Convenţie din 29 mai 1993

Notă *) Traducere

Statele semnatare ale prezentei convenţii,

recunoscând că, pentru înflorirea armonioasă a personalităţii sale, copilul trebuie să crească într-un mediu familial, într-un climat de fericire, de iubire şi de înţelegere,

reamintind că fiecare stat ar trebui să ia, cu prioritate, măsuri corespunzătoare pentru a permite menţinerea copilului în familia sa de origine,

recunoscând că adopţia internaţională poate prezenta avantajul de a oferi o familie permanentă copilului pentru care nu poate fi găsită o familie potrivită în statul său de origine,

convinse de necesitatea luării de măsuri care să garanteze că adopţiile internaţionale se înfăptuiesc în interesul superior al copilului şi respectarea drepturilor sale fundamentale, precum şi pentru prevenirea răpirii, vânzării sau traficului de copii,

dornice să stabilească, în acest scop, dispoziţii comune ţinând seama de principiile recunoscute prin instrumentele internaţionale, în special prin Convenţia Naţiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, din 20 noiembrie 1989, şi prin Declaraţia Naţiunilor Unite asupra principiilor sociale şi juridice aplicabile protecţiei şi bunei stări a copiilor, privite îndeosebi din punctul de vedere al practicilor în materie de adopţie şi de plasament familial de plan naţional şi internaţional (Rezoluţia Adunării Generale nr. 41/85 din 3 decembrie 1986),

au convenit asupra următoarelor dispoziţii:

Capitolul 1Câmpul de aplicare a convenţiei

Articolul 1

Prezenta convenţie are drept obiect:

a)să stabilească garanţii pentru ca adopţiile internaţionale să se înfăptuiască în interesul superior al copilului şi în respectul drepturilor fundamentale care îi sunt recunoscute în dreptul internaţional;

b)să instaureze un sistem de cooperare între statele contractante pentru a asigura respectul acestor garanţii şi să prevină astfel răpirea, vânzarea sau traficul de copii;

c)să asigure recunoaşterea în statele contractante a adopţiilor realizate potrivit convenţiei.

Articolul 2

1.Convenţia se aplică în cazul în care un copil având reşedinţa obişnuită într-un stat contractant (statul de origine) a fost, este sau urmează a fi deplasat către un alt stat contractant (statul primitor), fie după adopţia sa în statul de origine de către soţi sau de către o persoană având reşedinţa obişnuită un statul primitor, fie în vederea unei asemenea adopţii în statul primitor sau în statul de origine.

2.Convenţia priveşte numai adopţiile ce stabilesc o legătura de filiaţie.

Articolul 3

Convenţia încetează să se aplice dacă acceptările prevăzute la art. 17 lit.c) nu au fost date înainte ca să fi atins copilul vârsta de optsprezece ani.

Capitolul 2Condiţiile adopţiilor internaţionale

Articolul 4

Adopţiile vizate prin convenţie nu pot avea loc decât dacă autorităţile competente ale statului de origine:

a)au stabilit că copilul este adoptabil;

b)au constatat, după luarea în considerare a posibilităţilor plasamentului copilului în statul său de origine, că o adopţie internaţională corespunde interesului superior al copilului;

c)s-au asigurat că:

1.persoanele, instituţiile şi autorităţile al căror consimţământ este cerut pentru adopţie au primit sfaturile necesare şi au fost corespunzător informate asupra consecinţelor consimţământului lor, în special asupra menţinerii sau ruperii, ca urmare a unei adopţii, a legăturilor de drept între copil şi familia sa de origine;

2.şi-au dat în mod liber consimţământul în formele legale cerute şi că acest consimţământ a fost dat sau constatat în scris;

3.consimţămintele nu au fost obţinute prin contraplată sau contraprestaţie de orice fel şi că au fost retrase; şi

4.consimţământul mamei, dacă este cerut, nu a fost dat decât după naşterea copilului; şi

d)s-au asigurat, ţinând seama de vârsta şi de maturitatea copilului, că:

1.acesta s-a bucurat de sfaturi şi a fost bine informat asupra consecinţelor adopţiei şi ale consimţământului sau la adopţie, dacă acesta este cerut;

2.dorinţele şi părerile copilului au fost luate în considerare;

3.consimţământul copilului la adopţie, când este cerut, s-a dat în mod liber, în formele legal cerute şi că acest consimţământ a fost dat sau constatat în scris; şi

4.acest consimţământ nu a fost obţinut prin contraplată sau contraprestaţie de orice fel.

Articolul 5

Adopţiile vizate prin convenţie nu pot avea loc decât dacă autorităţile componente ale statului major:

a)au constatat că viitorii părinţi adoptivi sunt corespunzători şi apţi să adopte;

b)s-au asigurat că viitorii părinţi adoptivi s-au bucurat de sfaturile necesare; şi c) au constatat că copilul este sau va fi autorizat să intre şi să locuiască permanent în acest stat.

Capitolul 3Autorităţi centrale şi organisme agreate

Articolul 6

1.Fiecare stat contractant desemnează o autoritate centrală însărcinată să aducă la îndeplinire obligaţiile ce-i sunt impuse prin convenţie.

2.Un stat federal, un stat în care mai multe sisteme de drept se află în vigoare sau un stat având unităţi teritoriale autonome este liber să desemneze mai mult de o autoritate centrală şi să specifice întinderea teritorială sau personală a funcţiilor lor. Statul care se foloseşte de această facultate desemnează autoritatea centrală căreia îi poate fi adresată orice comunicare spre a fi transmisă autorităţii centrale competente în cadrul acestui stat.

Articolul 7

1.Autorităţile centrale vor trebui să coopereze între ele şi să promoveze o colaborare între autorităţile competente ale statelor lor pentru a asigura protecţia copiilor şi să realizeze celelalte obiective ale convenţiei.

2.Ele iau în mod direct toate măsurile corespunzătoare pentru:

a)a pune la dispoziţie informaţii asupra legislaţiei statelor lor în materie de adopţie şi alte informaţii generale, precum statistici şi formulare tip;

b)a se informa reciproc asupra funcţionarii convenţiei şi, în măsura posibilului, a înlătura obstacolele în aplicarea sa.

Articolul 8

Autorităţile centrale vor lua, fie direct fie cu concursul autorităţilor publice, toate măsurile corespunzătoare pentru a preveni câştigurile materiale necuvenite cu prilejul unei adopţii şi a împiedica orice practică centrală obiectivelor convenţiei.

Articolul 9

Autorităţile centrale vor lua, fie direct fie cu concursul autorităţilor publice sau al unor organisme agreate corespunzător în statul lor, toate măsurile cuvenite, în special pentru:

a)a aduna, a păstra şi a efectua schimb de informaţii referitoare la situaţia copilului şi a viitorilor părinţi adoptivi, în măsura necesară încheierii adopţiei;

b)a înlesni, a urmări şi a activiza procedura în vederea adopţiei;

c)a promova în statele lor dezvoltarea unor servicii de îndrumare şi de urmărire în continuare a adopţiei;

d)a efectua schimburi de rapoarte generale de evaluare asupra experienţelor în materie de adopţie internaţională;

e)a răspunde, în măsura permisă prin legea statului lor, cererilor având ca obiect informaţii asupra unei situaţii speciale privind adopţia, formulate de alte autorităţi centrale sau de autorităţi publice.

Articolul 10

Pot beneficia de agrement şi îl pot păstra numai organismele care demonstrează aptitudinile lor de a înlesni în mod corect misiunile ce li s-ar putea încredinţa.

Articolul 11

Un organism agreat urmează:

a)să urmărească exclusiv scopuri nelucrative în condiţiile şi în limitele fixate de autorităţile competente ale statului de agrement;

b)să fie condus şi girat de către persoane calificate prin integritatea lor morala, pregătire profesională sau experienţa pentru a acţiona în domeniul adopţiei internaţionale; şi c) să fie sub supravegherea unor autorităţi competente ale acestui stat în ceea ce priveşte alcătuirea, funcţionarea şi situaţia sa financiară.

Articolul 12

Un organism agreat într-un stat contractant nu va putea acţiona într-un alt stat contractant decât dacă autorităţile componente ale celor două state l-au autorizat.

Articolul 13

Desemnarea de către autorităţile centrale şi, dacă este cazul, întinderea funcţiilor lor, precum şi numele şi adresa organismelor agreate se comunică de către fiecare stat contractant Biroului permanent al Conferinţei de la Haga de drept internaţional privat.

Capitolul 4Condiţii procedurale ale adopţiei internaţionale

Articolul 14

Persoanele cu reşedinţa obişnuită într-un stat contractant care doresc să adopte un copil a cărui reşedinţa obişnuită este situată în alt stat contractant, urmează să se adreseze autorităţii centrale a statului în care au reşedinţa obişnuită.

Articolul 15

1.Dacă autoritatea centrală a statului primitor consideră că reclamanţii sunt calificaţi şi apţi să adopte, întocmeşte un raport cuprinzând informaţii cu privire la identitatea lor, capacitatea legală şi aptitudinile lor de a adopta, situaţia lor personală, familială şi medicală, mediul social, motivele care îi determină, aptitudinea de a-şi asuma o adopţie internaţională, precum şi cu privire la copiii pe care ar fi apţi să-i ia în sarcina lor.

2.Ea transmite raportul autorităţii centrale a statului de origine.

Articolul 16

1.Dacă autoritatea centrală a statului de origine consideră că copilul este adoptabil:

a)ea întocmeşte un raport cuprinzând informaţii asupra copilului privind identitatea, adoptabilitatea, mediul sau social, evoluţia personală şi familială, trecutul său medical şi al familiei sale, precum şi cu privire la necesităţile sale speciale;

b)tine seama, în modul cuvenit, de condiţiile de educaţie a copilului, precum şi de originea sa etnică, religioasă şi culturală;

c)se asigura că consimţămintele vizate la art. 4 au fost obţinute; şi d) constata, în special pe baza rapoartelor privind copilul şi pe viitorii părinţi adoptivi, că plasarea avută în vedere este în interesul superior al copilului.

2.Ea transmite autorităţii centrale a statului primitor raportul său asupra copilului, dovada consimţămintelor cerute şi motivarea avizului său privitor la plasare, acordând atenţie să nu se dezvăluie identitatea mamei şi a tatălui, dacă în statul de origine această identitate nu poate fi divulgată.

Articolul 17

Orice hotărâre de încredinţare a unui copil unor viitori părinţi adoptivi nu se poate lua în statul de origine decât:

a)dacă autoritatea centrală a acestui stat s-a asigurat de acordul viitorilor părinţi adoptivi;

b)dacă autoritatea centrală a statului primitor a încuviinţat această hotărâre, atunci când legea acestui stat sau autoritatea centrală a statului de origine o cere;

c)dacă autorităţile centrale ale celor două state au încuviinţat ca procedura în vederea adopţiei să urmeze mai departe; şi d) dacă s-a constatat, conform art. 5, că viitorii părinţi adoptivi sunt calificaţi şi apţi să adopte şi că copilul este sau va fi autorizat să intre şi să locuiască permanent în statul primitor.

Articolul 18

Autorităţile centrale ale celor două state vor lua toate măsurile necesare astfel încât copilul să primească încuviinţarea de ieşire din statul de origine, precum şi pe cea de intrare şi de a locui permanent în statul primitor.

Articolul 19

1.Deplasarea copilului spre statul primitor nu poate avea loc în cazul în care au fost îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 17.

2.Autorităţile centrale ale celor două state veghează ca deplasarea să se efectueze în deplina siguranţă, în condiţii corespunzătoare şi, dacă este cu putinţă, în compania părinţilor adoptivi sau a viitorilor părinţi adoptivi.

3.Dacă aceasta deplasare nu va avea loc, rapoartele prevăzute la art. 15 şi 16 se vor restitui autorităţilor expeditoare.

Articolul 20

Autorităţile centrale se informează reciproc asupra procedurii de adopţie şi a măsurilor luate pentru a fi dusă până la capăt, precum şi asupra desfăşurării perioadei probatorii, când aceasta este cerută.

Articolul 21

1.Când adopţia urmează să aibă loc după deplasarea copilului în statul primitor şi autoritatea centrală a acestui stat consideră că menţinerea copilului în familia primitoare nu mai este în interesul său superior, ia măsurile utile protecţiei copilului, urmărind, în special:

a)să reia copilul de la persoanele care doreau să-l adopte şi să îngrijească provizoriu de el;

b)consultându-se cu autoritatea centrală a statului de origine, să asigure fără întârziere un nou plasament al copilului în vederea adopţiei sale sau, dacă nu este posibil, o încredinţare alternativă de durată; o adopţie nu se poate realiza decât dacă autoritatea centrală a statului de origine a fost înştiinţată în modul convenit privitor la noii părinţi adoptivi;

c)în ultima instanţă, să asigure înapoierea copilului, dacă interesul său o cere.

2.Ţinând seama, în special, de vârsta şi de maturitatea copilului, acesta va fi consultat şi, dacă este cazul, se va obţine consimţământul său cu privire la măsurile ce se vor lua conform prezentului articol.

Articolul 22

1.Funcţiile conferite autorităţii centrale prin prezentul capitol pot fi exercitate de către autorităţi publice sau organisme agreate potrivit cap. III, în măsura prevăzută în legea statului său.

2.Un stat contractant poate declara depozitarului convenţiei că funcţiile conferite autorităţii centrale prin art. 15-21 pot, de asemenea, să fie exercitate în acest stat, în măsura prevăzută de lege şi sub controlul autorităţilor competente ale acestui stat, de către organisme sau persoane care:

a)îndeplinesc condiţiile de moralitate, de competenţă profesională, de experienţa şi de responsabilitate cerute de acest stat; şi b) sunt calificate prin integritatea lor morala şi prin pregătirea profesională sau experienţa lor să acţioneze în domeniul adopţiei internaţionale.

3.Statul contractant care face declaraţia prevăzută la paragraful 2 informează cu regularitate Biroul permanent al Conferinţei de la Haga de drept internaţional privat cu privire la numele şi adresele acestor organisme şi persoane.

4.Un stat contractant poate declara depozitarului convenţiei că adopţiile copiilor a căror reşedinţa obişnuită este situată pe teritoriul său nu se pot realiza decât dacă funcţiile conferite autorităţilor centrale sunt exercitate potrivit paragrafului 1.

5.Cu toate acestea, orice declaraţie efectuată potrivit paragrafului 2, rapoartele prevăzute la art. 15 şi 16 vor fi, în toate cazurile, întocmite sub răspunderea autorităţii centrale sau a altor autorităţi sau organisme conform paragrafului 1.

Capitolul 5Recunoaşterea şi efectele adopţiei

Articolul 23

1.O adopţie certificată conform convenţiei de către autoritatea competentă a statului contractant în care a avut loc este recunoscută de drept în celelalte state contractante. Certificatul va specifica când şi de către cine au fost date acceptările prevăzute în art. 17 lit. c).

2.Orice stat contractant, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, vor notifica depozitarului convenţiei identitatea şi funcţiile autorităţii sau autorităţilor care, în acest stat, sunt competente să elibereze certificatul. El va notifica, de asemenea, orice modificare în desemnarea acestor autorităţi.

Articolul 24

Recunoaşterea unei adopţii nu poate fi refuzată într-un stat contractant decât dacă adopţia este în mod vădit contrară ordinii sale publice, ţinând seama de interesul superior al copilului.

Articolul 25

Orice stat contractant poate declara depozitarului convenţiei că nu va fi ţinut să recunoască, în virtutea acesteia, adopţiile făcute în baza unui acord încheiat în aplicarea art. 39 paragraful 2.

Articolul 26

1.Recunoaşterea adopţiei implica recunoaşterea:

a)legăturii de filiaţie între copii şi părinţii săi adoptivi;

b)răspunderii părinteşti a părinţilor adoptivi faţă de copil;

c)ruperii legăturii preexistente de filiaţie între copil şi mama şi tatăl său, dacă adopţia produce acest efect în statul contractant unde a avut loc.

2.Dacă adopţia are drept efect ruperea legăturii preexistente de filiaţie, copilul se bucură, în statul primitor şi în oricare alt stat contractant unde adopţia este recunoscută, de drepturi echivalente celor care rezulta din adopţiile care produc acest efect în fiecare dintre aceste state.

3.Paragrafele precedente nu aduc atingere aplicării oricărei dispoziţii mai favorabile copilului, în vigoare în statul contractant care recunoaşte adopţia.

Articolul 27

1.Când adopţia făcută în statul de origine nu are drept efect ruperea legăturii de filiaţie preexistenta, ea poate, în statul primitor care recunoaşte adopţia potrivit convenţiei, să fie schimbată într-o adopţie care produce acest efect:

a)dacă dreptul statului primitor o permite; şi b) dacă consimţămintele prevăzute la art. 4 lit. c) şi d) au fost sau sunt date în vederea unei atare adopţii.

2.Articolul 23 se aplică hotărârii de schimbare.

Capitolul 6Dispoziţii generale

Articolul 28

Convenţia nu deroga de la legile statului de origine care cer ca adopţia unui copil cu reşedinţa obişnuită în acest stat trebuie să se facă în acest stat sau care interzic plasamentul copilului în statul primitor sau deplasarea lui înspre acest stat mai înainte de adopţia lui.

Articolul 29

Nici un contract între viitorii părinţi adoptivi şi părinţii copilului sau orice altă persoană căreia i-a fost încredinţat nu poate avea loc atât timp cât dispoziţiile art. 4 lit. a)-c) şi ale art. 5 lit. a) nu au fost respectate, afară dacă adopţia are loc între membrii aceleiaşi familii sau dacă condiţiile fixate de către autoritatea competentă a statului de origine sunt îndeplinite.

Articolul 30

1.Autorităţile competente ale unui stat contractant veghează să se păstreze informaţiile pe care le deţin cu privire la originea copilului, în special cele în legătura cu identitatea mamei şi a tatălui său, precum şi datele asupra trecutului medical al copilului şi al familiei sale.

2.Ele asigură accesul copilului sau al reprezentantului său la aceste informaţii, cu îndrumări corespunzătoare, în măsura permisă de legea statului lor.

Articolul 31

Sub rezerva prevederilor art. 30, datele personale adunate sau transmise conform convenţiei, îndeosebi cele vizate de art. 15 şi 16, nu pot fi folosite în alte scopuri decât acelea pentru care au fost strânse sau transmise.

Articolul 32

1.Nimeni nu poate obţine un câştig material necuvenit dintr-o activitate privind o adopţie internaţională.

2.Se pot cere şi plăti numai cheltuielile ocazionate, inclusiv onorariile rezonabile ale persoanelor care au luat parte la adopţie.

3.Şefii, administratorii şi salariaţii unor organisme care participa la o adopţie nu pot primi o remunerare disproporţionată în raport cu serviciile aduse.

Articolul 33

Orice autoritate competentă, care constată că una dintre dispoziţiile convenţiei a fost sau riscă în mod vădit să fie încălcată, informează de îndată autoritatea centrală a statului său. Acestei autorităţi centrale îi revine răspunderea de a veghea să fie luate măsurile corespunzătoare.

Articolul 34

Dacă autoritatea competentă a statului destinatar al unui document cere, se va transmite o traducere certificată conform. În afară cazului de scutire, cheltuielile de traducere sunt în sarcina viitorilor părinţi adoptivi.

Articolul 35

Autorităţile competente ale statelor contractante acţionează cu rapiditate în procedurile de adopţie.

Articolul 36

Cât priveşte un stat unde în materie de adopţie există două sau mai multe sisteme de drept aplicabile în unităţi teritoriale diferite:

a)orice referire la reşedinţa obişnuită în acest stat vizează reşedinţa obişnuită într-o unitate teritorială a acestui stat;

b)orice referire la legea acestui stat vizează legea în vigoare în unitatea teritorială respectivă;

c)orice referire la autorităţile competente sau la autorităţile publice ale acestui stat vizează autorităţile abilitate să acţioneze în unitatea teritorială în cauza;

d)orice referire la organismele agreate ale acestui stat vizează organismele agreate în unitatea teritorială în cauza.

Articolul 37

Cât priveşte un stat în care în materie de adopţie există două sau mai multe sisteme de drept aplicabile unor categorii diferite de persoane, orice referire la legea acestui stat vizează sistemul de drept desemnat prin dreptul acestuia.

Articolul 38

Un stat în care diferite unităţi teritoriale au reguli proprii de drept în materie de adopţie nu va fi ţinut să aplice convenţia când un stat al cărui sistem de drept este unificat nu ar fi ţinut să o aplice.

Articolul 39

1.Convenţia nu deroga de la instrumentele internaţionale la care statele contractante sunt părţi şi care cuprind dispoziţii referitoare la materiile reglementate prin prezenta convenţie, afară dacă o declaraţie contrară nu s-a făcut de statele legate prin atare instrumente.

2.Orice stat contractant va putea încheia cu unul sau mai multe alte state contractante acorduri în vederea favorizării aplicării convenţiei în raporturi- le lor reciproce. Aceste acorduri nu vor putea deroga decât de la dispoziţiile art. 14-16 şi 18-21. Statele care vor fi încheiat asemenea acorduri le vor transmite în copie depozitarului convenţiei.

Articolul 40

Nici o rezerva la convenţie nu poate fi încuviinţată.

Articolul 41

Convenţia se aplică de fiecare data când o cerere vizată conform art. 14 a fost primită după intrarea în vigoare a convenţiei în statul de primire şi statul de origine.

Articolul 42

Secretarul general al Convenţiei de la Haga de drept internaţional privat convoacă periodic o comisie specială în vederea examinării funcţionarii practice a convenţiei.

Capitolul 7Clauze finale

Articolul 43

1.Convenţia este deschisă semnării statelor care erau membre ale Conferinţei de la Haga de drept internaţional privat la data celei de-a şaptesprezecea sesiuni a sa şi celorlalte state care au participat la această sesiune.

2.Ea va fi ratificată, acceptată sau aprobată şi instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare se vor depune pe lângă Ministerul Afacerilor Externe al Olandei, depozitar al convenţiei.

Articolul 44

1.Orice alt stat va putea adera la convenţie după intrarea sa în vigoare în temeiul art. 46 paragraful 1.

2.Instrumentul de aderare se va depune pe lângă depozitar.

3.Aderarea nu va avea efect decât în raporturile dintre statul care aderă şi statele contractante care nu vor fi ridicat obiecţie împotriva sa înăuntrul a 6 luni de la primirea notificării prevăzute la art. 48 lit. b). O atare obiecţie va putea fi, de asemenea, ridicată de către orice stat în momentul unei ratificări, acceptări sau aprobări a convenţiei, ulterioară aderării. Aceste obiecţii se vor notifica depozitarului.

Articolul 45

1.Un stat care cuprinde două sau mai multe unităţi teritoriale, în care se aplică materiilor guvernate prin această convenţie sisteme de drept diferite, va putea, în momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau aderării, să declare că prezenta convenţie se va aplica tuturor unităţilor sale teritoriale sau numai uneia sau mai multora dintre ele, şi va putea oricând să modifice această declaraţie, făcând o noua declaraţie.

2.Aceste declaraţii vor fi notificate depozitarului şi vor indica în mod expres unităţile teritoriale cărora li se aplică convenţia.

3.Dacă un stat nu face vreo declaraţie în temeiul prezentului articol, convenţia se va aplica ansamblului teritoriului acestui stat.

Articolul 46

1.Convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 3 luni după depunerea celui de-al treilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare prevăzut la art. 43.

2.După aceasta, convenţia va intra în vigoare:

a)pentru fiecare stat care ratifică, acceptă sau aprobă ulterior sau care aderă, în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 3 luni după depunerea instrumentului sau de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;

b)pentru unităţile teritoriale la care convenţia a fost extinsă potrivit art. 45, în prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 3 luni după notificarea vizată la acest articol.

Articolul 47

1.Orice stat parte la convenţie va putea să o denunţe printr-o notificare adresată în scris depozitarului.

2.Denunţarea va produce efect din prima zi a lunii următoare expirării unei perioade de 12 luni după data primirii notificării de către depozitar. Când o perioada mai lungă pentru producerea efectului denunţării este specificată în notificare, denunţarea va produce efect la expirarea perioadei respective după data primirii notificării.

Articolul 48

Depozitarul va notifica statelor membre ale Conferinţei de la Haga de drept internaţional privat, celorlalte state care au participat la cea de-a şaptesprezecea sesiune, precum şi statelor care vor fi aderat potrivit dispoziţiilor art. 44:

a)semnăturile, ratificările, acceptările şi aprobările vizate la art. 43;

b)aderările şi obiecţiile la aderări, vizate la art. 44;

c)data la care convenţia va intra în vigoare potrivit art. 46;

d)declaraţiile şi desemnările menţionate la art. 22, 23, 25 şi 45;

e)acordurile menţionate la art. 3;

f)denunţările vizate la art. 47.

Drept pentru care, subsemnaţii, legal împuterniciţi, au semnat prezenta convenţie.

Întocmită la Haga la 29 mai 1993, în limbile franceza şi engleza, ambele texte având aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar, care se va depune în arhivele Guvernului Olandei şi de pe care o copie certificată conform se va înmâna, pe cale diplomatică, fiecăruia dintre statele membre ale Conferinţei de la Haga de drept internaţional privat la data celei de-a şaptesprezecea sesiuni, precum şi fiecărui alt stat care a participat la această sesiune.

───────────