Decizie nr. 124 din 19 februarie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie invocată de Societatea Comercială "Coresi" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 11.253/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.523 D/2007, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, excepţie invocată de Societatea Comercială "RGC Impex" - S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 1.300/219/2007 al Judecătoriei Dej.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea, întrucât dosarele au obiect identic.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.523 D/2007 la Dosarul nr. 1.486 D/2007, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire şi la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierile din 15 şi 22 octombrie 2007, pronunţate în Dosarele nr. 11.253/325/2007 şi nr. 1.300/219/2007, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi Judecătoria Dej au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, excepţie invocată de Societatea Comercială "Coresi" -S.R.L. din Timişoara şi Societatea Comercială "RGC Impex" - S.R.L. din Dej în dosarele menţionate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Societatea Comercială "Coresi" - S.R.L. din Timişoara susţine că reglementarea criticată, care prevede că sancţiune suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni, contravine prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, precum şi celor ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. În acest sens, arată că prin aplicarea acestei sancţiuni sunt afectate raporturile de muncă dintre societate şi salariaţi, întrucât, prin suspendarea activităţii societăţii, aceasta nu îşi mai poate îndeplini obiectul de activitate, astfel încât este inutilă menţinerea unor angajaţi. Aşa fiind, prin suspendarea activităţii societăţii se îngrădeşte dreptul la muncă al angajaţilor acesteia, cu atât mai mult cu cât este o sancţiune care se aplică şi angajaţilor care nu au participat în niciun mod la săvârşirea contravenţiei.

De asemenea, Societatea Comercială "RGC Impex" - S.R.L. din Dej susţine că art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 încalcă prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. a) şi ale art. 53, deoarece "limitează activitatea comercială a societăţii în condiţiile în care pentru aceeaşi faptă se aplică trei măsuri, respectiv o amendă contravenţională, confiscarea sumei şi suspendarea activităţii pe 3 luni. În acest context, măsura suspendării activităţii pentru o faptă care uneori are un impact social şi fiscal minor este excesiv de drastică prin restrângerea dreptului de a desfăşura o activitate comercială pe o perioadă de trei luni".

Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi Judecătoria Dej au considerat că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, ale cărei considerente sunt, în opinia sa, valabile şi în prezenta cauză.

Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "Nerespectarea de către operatorii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni."

Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă, precum şi celor ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 alin. (2) lit. a), potrivit cărora "(2) Statul trebuie să asigure:

a)libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; [...]".

Art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1998 a mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare la art. 53 din Constituţie, în esenţă cu o motivare asemănătoare celei din prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 91 din 7 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut că "Măsura dispusă de textul de lege criticat este justificată de imperativul protejării interesului social şi al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală".

În legătură cu invocarea încălcării prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că, prin Decizia nr. 667 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, a observat că "nu poate fi reţinută existenţa vreunei contrarietăţi între dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 şi prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1)".

De asemenea, cu privire la încălcarea prevederilor art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, Curtea constată că, prin Decizia nr. 507 din 20 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 22 iunie 2007, a reţinut că "într-adevăr statul trebuie să asigure libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, dar cu respectarea dispoziţiilor legale în materie. Or, în acest domeniu, cadrul legislativ îl constituie însăşi reglementarea criticată, astfel că şi această susţinere urmează a fi înlăturată".

Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.

Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie invocată de Societatea Comercială "Coresi" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 11.253/325/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi de Societatea Comercială "RGC Impex" - S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 1.300/219/2007 al Judecătoriei Dej.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 februarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Florentina Geangu