de securitate radiologica privind radioprotectia operationala în mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi tor
Normele de securitate radiologica privind radioprotectia operationala în mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu sunt emise de Autoritate în baza prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţa a activităţilor nucleare, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Scopul prezentelor norme este de a completa prevederile Normelor fundamentale de securitate radiologica, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 14/2000, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 404 şi 404 bis din 29 august 2000, cu cerinţele privind asigurarea şi optimizarea radioprotectiei operationale pentru lucrătorii expusi profesional, pentru populaţie şi mediul înconjurător, în mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu.
Termenii şi expresiile utilizate în prezentele norme sunt definite în anexa nr. 1.
Prevederile prezentelor norme se aplică următoarelor activităţi din domeniul mineritului şi preparării minereurilor de uraniu şi toriu:
a)prospectarea, explorarea, exploatarea, prepararea în laborator, în staţii-pilot şi în instalaţii industriale a minereurilor de uraniu şi de toriu, inclusiv amplasarea şi construcţia acestora;
b)conversia concentratelor de uraniu natural în combustibil nuclear;
c)conservarea şi dezafectarea minelor şi instalaţiilor în care au fost desfăşurate activităţile menţionate la lit. a) şi b), inclusiv a celor abandonate fără a fi dezafectate în baza unui plan de dezafectare şi de remediere a mediului înconjurător afectat;
d)gospodărirea deşeurilor radioactive rezultate de la desfăşurarea activităţilor descrise la lit. a), b) şi c);
e)determinarea, înregistrarea, metodica de lucru şi sistemul de raportare a nivelurilor de expunere la radiatii ionizante a personalului expus profesional, precum şi urmărirea nivelului de contaminare radioactiva a spaţiilor de lucru şi a mediului înconjurător din incintele de lucru ale titularilor de autorizaţii care desfăşoară activităţile specificate la lit. a), b), c) şi d).
Se supun prevederilor prezentelor norme şi următoarele activităţi, dacă evaluarile efectuate conform prevederilor art. 90 din Normele fundamentale de securitate radiologica demonstreaza ca expunerea lucrătorilor şi/sau a mediului are valori ce nu pot fi neglijate din punct de vedere al radioprotectiei:
a)lucrări similare cu cele menţionate la art. 4 lit. a), care se executa pentru alte substanţe minerale utile în cazul în care aceste substanţe sunt asociate cu uraniu sau toriu în continuturi ce depăşesc limitele de exceptare;
b)lucrări cu materiale care în mod obişnuit nu sunt considerate radioactive, dar care conţin radionuclizi naturali, care prin concentrare în produse intermediare sau în reziduuri conduc la creşterea semnificativă a expunerii populaţiei sau a lucrătorilor;
c)lucrările de la locurile de muncă de tipul celor descrise la lit. a), în atmosfera cărora se constata prezenta radonului, toronului sau descendenţilor acestora, în concentratii ce generează expuneri ce depăşesc limita dozei efective pentru populaţie, prevăzută în Normele fundamentale de securitate radiologica.
Prevederile prezentelor norme se aplică de asemenea activităţilor de deţinere, depozitare, stocare, utilizare, transport, aprovizionare, desfacere, transfer, import şi export de minereuri şi concentrate de uraniu sau toriu ori instalaţiilor şi aparatelor ce conţin asemenea materiale radioactive.
Limitele de doza, criteriile şi prevederile prezentelor norme se utilizează obligatoriu la proiectarea instalaţiilor de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu şi toriu, la elaborarea proiectelor tehnice de dezafectare (închidere) a instalaţiilor de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu şi toriu şi la fundamentarea concluziilor analizelor de securitate radiologica privind activităţile de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu şi de toriu.
(1)Sunt exceptate de la prevederile prezentelor norme:
a)activităţile care implica surse şi materiale a căror radioactivitate este data de elemente radioactive naturale din seriile radioactive ale uraniului şi toriului şi a căror activitate totală nu depăşeşte nivelul de exceptare prevăzut în coloana 5 a tabelului 2-B din anexa nr. 2 la Normele fundamentale de securitate radiologica sau, în cazuri speciale, alt nivel de exceptare stabilit de Autoritate, care satisface criteriile fundamentale prevăzute în anexa nr. 2 la Normele fundamentale de securitate radiologica;
b)activităţile care implica surse radioactive şi materiale radioactive conţinând radionuclizi naturali din seria uraniului şi toriului, a căror concentraţie a activităţii pe unitatea de masa nu depăşeşte nivelul de exceptare prevăzut în coloana 4 a tabelului 2-B din anexa nr. 2 la Normele fundamentale de securitate radiologica sau, în cazuri speciale, alt nivel de exceptare stabilit de Autoritate, care satisface criteriile fundamentale prevăzute în anexa nr. 2 la aceleaşi norme;
c)activităţile cu materiale care în mod obişnuit nu sunt considerate radioactive, dar provin din practici autorizate şi prezintă o contaminare superficiala cu radionuclizi naturali din seriile uraniului şi toriului, care nu depăşeşte următoarele niveluri de eliberare:
(i)0,4 Bq/cmp pentru emitatorii beta şi gama şi emitatorii alfa cu toxicitate scăzută;
(îi) 0,04 Bq/cmp pentru toţi ceilalţi emitatori alfa.
(2)Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică practicilor care implica importul, furnizarea, repararea şi montarea-instalarea de surse radioactive şi materiale radioactive conţinând radionuclizi naturali din seria uraniului şi toriului, dacă concentraţia activităţii pe unitatea de masa este mai mare de 0,2 Bq/g pentru cel puţin un radionuclid natural din seriile radioactive menţionate.
Prevederile prezentelor norme nu se aplică la depozitarea temporară şi finala, la reciclarea şi reutilizarea materialelor rezultate în urma dezafectarii instalaţiilor de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu şi toriu, dacă îndeplinesc condiţiile privind nivelurile de eliberare stabilite prin normele de conservare şi dezafectare a instalaţiilor de minerit şi preparare a minereurilor de uraniu şi toriu.
Aplicarea prezentelor norme nu exonereaza titularii de autorizaţie care desfăşoară activităţile menţionate la art. 4, 5 şi 6 de respectarea normelor de securitate radiologica privind lucrul cu surse de radiatii, în cazul în care utilizează dispozitive generatoare de radiatii ionizante, surse, instalaţii sau aparate care conţin alte materiale radioactive decât radionuclizi naturali din seria uraniului şi toriului.
(1)Toate activităţile nominalizate în cap. II trebuie justificate în scris de către initiatorul acestora, precizându-se avantajele economice, sociale sau de alta natura în comparatie cu detrimentul pe care ar putea sa îl producă stării de sănătate şi daunele pe care ar putea să le provoace mediului înconjurător.
(2)La justificarea scrisă a iniţiatorului se va anexa analiza preliminară de securitate radiologica privind consecinţele radiologice ce se estimeaza a fi generate de activitatea respectiva. Analiza preliminară de securitate radiologica trebuie să fie elaborata de un expert acreditat sau de un organism acreditat de protecţie radiologica.
(3)Autoritatea va autoriza conform legii oricare dintre activităţile nominalizate în cap. II numai dacă considera justificarea ca fiind temeinica.
Persoana legal constituită care solicită sau deţine autorizaţie pentru desfăşurarea activităţilor de minerit sau preparare a minereurilor de uraniu şi toriu este obligată sa demonstreze ca sunt întreprinse toate acţiunile pentru a asigura optimizarea radioprotectiei, în sensul de a asigura ca expunerile pe toate căile, inclusiv cele potenţiale, din cadrul activităţii desfăşurate să fie menţinute la cel mai scăzut nivel rezonabil posibil, luând în considerare factori economici şi sociali - principiul ALARA.
Expunerea lucrătorilor se restrictioneaza astfel încât doza totală data de combinarea expunerilor pe toate căile specifice activităţilor de minerit şi preparare a minereurilor de uraniu şi toriu sa nu depăşească limitele de doza specificate la art. 22, 27, 28 şi 29 din Normele fundamentale de securitate radiologica.
(1)Doza efectivă pentru populaţia aparţinând grupului critic existent în zona de influenţa a instalaţiei operationale de minerit sau de preparare a minereurilor de uraniu sau toriu se restrictioneaza la 0,3 mSv/an, cu condiţia ca doza colectivă pentru grupul critic sa nu depăşească 0,2 Sv/om/an.
(2)Limita dozei efective pentru persoanele din rândul populaţiei de pe amplasamentele de pe care s-au dezafectat instalaţii de minerit sau preparare a minereurilor de uraniu sau toriu nu va depăşi, din toate sursele şi căile de expunere, valoarea de 1 mSv/an.
(3)Valorile de doza efectivă de 0,3 mSv/an şi de 1 mSv/an, precizate la alin. (1) şi (2), nu includ doza efectivă generata de fondul natural local.
(1)În procesul de optimizare se vor analiza numai variantele care asigura conformarea cu limitele de doza efectivă pentru personalul expus profesional, precum şi cu limitele de doza efectivă pentru populaţie şi constrangerile de doza precizate la art. 14. (2) Constrangerile de doza prevăzute prin art. 14 se utilizează ca limite superioare în procesul de optimizare a radioprotectiei.
(3)În procesul de optimizare este obligatoriu să se ia în calcul şi expunerile potenţiale.
Limitele de doza specificate la art. 13 şi 14 se aplică sumei dozelor date de expunerea externa şi celei date de încorporarea radionuclizilor naturali.
Îndeplinirea cerinţelor privind limita de doza se verifica prin una dintre următoarele metode:
a)prin compararea dozei efective E, încasată de o persoană din grupul de vârsta g cu limita de doza, în care doza efectivă încasată este estimată prin formula următoare:
E=E +Σh(g) J +Σh(g) J ,
externa J j,ing j,ing J j,inh j,inh
în care: E(externa) reprezintă doza efectivă de interes din expunerea externa; h(g)j,ing şi h(g)j,inh sunt dozele efective angajate pe unitatea de activitate de încorporare a unui radionuclid, j,(Sv/Bq), prin inhalare, respectiv prin ingestie, de o persoană din grupul de vârsta g; J(j,ing) şi J(j,inh) reprezintă încorporarea de radionuclid j,(Bq), prin ingestie, respectiv inhalare;
b)prin îndeplinirea următoarei condiţii:
H(d)DL+Σ I, /I +Σ I /ΣI <1,
p j j,ing j,ing,L j j,inh j,inh,L
în care: Hp(d) este echivalentul de doza de la expunerea la radiatii penetrante, DL este limita de doza efectivă, I(j,ing.) şi I(j,inh,) sunt preluarile prin ingestie şi inhalare a radionuclidului j, iar I(j,ing.L) şi I(j,inh,L) sunt limitele anuale admise pentru ingestia, respectiv inhalarea radionuclidului j.
Pentru expunerile la descendenţii radonului şi toronului limitele de doza pentru persoanele expuse profesional pot fi interpretate astfel:
–pentru descendenţii radonului (222 ):
Rn
20 mSv corespund la 14 mJ h m^-3 (4 WLM);
–pentru descendenţii toronului (220 ):
Rn
20 mSv corespund la 42 mJ h m^-3 (12 WLM).
Alternativ limitele pot fi exprimate în termeni de energie alfa potenţiala incorporată:
–pentru descendenţii radonului (222 ):
Rn
20 mSv corespund la 17 mJ;
–pentru descendenţii toronului (220 ):
Rn
20 mSv corespund la 51 mJ.
(1)În termeni de concentraţie echivalenta de echilibru limita dozei efective pentru personalul expus profesional, de 20 mSv/an, este data de o concentraţie a radonului de 1.110 Bq/mc, aflat în echilibru cu descendenţii săi.
(2)Similar, limita dozei efective pentru populaţie, de 1 mSv/an, este data de o concentraţie a radonului de 55 Bq/mc, aflat în echilibru cu descendenţii săi.
În cazul pulberilor de minereu de uraniu cu diametrul aerodinamic median al activităţii (AMAD) de 5 microni, între limita de doza efectivă de 20 mSv şi activitatea alfa totală incorporată, considerând ca 238(U) şi 235(U) sunt în echilibru cu descendenţii lor, exista următoarea relaţie: 20 mSv corespund cu 3.600 Bq activitate alfa totală masurata şi incorporată, presupunand ca nuclizii din minereu sunt de tipul S, conform anexei nr. 2 la prezentele norme.
În cazul pulberilor de minereu de toriu cu diametrul aerodinamic median al activităţii (AMAD) de 5 microni, între doza efectivă şi activitatea alfa totală incorporată, considerând ca Th-232 este în echilibru cu descendenţii săi, exista următoarea relaţie: 20 mSv corespund cu 1.200 Bq activitate alfa totală masurata şi incorporată.
Dacă în corpul de minereu echilibrul este perturbat, limitele pentru ingerare trebuie calculate utilizându-se raporturile actuale dintre radionuclizi.
(1)Limitele de încorporare pentru concentratele de uraniu şi de toriu se calculează pe baza factorilor de conversie de doza derivati, conform anexei nr. 2 la prezentele norme.
(2)Dacă concentratul de toriu este obţinut dintr-un minereu conţinând uraniu şi toriu, limitele de încorporare pentru toriu se reduc ţinându-se seama de prezenta uraniului.
Limitele de încorporare pentru compusii de uraniu cu o solubilitate de tip F sau M sunt date de toxicitatea chimica care este mai importanţa decât efectul radiologic. În baza concentratiei de prag de 900 mg uraniu în rinichi se poate tolera o încorporare acuta prin inhalare de 30 mg uraniu de tip F sau o inhalare de 200 mg uraniu de tip M. În cazul expunerilor prelungite se poate tolera pentru mulţi ani o încorporare zilnica de 1 mg uraniu de tip F sau de 2 mg pe zi pentru uraniul de tip M.
Autorizarea
Autorizarea se realizează prin una dintre cele doua componente:
a)înregistrarea;
b)autorizarea.
(1)Toate persoanele legal constituite care intenţionează sa desfăşoare sau desfăşoară activităţi de tipul celor prevăzute la art. 5 au obligaţia să solicite Autorităţii înregistrarea.
(2)Activităţile prevăzute la art. 4 şi 6 pot fi desfăşurate de persoane legal constituite numai dacă sunt autorizate de Autoritate, conform prevederilor art. 5 din Normele fundamentale de securitate radiologica.
(3)Cererile de înregistrare, cererile de autorizare şi documentaţiile tehnice suport se întocmesc conform prevederilor normei specifice referitoare la procedurile de autorizare a activităţilor de minerit şi preparare a minereurilor de uraniu şi de toriu.
(1)Toate persoanele legal constituite, înregistrate conform art. 27 alin. (1), au obligaţia sa identifice prin măsurare şi verificare expunerea lucrătorilor de la locurile de muncă.
(2)Verificarea şi evaluarea expunerii se fac de un expert acreditat sau de un organism acreditat de protecţie radiologica.
(3)Persoana legal constituită are obligaţia să raporteze Autorităţii rezultatele verificărilor efectuate conform alin. (1).
Dacă rezultatul evaluării efectuate conform prevederilor art. 28 alin. (1) stabileşte creşterea expunerii lucrătorilor şi/sau populaţiei la valori ce nu pot fi neglijate din punct de vedere al radioprotectiei, adică sunt mai mari decât limita dozei efective pentru populaţie, persoana legal constituită are următoarele obligaţii:
a)de a solicita autorizarea conform art. 27 alin. (2), dacă expunerea lucrătorilor depăşeşte limita dozei pentru populaţie;
b)de a apela la experţi calificaţi sau organisme acreditate de protecţie radiologica pentru a elabora un program de măsuri tehnice, cu termene de conformare, care să reducă expunerea lucrătorilor la valorile admise pentru populaţie;
c)de a aplica programul de măsuri tehnice de reducere a dozelor, după aprobarea acestuia de Autoritate.
Responsabilităţile persoanelor legal constituite înregistrate
Persoana legal constituită înregistrată are următoarele responsabilităţi:
a)sa verifice anual, printr-un expert acreditat sau organism acreditat de radioprotectie, nivelul expunerii lucrătorilor;
b)sa desemneze şi sa imputerniceasca cu autoritate o persoană responsabilă cu implementarea programului de verificare periodică a expunerii şi a programului de măsuri tehnice de reducere a expunerii; aceasta trebuie să deţină permis de exercitare de nivel 2;
c)să aplice întocmai programul de măsuri tehnice de menţinere a expunerii în domeniul admis pentru populaţie;
d)să raporteze Autorităţii anual rezultatul verificării;
e)sa păstreze o perioadă de minimum 10 ani toate documentele referitoare la verificările expunerii şi programele de măsuri tehnice de menţinere a expunerii în domeniul admis pentru populaţie.
Responsabilităţile titularilor de autorizaţii
Titularul de autorizaţie este responsabil pentru controlul expunerii lucrătorilor la radiatii ionizante, controlul incorporarii de materiale radioactive şi pentru starea de sănătate a lucrătorilor expusi profesional.
Titularul de autorizaţie are următoarele obligaţii:
a)să asigure protecţia stării de sănătate şi siguranţei lucrătorilor în toate stadiile de proiectare, construcţie, operare, conservare şi dezafectare a instalaţiilor de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu sau de toriu;
b)să asigure toate resursele materiale şi financiare pentru a pune în aplicare cerinţele prezentelor norme;
c)sa utilizeze în activităţile autorizate numai personal care este posesor al unui permis de exercitare, valabil pentru aceste activităţi, eliberat conform prevederilor normelor specifice emise de Autoritate;
d)sa stabilească un program de radioprotectie, corelat cu mărimea riscurilor radiologice;
e)sa demonstreze ca expunerea la radiatii ionizante şi încorporarea prin ingestie şi inhalare a substanţelor radioactive sunt controlate pentru fiecare lucrator şi că nu este depăşită limita dozei efective pentru personalul expus profesional;
f)să asigure echipamentele tehnice de protecţie a personalului, echipamentul individual de radioprotectie, aparatura de măsura şi control al parametrilor fizici, aparatura de măsura şi control dozimetric, instalaţiile de decontaminare şi acordare a primului ajutor;
g)sa doteze conform cerinţelor Autorităţii laboratoarele care funcţionează în cadrul programului de radioprotectie şi să asigure pregătirea de specialitate a personalului care lucrează în aceste laboratoare;
h)sa menţină performanţele programului de radioprotectie la nivelul cerut de prezentele norme;
i)sa întreţină şi sa inspecteze conform procedurilor instalaţiile, echipamentele, aparatura şi amenajările menţionate la lit. g) şi h);
j)să se asigure prin supraveghere ca lucrătorii îşi desfăşoară activitatea respectând instrucţiunile specifice de operare de la locul de muncă;
k)să se asigure ca fiecare lucrator şi supraveghetor expus profesional este instruit corespunzător asupra practicilor de radioprotectie şi ca este informat în scris despre natura, sursa şi efectele potenţiale ale expunerii la radiatii ionizante asupra stării de sănătate, precum şi asupra modului de asigurare a controlului concentratiilor de gaze şi pulberi radioactive din atmosfera locurilor de muncă prin ventilaţie adecvată, funcţionarea corecta a sistemelor de protecţie şi radioprotectie, igiena personală şi utilizarea corecta a echipamentului individual de radioprotectie;
l)sa stabilească niveluri de referinţa ale concentratiei de gaze şi pulberi radioactive, la depăşirea cărora se va interveni prin intensificarea ventilatiei sau alte măsuri tehnice, în vederea reducerii sub nivelurile de referinţa;
m)sa informeze lucrătorii ca fumatul asociat cu expunerea la radon creşte riscurile pentru starea de sănătate şi sa îi sfatuiasca sa renunţe la fumat;
n)sa transmită Autorităţii, la termenele stabilite de aceasta, informaţii privind mărimea dozelor şi concentratiilor de gaze şi pulberi radioactive măsurate la locurile de muncă;
o)să asigure informarea lucrătorilor privind rezultatele monitorizarii individuale şi radiologice a mediului de lucru;
p)sa întreţină şi sa dezvolte un sistem care:
(i)sa încurajeze o atitudine de interes şi invatare faţă de radioprotectie;
(îi) sa descurajeze o atitudine de nerespectare a politicilor şi procedurilor;
(iii)sa identifice problemele ce afectează protecţia şi securitatea;
(iv)sa identifice în mod clar responsabilităţile individuale;
(v)să asigure calificarea, instruirea şi reinstruirea lucrătorilor expusi profesional, conform cerinţelor prezentelor norme;
(vi)sa stabilească limite clare ale nivelurilor administrative la care se iau deciziile;
(vii)să asigure consultarea şi cooperarea lucrătorilor, după caz;
q)sa stabilească programe de asigurare a calităţii privind respectarea cerinţelor de radioprotectie şi proceduri de evaluare a eficacitatii măsurilor de radioprotectie, în conformitate cu prevederile normelor de asigurare a calităţii şi standardelor ISO 9002;
r)să raporteze Autorităţii orice eliberare accidentala sau neprogramata de contaminanti radioactivi din ori în interiorul instalaţiei de minerit, de preparare sau de gospodărire a deşeurilor, precum şi sa informeze Autoritatea despre degradarea, slabirea anormala ori căderea iminenta a oricăror componente sau sisteme, acolo unde o astfel de eliberare, degradare, slabire ori cadere poate constitui sau contribui la un risc radiologic semnificativ pentru starea de sănătate şi securitatea lucrătorilor ori ar putea avea un impact radiologic semnificativ asupra mediului;
s)sa implementeze numai cu acordul prealabil în scris al Autorităţii orice modificare în structura sa organizatorică şi orice alte modificări care pot afecta direct sau indirect capacitatea sa de a îndeplini responsabilităţile privind radioprotectia personalului expus profesional, a populaţiei şi a mediului înconjurător;
t)să asigure supravegherea medicală a personalului expus profesional la radiatii ionizante, prin servicii de medicina muncii acreditate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.
(1)Titularul de autorizaţie întocmeşte instrucţiuni practice de operare locală, scrise, pentru fiecare loc de muncă.
(2)Instrucţiunile de operare locală vor include nivelurile de referinţa relevante şi măsurile de control al expunerilor, debitelor de doza şi concentratiilor contaminantilor.
(3)Pentru situaţiile de depasire a fiecărui nivel de referinţa se stabilesc acţiuni corective ce se efectuează într-un interval de timp prestabilit.
(4)Instrucţiunile de operare locală vor include prevederi din diverse componente ale programului de radioprotectie, după caz, cum sunt:
a)monitorizarea expunerii şi contaminarii;
b)menţinerea calităţii şi cantităţii adecvate de aer ventilat;
c)controlul ventilatiei, incluzând prevederile acţiunilor alternative pentru situaţia de cadere a sistemului de ventilaţie;
d)folosirea echipamentului individual de protecţie;
e)igiena personală;
f)supravegherea stării de sănătate;
g)gospodărirea deşeurilor radioactive;
h)monitorizarea mediului;
i)controlul calităţii;
j)pregătirea personalului şi asigurarea cunoştinţelor de securitate radiologica;
k)păstrarea înregistrărilor, dosarelor şi rapoartelor;
l)raportări.
(1)Titularul de autorizaţie este obligat sa instituie un sistem propriu de control care trebuie:
a)să asigure examinarea echipamentelor noi sau modificate semnificativ, înainte de a deveni operationale, şi supravegherea instalării acestora, în scopul asigurării integrităţii şi funcţionarii corecte a sistemelor de securitate şi avertizare;
b)sa verifice eficacitatea controalelor tehnice şi să asigure evaluarea consecinţelor oricăror modificări;
c)sa verifice dacă exista o repartizare scrisă a sarcinilor pe diverse niveluri de conducere, corelate cu structurile organizatorice corespunzătoare;
d)sa verifice dacă toţi lucrătorii beneficiază periodic de reinstruire şi dacă deţin permis de exercitare valabil pentru activitatea respectiva;
e)sa verifice dacă toţi lucrătorii înţeleg responsabilităţile individuale şi de grup privind controlul expunerii la radiatii, la gaze şi la pulberi radioactive şi dacă sunt supravegheati adecvat;
f)sa verifice dacă la toate locurile de muncă exista copii ale instrucţiunilor practice de operare relevante, lizibile şi uşor accesibile lucrătorilor;
g)sa verifice dacă conţinutul instrucţiunilor practice de operare este cunoscut de toţi lucrătorii interesaţi şi dacă prevederile acestora sunt integral respectate;
h)să facă evaluări periodice ale programelor de radioprotectie cu scopul identificarii deficienţelor şi redundantelor; intervalul dintre evaluări depinde de amploarea activităţilor, de mărimea dozelor încasate obişnuit, de mărimea riscului şi de alţi parametri de operare;
i)sa identifice tendintele şi să aplice măsuri de corectare;
j)sa ţină sub supraveghere posturi şi locuri de muncă în vederea reducerii dozelor cat mai mult, raţional, posibil;
k)sa verifice dacă supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor este asigurata conform prevederilor reglementărilor specifice emise de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.
(2)Toate controalele prevăzute la alin. (1) se înregistrează şi se includ într-un sistem de evidenta ce va conţine şi modul de remediere a deficienţelor constatate.
(1)Titularul de autorizaţie trebuie să numească una sau mai multe persoane cu autoritatea de a dispune măsuri imediate de corectie, atunci când o lucrare sau o activitate devine nesigura din punct de vedere al radioprotectiei.
(2)Persoana numita conform alin. (1) trebuie investită cu autoritatea de a opri o lucrare sau o activitate dacă nu se pot aplica măsuri imediate de corectie sau dacă măsurile imediate aplicate nu remediaza în totalitate deficientele de radioprotectie.
Responsabilităţile lucrătorilor
Lucrătorii au următoarele obligaţii:
a)să respecte toate regulile, procedurile şi reglementările pentru controlul expunerii la radiatii ionizante şi substanţe radioactive, stabilite de titular; b) sa utilizeze conform instrucţiunilor de lucru:
(i)dispozitivele, utilitatile şi echipamentele de protecţie colectivă şi individuală destinate limitării expunerii la radiatii ionizante şi substanţe radioactive;
(îi) dozimetrele individuale şi alte dispozitive de monitorizare destinate evaluării expunerii la radiatii şi substanţe radioactive;
c)sa coopereze cu titularul de autorizaţie în domeniile securităţii radiologice, supravegherii stării de sănătate şi programelor de evaluare a dozelor;
d)să raporteze administraţiei orice situaţie de care a luat cunoştinţa şi despre care crede ca poate contribui sau cauza o creştere a riscului pentru starea lor de sănătate ori a oricăror alţi lucrători sau care ar putea provoca o eliberare accidentala ori neprogramata de contaminanti radioactivi;
e)să se abţină de la orice manipulari neatente sau nechibzuite de materiale, utilaje ori dispozitive sau de la orice acţiuni intenţionate care pot produce riscuri ori expuneri inutile pentru ei şi ceilalţi lucrători;
f)sa accepte sfaturile, instrucţiunile şi pregătirea privind securitatea radiologica, care îi vor ajuta să efectueze lucrul în acord cu recomandările prezentelor norme;
g)să aplice întocmai procedurile concepute pentru înlăturarea generarii şi eliberării de pulberi conţinând uraniu şi toriu şi procedurile privind verificarea nivelurilor expunerii şi a concentratiilor de materiale radioactive în atmosfera locurilor de muncă;
h)sa evite eliberarea accidentala şi neprogramata de substanţe radioactive în exteriorul sau în interiorul instalaţiilor de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu şi de toriu sau al instalaţiilor de gospodărire a deşeurilor radioactive asociate acestora;
i)să raporteze orice inhalare accidentala sau suspiciune de inhalare accidentala de substanţe radioactive;
j)să respecte semnificatia tuturor avertismentelor, semnelor şi semnalelor de avertizare;
k)să respecte regulile de igiena personală cum sunt: spalarea mainilor înainte de masa, utilizarea de haine de lucru curate şi imbaierea sub dus la sfârşitul programului de lucru;
l)sa fumeze numai în zonele în care fumatul este permis şi numai după spalarea temeinica a mainilor;
m)sa dea curs solicitării de a participa la monitorizarea biologica în vederea evaluării contaminarii interne;
n)sa informeze responsabilul cu radioprotectia şi administraţia despre orice afectiune medicală aflată în incompatibilitate cu cerinţele privind starea de sănătate, specifice locului de muncă;
o)femeile trebuie să informeze de îndată responsabilul cu radioprotectia şi administraţia în caz ca alapteaza sau în caz de sarcina.
Nici un lucrator, cu excepţia celor împuterniciţi, nu trebuie să acţioneze, sa schimbe locul, sa avarieze sau sa îndepărteze semnele de avertizare, dispozitivele de siguranţă, echipamentele de ventilaţie ori alte echipamente de radioprotectie individuală sau colectivă ori sa intervină în orice metoda sau proces tehnic de măsura sau control al expunerii la radiatii şi substanţe radioactive.
Scopul şi structura programului de radioprotectie
Programul de radioprotectie reprezintă documentul de referinţa (factorul-cheie) pentru dezvoltarea şi implementarea unei culturi de securitate radiologica, care încurajează atitudinea de invatare în domeniul protecţiei şi securităţii radiologice.
Programul de radioprotectie are următoarea structura:
a)atribuirea responsabilităţilor la diferite niveluri de conducere, luând în considerare toate aranjamentele de organizare (de exemplu, cazul lucrătorilor externi);
b)desemnarea zonelor controlate şi supravegheate;
c)reglementări locale pentru lucrători şi supraveghetori;
d)organizarea supravegherii lucrătorilor şi locurilor de muncă, incluzând achiziţionarea, calibrarea şi întreţinerea instrumentelor utilizate în radioprotectie;
e)sistemul pentru înregistrarea şi raportarea tuturor informaţiilor legate de controlul expunerii, deciziile privind măsurile pentru protecţia şi securitatea radiologica şi supravegherea indivizilor;
f)programele de instruire privind riscurile, protecţia şi securitatea radiologica;
g)metodele de analizare periodică şi de audit al programelor de radioprotectie;
h)planificarea în cazul acţiunilor de remediere;
i)supravegherea stării de sănătate a personalului expus la radiatii ionizante;
j)recomandările pentru asigurarea calităţii şi îmbunătăţirea programului de radioprotectie.
Structura şi conţinutul programului de radioprotectie se aproba de Autoritate în procesul de autorizare.
Atribuirea responsabilităţilor
Responsabilitatea pentru implementarea programului de radioprotectie revine titularului de autorizaţie şi persoanei legal constituite şi înregistrate.
Titularul de autorizaţie are obligaţia sa utilizeze la conceperea şi aplicarea programului de radioprotectie experţi acreditaţi sau organisme acreditate de protecţie radiologica, în conformitate cu prevederile art. 80 din Normele fundamentale de securitate radiologica.
Experţii acreditaţi sau organismele acreditate care concep şi implementeaza programul de radioprotectie conform art. 42 pot fi şi din afară persoanei legal constituite care solicită autorizarea sau este titular de autorizaţie, dar aceasta păstrează responsabilitatea pentru acţiunile întreprinse în domeniul asigurării securităţii radiologice.
Programul de radioprotectie trebuie să definească în mod clar responsabilităţile fiecărui nivel ierarhic al conducerii, pornind de sus în jos, şi al fiecărui lucrator pentru fiecare aspect al programului de radioprotectie.
Programul de radioprotectie trebuie conceput astfel încât să asigure cooperarea dintre persoanele implicate.
(1)Titularul de autorizaţie, în funcţie de amploarea activităţilor desfăşurate în domeniul nuclear, poate constitui cu acordul Autorităţii un consiliu de reprezentanţi din diferite departamente preocupate de expunerea profesională, cu rolul de a aviza conducerea executivă a programului de radioprotectie.
(2)Consiliul constituit conform alin. (1) are numai atribuţii administrative şi nu preia sub nici o formă atribuţiile sau sarcinile experţilor în radioprotectie şi ale organismului acreditat de protecţie radiologica.
Gestionarea surselor şi materialelor radioactive
(1)Titularii de autorizaţie şi persoanele legal constituite înregistrate trebuie să conceapa şi sa menţină un sistem de evidenta a surselor.
(2)Sistemul de evidenta menţionat la alin. (1) este parte a programului de radioprotectie şi constituie condiţie de autorizare.
Pentru minereurile de uraniu şi toriu şi pentru concentratele obţinute din prepararea acestora şi de la staţiile de tratare a apelor de mina sistemul menţionat la art. 47 alin. (1) trebuie să asigure evidenta scrisă, stricta şi la zi a:
a)cantităţilor de minereu scoase la gura fiecărei mine;
b)tuturor locatiilor de depozitare şi a cantităţilor depozitate în fiecare locatie;
c)cantităţilor de minereu transportate şi expediate, pentru analize, cercetări sau preparare, pentru fiecare destinatar;
d)minereurilor intrate în zona controlată pentru analize fizico-chimice, cercetări tehnologice sau preparare;
e)cantităţilor de minereuri preparate, a concentratelor de uraniu şi toriu produse, pe tipuri de concentrate, a tuturor locatiilor de depozitare a acestora şi a cantităţilor depozitate în fiecare locatie;
f)cantităţilor de concentrate expediate, pentru fiecare destinatar.
Pentru toate celelalte surse, inclusiv pentru dispozitivele generatoare de radiatii ionizante, sistemul trebuie să asigure evidenta scrisă, stricta şi la zi a intrărilor, a iesirilor, a circulaţiei şi a consumului de astfel de surse, precizând următoarele:
a)localizarea şi descrierea fiecărei surse de radiatii pentru care este responsabil;
b)activitatea şi forma fizica a fiecărei surse pentru care este responsabil;
c)instrucţiunile de manipulare a acestora şi toate detaliile privind eliminarea sau casarea acestora.
Cerinţe privind zonarea
(1)La toate locurile de muncă la care exista posibilitatea unei expuneri la radiatii ionizante, superioară limitelor de doza pentru populaţie prevăzute la art. 25 şi 26 din Normele fundamentale de securitate radiologica, titularul de autorizaţie trebuie să ia măsuri în scop de radioprotectie, care vor fi adaptate căilor specifice de expunere şi naturii instalaţiilor şi surselor.
(2)Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) vor fi clasificate în zone controlate şi zone supravegheate conform următoarelor criterii:
a)existenta sau probabilitatea apariţiei unor câmpuri semnificative de radiatii gama;
b)existenta sau probabilitatea apariţiei unor concentratii semnificative de gaze şi pulberi radioactive;
c)existenta pericolului de contaminare prin împrăştierea materialelor radioactive sau prin deversari necontrolate de efluenti radioactivi.
Zonele controlate
Titularul de autorizaţie desemnează ca zona controlată orice zona în care sunt necesare măsuri specifice de radioprotectie pentru:
a)controlarea expunerilor normale sau prevenirea imprastierii contaminarii în timpul condiţiilor normale de lucru;
b)prevenirea sau limitarea pericolului de expunere la radiatii.
Din motive practice este recomandabil ca minele de uraniu sau toriu şi instalaţiile de preparare să fie desemnate în totalitate ca zone controlate.
La delimitarea zonei controlate titularul de autorizaţie va lua în calcul mărimea expunerii normale din zona, probabilitatea şi mărimea potenţialului de expunere şi necesitatea unor proceduri operationale pentru atingerea unor niveluri optime de radioprotectie.
Referitor la zonele controlate titularul de autorizaţie, în funcţie de tipul instalaţiei (minerit subteran, minerit de suprafaţa, instalatie de preparare), are următoarele obligaţii:
a)sa delimiteze zona controlată prin mijloace fizice;
b)sa instaleze panouri de avertizare cu simbolul pericolului de radiatii în toate punctele de acces în zona controlată şi în toate locurile de interes din interiorul zonei controlate;
c)sa stabilească măsuri de radioprotectie, incluzând practici şi proceduri adecvate riscurilor de iradiere şi de expunere la substanţe radioactive;
d)sa impună restrictii de acces;
e)sa minimizeze riscul de extindere a contaminarilor radioactive prin confinarea şi izolarea materialelor radioactive în interiorul zonei controlate;
f)sa doteze orice persoană, înainte de a intră în zona controlată, cu echipament de radioprotectie individuală şi instrumente de monitorizare şi totodată să asigure locuri de depozitare şi păstrare a obiectelor personale şi a hainelor curate până la terminarea programului de lucru;
g)sa organizeze colectarea echipamentelor de radioprotectie contaminate în spaţii separate, astfel încât să fie eliminata orice posibilitate de contaminare a hainelor curate;
h)sa amenajeze şi sa pună la dispoziţie tuturor celor care îşi desfăşoară activitatea în zona controlată instalaţii de decontaminare prin spalare şi instrumente de măsura a contaminarii atât pentru personal, cat şi pentru echipamentul individual de radioprotectie;
i)sa organizeze măsurarea contaminarii oricărui obiect sau material ce urmează să fie scos din zona controlată;
j)sa evalueze periodic condiţiile din zona controlată în vederea revizuirii şi îmbunătăţirii măsurilor de radioprotectie sau a restrângerii limitelor zonei controlate.
Zonele supravegheate
Titularul de autorizaţie desemnează ca zona supravegheată acea zonă care nu este desemnată ca zona controlată, dar în care expunerile trebuie ţinute sub observatie, chiar dacă măsurile specifice de radioprotectie nu sunt necesare în condiţiile funcţionarii normale a instalaţiilor.
Referitor la zonele supravegheate titularul de autorizaţie, în funcţie de natura şi mărimea riscului de iradiere, are următoarele obligaţii:
a)sa delimiteze zona supravegheată prin metode adecvate;
b)să asigure monitorizarea radiologica a mediului de lucru;
c)sa instaleze la toate punctele de acces în zona supravegheată panouri de avertizare cu indicaţii privind tipul zonei, natura surselor şi a riscurilor asociate;
d)sa evalueze periodic condiţiile din zona supravegheată, în vederea revizuirii şi îmbunătăţirii programului de monitorizare sau a modificării limitelor zonei supravegheate.
Controlul accesului
Titularul de autorizaţie are obligaţia sa restrictioneze accesul lucrătorilor în zonele controlate şi în zonele supravegheate strict la intervalul de timp aprobat, în scopul atribuirii corecte a dozei pe baza monitorizarii locului de muncă.
Restrictionarea accesului în zonele controlate se realizează prin oricare dintre sistemele bazate pe: utilizarea cartelelor magnetice, utilizarea etichetelor sau supravegherea directa şi înregistrarea intrărilor şi iesirilor de persoane, combinate cu amplasarea barierelor fizice prevăzute în Normele de protecţie fizica în domeniul nuclear, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 382/2001.
Experţii acreditaţi
La alcătuirea şi implementarea programelor de radioprotectie în instalaţiile de minerit şi preparare a minereurilor de uraniu şi toriu titularii de autorizaţie vor utiliza experţi în următoarele domenii:
a)radioprotectie şi dozimetrie;
b)ventilaţie;
c)medicina muncii;
d)securitate industriala.
Experţii în radioprotectie şi dozimetrie trebuie să fie acreditaţi de Autoritate conform reglementărilor specifice.
Experţii acreditaţi în radioprotectie şi dozimetrie sau organismele acreditate de radioprotectie din afară structurii titularului de autorizaţie vor fi angajate de acesta prin contract de consultanţa.
(1)Titularul de autorizaţie are obligaţia să se asigure ca experţii acreditaţi angajaţi pentru radioprotectie cooperează strâns cu persoanele responsabile pentru controlul riscurilor neradiologice specifice acestor activităţi.
(2)Titularul de autorizaţie are obligaţia de a asigura experţilor acreditaţi autoritatea necesară aducerii la îndeplinire a prevederilor art. 35.
Responsabilul cu securitatea radiologica
Titularul de autorizaţie are obligaţia sa desemneze în scris, în condiţiile art. 42 din Normele fundamentale de securitate radiologica, cel puţin câte un responsabil cu securitatea radiologica pentru fiecare zona controlată/supravegheată din domeniul mineritului şi preparării minereurilor de uraniu şi toriu, care va răspunde de aplicarea prezentelor norme.
Responsabilul cu securitatea radiologica are următoarele atribuţii:
a)sa coordoneze elaborarea şi implementarea programului de radioprotectie;
b)sa informeze în scris conducerea executivă a titularului de autorizaţie despre toate aspectele radioprotectiei, incluzând monitorizarea individuală, echipamentele individuale de radioprotectie şi procedurile administrative;
c)sa identifice toate sursele şi materialele radioactive din mediul de lucru;
d)sa coordoneze întocmirea procedurilor în baza cărora să se desfăşoare activităţile de radioprotectie;
e)sa conducă activităţile de monitorizare individuală, de monitorizare a locurilor de muncă şi orice alt program special de monitorizare;
f)sa conducă, după caz, împreună cu responsabilul cu ventilatia, programele de combatere, prelevare şi monitorizare a pulberilor;
g)sa conducă programele de calibrare a tuturor dozimetrelor şi instrumentelor folosite la monitorizarea individuală şi la monitorizarea locurilor de muncă;
h)să se asigure ca dozele sunt evaluate corect;
i)sa organizeze păstrarea tuturor înregistrărilor referitoare la expuneri, să se asigure ca înregistrările sunt bine păstrate şi periodic sa elaboreze rezumate privind mărimea expunerilor;
j)sa analizeze înregistrările expunerilor pentru a depista orice date anormale, depăşiri ale nivelurilor de referinţa sau orice alte expuneri accidentale, sa investigheze aceste date, sa elaboreze şi sa transmită conducerii administrative rapoarte scrise cu recomandări adecvate;
k)sa colaboreze şi sa informeze medicul abilitat despre condiţiile de mediu de la locurile de muncă;
l)să se asigure ca protecţia respiratorie, atunci când este necesară, este în concordanta cu prevederile prezentelor norme;
m)sa evalueze periodic programul de radioprotectie;
n)sa conducă partea de radioprotectie a oricărui program de monitorizare;
o)sa participe la programele de instruire a lucrătorilor; sa dezvolte şi sa aprobe toate materialele de instruire legate de radioprotectie;
p)semestrial sa elaboreze rapoarte complete de radioprotectie;
q)sa transmită conducerii administrative a titularului de autorizaţie informarile şi rapoartele de radioprotectie;
r)sa transmită Autorităţii prin titularul de autorizaţie informarile şi rapoartele de radioprotectie.
Responsabilul cu ventilatia
Responsabilul cu ventilatia trebuie să fie posesor de permis de exercitare de nivel 2.
Responsabilul cu ventilatia are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
a)sa informeze conducerea administrativă asupra tuturor problemelor legate de sistemele de ventilaţie şi purificare a aerului;
b)să asigure buna funcţionare a sistemelor de ventilaţie, conform proiectării, şi sa initieze modificarea şi dezvoltarea acestora în funcţie de necesitaţi;
c)sa certifice ca măsurătorile de debite şi viteze ale aerului sunt făcute corect;
d)să se asigure ca toate instrumentele utilizate în ventilaţie sunt calibrate;
e)sa conducă împreună cu responsabilul cu radioprotectia programul de măsurare şi control al concentratiei de pulberi;
f)sa participe la programele de instruire a lucrătorilor; sa dezvolte şi sa aprobe toate materialele de instruire legate de ventilaţie şi controlul concentratiilor de pulberi;
g)sa cunoască proprietăţile radonului, toronului şi ale descendenţilor acestora.
Titularul de autorizaţie, cu acordul prealabil al Autorităţii, poate incredinta exercitarea atribuţiilor responsabilului cu radioprotectia şi ale responsabilului cu ventilatia unei singure persoane.
Medicul abilitat
Responsabilităţile medicului abilitat, la care se face referire la art. 59, sunt stabilite în reglementările specifice emise de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.
Persoana care a fost scoasa din motive medicale de la un loc de muncă cu expunere profesională se poate întoarce în mediul radioactiv numai cu avizul medicului abilitat.
Lucrătorul expus profesional, descoperit inapt din punct de vedere medical în raport cu cerinţele stării de sănătate specifice locului sau de muncă, trebuie să fie transferat la un alt loc de muncă compatibil cu starea sa de sănătate, la propunerea medicului abilitat.
Monitorizarea şi evaluarea dozei
(1)Titularul de autorizaţie are obligaţia să asigure monitorizarea corespunzătoare a tuturor lucrătorilor care lucrează permanent sau ocazional în zona controlată a instalaţiilor de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu şi toriu.
(2)Este obligatorie asigurarea dozimetriei individuale pentru toţi lucrătorii din categoria A, care pot fi expusi la o doza totală rezultată pe toate căile de expunere de cel puţin 6 mSv/an, conform art. 48 şi 55 din Normele fundamentale de securitate radiologica.
(3)În acest scop toţi lucrătorii din categoria A de expunere la radiatii ionizante trebuie să poarte în mod obligatoriu dozimetre individuale.
În anumite cazuri bine fundamentate, în care monitorizarea individuală este nepotrivita sau inadecvata, prin excepţie de la prevederile art. 71 şi cu acordul prealabil al Autorităţii, doza se poate calcula şi atribui de un organism dozimetric acreditat, pe baza rezultatelor monitorizarii locului de muncă şi a informaţiilor privind localizarea şi durata expunerii lucrătorului.
În toate cazurile dozele se atribuie de un organism dozimetric acreditat care tine şi evidenta acestora.
Pentru orice lucrator care lucrează în zona supravegheată sau care intra ocazional într-o zona controlată, dar care nu poate incasa pe toate căile de expunere o doza efectivă însumată de cel puţin 6 mSv/an, cu acordul Autorităţii se poate renunţa la monitorizarea individuală, dar expunerea profesională a acestuia se evalueaza pe baza monitorizarii locurilor de muncă, în condiţiile art. 72.
Măsurarea debitelor dozei date de expunerea externa
(1)Măsurarea debitelor dozei date de expunerea externa se face la toate locurile de muncă din zonele controlate şi supravegheate, precum şi pe traseele principale de circulaţie a personalului, cu dispozitive de însumare a dozei pe perioada fiecărui schimb sau pe perioade mai lungi.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), cu acordul Autorităţii, monitorizarea unor locuri de muncă din zona controlată şi a locurilor de muncă din zona supravegheată se poate efectua prin determinarea debitului dozei date de expunerea externa, cu o frecventa de măsurare stabilită în procesul de autorizare şi consemnată în procedurile de operare locală.
(3)La fiecare loc de muncă măsurătorile se efectuează în zona în care lucrătorii stau cea mai mare parte a timpului de lucru.
Măsurătorile concentratiei radonului şi a descendenţilor săi
(1)Măsurarea concentratiei radonului şi a descendenţilor săi şi, după caz, a toronului se face la toate locurile de muncă din zonele controlate, precum şi pe traseele principale de circulaţie a personalului, cu dispozitive de măsurare şi înregistrare continua pe perioada fiecărui schimb sau pe perioade mai lungi.
(2)Prin excepţie de la prevederile alin. (1), cu acordul Autorităţii, monitorizarea unor locuri de muncă din zona controlată şi a locurilor de muncă din zona supravegheată se poate efectua prin măsurarea discontinua a concentratiei radonului şi a descendenţilor acestuia şi, după caz, a toronului, cu o frecventa de măsurare stabilită în procesul de autorizare şi consemnată în procedurile de operare locală.
(3)La fiecare loc de muncă măsurătorile se efectuează în zona în care lucrătorii stau cea mai mare parte a timpului de lucru.
În cazul măsurătorilor discontinue, efectuate conform art. 76 alin. (2), factorul de echilibru se determina cel puţin trimestrial.
Frecventa de măsurare a concentratiei radonului şi a descendenţilor acestuia şi, după caz, a toronului se măreşte dacă:
a)concentraţia masurata depăşeşte valoarea masurata în mod obişnuit în acel loc de muncă;
b)au loc schimbări majore în sistemul de ventilaţie, în planul minei sau în metoda de extragere a minereului;
c)nivelul de referinţa al concentratiei radonului în aer, de 370 Bq/mc, este depăşit, radonul fiind considerat în echilibru de 100% cu descendenţii săi de viaţa scurta;
d)este suspectata o creştere a concentratiei de radon;
e)se verifica eficacitatea unor măsuri corective.
Măsurarea concentratiei şi activităţii pulberilor
Activitatea alfa a pulberilor aeropurtate se monitorizează printr-o metoda de măsurare continua, pe perioada de funcţionare a instalaţiilor de ventilaţie, la locurile de muncă unde expunerea datorată inhalarii pulberilor radioactive aeropurtate este mai mare de 1/10 din limita dozei efective pentru personalul expus profesional.
Pentru celelalte locuri de muncă frecventa masurarii activităţii alfa a pulberilor atmosferice aeropurtate se stabileşte în procesul de autorizare şi se consemnează în procedurile de operare locală.
Mărimea expunerii generate de nivelul concentratiei pulberilor radioactive aeropurtate este factorul determinant în stabilirea tipului şi conţinutului oricărui program de monitorizare individuală.
Măsurarea contaminarii nefixate de suprafaţa
(1)Contaminarea nefixata de suprafaţa a lucrătorilor şi a echipamentului individual de protecţie se măsoară la orice parasire a zonei controlate, ce trebuie să coincida cu intrarea dinspre zona controlată în grupul social ce include vestiarele speciale de păstrare a echipamentului de radioprotectie şi instalaţiile de decontaminare a personalului.
(2)Persoanele declarate contaminate extern după efectuarea măsurătorilor conform alin. (1) se remasoara după decontaminarea prin imbaiere.
(3)Contaminarea nefixata a suprafeţelor structurilor instalaţiilor şi a echipamentelor de la locurile de muncă din zona controlată şi supravegheată se măsoară cu o frecventa ce se stabileşte în procesul de autorizare şi se consemnează în procedurile de operare locală.
(1)Nivelurile contaminarii maxime admise pentru suprafeţele de lucru şi echipamentul individual de protecţie la radiatii sunt cele prevăzute în coloana 3 a tabelului nr. 2-B din Normele fundamentale de securitate radiologica.
(2)Nivelurile maxime ale contaminarii nefixate, admise pentru suprafeţele echipamentelor individuale de lucru, sunt de 0,4 Bq/cmp pentru emitatorii beta, emitatorii gama şi emitatorii alfa de toxicitate scăzută şi de 0,04 Bq/cmp pentru toţi ceilalţi emitatori alfa.
Controlul sistemului de ventilaţie
(1)La proiectarea sistemului de aeraj se utilizează cel mai mare debit de aer proaspăt rezultat din calculele în care se ia în considerare potenţialul de emanare al gazelor radioactive.
(2)Suplimentar, în cazul minelor declarate grizutoase, la proiectarea sistemului de aeraj trebuie îndeplinite şi cerinţele specifice impuse de pericolul de explozie a metanului.
(3)Este recomandabil ca lucrările miniere subterane destinate dirijarii curentilor de aer proaspăt să fie sapate în steril, iar acolo unde condiţiile locale nu permit acest lucru, zonele mineralizate traversate să fie acoperite cu materiale care împiedica difuzia radonului şi toronului.
Măsurătorile debitelor la intrarea şi la ieşirea canalelor de circulaţie a aerului trebuie să demonstreze ca scurgerile şi pierderile de aer sunt sub control şi ca sistemul de aeraj în ansamblu funcţionează la parametrii proiectati.
Întreţinerea şi controlul sistemului de aeraj se asigura în baza unui program astfel conceput încât sa detecteze imediat orice deteriorări sau deficiente şi să asigure remedierea rapida a acestora.
La locurile de muncă în care sistemul primar de ventilaţie nu asigura reducerea concentratiilor de pulberi şi de gaze radioactive sub limitele stabilite prin programul de radioprotectie se introduce suplimentar un sistem auxiliar de aeraj, alcătuit din conducte flexibile. Sistemul auxiliar de aeraj se pozitioneaza astfel încât sa evite orice recirculare a aerului contaminat la locurile de muncă.
(1)Valorile debitelor de aer se verifica şi se înregistrează periodic la toate locurile de muncă şi staţiile fixe cu frecventa stabilită în procedura de operare locală.
(2)Valorile măsurate se compara cu cele asteptate din modelarea termenilor sursa pe tipuri de contaminanti.
(3)Sursele parazite de contaminare a aerului, reprezentate de aerul recirculat din vechile zone de lucru sau din zonele în care temporar nu se mai lucrează, se elimina prin izolarea acestora prin indiguire.
Aerajul în serie al locurilor de muncă se admite numai în cazuri bine justificate şi numai cu acordul Autorităţii, cu condiţia ca în ultimul loc de muncă doza efectivă încasată pe toate căile sa nu depăşească limita de doza efectivă pentru personalul expus profesional.
Orice lucrare miniera subterana care depăşeşte lungimea de 6 m se asigura cu aeraj mecanizat.
La puturile şi şanţurile de prospecţiuni pentru minereuri de uraniu şi toriu, la care se măsoară concentratii de gaze radioactive care generează o doza efectivă mai mare de 6 mSv/an, se vor lua măsuri de reducere a concentratiilor acestora prin instalarea şi punerea în funcţiune a unor sisteme mecanice de aeraj.
După orice întrerupere a funcţionarii instalaţiilor principale de aeraj, precum şi după puscare accesul lucrătorilor la locurile de muncă se va admite numai după un timp de funcţionare neîntreruptă a sistemului de ventilaţie, stabilit prin procedura locală de operare, astfel încât să se asigure situarea nivelurilor concentratiilor de activitate din atmosfera locurilor de muncă sub limitele de referinţa stabilite conform art. 32 lit. l).
Sistemul de evaluare a expunerii profesionale şi de atribuire a dozelor
Sistemul de evaluare a expunerii profesionale şi de atribuire a dozelor este parte a programului de radioprotectie şi condiţie prealabilă de autorizare.
Sistemul de evaluare a expunerii profesionale şi de calculare şi atribuire a dozelor trebuie să demonstreze ca dozele efective sunt suficient de mici şi se încadrează în limitele admise şi totodată trebuie să asigure informaţii complete pentru înregistrarea expunerilor profesionale individuale.
Sistemul de evaluare a expunerii profesionale şi de calculare şi atribuire a dozelor trebuie să asigure utilizarea tuturor datelor provenite din monitorizarea individuală şi din monitorizarea locurilor de muncă.
Acolo unde dozele rezultate din expunerea interna sunt calculate numai pe baza monitorizarii locului de muncă conform prevederilor art. 72, pentru comparare şi verificare este obligatoriu ca cel puţin un lucrator pe schimb şi loc de muncă şi cel puţin 10% din totalul lucrătorilor să fie dotati cu:
a)dozimetre alfa individuale de tipul celor prevăzute în anexa nr. 3 la prezentele norme, pentru măsurarea concentratiei descendenţilor radonului, şi instrumente individuale de măsurare a concentratiei şi radioactivitatii pulberilor aeropurtate, în activităţile de minerit şi numai în anumite faze ale activităţii de preparare, stabilite de Autoritate în procesul de autorizare;
b)dozimetre alfa individuale pentru măsurarea concentratiei şi radioactivitatii pulberilor aeropurtate, în anumite faze ale activităţii de preparare, stabilite de Autoritate în procesul de autorizare.
Expunerea profesională individuală poate fi estimată pe baza monitorizarii locurilor de muncă şi a cunoaşterii timpului de lucru numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a)instrumentele folosite pentru determinarea debitelor dozei şi concentratiilor contaminantilor trebuie întreţinute şi calibrate periodic conform programului de asigurare a calităţii definit în procedura de operare;
b)locatiile în care sunt instalate instrumentele de monitorizare a locurilor de muncă trebuie alese cu grija pentru ca înregistrările să fie semnificative;
c)condiţiile ambientale de temperatura şi umiditate de la locul de instalare a instrumentelor trebuie monitorizate cu grija pentru a estima influenţa lor asupra înregistrărilor;
d)probele recoltate în scopul monitorizarii locurilor de muncă trebuie să reprezinte condiţiile medii specifice;
e)perioadele de stationare la locurile de muncă trebuie înregistrate detaliat conform procedurii de operare.
Pentru un anumit grup de lucrători care îşi desfăşoară activitatea în condiţii de lucru similare se poate stabili o expunere medie cu ajutorul monitorizarii individuale a unui subgrup reprezentativ de lucrători.
În situaţia în care se suspecteaza ca un lucrator a incorporat cantităţi semnificative de material radioactiv este obligatorie monitorizarea individuală a lucrătorului prin recoltarea şi analizarea produselor biologice (urina şi fecale).
Lucrătorii care au încasat pe toate căile, conform rezultatelor monitorizarii, în ultimii 10 ani o doza egala sau mai mare de 200 mSv se măsoară cu un contor pentru corpul uman.
Înregistrarea rezultatelor monitorizarii expunerii
(1)Titularul de autorizaţie va păstra în condiţiile şi pe perioadele menţionate la art. 64 din Normele fundamentale de securitate radiologica, atât în format electronic, cat şi în formulare tipizate, aprobate de Autoritate în procesul de autorizare, înregistrările privind expunerea profesională a lucrătorilor, obţinute prin monitorizarea locurilor de muncă şi prin monitorizare individuală.
(2)Înregistrările privind întreţinerea şi calibrarea echipamentelor de monitorizare personală se păstrează până când lucrătorul împlineşte 75 de ani, dar nu mai puţin de 30 de ani de la încetarea lucrului ca persoana expusă profesional.
(3)Înregistrările cu valorile debitului dozei şi concentratiile gazelor şi pulberilor radioactive, pe locuri de muncă, se păstrează conform alin. (2).
(4)Înregistrările privind întreţinerea şi calibrarea echipamentelor de monitorizare a locurilor de muncă se păstrează cel puţin 10 ani.
Instruirea personalului
Programul general de pregătire şi instruire periodică a lucrătorilor expusi profesional privind bazele securităţii radiologice şi implicatiile expunerii la radiatii ionizante asupra stării de sănătate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
a)principiile radioprotectiei (limite, optimizare);
b)marimile de baza şi unităţile de măsura în radioprotectie;
c)proprietăţile uraniului, toriului, descendenţilor acestora şi pulberilor;
d)scopul şi metodele de estimare a dozelor efective încasate de lucrători, incluzând monitorizarea individuală şi monitorizarea locurilor de muncă, măsurarea concentratiilor de pulberi, măsurarea uraniului şi toriului din pulberi, măsurarea concentratiilor radonului, toronului şi descendenţilor acestora, măsurarea nivelurilor radiatiilor beta şi gama şi a altor marimi de interes;
e)practici de eliminare, limitare sau control al dozei încasate de lucrator, incluzând igiena personală şi tehnicile de baza de reducere a dozei, cum sunt ecranarea, distanta faţă de sursa şi timpul de expunere;
f)persoanele care trebuie contactate în problemele de medicina muncii, igiena radiatiilor şi securitate radiologica;
g)obligaţiile lucrătorilor conform prevederilor legale emise de Autoritate;
h)efectele expunerii la radiatii asupra stării de sănătate şi riscul suplimentar reprezentat de asocierea expunerii la radon şi descendenţi cu fumatul;
i)semnificatia semnelor de avertizare.
Programul specific de pregătire şi instruire periodică a lucrătorilor privind riscul pentru starea de sănătate, reprezentat de specificul locurilor de muncă din domeniul mineritului şi preparării minereurilor de uraniu, trebuie să cuprindă cel puţin următoarele:
a)locul de muncă şi riscul reprezentat de acesta pentru starea de sănătate;
b)metode şi tehnici de lucru în siguranţa; ce este indicat şi ce este contraindicat în mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu;
c)măsurile care trebuie luate după contactul fizic accidental cu o substanţa radioactiva sau după ingestia acuta a unor radionuclizi;
d)selecţia, folosirea atenta şi întreţinerea instrumentelor, echipamentelor şi dozimetrelor individuale pentru radioprotectie;
e)scopul şi modul de funcţionare a sistemului de ventilaţie, importanţa respectării recomandărilor responsabilului cu ventilatia şi a necesităţii ca sistemul de ventilaţie sa funcţioneze în permanenta;
f)necesitatea raportarii imediate a oricăror probleme privind sistemul de ventilaţie către şeful direct sau responsabilul cu ventilatia;
g)scopul şi metodele de control şi de diminuare a concentratiilor pulberilor radioactive în instalaţiile de minerit şi de preparare;
h)cerinţe de autorizare, instrucţiuni de operare şi modul specific de aplicare în instalaţiile de minerit şi de preparare;
i)calea de contactare a responsabilului cu radioprotectia, a responsabilului cu ventilatia, a medicului abilitat, a Autorităţii şi a reprezentanţilor lucrătorilor;
j)localizarea şi modul de funcţionare a sistemelor de avertizare, alarmare şi comunicare;
k)cunoaşterea planurilor de evacuare şi localizarea iesirilor de urgenta;
l)localizarea punctului de prim ajutor.
Supraveghetorii trebuie să fie instruiti suplimentar în următoarele domenii:
a)radioprotectie şi securitatea muncii;
b)analizarea dozelor şi cunoaşterea detaliată a tipurilor de expuneri specifice mineritului şi preparării minereurilor de uraniu şi toriu;
c)moduri şi tehnici de supraveghere a factorilor condiţiilor de muncă.
(1)Titularul de autorizaţie trebuie să păstreze înregistrările fiecărei instruiri a fiecărui lucrator.
(2)Înregistrările trebuie să conţină data la care a avut loc instruirea, tipul instruirii, certificarile şi programarile reinstruirii.
(1)Programele de instruire, materialele şi metodele de instruire se avizează de expertul acreditat sau de organismul acreditat de protecţie radiologica.
(2)Toate înregistrările privind instruirea trebuie puse la dispoziţia Autorităţii, la cererea acesteia.
Titularul de autorizaţie este obligat să asigure pregătirea şi reciclarea persoanelor expuse profesional în conformitate cu prevederile art. 50 din Normele fundamentale de securitate radiologica.
Sistemul de ventilaţie în instalaţiile de minerit şi preparare
(1)Metodele cele mai eficiente pentru minimizarea expunerii la aerosoli radioactivi în mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu sunt:
a)proiectarea adecvată a sistemului de aeraj;
b)montarea, întreţinerea şi operarea sistemului de aeraj în cele mai bune condiţii;
c)izolarea cu diguri etanse a tuturor lucrărilor miniere în care nu se mai lucrează, în scopul reducerii suprafeţei de emanare a gazelor radioactive;
d)o structura administrativă cu niveluri de decizie bine stabilite şi instruirea corespunzătoare a personalului care operează sistemele de ventilaţie.
(2)Măsurile tehnice menţionate la alin. (1) trebuie aplicate cu prioritate faţă de utilizarea echipamentului individual de radioprotectie în scopul minimizarii expunerii la aerosoli radioactivi şi pulberi aeropurtate.
Sistemele primare şi auxiliare de ventilaţie trebuie astfel proiectate încât sa îndeplinească următoarele condiţii:
a)sa ţină seama de planurile de dezvoltare ale minei radioactive;
b)sa separe eficient circuitele de aer proaspăt de circuitele de aer uzat;
c)să asigure o cantitate suficienta de aer proaspăt pentru a prezerva starea de sănătate a lucrătorilor şi pentru a minimiza expunerea la pulberi şi gaze radioactive la toate locurile de muncă;
d)sa menţină la cel mai mic nivel rezonabil posibil factorul de echilibru între radon, toron şi descendenţii de viaţa scurta ai acestora.
(1)Sistemele primare şi auxiliare de ventilaţie şi sistemele de măsurare a concentratiilor pulberilor trebuie să funcţioneze în mod continuu pe perioadele de lucru.
(2)Lucrătorii trebuie să părăsească locul de muncă la oprirea sau defectarea sistemului de ventilaţie, cu excepţia celor implicaţi în lucrările de reparaţii ale acestui sistem de ventilaţie.
(3)În perioadele în care în sistemul de ventilaţie se operează schimbări, este defect sau este oprit se interzice reintoarcerea lucrătorilor la locul de muncă până la repornirea acestuia şi reducerea concentratiilor de contaminanti din atmosfera locurilor de muncă la nivelurile stabilite prin procedurile de operare.
Titularul de autorizaţie trebuie să conceapa şi sa implementeze un program de inspecţie şi de întreţinere a echipamentelor de ventilaţie, incluzând ventilatoarele principale şi auxiliare, sistemele de răcire, sistemele de încălzire şi sistemele de conducte utilizate la transportul aerului.
(1)Titularul de autorizaţie trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a împiedica intrarea neautorizata în orice zona subterana neventilata a minei.
(2)Lucrările de întreţinere, de modificare sau reparare a unui sistem de ventilaţie care nu funcţionează se vor efectua numai în condiţiile îndeplinirii în totalitate a prevederilor art. 30, 31 şi 32 din Normele fundamentale de securitate radiologica.
Procedurile de operare a sistemului de ventilaţie trebuie să conţină toate măsurile ce trebuie luate în cazul în care sistemul de ventilaţie se defecteaza.
(1)Este necesar să se evite plasarea oricăror staţii de lucru fixe în curentii de aer uzat evacuat sau în zone în care debitul dozei expunerii externe este semnificativ.
(2)Staţiile de lucru fixe pot fi amplasate în condiţiile de mediu menţionate la alin. (1) numai dacă operatorul acţionează din cabine de protecţie alimentate cu aer filtrat.
(1)Trebuie să fie monitorizate condiţiile atmosferice speciale provocate de inversiunile de temperatura, întrucât în cazul carierelor acestea conduc la mărirea concentratiilor de gaze radioactive.
(2)Atunci când prin măsurătorile de monitorizare menţionate la alin. (1) se constată că din cauza condiţiilor atmosferice speciale concentraţia gazelor radioactive depăşeşte nivelul de referinţa stabilit, titularul de autorizaţie trebuie să dispună măsuri tehnice pentru scăderea concentratiilor sub limita de referinţa sau sa limiteze timpul de stationare a lucrătorilor în zona controlată.
În instalaţiile de preparare a minereurilor de uraniu şi toriu sistemul de ventilaţie trebuie să realizeze următoarele:
a)sa menţină fiecare zona în depresiune;
b)sa improspateze aerul incintelor deservite pentru a împiedica depăşirea contaminarii admise;
c)sa împiedice dispersia contaminarii radioactive pe calea aerului;
d)să asigure minimum 5 schimburi de aer pe ora;
e)deplasarea aerului între zonele de lucru se face de la cele mai puţin contaminate spre cele mai intens contaminate;
f)gurile de introducere şi cele de aspiratie vor fi plasate în asa fel încât să se asigure eliminarea eficace şi omogenă a aerului din încăperi, respectiv din zonele de interes;
g)gurile de aspiratie vor fi prevăzute cu prefiltre pentru a împiedica colmatarea prea rapida a filtrelor principale, permitand fixarea pulberilor la nivelul sursei de formare şi reţinerea aerosolilor lichizi;
h)aerul evacuat în atmosfera va fi filtrat şi, după caz, trecut prin capcane de reţinere a particulelor radioactive. Filtrele şi capcanele vor fi situate cat mai aproape de sursele de contaminare şi instalate în asa fel încât să poată fi manipulate uşor şi fără a produce contaminari;
i)cosul de evacuare şi priza de aer se plaseaza astfel încât să se evite recircularea aerului uzat;
j)ventilatoarele de introducere şi cele de aspiratie vor fi prevăzute cu dispozitive care să împiedice inversarea sensului de circulaţie a aerului în caz de defectare;
k)în locurile unde este necesar trebuie să se prevadă ventilatoare de rezerva pentru ventilatia de absorbţie;
l)conductele de aer proaspăt trebuie să se amplaseze astfel încât sa nu treacă prin încăperi sau spaţii contaminate;
m)coloana de aspiratie a aerului din încăperile contaminate va fi amplasata astfel încât conducta de evacuare sa nu treacă prin încăperi sau spaţii de lucru a căror contaminare trebuie evitata.
Metode de diminuare a cantităţii de pulberi
Titularul de autorizaţie trebuie să conceapa şi să aplice un program unitar de prelevare a probelor de pulberi aeropurtate în vederea verificării măsurilor tehnice aplicate pentru minimizarea cantităţii acestora.
(1)În scopul reducerii concentratiilor pulberilor aeropurtate titularul de autorizaţie are obligaţia să aplice cel puţin următoarele măsuri:
a)sa minimizeze generarea pulberilor prin utilizarea unor tehnici miniere adecvate, cum sunt: utilizarea de scheme de impuscare adecvate, perforajul umed, utilizarea altor mecanisme şi tehnici specifice de reducere a pulberilor;
b)pulberile vor fi reţinute în imediata apropiere a sursei de generare prin incasetare, reducerea presiunii aerului în zona sursei şi eliberarea acestuia numai după filtrare;
c)concentraţia de pulberi ce nu a putut fi reţinută la sursa se va dilua până la niveluri acceptate prin introducerea în zona de lucru a aerului proaspăt la debitul necesar;
d)se vor optimiza vitezele de curgere a aerului astfel ca acesta sa nu recircule pulberile depuse;
e)dacă măsurile tehnice menţionate nu asigura reducerea concentratiilor de pulberi la nivelul admis, lucrătorii vor opera din cabine închise alimentate cu aer filtrat.
(2)În instalaţiile de preparare a minereurilor de uraniu şi toriu se aplică în plus următoarele măsuri specifice de reducere a concentratiilor de pulberi şi gaze radioactive:
a)la toate locurile de muncă cu degajare de pulberi, radon, vapori şi gaze toxice sau iritante se va asigura o ventilaţie locală aspiranta, viteza de aspiratie fiind de minimum 0,5 m/s în spaţiul dintre hote şi suprafeţele de lucru;
b)este interzisă evacuarea în atmosfera a aerului aspirat prin reţeaua de ventilaţie fără o prealabilă epurare. Distanta dintre capatul de evacuare al coloanei de ventilaţie şi cea mai apropiată clădire nu va fi mai mica de 20 m;
c)la toate locurile de muncă cu degajare de pulberi se va face curatarea pulberilor depuse pe suprafeţele de lucru la terminarea fiecărui schimb şi cel puţin o dată pe săptămâna se va face curatarea generală. Curatarea se face cu apa din abundenta, după aspirarea prealabilă a pulberilor;
d)maturarea sau ştergerea uscata a pulberilor este interzisă. Calitatea curăţeniei se controlează zilnic de către personalul responsabil cu securitatea radiologica;
e)la toate locurile de muncă la care exista posibilitatea apariţiei unor concentratii periculoase de radon sau a creşterii nivelului expunerii externe peste nivelurile de referinţa stabilite se vor instala dispozitive automate de avertizare şi semnalizare;
f)punctele de transbordare şi încărcare a minereului şi concentratelor trebuie construite astfel încât să se împiedice dispersia pulberilor în aer, inclusiv prin utilizarea procedeelor umede pentru îndepărtarea pulberilor produse;
g)benzile transportoare trebuie construite astfel încât la funcţionarea lor să se reducă cat mai mult posibil riscul de producere şi de dispersare accidentala a pulberilor;
h)pulberile fine care adera de benzile transportoare trebuie indepartate în mod continuu printr-un sistem adecvat.
Eliberarea materialelor şi echipamentelor de sub regimul de autorizare
Titularul de autorizaţie va întocmi şi va aplica proceduri de decontaminare şi de măsurare a contaminarii pentru toate tipurile de materiale şi echipamente pe care intenţionează să le elibereze de sub regimul de autorizare şi să le scoată din zonele controlate sau supravegheate.
Materialele şi echipamentele se scot din zonele controlate ale instalaţiilor autorizate de minerit şi preparare a minereurilor de uraniu şi toriu numai dacă sunt respectate cumulativ următoarele condiţii:
a)expertul acreditat a certificat ca nivelurile de contaminare a materialelor şi echipamentelor ce se intenţionează să fie eliberate de sub regimul de autorizare şi scoase din zona controlată sunt mai mici decât limitele de eliberare prevăzute de prezentele norme;
b)titularul de autorizaţie tine evidenta stricta şi la zi a tuturor materialelor şi echipamentelor scoase, inclusiv a datelor de eliberare şi a destinaţiei acestora;
c)titularul de autorizaţie notifica de fiecare data Autorităţii intenţia de eliberare şi de scoatere a materialelor cu cel puţin 20 de zile înainte de data efectivă de scoatere;
d)în notificare titularul de autorizaţie va preciza tipurile şi cantităţile de materiale ce urmează a fi eliberate şi scoase din zona controlată, precum şi destinatiile acestora pe tipuri şi cantităţi.
Materialele şi echipamentele care după decontaminare prezintă o activitate mai mare decât limitele de eliberare prevăzute de legislaţia în vigoare se gestionează ca deşeuri radioactive.
Echipamentul individual de protecţie la radiatii ionizante şi asigurarea igienei personale
În funcţie de riscul de contaminare titularul de autorizaţie are obligaţia sa doteze lucrătorii expusi profesional cu echipament individual de protecţie la radiatii ionizante, alcătuit, după caz, din: haine de lucru cu rol de radioprotectie, casti, manusi de protecţie, ochelari de protecţie, costume etanse, încălţăminte impermeabila de protecţie, bonete, lenjerie, ciorapi şi sorturi de protecţie.
Lucrătorii care utilizează echipamentele individuale de protecţie la radiatii ionizante, în funcţie de complexitatea acestora, trebuie instruiti asupra modului de folosire, de verificare şi întreţinere, precum şi asupra limitelor acestora.
Echipamentul individual de protecţie la radiatii ionizante trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)sa corespundă tuturor cerinţelor prevăzute în Normativul de acordare şi de utilizare a echipamentului individual de protecţie la radiatii ionizante RP06/1997, aprobat prin Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 318/1997, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 111 bis din 4 iunie 1997;
b)să fie certificat prin autorizaţie de securitate radiologica şi aprobat de Ministerul Sănătăţii şi Familiei;
c)să fie confortabil şi uşor de utilizat.
(1)Titularul de autorizaţie nu va distribui echipament de protecţie respiratorie doar pentru a se încadra în limita de doza efectivă pentru personalul expus profesional, exceptând cazurile de urgenta, pentru reparare şi întreţinere, în condiţiile art. 30-32 din Normele fundamentale de securitate radiologica.
(2)Echipamentul de protecţie respiratorie trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute în anexa nr. 4 la prezentele norme.
(1)Îmbrăcămintea de strada şi echipamentul individual de radioprotectie se păstrează în vestiare speciale separate, amenajate în grupul social amplasat la limita dintre zona controlată şi zona supravegheată.
(2)În grupurile sociale menţionate la alin. (1) se organizează trasee care împiedica răspândirea contaminarii la schimbarea hainelor de strada cu cele de lucru şi invers şi se amenajeaza obligatoriu duşuri pentru decontaminarea lucrătorilor.
(1)Titularul de autorizaţie trebuie să asigure serviciile de decontaminare a echipamentului individual de protecţie la radiatii ionizante prin sisteme cu vacuum şi prin spalare, după caz.
(2)Eficienta decontaminarii se verifica prin măsurarea adecvată a echipamentului care a fost decontaminat conform alin. (1).
(3)Echipamentele individuale care după aspirarea contaminarii nefixate, prin vacuumare şi spalare, prezintă niveluri ale contaminarii mai ridicate decât limitele admise se tratează ca deşeuri radioactive.
(4)Serviciile de decontaminare a echipamentului individual de protecţie la radiatii ionizante pot fi efectuate şi de alte persoane legal constituite, altele decât cele care operează în domeniul mineritului şi preparării minereurilor de uraniu şi toriu, cu condiţia ca acestea să deţină autorizaţie eliberata de Autoritate conform legii.
În vederea asigurării igienei personale a lucrătorilor expusi profesional titularul de autorizaţie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a)sa amenajeze grupuri sociale disponibile pentru toţi lucrătorii la limita dintre zonele controlate şi supravegheate, conform art. 126;
b)sa amenajeze în interiorul zonei controlate grupuri sanitare disponibile pentru toţi lucrătorii;
c)sa aloce un timp suficient pentru ca fiecare lucrator să se poată spala înainte de pauza de masa şi la sfârşitul programului de lucru;
d)să asigure în zona supravegheată amenajări curate, uşor accesibile fiecărui lucrator pentru servirea mesei, dotate cu apa potabilă, aer curat şi instalaţii de spalare a mainilor;
e)toate amenajările de asigurare a igienei personale trebuie să fie proiectate, supravegheate şi întreţinute într-o maniera corespunzătoare normelor specifice de asigurare a sănătăţii publice.
Primul ajutor
(1)Titularul de autorizaţie are obligaţia sa amplaseze şi sa amenajeze corespunzător cel puţin câte un punct de prim ajutor în fiecare zona controlată.
(2)Titularul de autorizaţie trebuie să organizeze instruirea lucrătorilor în acordarea primului ajutor şi să se asigure ca punctele de prim ajutor sunt cunoscute de toţi lucrătorii.
(3)Titularul de autorizaţie elaborează împreună cu alte organisme specializate planul de acţiune în caz de accident.
(4)Titularul de autorizaţie are obligaţia de a organiza verificarea periodică a integrităţii dotării şi functionalitatii punctelor de prim ajutor şi a truselor de urgenta.
(5)Titularul de autorizaţie are obligaţia de a afişa la loc vizibil instrucţiunile privind functionalitatea punctelor de prim ajutor şi de a organiza împreună cu organisme specializate simulari de intervenţii în caz de accident.
Rotatia personalului expus profesional
(1)Rotatia personalului expus profesional nu constituie o soluţie de înlocuire a mijloacelor şi măsurilor tehnice de ţinere sub control a expunerii la radiatii ionizante.
(2)Titularul de autorizaţie poate apela la rotatia personalului numai pentru perioade limitate şi numai la acele locuri de muncă la care, deşi se aplică toate măsurile tehnice de ţinere sub control, se înregistrează niveluri înalte ale expunerii, cu condiţia să fie respectate limitele de doza prevăzute la art. 22 din Normele fundamentale de securitate radiologica.
Titularul de autorizaţie are obligaţia să asigure examenul medical la angajarea în munca şi cel de adaptare, controlul medical periodic şi examenul medical la reluarea muncii, precum şi la sfârşitul angajării, conform reglementărilor Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
Activitatea de supraveghere a stării de sănătate trebuie astfel organizată încât să permită în orice moment următoarele:
a)evaluarea stării de sănătate a lucrătorilor;
b)asigurarea compatibilitatii iniţiale şi pe parcurs dintre starea de sănătate a lucrătorilor şi condiţiile de la locul de muncă;
c)accesul rapid la informaţii utile în caz de:
(i)expunere accidentala sau boala profesională;
(îi) efectuarea studiilor epidemiologice;
(iii)alte necesitaţi medico-legale;
d)consilierea competenţa în caz de contaminare sau supraexpunere.
Evaluarea medicală la angajare trebuie să aibă în vedere şi abilitatile persoanei de a purta echipament de protecţie, de a auzi şi de a răspunde în mod adecvat la alarma declansata de depăşirea unor limite ale concentratiilor activităţii în atmosfera locurilor de muncă sau la depăşirea nivelului prestabilit al debitului iradierii externe, precum şi de a lucra cu echipamente şi instrumente specializate.
(1)La stabilirea conţinutului controlului medical periodic în mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu se vor avea în vedere următoarele condiţii de lucru specifice acestor activităţi:
a)lucrătorii sunt expusi profesional şi la zgomot, precum şi la alte pulberi, gaze şi substanţe chimice nocive;
b)riscurile asupra stării de sănătate reprezentate de expunerile la radon şi descendenţi se cumulează cu riscurile asupra stării de sănătate legate de obiceiul de a fuma.
(2)În funcţie de natura, de nivelul şi durata expunerilor, controlul medical trebuie să includă investigaţii speciale conform reglementărilor Ministerului Sănătăţii şi Familiei.
Înregistrările medicale sunt confidenţiale şi trebuie să includă toate evaluarile medicale la angajare, periodice, speciale, postimbolnavire şi la părăsirea locului de muncă, rezultatele analizelor de laborator, ale foilor medicale de observatie din timpul imbolnavirilor şi anamneza, dar exclud informaţiile privind expunerea la radiatii.
Înregistrările medicale se păstrează pe durata şi în condiţiile prevăzute în reglementările specifice emise de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.
(1)Deşeurile radioactive rezultate de la mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu pot fi transferate în mediu numai în condiţiile respectării în totalitate a prevederilor cap. IX din Normele fundamentale de securitate radiologica.
(2)Deşeurile radioactive solide conţinând numai radionuclizi naturali, proveniţi de la mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu, pot fi depozitate definitiv de către titularul de autorizaţie de minerit sau de preparare numai dacă titularul însuşi este autorizat pentru tratarea, condiţionarea şi depozitarea finala a deşeurilor proprii.
(3)Deşeurile radioactive solide se depozitează final de către titularii autorizaţi, conform alin. (2), la termenele şi cu ritmicitatea impuse prin autorizaţie şi numai dacă activităţile totale, concentratiile activităţii şi contaminarile de suprafaţa sunt inferioare valorilor stabilite de Autoritate prin reglementări specifice.
Toate sursele radioactive care nu mai sunt utilizate în practicile de minerit şi preparare a minereurilor de uraniu şi toriu, precum şi toate deşeurile radioactive rezultate de la aceste practici, pentru care titularul de autorizaţie nu este autorizat el însuşi să le depoziteze temporar sau final, trebuie transferate, conform reglementărilor specifice, la organizaţiile autorizate sa colecteze, sa trateze, sa condiţioneze sau sa depoziteze final astfel de materiale radioactive.
Titularul de autorizaţie are obligaţia sa optimizeze eliberarea în mediu a efluentilor radioactivi lichizi şi gazosi.
(1)Eliberarea în mediu a efluentilor radioactivi lichizi sau gazosi se poate face numai dacă sunt respectate în totalitate limitele derivate de eliberare aprobate de Autoritate în cadrul procesului de autorizare şi condiţiile privind evidentele, raportarile şi anuntarile prevăzute în Normele fundamentale de securitate radiologica.
(2)Pentru eliberarea în mediu a efluentilor radioactivi lichizi trebuie îndeplinite cumulativ şi următoarele condiţii:
(i)să fie sub forma de soluţii neutre şi perfect miscibile cu apa;
(îi) să fie deversati în ape curgătoare;
(iii)sa nu conţină suspensii radioactive solide;
(iv)concentratiile activităţii pe unitatea de volum în apa receptoare, după dilutie, să fie în limitele stabilite în procesul de autorizare.
(3)Efluentii radioactivi gazosi trebuie filtrati înainte de evacuarea în atmosfera în vederea reţinerii pulberilor radioactive aeropurtate cu conţinut de uraniu şi/sau de toriu.
Eliminarea efluentilor radioactivi în canalizarea publică se poate face numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a)efluentii radioactivi lichizi să fie sub forma de soluţii neutre şi perfect miscibile cu apa;
b)sa nu conţină suspensii radioactive solide;
c)activităţile totale şi concentratiile activităţii să fie inferioare limitelor derivate de evacuare în canalizarea publică a efluentilor radioactivi lichizi, aprobate de Autoritate în procesul de autorizare;
d)eliberarea să fie prevăzută expres în autorizaţia emisă de Autoritate.
Dacă deşeurile radioactive lichide şi gazoase nu îndeplinesc condiţiile de eliminare prevăzute la art. 140 sau, după caz, la art. 141, titularul de autorizaţie are obligaţia de a asigura depozitarea temporară şi tratarea acestora astfel încât să fie îndeplinite condiţiile de eliminare sau de a le transfera către un organism autorizat pentru tratare.
Eliminarea efluentilor radioactivi lichizi după tratare se poate face numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 140 sau, după caz, la art. 141.
Titularul de autorizaţie are obligaţia de a limita emisiile de radon în atmosfera, inclusiv pe cele provenite de la depozitarea deşeurilor radioactive solide şi lichide, astfel ca la marginea zonei controlate radonul din atmosfera sa nu depăşească acea concentraţie care generează o doza efectivă la nivelul limitei admise pentru populaţie, respectiv de 0,03 x 10^-10 Ci/l(111Bq/mc), cu un factor de echilibru de 0,4.
(1)Titularul de autorizaţie are obligaţia de a tine sub control eliberarea în mediu sau în canalizarea publică a deşeurilor radioactive solide şi a efluentilor radioactivi lichizi şi gazosi, astfel încât să fie permanent îndeplinite condiţiile impuse de Autoritate în procesul de autorizare, privind metodologia, periodicitatea, volumele şi activităţile maxime admise.
(2)Titularul de autorizaţie are obligaţia de a monitoriza deşeurile radioactive solide şi efluentii radioactivi lichizi şi gazosi, conform metodologiei şi cu periodicitatea aprobate de Autoritate în procesul de autorizare, şi de a inregistra şi păstra pentru o perioadă de cel puţin 15 ani înregistrările cu rezultatele monitorizarii.
Deşeurile radioactive rezultate de la mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu se gospodăresc conform cerinţelor tehnice detaliate, stabilite de Autoritate prin reglementări specifice.
(1)Titularul de autorizaţie trebuie să stabilească o zona de excludere şi o zona cu populaţie redusă în jurul instalaţiilor de minerit şi preparare a minereurilor de uraniu şi toriu, în care să ia măsuri de excludere, respectiv de restrictionare a amplasarii resedintelor permanente pentru populaţie şi a desfăşurării de practici social-economice.
(2)Criteriile pentru stabilirea celor două zone se bazează pe eliberarile în mediu de efluenti radioactivi şi sunt cele precizate în normele specifice privind amplasarea instalaţiilor de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu şi toriu.
(1)Titularul de autorizaţie trebuie să organizeze desfăşurarea activităţilor de minerit şi preparare în concordanta cu principiile radioprotectiei populaţiei şi cu cerinţele descrise în cap. IV şi la art. 102 din Normele fundamentale de securitate radiologica.
(2)Conform prevederilor art. 105 din Normele fundamentale de securitate radiologica, titularul de autorizaţie are obligaţia sa apeleze la serviciile experţilor acreditaţi sau ale organismelor acreditate de protecţie radiologica pentru îndeplinirea obligaţiilor ce îi revin referitor la radioprotectia populaţiei.
(3)Dozele efective pentru populaţie şi grupurile critice, provenind de la expunerile pe toate căile, generate de minerit şi preparare, se pot estima numai în baza unei metodologii de lucru aprobate de Autoritate.
Titularul de autorizaţie are obligaţia să asigure prin măsurători controlul nivelului radioactivitatii mediului înconjurător din zona de excludere şi din zona cu populaţie redusă, stabilite în jurul instalaţiilor de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu şi de toriu.
Controlul nivelului radioactivitatii mediului înconjurător se realizează conform unui program de monitorizare a radioactivitatii următorilor factori de mediu:
a)sol;
b)vegetaţie;
c)ape curgătoare de suprafaţa;
d)ape subterane;
e)aer (radon, toron, descendenţii lor, conţinut de pulberi radioactive aeropurtate);
f)sedimente;
g)alţi factori specifici indicaţi de Autoritate în procesul de autorizare.
Programul de monitorizare a radioactivitatii factorilor de mediu, incluzând tipurile de măsurători, periodicitatea de măsurare, metodologia de recoltare a probelor şi modul de înregistrare a datelor, este parte a programului de radioprotectie şi se aproba de Autoritate în procesul de autorizare.
Titularul de autorizaţie poate incredinta unui laborator desemnat de Autoritate realizarea programului de monitorizare a radioactivitatii factorilor de mediu.
Activitatea de transport al minereurilor de uraniu şi toriu pe drumurile publice şi pe calea ferată se va desfăşura în conformitate cu prevederile normelor specifice elaborate de Autoritate pentru transportul materialelor radioactive.
La transportul minereurilor de uraniu şi toriu cu mijloace auto în incintele instalaţiilor de minerit şi de preparare, precum şi pe drumurile publice se vor respecta suplimentar următoarele reguli:
a)în scopul reducerii cantităţii de pulberi care se formează în timpul transportului minereului cu mijloace auto în zonele controlate şi supravegheate, drumurile din aceste zone se vor curata şi stropi sistematic;
b)titularul de autorizaţie are obligaţia să asigure monitorizarea individuală a expunerii la radiatii pentru toţi conducătorii autovehiculelor implicate în transportul minereurilor de uraniu şi toriu;
c)cabinele autovehiculelor folosite la transportul minereurilor se doteaza cu ecrane de protecţie astfel dimensionate încât expunerea în interiorul acestora să fie inferioară limitelor de doza efectivă prevăzute la art. 22 din Normele fundamentale de securitate radiologica;
d)punctele de transbordare şi de încărcare a minereului trebuie construite astfel încât să se împiedice dispersia pulberilor în aer sau pulberile produse să poată fi suprimate prin procedeul umed;
e)miscarile mijloacelor de transport trebuie astfel planificate încât să fie evitate aglomerarile în punctele de transbordare;
f)minereul transportat nu trebuie expus la un curent de aer de mare viteza, cu excepţia cazului în care este bine acoperit şi este asigurata împiedicarea degajarii de pulberi;
g)transportul ocazional de persoane în vehicule care transporta minereuri ori concentrate de uraniu sau toriu este interzis. Se admite prezenta în cabina vehiculului de transport numai a persoanelor care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
(i)au calitatea de persoane expuse profesional;
(îi) au sarcini de serviciu în legătură cu transportul;
(iii)sunt înscrise pe foaia de parcurs.
La transportul minereurilor cu benzi transportoare este obligatoriu să se respecte următoarele reguli:
a)acestea trebuie construite, instalate şi folosite astfel încât să se reducă cat mai mult posibil producerea şi dispersia accidentala a pulberilor;
b)pulberile fine care adera de benzile transportoare trebuie în mod continuu indepartate cu sisteme special concepute.
(1)Toate mijloacele de transport folosite la transportarea în vrac a minereurilor pe calea ferată şi pe drumurile publice vor fi prevăzute cu sisteme de etansare şi de acoperire a minereului pe timpul transportului.
(2)Sistemele de etansare şi de acoperire a minereului pe timpul transportului se aproba de Autoritate în procesul de autorizare a mijloacelor de transport menţionate la alin. (1).
Alte dispoziţii
Titularii de autorizaţie din domeniul mineritului şi preparării minereurilor de uraniu şi toriu au obligaţia să asigure protecţia fizica a tuturor materialelor radioactive conform prevederilor Normelor de protecţie fizica în domeniul nuclear.
Titularii de autorizaţie din domeniul mineritului şi preparării minereurilor de uraniu şi toriu au obligaţia de a îndeplini în totalitate prevederile Normelor de control de garanţii în domeniul nuclear, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 363/2001.
Titularul de autorizaţie are obligaţia sa elaboreze planurile de dezafectare şi să asigure dezafectarea instalaţiilor nucleare de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu şi toriu, precum şi sa restaureze şi sa elibereze terenurile restaurate conform prevederilor şi criteriilor din normele specifice emise de Autoritate.
Alte evidente
(1)Titularul de autorizaţie are obligaţia sa ţină evidenta stricta şi la zi a deşeurilor radioactive rezultate de la mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi de toriu, a deşeurilor radioactive tratate şi depozitate definitiv de el însuşi, a deşeurilor radioactive transferate persoanelor legal constituite, autorizate să le trateze şi să le depoziteze final, precum şi a efluentilor radioactivi eliminati în mediul înconjurător.
(2)Conţinutul evidentelor menţionate la alin. (1) este stabilit în normele specifice emise de Autoritate privind modul de gospodărire a deşeurilor provenite de la mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu.
Titularul de autorizaţie trebuie să păstreze evidentele prevăzute la art. 160 şi după încetarea activităţilor de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu sau toriu, pe o perioadă de cel puţin 15 ani.
Raportări
Titularul de autorizaţie trebuie să transmită periodic Autorităţii următoarele rapoarte de securitate radiologica pentru fiecare amplasament în care desfăşoară activităţi de minerit şi preparare a minereurilor de uraniu şi/sau toriu:
a)raport anual privind activităţile autorizate desfăşurate;
b)raport anual privind aplicarea programului de radioprotectie;
c)raport semestrial privind situaţia deşeurilor radioactive produse, tratate, depozitate definitiv sau temporar, transferate, precum şi a efluentilor radioactivi trataţi şi eliberaţi în mediu;
d)raport anual privind rezultatele monitorizarii mediului înconjurător şi asigurarea radioprotectiei populaţiei;
e)alte rapoarte specifice, solicitate de Autoritate;
f)planul anual de dotare şi măsuri cu caracter tehnic de imbunatatire a securităţii radiologice a persoanelor expuse profesional, a populaţiei şi a mediului înconjurător.
Anuntari
(1)Titularul de autorizaţie va notifica de îndată Autorităţii în caz de:
a)eliberare de efluenti radioactivi lichizi sau gazosi peste limitele derivate de emisie stabilite în documentaţia de autorizare şi în autorizaţie sau dacă concentratiile activităţii pe unitatea de volum în apa receptoare, după dilutie, nu mai îndeplinesc condiţiile stabilite în procesul de autorizare;
b)eliberare de efluenti radioactivi sub limitele de emisie, dacă autorizaţia şi/sau documentaţia de autorizare prevăd acest lucru;
c)producere de evenimente care pun în pericol securitatea radiologica în minele şi instalaţiile de preparare, cum sunt: avarii semnificative ale sistemelor de ventilaţie, avarii semnificative ale instalaţiilor de evacuare a apelor de mina, incendii;
d)producere de evenimente care pun în pericol stabilitatea depozitelor şi haldelor de deşeuri radioactive, de minereuri de uraniu şi toriu sau de steril ori a iazurilor de depozitare a deşeurilor radioactive provenite de la prepararea minereurilor de uraniu şi de toriu;
e)nefunctionare pe o perioadă mai mare de 12 ore a instalaţiilor de tratare a apelor radioactive de mina şi a efluentilor lichizi proveniţi de la instalaţiile de preparare a minereurilor;
f)producere de evenimente la transportul de materiale radioactive, pe drumuri publice sau calea ferată, care prezintă pericol de contaminare a mediului înconjurător;
g)depăşiri ale limitelor de doza, supraexpuneri şi expuneri anormale, în conformitate cu prevederile art. 72-75 din Normele fundamentale de securitate radiologica.
(2)Titularul de autorizaţie va notifica de îndată Autorităţii, autorităţii medico-sanitare teritoriale şi organelor locale de poliţie orice pierdere sau furt de instalaţii nucleare, de surse de radiatii ionizante sau de materiale radioactive.
Cu data prezentelor norme se abroga dispoziţiile cuprinse în cap. I, II, IV, V, VI, VII şi X din Normele republicane de securitate nucleara pentru activităţile de cercetare geologica, extracţie şi prelucrare a materiilor prime nucleare, aprobate prin Ordinul preşedintelui Comitetului de Stat pentru Energia Nucleara nr. 320/1975.
Autorizaţiile emise înaintea intrării în vigoare a prezentelor norme îşi păstrează valabilitatea până la data expirării acestora.
Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezentele norme.
───────
la norme
────────
DEFINIŢII
În scopul aplicării prezentelor norme, pe lângă termenii şi expresiile definite în Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Normele fundamentale de securitate radiologica, expresiile următoare sunt definite astfel:
1.absorbţie de tip F, M şi S - viteza de absorbţie în plamani; literele F, M şi S au semnificatia de viteza de absorbţie rapida, moderata şi lenta;
2.Autoritate - Comisia Naţionala pentru Controlul Activităţilor Nucleare (CNCAN), care, în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, reprezintă autoritatea naţionala competenţa în domeniul nuclear, care exercită atribuţiile de reglementare, autorizare şi control prevăzute în lege;
3.cai de expunere - rutele pe care radiatia sau radionuclizii patrund în corpul uman şi produc expuneri;
4.concentraţie echivalenta de echilibru - concentraţia activităţii radonului în echilibru radioactiv cu descendenţii săi de viaţa scurta, care ar avea acelaşi conţinut potenţial de energie alfa ca şi amestecul existent la un moment dat, dar aflat în dezechilibru;
5.contaminare radioactiva nefixata - prezenta nedorita, dar care poate fi îndepărtată, a unor radionuclizi naturali pe o suprafaţa, cu o activitate ce depăşeşte 0,4 Bq/cmp pentru emitatorii beta, emitatorii gama şi emitatorii alfa de joasa toxicitate sau 0,04 Bq/cmp pentru toţi ceilalţi emitatori alfa;
6.cultura de securitate radiologica - ansamblu de măsuri şi atitudini la nivel de titular de autorizaţie şi de lucrator, care stabileşte ca asigurarea radioprotectiei este prioritara şi ca toate problemele de radioprotectie sunt tratate corespunzător importantei şi semnificatiei lor;
7.descendenţii radonului - radionuclizii cu viaţa scurta rezultaţi din dezintegrarea radonului;
8.deşeuri radioactive rezultate de la mineritul şi prepararea minereurilor de uraniu şi toriu:
–orice efluenti gazosi şi lichizi proveniţi de la practici autorizate de minerit şi de preparare, care au volume şi activităţi pe unitatea de volum superioare limitelor derivate de eliberare în mediu, aprobate de Autoritate în cadrul procesului de autorizare conform prevederilor Normelor fundamentale de securitate radiologica, şi pentru care nu se intrevede o alta utilizare în cadrul practicii respective;
–orice materiale solide provenite de la practici autorizate de minerit şi de preparare, care în mod obişnuit nu sunt considerate ca radioactive, dar care au un nivel al contaminarii superficiale superior nivelurilor de eliberare prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. c) din prezentele norme şi pentru care nu se intrevede o alta utilizare în cadrul practicii respective;
–orice materiale solide provenite de la practici autorizate de minerit şi de preparare, inclusiv minereuri de uraniu şi toriu şi roci mineralizate cu uraniu şi toriu, excavate şi scoase la suprafaţa, care conţin cel puţin un radionuclid natural din seriile uraniului şi toriului cu o concentraţie a activităţii pe unitatea de masa mai mare decât nivelul de eliberare în scopul utilizării fără restrictii, respectiv mai mare de 0,2 Bq/g, şi pentru care nu se intrevad alte utilizări în cadrul practicii respective;
9.diametru aerodinamic al unei particule aeropurtate - diametrul pe care o sfera de densitate unitară ar trebui sa îl aibă pentru a putea avea aceeaşi viteza de depunere ca şi particula de interes;
10.diametru aerodinamic median al activităţii (AMAD) - valoarea diametrului aerodinamic al particulelor aeropurtate, astfel încât 50% din activitatea aeropurtata într-un aerosol specific este asociata cu particule mai mici decât AMAD şi 50% din activitate este asociata cu particule mai mari decât AMAD;
11.echilibru radioactiv - stare a unei serii naturale de dezintegrare radioactiva (sau parte a acesteia), caracterizată prin faptul ca toţi radionuclizii seriei (sau ai părţii de interes din serie) au aceeaşi activitate;
12.factor de echilibru - raportul dintre concentraţia echivalenta de echilibru şi concentraţia radonului în momentul masurarii;
13.instalatie de minerit - totalitatea lucrărilor şi instalaţiilor miniere de la suprafaţa şi din subteran, inclusiv instalaţiile de gospodărire a deşeurilor radioactive asociate, care, împreună, alcătuiesc o mina;
14.instrucţiuni de operare locală - instrucţiunile afişate la locul de muncă privind manipularea corecta a echipamentelor şi dispozitivelor de la locul de muncă, incluzând nivelurile de referinţa relevante şi modul de realizare a controlului expunerii externe şi al concentratiilor de gaze şi pulberi radioactive;
15.încorporare - procesul de patrundere în corpul uman a radionuclizilor din mediul înconjurător prin inhalare, ingestie sau prin piele;
16.lucrator - o persoană expusă profesional, aparţinând titularului de autorizaţie, care executa lucrări în zona controlată şi supravegheată;
17.minereu de uraniu şi/sau toriu - substanţa minerala aflată în zacamant sau extrasa prin metode miniere, care are un conţinut de uraniu şi/sau toriu de minimum 0,004%;
18.mineritul uraniului şi toriului - prospectarea, explorarea, deschiderea, pregătirea şi exploatarea minereului de uraniu şi toriu, conservarea şi dezafectarea minelor de uraniu şi toriu, inclusiv restaurarea mediului contaminat de mineritul uraniului şi toriului;
19.monitorizare - măsurarea dozelor sau a concentratiilor activităţii radionuclizilor şi interpretarea rezultatelor în vederea evaluării sau controlului expunerii la radiatii ionizante;
20.monitorizarea locului de muncă - monitorizare utilizând măsurători efectuate în mediul de lucru;
21.monitorizare individuală - monitorizare folosind măsurători cu ajutorul unui echipament individual, purtat de un lucrator, sau măsurători ale activităţii radionuclizilor din sau de pe corpul lui;
22.nivel de lucru (WL) - unitate de măsura pentru concentraţia potenţiala de energie alfa ce rezultă din prezenta descendenţilor radonului sau toronului, egala cu 1,3 x 10^5 MeV/dmc. În unităţi ŞI un nivel de lucru este egal cu 2,1 x 10^-5 Jxm^-3;
23.nivel de lucru lunar (WLM) - atunci când concentraţia radonului este data în WL, pentru expunerea cumulată într-o luna, considerând ca timpul lunar de lucru este de 170 de ore, se utilizează noţiunea de nivel de lucru lunar (WLM);
24.nivel de referinţa - niveluri ale debitului dozei date de iradierea externa şi niveluri ale concentratiilor activităţii gazelor şi pulberilor aeropurtate de la locul de muncă, stabilite de titularul de autorizaţie, la depăşirea cărora sunt demarate acţiuni de remediere prestabilite;
25.persoana legal constituită - entitate cu sau fără personalitate juridică, constituită în baza unei legi, ordonanţe sau a unei hotărâri a Guvernului;
26.responsabil cu securitatea radiologica - persoana care răspunde de aplicarea prevederilor prezentelor norme într-o zona controlată şi/sau într-o zona supravegheată;
27.risc radiologic - parametru complex exprimand neprevazutul, pericolul sau posibilitatea apariţiei unor consecinţe dăunătoare asociate expunerilor actuale sau potenţiale; se referă la probabilitatea apariţiei anumitor consecinţe asupra stării de sănătate şi la caracterul şi severitatea acestor consecinţe;
28.titular de autorizaţie - orice persoană legal constituită care a obţinut din partea Autorităţii o autorizaţie de a desfăşura o practica sau o alta acţiune din domeniul prezentelor norme.
────────
la norme
──────────
FACTORII
de conversie de doza pentru tipurile de absorbţie mixtă
Depunerea particulelor inhalate se calculează pentru fiecare zona a tractului respirator, ţinându-se seama atât de inhalare, cat şi de exhalare. Depunerea este dependenta de mărimea particulei, de parametrii respiratori şi de efortul depus în procesul de muncă şi se presupune ca este independenta de forma chimica. Coeficienţii de doza prin inhalare sunt dati pentru diametrul aerodinamic median al activităţii (AMAD) de 5 microni, care se considera ca este cea mai potrivita mărime pentru aerosolii radioactivi de la locul de muncă.
Când pentru un material specific sunt cunoscute fracţiunile componentelor cu absorbtii de tip F, M şi S se poate calcula un factor combinat de conversie de doza astfel:
h = f(F)h(F) + f(M)h(M) + f(S)h(S),
unde f(F),f(M) şi f(S) reprezintă fractia componentelor cu absorbţie rapida, moderata şi lenta, iar h(F),h(M) şi h(S) sunt factorii corespunzatori de conversie de doza.
Doza data de o unitate de activitate incorporată de concentrat de uraniu variaza cu un ordin de mărime în funcţie de tipul de absorbţie (între absorbtia de tip F şi cea de tip S), amândouă calculate pentru aerosoli cu AMAD = 5 microni. Compozitia concentratelor de uraniu depinde foarte mult de condiţiile existente în fazele de extracţie şi postextractie. În particular, folosirea unei temperaturi ridicate de calcinare are ca rezultat o creştere a fracţiunii compusilor uraniului care se dizolva relativ incet în plaman. Concentratele de toriu care nu implica separare chimica pot fi evaluate în acelaşi fel ca pulberile de minereu de toriu. Valorile pentru factorii de conversie în doza, exprimati în termeni de doza pe unitatea de dezintegrare alfa pe secunda, pentru concentratele de uraniu şi toriu, sunt date în tabelul următor:
| Tipul de absorbţie | F | M | S | |
| Factori de conversie de doză (AMAD = 5 microni) (mSv/Bq ) alfa | ||||
| Concentrate de uraniu (238U, 234U şi 235U) | 6,1x10-4 | 1,8x10-3 | 6,2x10-3 | |
| Concentrate de toriu (seria de dezintegrare a 232Th) | - | 9,3x10-3 | 8,0x10-3 | |
Dacă nu sunt disponibile informaţii suficiente cu privire la comportamentul probabil de solubilitate a concentratelor de uraniu inhalate în plaman, pot fi utilizate tehnici de determinare a solubilitatii în vitro pentru a se determina caracteristicile de solubilitate ale concentratelor de uraniu de la locurile de muncă. În acelaşi mod se poate determina factorul de doza pe unitatea de activitate incorporată, când în pulberile de minereu de uraniu sau toriu sunt prezente amestecuri de componente cu absorbţie de tip F, M sau S. În cazul în care nu se poate determina comportamentul probabil de solubilitate a particulelor inhalate se va utiliza factorul de doza ce corespunde tipului S.
────────
la norme
────────
INSTRUMENTE
de monitorizare individuală a radonului, toronului, descendenţilor
acestora şi a radionuclizilor alfa de viaţa lungă
I. Instrumente de monitorizare individuală a radonului
Instrumentele pentru monitorizarea individuală pot fi dispozitive pasive sau active. Dozimetrele pasive se bazează pe difuzia naturala a activităţii din aer pe zona sensibila a detectorului, în timp ce dozimetrele active înregistrează activitatea unui volum cunoscut de aer aspirat de o pompa printr-un filtru.
Dozimetre individuale pasive
Aceste echipamente folosesc în general detectori de urme nucleare solide [SSNTD(s)] ce sunt expusi pentru o perioadă determinata la radiatii ionizante şi apoi analizati prin metode chimice sau electrochimice. Numărul urmelor care impresioneaza filmul poate fi determinat pentru evaluarea nivelului de expunere. Echipamentele sunt operationale pentru măsurători integrate ale concentratiilor aproximative de radon sau de descendenţi ai radonului.
Dozimetre individuale active
Aceste dispozitive implica utilizarea unui volum de aer cunoscut trecut printr-un filtru cu ajutorul unei pompe acţionate de o baterie. Particulele alfa emise de descendenţii radonului depusi pe filtru sunt înregistrate cu ajutorul următoarelor dispozitive: discuri detectoare tip TLD, detectoare de silicon în stare solida cu componente electronice asociate sau filme detectoare de urme nucleare. Echipamentele care au încorporate filme pentru detectarea urmelor nucleare au capacitatea de a măsura descendenţii individuali ai radonului, nu numai activitatea alfa propriu-zisa.
II. Monitorizarea toronului şi a descendenţilor săi
Pentru monitorizarea locului de muncă diversele metode de contorizare descrise mai sus pentru radon şi descendenţii săi pot fi în principiu adaptate şi pentru toron şi descendenţii săi.
Dispozitivele integrate bazate pe principiul impresionarii filmului de către radiatiile nucleare au capacitatea de a măsura descendenţii individuali ai toronului şi expunerea generata de aceştia, putând fi utilizate pentru monitorizare individuală.
III. Radionuclizii de viaţa lungă alfa activi
Cu excepţia zonelor în care nivelul expunerii provenind de la uraniu este în mod semnificativ mai ridicat, emisiile alfa ale radionuclizilor de viaţa lungă din pulberile de minereu nu sunt în general o sursa serioasă de expunere. Expuneri semnificative pot aparea prin inhalarea concentratelor de uraniu sau de toriu în unele zone din unităţile de preparare. Măsurarea radioactivitatii alfa propriu-zise după dezintegrarea descendenţilor de viaţa scurta ai radonului şi toronului poate fi folosită pentru a evalua probele de pulberi, dar poate conduce la rezultate eronate dacă în corpul de minereu nu este realizat echilibrul radioactiv dintre toţi membrii seriei uraniului.
Monitorizarea locului de muncă sau monitorizarea individuală a unui individ reprezentativ poate fi utilizata pentru a se stabili dozele în cazul grupurilor de lucrători aflaţi în locatii particulare. Prelevatorul personal de probe este alcătuit dintr-un recipient mic pentru filtru şi o pompa actionata de o baterie, care asigura un debit nominal de aer de 1-3 l/min. Utilizarea prelevatorului personal de probe poate implica costuri suplimentare şi inconveniente. Cu toate acestea, prelevatoarele personale asigura o măsurătoare directa a expunerii unui lucrator, iar decizia de utilizare a acestor echipamente trebuie bazată pe probabilitatea ca un lucrator să fie expus pe aceasta cale la o doza semnificativă.
IV. Calibrarea instrumentelor
Pentru toate metodele de măsurare calibrarea repetată a instrumentelor este importanţa şi trebuie efectuată în legătură cu standardele naţionale recunoscute. Aceasta se poate obţine fie prin utilizarea surselor de referinţa ce au fost calibrate prin utilizarea surselor standard primare, fie prin utilizarea instrumentelor de referinţa ce au fost antecalibrate cu standardele primare de un laborator naţional principal sau de un laborator autorizat de referinţa care deţine standardele potrivite. Pentru majoritatea activităţilor de minerit şi de preparare a minereurilor de uraniu şi de toriu prima metoda de calibrare este mai practica.
V. Alte condiţii
Orice model de instrument utilizat pentru monitorizarea radonului, toronului, descendenţilor acestora şi a radionuclizilor alfa de viaţa lungă poate fi utilizat de titularii de autorizaţie în cadrul programului de radioprotectie numai dacă pentru modelul respectiv Autoritatea a eliberat autorizaţia de securitate radiologica, conform prevederilor legale.
──────
la norme
──────────
RECOMANDĂRI DE BAZA
pentru utilizarea echipamentului de radioprotectie a căilor respiratorii
1.Utilizarea echipamentelor de radioprotectie a căilor respiratorii va fi supravegheată atent pentru a se asigura ca protecţia asteptata este realizată.
2.Titularul de autorizaţie trebuie să demonstreze ca echipamentele pentru radioprotectia căilor respiratorii sunt adecvate scopului propus şi sunt folosite în mod corespunzător.
3.Trebuie evaluată încorporarea reală a radionuclizilor de către lucrători pentru a se defini tipul de protecţie.
4.Perioada de utilizare a echipamentelor pentru radioprotectia căilor respiratorii nu trebuie prelungită astfel încât sa descurajeze folosirea corecta.
5.Echipamentele de radioprotectie a căilor respiratorii, prevăzute cu filtru, trebuie să aibă o rezistenta scăzută la respiratie şi trebuie să asigure o eficienta ridicată de reţinere a particulelor de pulberi cu dimensiuni de interes.
6.Când se foloseşte echipamentul pentru respirat, aerul furnizat trebuie să fie curat, în cantitate suficienta şi să asigure o respiratie lejera.
7.Echipamentele pentru respirat acţionate electric sau castile cu vizor sunt preferabile altor tipuri, dacă asigura protecţie respiratorie efectivă, deoarece oferă confort lucrătorilor.
8.La alegerea echipamentului pentru o operaţie specială trebuie avut în vedere şi confortul lucrătorilor ca factor de protecţie. În acest sens se vor avea în vedere următoarele caracteristici ale echipamentului: greutatea, restricţiile oculare, temperatura şi mobilitatea.
9.Echipamentele de radioprotectie a căilor respiratorii trebuie curatate, întreţinute şi verificate la intervale potrivite de către personal special instruit în unităţi echipate corespunzător.
10.Echipamentul de radioprotectie pentru căile respiratorii trebuie examinat, reglat şi testat în mod corespunzător de o persoană competenţa înainte de a fi dat în folosinţă şi cel puţin trimestrial atunci când este în uz. Rezultatele acestor examinari şi teste şi orice reparaţii trebuie consemnate într-un registru special destinat acestui scop, care se păstrează de titularul de autorizaţie cel puţin o perioadă de 10 ani.
11.Frecventa testarii echipamentelor pentru respirat depinde de tipul de aparat, de mediul în care este folosit şi de modul de utilizare.
12.Echipamentele pentru radioprotectia căilor respiratorii trebuie verificate de utilizatori înainte de fiecare utilizare şi de personalul responsabil cu întreţinerea, după curatare. Totodată aceste echipamente se testeaza periodic la presiune, în funcţie de parametrii de utilizare.
13.Programul de utilizare a echipamentelor de radioprotectie a căilor respiratorii se aproba de Autoritate în procesul de autorizare, ca parte a programului de radioprotectie.
──────────────────
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
