dacă se urmează ciclul complet de formare tehnică din învăţământul secundar, finalizat cu examenul "maturitni zkouska", sau 8 ani de experienţă profesională, dacă se urmează ciclul de formare tehnică din învăţământul secundar, finalizat cu examenul final;
i)restaurator de opere de artă care nu sunt monumente şi care se află conservate în colecţiile muzeelor şi galeriilor, precum şi de obiecte cu valoare culturală (restaurator del vytvarnych umeni, ktera nejsou pamatkami a jsou ulozena ve sbirkacr muzei a galerii, a ostatnich predmetukulturni hodnoty), care reprezintă o formare cu o durată totală de 12 ani, plus 5 ani de experienţă profesională, dacă se urmează ciclul complet de formare tehnică din învăţământul secundar, în domeniul restaurării, finalizat cu examenul "maturitni zkouska";
j)responsabil cu gestionarea deşeurilor (odpadovy hospodar), care reprezintă o formare cu o durată totală de cel puţin 12 ani, dintre care cel puţin 8 ani de formare iniţială şi cel puţin 4 ani de formare profesională într-o instituţie de învăţământ secundar, finalizată cu examenul "maturitni zkouska", şi minimum 5 ani de experienţă în domeniul gestionării deşeurilor dobândită în cursul ultimilor 10 ani;
k)tehnician şef de mine (technicky vedouci odstrelu), care reprezintă o formare cu o durată totală de cel puţin 12 ani, dintre care cel puţin 8 ani de formare iniţială şi cel puţin 4 ani de formare profesională într-o instituţie de învăţământ secundar, finalizată cu examenul "maturitni zkouska" şi urmată de:
(i)2 ani în calitate de artificier în subteran (pentru activităţile din subteran) şi un an în calitate de artificier la suprafaţă (pentru activităţile la suprafaţă), incluzând 6 luni ca ajutor de artificier;
(ii)un ciclu de 100 de ore de formare teoretică şi practică, urmată de un examen susţinut în faţa autorităţii locale competente din domeniul minelor;
(iii)experienţă profesională de 6 luni sau mai mult în domeniul organizării şi executării exploziei miniere de mare importanţă;
(iv)un ciclu de 32 de ore de formare teoretică şi practică urmate de un examen susţinut în faţa autorităţii cehe competente în domeniul minelor.
În Letonia:
A. formare pentru:
a)ajutor conductor de locomotivă (vilces lidzekla vaditaja (masinista) paligs):
(i)persoană în vârstă de cel puţin 18 ani;
(ii)care reprezintă o formare cu o durată totală de cel puţin 12 ani, dintre care cel puţin 8 ani de formare iniţială şi cel puţin 4 ani de formare profesională. Formarea profesională se finalizează cu un examen special organizat de angajator. Este necesară obţinerea unui certificat de aptitudini cu o durată de 5 ani, eliberat de autoritatea competentă.
În Polonia:
A. formare pentru:
a)tehnician de administrare a reviziei tehnice de bază a automobilului încadrat într-un service de control tehnic (diagnosta przeprowadzajacy badania techniczne w stacji kontroli pojazdow o podstawowym zakresie badan), care reprezintă o formare iniţială cu o durată de 8 ani şi o formare tehnică cu o durată de 5 ani într-o instituţie de învăţământ secundar, în domeniul automobilelor, şi 3 ani de practică într-un service de control tehnic sau într-un garaj, incluzând o formare iniţială în domeniul controlului tehnic al automobilului (51 de ore) şi absolvirea unui examen de calificare;
b)tehnician de administrare a reviziei tehnice a automobilului încadrat într-un service regional de control tehnic (diagnosta przeprowadzajacy badania techniczne pojazdu w okregowej stacji kontroli pojazdow), care reprezintă o formare iniţială cu o durată de 8 ani şi o formare tehnică cu o durată de 5 ani într-o instituţie de învăţământ secundar, în domeniul automobilelor, şi 4 ani de practică într-un service de control tehnic sau într-un garaj, incluzând o formare iniţială în domeniul controlului tehnic al automobilului (51 de ore) şi absolvirea unui examen de calificare;
c)tehnician de administrare a reviziei tehnice a automobilului (diagnosta wykonujacy badania techniczne pojazdow w stacji kontroli pojazdow), care reprezintă o formare iniţială cu o durată de 8 ani şi o formare tehnică cu o durată de 5 ani într-o instituţie de învăţământ secundar, în domeniul automobilelor şi 4 ani de practică atestată într-un service de control tehnic sau într-un garaj ori o formare iniţială cu o durată de 8 ani şi o formare tehnică cu o durată de 5 ani într-o instituţie de învăţământ secundar, într-un alt domeniu decât cel al automobilelor, şi 8 ani de practică atestată într-un service de control tehnic sau într-un garaj, incluzând 113 ore de formare completă, cuprinzând o formare iniţială şi o formare specializată, cu susţinerea de examene pentru fiecare nivel.
Durata în ore şi conţinutul cursurilor particulare din cadrul formării complete de tehnician sunt precizate în mod distinct în Regulamentul Ministerului pentru Infrastructură din 28 noiembrie 2002, privind cerinţele detaliate referitoare la tehnicieni;
d)acar (dyzurny ruchu), care reprezintă o formare iniţială cu o durată de 8 ani şi o formare profesională cu o durată de 4 ani într-o instituţie de învăţământ secundar cu specializare în domeniul transportului feroviar, precum şi un ciclu de formare de 45 de zile necesar exercitării profesiei de acar şi absolvirea examenului de calificare sau care reprezintă o formare iniţială cu o durată de 8 ani şi o formare profesională cu o durată de 5 ani într-o instituţie de învăţământ secundar cu specializare în domeniul transportului feroviar, precum şi un ciclu de formare de 63 de zile necesar exercitării profesiei de acar şi absolvirea examenului de calificare.
5.Cicluri din Regatul Unit acreditate ca "Naţional Vocaţional Qualifications" sau "Scottish Vocaţional Qualifications"
Formare pentru:
a)inginer electrician de mină (Mine electrical engineer);
b)inginer mecanic de mină (Mine mechanical engineer);
c)terapeut dentar (Dental therapist);
d)asistent de stomatologie (Dental hygienist);
e)optician (Dispensing optician);
f)şef de mină adjunct (Mine deputy);
g)practician lichidator (Insolvency practitioner);
h)conveier autorizat (Licensed conveyancer);
i)secund - vase comerciale şi de pasageri - nelimitat (Firstmate - Freight/Passenger ships - unrestricted);
j)locotenent - vase comerciale şi de pasageri - nelimitat (Second mate - Freight/Passenger ships - unrestricted);
k)locotenent secund - vase comerciale şi de pasageri - nelimitat (Third mate - Freight/Passenger ships - unrestricted);
l)ofiţer de cart de punte - vase comerciale şi de pasageri - nelimitat (Deck officer - Freight/Passenger ships - unrestricted);
m)ofiţer mecanic clasa 2-vase comerciale şi de pasageri- zonă comercială nelimitată (Engineer officer - Freight/Passenger ships - unlimited trading area);
n)tehnician calificat în domeniul gestionării deşeurilor (Certified technically competent person in waste management);
o)infirmier(iere) veterinaire agree(e) (listed veterinary nurse), (asistent veterinar autorizat),
care conduce la obţinerea de calificări acreditate ca "Naţional Vocaţional Qualifications" (NVQ) sau acreditate în Scoţia ca "Scottish Vocaţional Qualifications", la nivelurile 3 şi 4 ale "Naţional Framework of Vocaţional Qualifications" din Regatul Unit. Aceste niveluri sunt definite după cum urmează:
–nivelul 3: aptitudinea de a executa un spectru larg de sarcini variate în diverse situaţii, din care cea mai mare parte sunt sarcini complexe şi care nu implică rutină. Se cere suficient de multă răspundere şi autonomie, iar funcţiile exercitate la acest nivel presupun adesea supravegherea sau încadrarea altor persoane;
–nivelul 4: aptitudinea de a executa un spectru larg de sarcini complexe, tehnice sau specializate în diverse situaţii şi care implică un grad important de răspundere personală şi autonomie. Funcţiile exercitate la acest nivel presupun adesea răspunderea pentru munca efectuată de alte persoane şi repartizarea resurselor.
Anexa 5 a fost înlocuită cu anexa 5 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007, conform pct. 21 al art. I din acelaşi act normativ.
LISTA
ciclurilor de formare cu o structură specială în sensul art. 18 lit. c) din lege
În Regatul Unit:
Cicluri reglementate care conduc la obţinerea calificărilor acreditate ca "Naţional Vocaţional Qualifications" (NVQ) sau acreditate în Scoţia ca "Scottish Vocaţional Qualifications", la nivelurile 3 şi 4 ale "Naţional Framework of Vocaţional Qualifications" din Regatul Unit.
Aceste niveluri sunt definite după cum urmează:
–nivelul 3: aptitudinea de a executa un spectru larg de sarcini variate în diverse situaţii, din care cea mai mare parte sunt sarcini complexe şi care nu implică rutină. Se cere suficient de multă răspundere şi autonomie, iar funcţiile exercitate la acest nivel presupun adesea supravegherea sau încadrarea altor persoane;
–nivelul 4: aptitudinea de a executa un spectru larg de sarcini complexe, tehnice sau specializate în diverse situaţii şi care implică un grad important de răspundere personală şi autonomie. Funcţiile exercitate la acest nivel presupun adesea răspundere pentru munca efectuată de alte persoane şi repartizarea resurselor.
În Germania:
Următoarele tipuri de formări reglementate:
–cursuri reglementate de pregătire pentru exercitarea profesiilor de asistent tehnician [technische(r) Assistent(in)], asistent comercial [kaufmannische(r) Assistent(in)], profesii sociale (soziale Berufe) şi profesia de instructor autorizat pentru tehnica respiraţiei, pronunţiei şi direcţiei [staatlich geprⁿ\'62fte(r) Atem-, Sprech- und Stimmlehrer(in)], cu o durată totală de minimum 13 ani, care necesită absolvirea ciclului de învăţământ liceal (mittlerer BildungsabschluB) şi care includ:
–fie minimum 3 ani de formare profesională la o şcoală de specialitate (Fachschule), finalizaţi cu un examen, eventual completaţi cu un ciclu de specializare de unu sau 2 ani, finalizat cu un examen;
–fie cel puţin 2 ani şi jumătate la o şcoală de specialitate (Fachschule), finalizaţi cu un examen şi completaţi cu o practică profesională de cel puţin 6 luni sau un stagiu profesional de cel puţin 6 luni într-o instituţie autorizată;
–fie cel puţin 2 ani la o şcoală de specialitate (Fachschule), finalizaţi cu un examen şi completaţi cu o practică profesională de cel puţin un an sau un stagiu profesional de cel puţin un an într-o instituţie autorizată;
–cursuri reglementate pentru profesiile de tehnician [Techniker(in)], economist de întreprindere [Betriebswirt(in)], designer [Gestalter(in)] şi asistent familial licenţiaţi de stat [Familienpfleger(in)], cu o durată totală de minimum 16 ani, o condiţie prealabilă fiind absolvirea ciclului de învăţământ obligatoriu sau o formare echivalentă (cu o durată minimă de 9 ani), precum şi absolvirea unui ciclu de formare la o şcoală profesională (Berufsschule) de minimum 3 ani şi care să includă, după încheierea a cel puţin 2 ani de practică profesională, o formare la cursuri de zi de cel puţin 2 ani sau o formare la fără frecvenţă cu o durată echivalentă;
–formări reglementate şi formare continuă reglementată, cu o durată totală de minimum 15 ani, care presupun, în general, absolvirea ciclului de învăţământ obligatoriu (cu o durată de minimum 9 ani) şi o pregătire profesională absolvită (de regulă de 3 ani) şi care include, în general, cel puţin 2 ani de practică profesională (3 ani în majoritatea cazurilor), precum şi un examen în cadrul formării continue pentru pregătirea căruia sunt luate, în general, măsuri de formare suplimentare, fie în paralel cu practică profesională (cel puţin 1.000 de ore) sau la cursuri de zi (cel puţin un an).
În Olanda:
Următoarele formări reglementate:
–formări reglementate cu o durată de cel puţin 15 ani, care presupun absolvirea a 8 ani de învăţământ primar urmaţi de 4 ani de învăţământ liceal general (MAVO) sau de învăţământ liceal profesional pregătitor (VBO) ori de învăţământ liceal general de un nivel superior, la care se adaugă 3 sau 4 ani de formare într-o instituţie de învăţământ liceal profesional (MBO), finalizată cu un examen;
–formări reglementate cu o durată totală de cel puţin 16 ani, care presupun absolvirea a 8 ani de învăţământ primar urmaţi de 4 ani de învăţământ de un nivel cel puţin egal celui profesional pregătitor (VBO) sau de învăţământ liceal general de un nivel superior, la care se adaugă cel puţin 4 ani de formare profesională în ucenicie, incluzând o pregătire teoretică într-o instituţie de cel puţin o zi pe săptămână şi, pentru restul săptămânii, o formare practică într-un centru de formare practică sau întreprindere, finalizată cu un examen de absolvire de nivel 2 sau 3.
În Austria:
–formările efectuate în instituţii de învăţământ profesional superior (Berufsbildente hoehere Schulen) şi instituţii de învăţământ superior în domeniul agriculturii şi silviculturii (Hohere land-und forstwirtschaftliche Lehranstalten), incluse fiind şi cele de un tip particular (einschlieBlich des Sonderformen), ale căror structură şi nivel sunt determinate de dispoziţii juridice, de reglementare şi administrative. Aceste formări au o durată de cel puţin 13 ani şi includ o formare profesională de 5 ani, finalizate printr-un examen de absolvire a cărui reuşită reprezintă dovada unei competenţe profesionale;
–formări efectuate în şcolile de meşteri artizani (Meisterschulen), cursuri de meşteri artizani (Meisterklassen), şcolile destinate formării meşterilor artizani în sectorul industrial (Werkmeisterschulen) sau şcolile destinate formării artizanilor în domeniul construcţiilor (Bauhandwekerschulen), ale căror structură şi nivel sunt determinate de dispoziţii juridice, de reglementare şi administrative. Aceste formări au o durată totală de cel puţin 13 ani, incluzând 9 ani de şcolarizare obligatorie, urmaţi fie de cel puţin 3 ani de formare profesională într-o şcoală specializată, fie de cel puţin 3 ani de formare în alternanţă într-o întreprindere şi într-o instituţie de învăţământ profesional (Berufsschule), finalizaţi în cele două cazuri printr-un examen şi completate cu absolvirea unei formări de cel puţin un an într-o şcoală de meşteri artizani (Meisterschule), un curs de meşteri artizani (Meisterklasse), o şcoală destinată formării de maiştri artizani în sectorul industrial (Werkmeisterschule) sau o şcoală destinată formării artizanilor în domeniul construcţiilor (Bauhandwerkerschule).
În cea mai mare parte a cazurilor durata totală a formării este de cel puţin 15 ani, incluzând perioade de experienţă profesională care fie precedă ciclurile de formare din cadrul instituţiilor (cu frecvenţă), fie sunt însoţite de o formare la fără frecvenţă (de cel puţin 960 de ore).
Anexa 6 a fost înlocuită cu anexa 6 din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007, conform pct. 21 al art. I din acelaşi act normativ.
LISTA
actelor prevăzute de art. 34 alin. (2) din lege
a)Dovada naţionalităţii persoanei în cauză b) Copie de pe atestatele de competenţă profesională sau de pe titlul de calificare care asigură accesul la profesia în cauză şi, după caz, atestarea experienţei profesionale a persoanei în cauză.
Autorităţile competente române pot invita solicitantul să furnizeze informaţii privind formarea sa, astfel încât să poată stabili o eventuală diferenţă substanţială faţă de formarea naţională necesară, definită potrivit art. 11 alin. (1^1) din prezenta lege. În cazul în care solicitantul nu este în măsură să furnizeze respectivele informaţii, autoritatea competentă română se adresează punctului de contact, autorităţii competente sau oricărui alt organism competent al statului membru de origine.
c)În cazul recunoaşterii experienţei profesionale, o atestare privind natura şi durata activităţii, eliberată de autoritatea sau organismul competent al statului membru de origine ori al statului membru de provenienţă.
d)Autoritatea competentă română, care condiţionează accesul la o profesie reglementată de prezentarea unor dovezi privind caracterul onorabil, moral sau absenţa unei situaţii de faliment ori care suspendă sau interzice exercitarea unei profesii în caz de eroare profesională gravă ori de infracţiune penală, acceptă ca dovadă suficientă pentru cetăţenii statelor membre care doresc să exercite respectiva profesie pe teritoriul României prezentarea unor documente eliberate de autorităţile competente ale statului membru de origine sau de provenienţă, din care rezultă că respectivele cerinţe sunt îndeplinite. Atunci când România este stat de origine sau de provenienţă, autorităţile competente române eliberează aceste documente în termen de două luni.
Atunci când nu sunt eliberate de autorităţile competente ale statului membru de origine sau de provenienţă, documentele menţionate la primul paragraf se înlocuiesc cu o declaraţie sub jurământ - sau, în statele membre în care nu există un astfel de jurământ, de o declaraţie solemnă - făcută de persoana în cauză în faţa unei autorităţi judiciare ori administrative competente sau, după caz, în faţa unui notar ori a unui organism profesional calificat al statului membru de origine sau de provenienţă, care eliberează un certificat ce atestă respectivul jurământ ori respectiva declaraţie solemnă.
e)Atunci când autorităţile române solicită cetăţenilor români, pentru a avea acces la o profesie reglementată, un document privind sănătatea fizică sau psihică a solicitantului, acceptă ca dovadă suficientă pentru cetăţenii statelor membre care doresc să exercite respectiva profesie pe teritoriul României prezentarea documentului solicitat în statul membru de origine. Atunci când statul membru de origine nu solicită un astfel de document, autorităţile române acceptă un certificat eliberat de o autoritate competentă a respectivului stat. Atunci când România este stat de origine sau de provenienţă, autorităţile competente române eliberează aceste documente în termen de două luni.
f)Atunci când autorităţile române solicită cetăţenilor români, pentru a avea acces la profesia reglementată:
–o dovadă a situaţiei financiare a solicitantului;
–dovada că solicitantul este asigurat împotriva riscurilor pecuniare care decurg din răspunderea profesională în conformitate cu dispoziţiile legale şi de reglementare în vigoare în statul membru gazdă în ceea ce priveşte termenii şi extinderea acestei garanţii,
acceptă ca dovadă suficientă pentru cetăţenii statelor membre care doresc să exercite respectiva profesie pe teritoriul României un certificat în acest sens, eliberat de băncile şi întreprinderile de asigurare dintr-un alt stat membru.
Documentele prevăzute la lit. d), e) şi f) au o valabilitate de 3 luni de la data emiterii lor.
Anexa 7 a fost introdusă de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007, având conţinutul anexei 7 din acest act normativ.
LISTA
profesiilor cărora li se aplică prevederile art. 35^4 din lege
A. Profesii care necesită cel puţin 3 ani de studii superioare (diplomă eliberată de o universitate sau de un colegiu universitar):
a)asistent social;
b)biolog;
c)biochimist;
d)chimist;
e)psiholog;
f)asistent medical;
g)tehnician dentar.
B. Profesia pentru care durata de studii este inferioară duratei de 3 ani:
–asistent medical.
Anexa 8 a fost introdusă de pct. 22 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 109 din 10 octombrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 706 din 18 octombrie 2007, având conţinutul anexei 8 din acest act normativ.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
Citiți o versiune anterioară, valabilă între 7 mar. 2011 și 19 iul. 2012.
Deschide forma actuală