privind aprobarea Planului pentru eradicarea anemiei infecţioase ecvine pe teritoriul României
Văzând Referatul de aprobare nr. 1.265 din 28 mai 2010, întocmit de Direcţia generală sanitară veterinară din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor,
având în vedere prevederile art. 10 lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitarveterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul art. 3 alin. (3) şi al art. 4 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările ulterioare,
preşedintele Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor emite următorul ordin:
Se aprobă Planul pentru eradicarea anemiei infecţioase ecvine pe teritoriul României, prevăzut în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.
Direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.
Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor va controla modul de ducere la îndeplinire a prevederilor prezentului ordin.
La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 686/2003 privind aprobarea Planului pentru eradicarea accelerată a anemiei infecţioase ecvine pe teritoriul României, cu modificările şi completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 1 octombrie 2003, cu modificările ulterioare.
Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Preşedintele
Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare
şi pentru Siguranţa Alimentelor,
Marian Zlotea
Bucureşti, 9 iunie 2010.
Nr. 52.
PLAN
pentru eradicarea anemiei infecţioase ecvine pe teritoriul României
Prezentul plan stabileşte conduita prin care serviciile sanitar-veterinare competente teritorial intervin în cazul eliminării unui focar de anemie infecţioasă ecvină, denumită în continuare AIE, măsurile specifice sanitar-veterinare care trebuie aplicate, precum şi responsabilităţile de implementare a acestor măsuri.
Principiile care stau la baza acţiunii de eradicare au în vedere: supravegherea exploataţiilor prin examen serologic, identificarea, izolarea şi eliminarea ecvinelor seropozitive, utilizarea acelor de unică folosinţă, sterilizarea şi dezinfecţia instrumentarului chirurgical sau obstetrical, precum şi a celui de uz zootehnic, instituirea de restricţii sanitare veterinare în exploataţiile infectate.
De asemenea, stipulează măsurile de eliminare a riscului privind difuzarea anemiei infecţioase ecvine din focarul de boală, precum şi pe cele de prevenire a reapariţiei cazurilor de AIE în teritoriile indemne.
Eradicarea anemiei infecţioase ecvine în România trebuie realizată conform prevederilor prezentului plan, cu asigurarea fondurilor necesare şi respectarea recomandărilor de ordin organizatoric şi tehnic privind identificarea ecvinelor conform legislaţiei în vigoare, asigurarea trasabilităţii ecvinelor vii, a produselor şi subproduselor derivate şi controlul circulaţiei acestora, menţionate în prezentul plan.
1.AIE este o boală specifică solipedelor, produsă de un lentivirus cu acţiune complexă: imunodepresivă, eritropenică, trombocitopenică şi proliferantă asupra elementelor sistemului reticulo-endotelial, caracterizată prin febră remitentă şi intermitentă, anemie, cardiopatie şi oboseală la efort, diateză hemoragică, slăbirea rezistenţei la infecţii, care de cele mai multe ori provoacă moartea.
Perioada de incubaţie variază între 1-3 săptămâni până la 90 de zile, iar infecţia se produce dominant pe cale orizontală, în special pe cale hematogenă, prin intermediul insectelor hematofage sau prin folosirea de ace şi instrumentar chirurgical care nu au fost dezinfectate şi sterilizate.
Boala evoluează sporadic, enzootic, iar în unele zone epizootic, dar forma obişnuită de manifestare este cea cronică, animalele contaminate rămânând purtătoare şi eliminatoare de virus pentru mulţi ani. După contaminare apar modificări clinice, imunologice, hematologice şi morfologice.
Sursa primară de infecţie este reprezentată de caii bolnavi, în special anemolatenţi, care pot fi purtători şi excretori de virus timp de 15-18 ani. Un rol extrem de important în transmiterea bolii revine vectorilor reprezentaţi de insectele hematofage.
La pierderile economice determinate de tăierea obligatorie a animalelor bolnave şi a descendenţilor acestora se adaugă costul ridicat al acţiunilor de dezinfecţie şi dezinsecţie, precum şi măsurile sanitar-veterinare restrictive privind circulaţia ecvinelor.
2.În sensul prezentului plan, termenii şi sintagmele de mai jos se definesc după cum urmează:
a)ecvină - orice animal din familia ecvideelor, inclusiv cal, asin, catâr, bardou, ponei, zebră;
b)adăpost - construcţie destinată creşterii animalelor;
c)animal bolnav de AIE - animal din familia ecvideelor, infectat cu virusul AIE, la care se înregistrează seroconversie, asociată sau nu cu modificări hematologice - eritropenie, hemoglobina scăzută, trombocitopenie, creşterea VSH - sau morfopatologice;
d)animal infectat cu virusul AIE - animal la care se declanşează o reacţie imună de apărare de tip umoral - seroconversia;
e)animal dintr-o specie sensibilă la AIE - orice ecvină care poate contacta boala în mod natural sau după inocularea experimentală a virusului cauzal;
f)animal receptiv la AIE - animal care prezintă pe suprafaţa celulelor limfoide receptori antigenici capabili să cupleze virusul AIE;
g)animal suspect de infecţie cu virusul AIE - animal dintr-o specie sensibilă, care a intrat în contact cu alte animale suspecte sau bolnave;
h)anemolatent - cal infectat la care boala evoluează asimptomatic, cu accese febrile slabe, dar care rămâne purtător şi excretor de virus mai mulţi ani;
i)asanare - complex de măsuri tehnice şi administrative prin care se acţionează în perioada dintre declararea şi stingerea unui focar de boală conform legislaţiei în vigoare;
j)asanarea prin depopulare totală - metodă de combatere aplicată în exploataţii de ecvine, în care efectivul de animale este sacrificat în totalitate, acţiune urmată de dezinsecţie şi/sau dezinfecţie conform protocolului;
k)asanarea prin extracţie - măsura de combatere aplicată în exploataţii în care s-au diagnosticat animale pozitive pentru AIE; animalele diagnosticate cu AIE sunt identificate, izolate, marcate, dirijate la abator, cu respectarea protocolului de dezinfecţie şi dezinsecţie; animalele rămase în viaţă vor putea părăsi exploataţia după efectuarea, la un interval de 3 luni, a două teste ID cu rezultate negative;
l)compartiment - una dintre încăperile unui adăpost în care se cresc animale;
m)dezinfecţie - procesul de distrugere a microorganismelor patogene prin aplicarea unui produs biocid pe o suprafaţă curăţată în prealabil;
n)dezinsecţie - aplicarea procedurilor menite să elimine vectorii potenţiali ai agentului infecţios de boală;
o)exploataţie indemnă - exploataţie de ecvine liberă de AIE;
p)efectiv contaminat cu virusul AIE - exploataţie în care s-au diagnosticat ecvine bolnave sau suspecte, supusă măsurilor restrictive sanitar-veterinare;
q)exploataţie de ecvine - herghelie, depozit de armăsari, hipodrom, staţiune de montă, fermă specializată de selecţie şi producţie, centru de colectare, târg, exploataţie nonprofesională, grădină zoologică, circ;
r)suspiciune - apariţia oricărui semn clinic care sugerează o anumită boală la o specie susceptibilă, care, împreună cu un grup de date epidemiologice, permite previzionarea unei boli;
s)focar de AIE - exploataţia în care s-a diagnosticat AIE;
t)operaţie de dezinfecţie - acţiune de dezinfecţie a unuia sau mai multor obiective, efectuată într-un focar de boală;
u)ELISA - examen serologic pentru diagnosticarea AIE recomandat de Manualul de teste de diagnostic şi vaccinuri pentru animale terestre al Organizaţiei Mondiale pentru Sănătate Animală, ultima ediţie; probele care au avut rezultat pozitiv la testul ELISA se vor retesta pentru confirmare prin testul Coggins;
v)test Coggins - tehnică de diagnostic serologic: testul de imunodifuziune în gel de agar, conform recomandărilor Manualului de teste de diagnostic şi vaccinuri pentru animale terestre al Organizaţiei Mondiale pentru Sănătate Animală, ultima ediţie;
w)trasabilitate - componentă esenţială a programului de control şi eradicare a AIE, care reprezintă modalitatea de a stabili istoricul bolii, pe baza unui sistem modern de control care cuprinde animalul bolnav şi sursa infectării acestuia, animalele sănătoase cu care a venit în contact, vectorii animaţi şi neanimaţi implicaţi în transmiterea infecţiei;
x)regiune indemnă - teritoriul unui judeţ în care toate exploataţiile de ecvine sunt libere de AIE;
y)regiune contaminată cu AIE - teritoriul unui judeţ unde sunt diagnosticate cazuri de AIE şi unde se aplică măsurile de eradicare a bolii şi restricţionare a circulaţiei ecvinelor;
z)unitate epidemiologică - un animal sau un grup de animale expuse la acţiunea unui agent patogen, ca urmare a coexistenţei într-o exploataţie.
1.Modul de prelevare, ambalare, etichetare, transport şi păstrare a probelor
Prelevarea, ambalarea, etichetarea, transportul şi păstrarea probelor se realizează în conformitate cu prevederile Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 25/2008 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind metodologia de prelevare, prelucrare primară, ambalare şi transport al probelor destinate examenelor de laborator în domeniul sănătăţii animalelor.
2.Metode de diagnostic
Diagnosticul AIE se bazează pe utilizarea unui complex de măsuri care se regăsesc în Manualul de teste de diagnostic şi vaccinuri pentru animale terestre al Organizaţiei Mondiale pentru Sănătate Animală, ultima ediţie.
1.Autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor competentă teritorial urmăreşte:
a)identificarea tuturor posibilităţilor de contact al animalului suspectat sau infectat cu virusul AIE cu alte animale sănătoase;
b)circuitul subproduselor - piei, păr, sânge etc. - provenite de la animalul suspect sau bolnav, de la materia primă la produsul finit.
Avându-se în vedere mecanismele complexe implicate în transmiterea infecţiei cu virusul AIE pe orizontală şi pe verticală, în aplicarea programului de supraveghere şi combatere a bolii se ţine seama de:
a)contaminarea prin vecinătate, care presupune prezenţa agentului etiologic în mediul apropiat - exploataţii şi efective de animale învecinate - pe o rază de 200 de metri, permiţând introducerea lui într-un efectiv indemn, prin insecte hematofage etc.;
b)contaminarea prin introducere de animale din efective şi exploataţii contaminate prin cumpărare, transfer temporar, donaţii etc.;
c)contaminarea pe verticală se realizează prin utilizarea în activitatea de reproducţie a materialului seminal sau a armăsarilor potenţial infectaţi cu virusul AIE şi transmiterea transplacentară a infecţiei de la mamă la făt.
2.Obiectivele trasabilităţii
Obiectivele trasabilităţii sunt următoarele:
a)stabilirea istoricului exploataţiei, care vizează descrierea profilului, modalităţile de înfiinţare şi antecedentele sanitar-veterinare - statusul epidemiologic;
b)identificarea efectivelor: origine, identitate şi sisteme de identificare, evoluţie, mişcări;
c)identificarea factorilor de risc implicaţi în transmiterea pe orizontală şi pe verticală a bolii.
Anunţarea şi declararea oficială a AIE se efectuează în conformitate cu prevederile Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 77/2005 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind notificarea bolilor animalelor, cu modificările ulterioare, şi cu prevederile Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 79/2008 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind notificarea internă şi declararea oficială a unor boli transmisibile ale animalelor, cu modificările şi completările ulterioare.
1.Măsuri care se impun în cazul suspicionării bolii
Orice suspiciune de AIE este anunţată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit responsabil cu supravegherea efectivelor în exploataţia respectivă, prin mijloace uzuale de comunicare - telefon, fax, e-mail - la direcţia sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor judeţeană, respectiv a municipiului Bucureşti. Dacă o exploataţie are unul sau mai multe animale suspecte de infecţie sau animale care prezintă semne clinice de boală, autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor competentă teritorial notifică suspiciunea de AIE şi recoltează probe pentru stabilirea diagnosticului de laborator.
Imediat ce suspiciunea de infecţie a fost notificată, autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor competentă teritorial instituie măsuri de supraveghere sanitară veterinară a efectivului de ecvine în care s-a înregistrat suspiciunea, precum şi măsuri de restricţie, dispunând:
a)identificarea tuturor ecvinelor în conformitate cu prevederile Regulamentului CE nr. 504/2008 al Comisiei din 6 iunie 2008 privind punerea în aplicare a directivelor 90/426/CEE şi 90/427/CEE ale Consiliului privind metodele de identificare a ecvideelor, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L149 din 7 iunie 2008, în cazul în care nu sunt identificate;
b)izolarea ecvinelor suspecte de infecţie de restul efectivului;
c)efectuarea dezinsecţiilor;
d)interzicerea deplasării ecvinelor în alte locuri decât abatorul;
e)notificarea suspiciunii de AIE la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor;
f)efectuarea anchetei epidemiologice de către medicul veterinar oficial, în care se menţionează obligatoriu:
(i)aprecierea duratei de timp de când AIE ar fi putut exista în efectiv, înainte de suspectarea şi notificarea oficială - analiza epidemiologică în amonte;
(îi) originea posibilă şi identificarea legăturilor cu alte efective suspecte sau contaminate.
Măsurile precizate nu pot fi ridicate până ce suspiciunea de AIE nu este infirmată prin buletin de analiză eliberat de un laborator de diagnostic oficial autorizat, acreditat şi agreat.
2.Măsuri aplicate în cazul confirmării bolii
Imediat ce laboratorul de diagnostic oficial confirmă prin buletin de analiză existenţa AIE la ecvine vii, tăiate sau moarte, exploataţia intră în supravegherea direcţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. AIE poate fi diagnosticată:
a)în herghelii, depozite de armăsari, staţiuni de montă, hipodromuri, circuri de animale, grădini zoologice;
b)în exploataţii nonprofesionale;
c)la ecvine aflate la păşune;
d)la animale aduse în târguri, baze de achiziţii, centre de colectare, concursuri, expoziţii sau în alte locuri cu aglomerări temporare de animale;
e)în abatoare;
f)în timpul transportului.
3.Măsurile care se impun în focar
Imediat ce boala a fost confirmată şi notificată, autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor competentă teritorial pune sub supraveghere sanitară veterinară exploataţia în care s-au înregistrat animale bolnave şi instituie măsurile de restricţie, procedând după cum urmează:
a)efectuează ancheta epidemiologică;
b)declară boala conform Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 79/2008, cu modificările ulterioare, iar animalele diagnosticate pozitiv sunt marcate cu litera A în mărime de 10 cm pe copita membrului anterior stâng;
c)stabileşte planul de măsuri sanitar-veterinare privind combaterea şi asanarea bolii;
d)identifică toate ecvinele în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 504/2008 , în cazul în care nu sunt identificate;
e)notifică Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor;
f)interzice deplasarea ecvinelor în alte locuri decât abatorul;
g)ucide şi distruge ecvinele cu semne clinice de AIE;
h)sacrifică ecvinele diagnosticate pozitiv pentru AIE în maximum 10 zile de la eliberarea buletinului de analiză;
i)supune toate ecvinele cu vârsta de peste 6 luni rămase în exploataţie testării serologice individuale prin imunodifuziune în gel de agar, cu asigurarea strictă a trasabilităţii probei; mişcarea acestora este permisă numai în condiţiile în care, după eliminarea animalelor diagnosticate cu AIE, se efectuează două teste la interval de 3 luni, iar rezultatele acestora trebuie să fie negative; în cazul în care au trecut 3 luni de la testare, mişcarea animalelor este permisă numai după efectuarea unui nou test, la care s-au obţinut rezultate negative, înainte de mişcare;
j)interzice comercializarea ecvinelor vii provenite din efective contaminate.
Transportul animalelor la abator se realizează numai cu certificat sanitar-veterinar eliberat de autoritatea sanitar-veterinară şi pentru siguranţa alimentelor competentă teritorial şi cu paşaport.
După debarcarea animalelor, mijloacele de transport vor fi dezinfectate.
În cazul femelelor gestante diagnosticate cu AIE se aplică măsuri de restricţie până când nou-născutul ajunge la vârsta de 6 luni. Atunci mama se elimină, iar nou-născutul se testează de două ori la interval de 3 luni.
Exploataţiile contaminate devin libere de AIE dacă:
(i)animalul care a reacţionat pozitiv părăseşte exploataţia numai pentru tăiere, sub supravegherea autorităţilor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor competente teritorial;
(îi) după eliminarea din efectiv a animalelor pozitive, restul animalelor din exploataţie, în vârstă de peste 6 luni, trebuie să prezinte două rezultate negative la testele serologice efectuate la interval de 3 luni;
(iii)s-au efectuat dezinfecţia şi dezinsecţia în cazul exploataţiilor comerciale şi dezinsecţia în cazul exploataţiilor nonprofesionale.
1.În exploataţiile comerciale
1.1.Asanarea AIE în exploataţiile în care s-a declarat boala se realizează prin două procedee, în funcţie de gradul de infecţie al exploataţiei, respectiv prin extracţie sau prin depopulare totală.
1.2.În asanarea prin extracţie se aplică dezinfecţia:
a)de necesitate parţială, pe măsura eliminării ecvinelor, pe locul acestora şi încă a două locuri, din stânga şi din dreapta acestora, precum şi a suprafeţelor de grajd aferente acestor locuri;
b)de necesitate generală, după eliminarea ultimului animal bolnav din obiectiv; dezinfecţia de necesitate generală vizează toate obiectivele interioare.
1.3.În asanarea prin depopulare totală se aplică dezinfecţia de necesitate generală, după eliminarea ultimului animal din unitate, care vizează toate obiectivele interioare şi exterioare; pentru fiecare tip de obiectiv se utilizează dezinfectantul adecvat, conform recomandărilor producătorului.
1.4.Dezinsecţia de necesitate se realizează în mod obişnuit odată cu dezinfecţia, după scoaterea animalelor din obiective (în padocuri, curţi, la păşunat sau mutate în obiective supuse măsurilor de dezinfecţie) şi după efectuarea curăţeniei mecanice. Se aplică atât în asanarea prin extracţie, cât şi în cea prin depopulare totală şi se repetă la interval de 10-14 zile.
2.În exploataţiile nonprofesionale
Dezinsecţia se efectuează de două ori la interval de 10-14 zile, în conformitate cu prevederile Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 6/2010 pentru aprobarea cadrului general privind stingerea focarelor de boli la animale.
Stingerea focarului de AIE se realizează în conformitate cu prevederile Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 6/2010.
Notificarea stingerii bolii şi ridicarea măsurilor de restricţie se efectuează în conformitate cu prevederile Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 77/2005, cu modificările ulterioare, şi cu prevederile Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 79/2008, cu modificările ulterioare.
Stingerea oficială a bolii şi ridicarea măsurilor de restricţie se realizează după eliminarea animalelor bolnave, testarea celor rămase în exploataţiile infectate şi după efectuarea dezinsecţiilor şi/sau dezinfecţiei conform prevederilor prezentului plan.
Pentru prevenirea reapariţiei cazurilor de AIE în teritoriile indemnizate trebuie respectate următoarele măsuri:
a)identificarea tuturor ecvinelor;
b)controlul circulaţiei ecvinelor;
c)introducerea de ecvine provenite numai din efective indemne de AIE;
d)respectarea perioadei de carantină profilactică pentru ecvinele importate;
e)testarea serologică a ecvinelor aflate în perioada de carantină, conform legislaţiei în vigoare;
f)interzicerea folosirii la montă a armăsarilor care au acţionat în staţiuni temporare de montă, dacă nu au fost examinaţi serologic după reîntoarcerea lor în herghelie din staţiunile temporare de montă;
g)materialul seminal, ovulele/embrionii importaţi să provină de la animale libere de AIE;
h)respectarea prevederilor programului acţiunilor de supraveghere, prevenire şi control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului;
i)prelevarea probelor de sânge să se efectueze cu ace de unică folosinţă, pentru fiecare animal în parte;
j)instrumentarul folosit în intervenţii chirurgicale să fie sterilizat;
k)materialul seminal utilizat la monta artificială să provină de la armăsari sănătoşi;
l)acţiunile de vânzare-cumpărare să se efectueze numai dacă ecvinele provin din exploataţii libere de AIE în ultimele 3 luni; în cazul în care au trecut 3 luni de la testare, mişcarea animalelor este permisă numai după efectuarea unui nou test, la care s-au obţinut rezultate negative, înainte de mişcare.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
