Decizie nr. 970 din 31 octombrie 2007

Cu Adresa nr. CA/781 din 27 iunie 2007, Preşedintele României a transmis Curţii Constituţionale sesizarea de neconstituţionalitate asupra Legii privind atribuirea unei locuinţe generalului în retragere Marin Lungu. Sesizarea, formulată în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 6.664 din 27 iunie 2007 şi formează obiectul Dosarului nr. 1.071A/2007.

În motivarea sesizării de neconstituţionalitate se arată că legea contravine prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1), întrucât legiferează o situaţie cu caracter personal, precum şi celor ale art. 1 alin. (4), art. 124 alin. (3) şi ale art. 126 alin. (1), deoarece încalcă principiile separaţiei puterilor în stat şi independenţei justiţiei. În acest sens invocă Decizia Curţii Constituţionale nr. 600 din 9 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.060 din 26 noiembrie 2005, prin care, de principiu, s-a statuat, pentru considerentele acolo reţinute, că o lege cu caracter individual este neconstituţională. Mai arată că, "prin adoptarea legii şi în lipsa unei poziţii contrare explicite, Parlamentul şi-a însuşit motivele prezentate de iniţiatori în expunerea de motive", încălcând astfel Constituţia "sub motivaţia corectării efectelor unei hotărâri judecătoreşti pe care o consideră nedreaptă şi în urma căreia domnul general Lungu a pierdut spaţiul locativ pe care îl deţinea". Or, consideră în continuare, "nicio dispoziţie constituţională nu permite Parlamentului să facă aprecieri asupra hotărârilor judecătoreşti şi, mai ales, să folosească puterea sa de unică autoritate legiuitoare pornind de la premisa nedreptăţii unei hotărâri judecătoreşti", fiind "de datoria altor autorităţi decât Parlamentul, în special de cea a autorităţilor publice locale, să soluţioneze o problemă locativă".

În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatului Poporului pentru a prezenta punctele lor de vedere.

Preşedintele Senatului a transmis, cu Adresa nr. XVI/356 din 6 septembrie 2007, prin reprezentantul desemnat în acest sens de Biroul permanent al Senatului, punctul de vedere potrivit căruia Legea privind atribuirea unei locuinţe generalului în retragere Marin Lungu a fost aprobată de Senatul României, cu respectarea prevederilor Constituţiei.

Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/3.494/C.T.P. din 20 august 2007, în care se arată următoarele: reglementarea cu caracter individual adoptată de Parlament este un "act de recunoaştere şi de răsplată pentru faptele deosebite de eroism ale domnului Marin Lungu, în prezent general în retragere"; Decizia Curţii Constituţionale nr. 600/2005, invocată în susţinerea criticilor de neconstituţionalitate, are în vedere "o altă reglementare" cu "o serie de particularităţi care i-au conferit o fizionomie proprie, diferită de aceea a actelor juridice de putere de rang egal", "or, în speţă, măsura dispusă - de atribuire a unei locuinţe generalului în retragere - nu constituie numai o măsură de protecţie socială, în acord cu art. 47 alin. (1) din Legea fundamentală, ci, în principal, un act de recunoaştere şi de răsplată pentru faptele deosebite" ale domnului general în retragere Marin Lungu; Parlamentul, care, potrivit art. 61 alin. (1) din Constituţie, este organul reprezentativ al poporului român şi unica autoritate legiuitoare, nu a adoptat legea criticată "pe criterii discriminatorii vizând rasa, naţionalitatea, originea etnică, limba, religia, sexul, opinia, apartenenţa politică ori averea persoanei respective, ci faptele sale deosebite, în folosul patriei", şi nici ca un privilegiu în favoarea acestuia în raport cu alţi cetăţeni, astfel că nu se poate reţine încălcarea art. 4 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie; legea nu cuprinde nicio prevedere care ar putea aduce atingere actului de justiţie, neexistând, aşa cum susţine autorul sesizării, "niciun fel de imixtiune din partea legiuitorului asupra activităţii instanţelor judecătoreşti". Art. 1 al legii criticate dispune că atribuirea în proprietate, cu titlu gratuit, a locuinţei are în vedere calitatea domnului Marin Lungu de "cel mai tânăr veteran de război, erou al Armatei Române, decorat cu 4 medalii militare de război şi supravieţuitor al unui lagăr nazist". Aşa fiind, consideră că nu se poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 124 alin. (3) şi ale art. 126 alin. (1).

În sfârşit, exprimă opinia că "era necesar ca, înainte de adoptare, în textul final al expunerii de motive să se fi efectuat rectificările cuvenite, în raport cu intenţia de reglementare şi cu textele legii criticate - care nu vizează un act reparatoriu - în cazul unei eventuale sentinţe apreciate ca «nedreaptă» persoana în cauză putând parcurge, fără niciun impediment, toate căile de atac prevăzute de lege, la instanţele judecătoreşti competente [art. 126 alin. (1) şi (2) din Constituţie], pentru apărarea/realizarea tuturor drepturilor sale, în condiţiile respectării principiilor separaţiei şi echilibrului puterilor în stat [art. 1 alin. (4) din Constituţie] şi accesului liber la justiţie [art. 21 din Constituţie]".

Preşedintele Camerei Deputaţilor nu a transmis punctul său de vedere.

Prin Petiţia înregistrată cu nr. 6.928 din 6 iulie 2007, depusă la dosar, domnul general în rezervă Marin Lungu expune, pe larg, situaţia sa locativă, din care, în esenţă, rezultă că, deşi restituirea apartamentului său a făcut obiectul a 16 dosare civile, în prezent nu are locuinţă. De asemenea, cu Petiţia nr. 7.278 din 17 iulie 2007, solicită ca, în temeiul art. 52 din Legea nr. 47/1992, să fie invitat la termenul de judecată pentru a prezenta Plenului Curţii sau "unui cadru restrâns" al acestuia situaţia sa locativă judecată abuziv de Tribunalul Bucureşti şi de Curtea de Apel Bucureşti.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale Preşedintelui Senatului şi Guvernului, raportul judecătorului-raportor, Legea privind atribuirea unei locuinţe generalului în retragere Marin Lungu, raportată la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1, 10, 15 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe asupra constituţionalităţii prevederilor legale criticate.

Obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie Legea privind atribuirea unei locuinţe generalului în retragere Marin Lungu, potrivit căreia:

"Art. 1. - Se atribuie în proprietate, cu titlu gratuit, în municipiul Bucureşti, o locuinţă, o casă sau apartament cu 3 camere, pentru generalul în retragere Marin Lungu, cel mai tânăr veteran de război, erou al Armatei Române, decorat cu 4 medalii militare de război şi supravieţuitor al unui lagăr nazist.

Art. 2

"Atribuirea locuinţei se face de către Regia Autonomă «Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat», în termen de cel mult 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi."

În opinia autorului sesizării, legea criticată încalcă, în ordinea invocării lor, prevederile constituţionale ale art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 1 alin. (4), art. 124 alin. (3) şi ale art. 126 alin. (1), potrivit cărora:

–Art. 4 alin. (2): "România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.";

–Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";

–Art. 1 alin. (4): "Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.";

–Art. 124 alin. (3): "Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.";

–Art. 126 alin. (1): "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege."

Examinând obiecţia de neconstituţionalitate formulată, prevederile legii criticate, prin raportare la dispoziţiile din Constituţie incidente, Curtea Constituţională constată că sesizarea de neconstituţionalitate este întemeiată şi urmează a fi admisă, pentru următoarele considerente:

Asupra unor aspecte constând în reglementarea prin lege a unei situaţii cu caracter personal, precum şi invocarea încălcării prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1), Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 600 din 9 noiembrie 2005. Cu acel prilej, în esenţă, s-a statuat că, şi "în absenţa unei prevederi prohibitive exprese, este de principiu că legea are, de regulă, caracter normativ, natura primară a reglementărilor pe care le conţine fiind dificil de conciliat cu aplicarea acestora la un caz sau la cazuri individuale", că "este dreptul legiuitorului de a reglementa anumite domenii particulare într-un mod diferit de cel utilizat în cadrul reglementării cu caracter general sau, altfel spus, de a deroga de la dreptul comun, procedeu la care, de altfel, s-a mai apelat în această materie", precum şi că, în ipoteza în care "reglementarea specială, diferită de cea constitutivă de drept comun, are caracter individual, fiind adoptată intuitu personae, ea încetează de a mai avea legitimitate, dobândind caracter discriminatoriu şi, prin aceasta, neconstituţional". Aşa fiind, urmează să se constate că şi prezenta lege, care instituie un regim juridic intuitu personae, contravine, pentru considerentele reţinute în decizia menţionată, dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) şi ale art. 16 alin. (1) şi, în consecinţă, este neconstituţională.

De altfel, Curtea constată că, prin obiectul său - atribuirea unei locuinţe -, legea supusă controlului de constituţionalitate dispune într-un domeniu ce intră în competenţa de reglementare a organelor administraţiei publice, iar nu a Parlamentului, care nu legiferează cu privire la drepturi cu caracter individual.

Faţă de argumentele înfăţişate, din care rezultă neconstituţionalitatea Legii privind atribuirea unei locuinţe generalului în retragere Marin Lungu, analizarea susţinerilor privind încălcarea art. 124 alin. (3) şi ale art. 126 alin. (1) din Constituţie, precum şi aspectele de fapt privind situaţia locativă a domnului general în retragere Marin Lungu sunt irelevante.

Faţă de cele arătate, Curtea constată că Legea privind atribuirea unei locuinţe generalului în retragere Marin Lungu este neconstituţională.

În temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) şi ale art. 147 alin. (2) şi (4) din Constituţie, precum şi al prevederilor art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Constată că Legea privind atribuirea unei locuinţe generalului în retragere Marin Lungu este neconstituţională.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi primului-ministru şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Dezbaterea a avut loc la data de 31 octombrie 2007 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Valentin Zoltan Puskas, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean, judecători.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

Prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Gabriela Dragomirescu