Decizie nr. 1.519 din 18 noiembrie 2010

Augustin Zegrean - președinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ștefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Daniela Ramona Marițiu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de A. B. (fostă D.) în Dosarul nr. 10.100/271/2007 al Tribunalului Bihor - Secția penală, de C. B. în Dosarul nr. 16.654/306/2009 al Judecătoriei Sibiu și de F. V. B. în Dosarul nr. 1.581/833/2009 al Judecătoriei Salonta.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 1.403D/2010, nr. 1.423D/2010 și nr. 2.980D/2010, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.980D/2010 și nr. 1.423D/2010 la Dosarul nr. 1.403D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 13 ianuarie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 10.100/271/2007, Tribunalul Bihor - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de A. B. (fostă D.).

Prin Încheierea din 14 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 16.654/306/2009, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de C. B..

Prin Încheierea din 22 aprilie 2010, pronunțată în Dosarul nr. 1.581/833/2009, Judecătoria Salonta a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de F. V. B..

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că textul criticat creează o diferențiere între inculpații care au fost trimiși în judecată și care au depășit primul termen de judecată înainte de apariția Legii nr. 241/2005 și inculpații care sunt încă cercetați în faza de urmărire penală sau care au fost trimiși în judecată ulterior apariției Legii nr. 241/2005, doar aceștia din urmă având posibilitatea reducerii la jumătate a limitelor pedepselor. De asemenea, se arată că textul criticat creează o discriminare între cetățeni, instituindu-se un privilegiu în favoarea celor ce dispun de mijloace financiare, ceea ce contravine prevederilor art. 4 alin. (2) și art. 16 din Constituție. Pe lângă discriminarea pe care o creează dispoziția legală atacată, constrângerea inculpatului de a repara un prejudiciu pe care nu l-a creat ori nu l-a produs în măsura pretinsă de partea vătămată contravine dreptului la un proces echitabil. Astfel, sunt încălcate și prevederile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală și cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin aceea că inculpatul e obligat să achite prejudiciul stabilit de organele de urmărire penală, prejudiciu ce nu a fost supus cenzurii instanței de judecată. În final sunt invocate și dispozițiile constituționale ale art. 23 alin.(11) referitoare la prezumția de nevinovăție.

Tribunalul Bihor - secția penală, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Judecătoria Sibiu, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în materie, arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Judecătoria Salonta arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile Ministerului Public, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu următorul conținut:

(1)În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, învinuitul ori inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă, care se înregistrează în cazierul judiciar.

(2)Dispozițiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin.(1)."

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții, autorii excepției invocă prevederile constituționale ale art. 4 alin. (2) - Unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) - Accesul liber la justiție, art. 23 alin. (11) - Libertatea individuală și art. 24 alin. (1) - Dreptul la apărare. De asemenea, autorii excepției invocă și încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a pronunțat în numeroase cauze asupra constituționalității prevederilor criticate. De exemplu, prin Decizia nr. 932 din 14 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2007, Curtea a statuat că, potrivit art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție, Parlamentul are competența de a reglementa prin lege organică infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. În virtutea acestei prevederi constituționale, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru această faptă.

Principiul egalității în drepturi nu implică tratarea juridică uniformă a tuturor infracțiunilor, iar reglementarea unui regim sancționator în funcție de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracțiunea săvârșită este expresia firească a principiului constituțional menționat, care impune ca la aceleași situații juridice să se aplice același regim, iar la situații juridice diferite tratamentul juridic să fie diferențiat.

Cu același prilej, Curtea a reținut că orice lege se aplică numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, care are efecte și asupra raporturilor juridice penale sau contravenționale născute anterior intrării sale în vigoare. În consecință, Curtea a constatat că, în speța examinată, primul termen de judecată poate fi considerat cel imediat următor datei intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005, indiferent de faza în care se află judecarea procesului penal.

De asemenea, Curtea constată că prin Decizia nr. 318 din 18 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006, Decizia nr. 417 din 25 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 13 iunie 2006, și Decizia nr. 544 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 14 august 2007, a statuat în sensul că reducerea limitelor pedepsei prevăzute de lege de care beneficiază numai învinuitul ori inculpatul care acoperă integral prejudiciul cauzat, în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, nu are semnificația îngrădirii liberului acces la justiție. Cel în cauză are posibilitatea de a se adresa instanțelor judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate și de a beneficia de toate garanțiile procesuale prevăzute de lege, inclusiv în ceea ce privește latura civilă a cauzei, în deplină concordanță cu imperativele dreptului la un proces echitabil.

Referitor la susținerile privind încălcarea prevederilor art. 23 alin. (11) din Constituție, Curtea constată că prin Decizia nr. 791 din 19 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 28 iulie 2009, a statuat că acestea sunt neîntemeiate, deoarece, dacă este îndeplinită condiția prevăzută de textul criticat, limitele pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate, urmând ca instanța de judecată, în caz de condamnare, să stabilească pedeapsa în cadrul acestor limite. Prin urmare, nu se poate susține că inculpatul este obligat să se declare vinovat, nesocotindu-se astfel prezumția de nevinovăție, și să accepte necondiționat pretențiile părții civile.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, atât considerentele, cât și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de A. B. (fostă D.) în Dosarul nr. 10.100/271/2007 al Tribunalului Bihor - Secția penală, de C. B. în Dosarul nr. 16.654/306/2009 al Judecătoriei Sibiu și de F. V. B. în Dosarul nr. 1.581/833/2009 al Judecătoriei Salonta.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2010.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Marițiu