Plan din 18 septembrie 2003

INTRODUCERE

Prezentul plan stabileşte conduita prin care serviciile veterinare intervin în cazul eliminării unui focar de anemie infectioasa ecvina (AIE), măsurile specifice veterinare care trebuie aplicate, prin instituirea zonelor epizootice, conform specificului acestor zone, precum şi responsabilităţile de implementare a acestor măsuri.

Principiile care stau la baza acţiunii de eradicare au în vedere: supravegherea exploataţiilor prin examen serologic, identificarea, izolarea şi eliminarea ecvideelor seropozitive, utilizarea acelor de unica folosinţă, sterilizarea şi dezinfectia instrumentarului chirurgical sau obstetrical, precum şi a celui de uz zootehnic, instituirea de restrictii sanitare veterinare în herghelii, depozite de armasari, hipodroame, asociaţii hipice, staţiuni de monta şi în ferme de exploatare infectate.

De asemenea, se stipulează măsurile de eliminare a riscului privind difuzarea anemiei infectioase ecvine din focarul de boala, precum şi cele de prevenire a reaparitiei cazurilor de AIE în teritoriile indemnizate.

Eradicarea anemiei infectioase ecvine în România va putea fi realizată conform programului, dacă se asigura toate fondurile necesare şi se respecta recomandările de ordin organizatoric şi tehnic (identificarea animalelor, controlul circulaţiei acestora etc.) menţionate în prezentul plan.

Capitolul IDefinirea bolii şi a termenilor tehnici utilizaţi

Anemia infectioasa ecvina, denumita în continuare AIE, este o boala specifică solipedelor, produsă de un lentivirus cu acţiune complexa: imunodepresiva, eritropenica, trombocitopenica şi proliferanta asupra elementelor sistemului reticulo-endotelial, caracterizată prin febra remitenta şi intermitenta, anemie, cardiopatie şi oboseala la efort, diateza hemoragica, slabirea rezistentei la infectii, care de cele mai multe ori provoacă moartea.

Perioada de incubaţie variaza între 45-90 de zile, iar infectia se produce dominant pe cale orizontala, în special pe cale hematogena, prin intermediul insectelor hematofage sau prin folosirea de ace şi instrumentar chirurgical care nu au fost dezinfectate şi sterilizate.

Boala evolueaza sporadic, enzootic, iar în unele zone epizootic, dar forma obişnuită de manifestare este cea cronica, animalele contaminate rămânând purtătoare şi excretoare de virus pentru mulţi ani. După infectie apar modificări clinice, imunologice (seroconversie, destructia macrofagelor), hematologice (anemie, diateza hemoragica) şi morfologice (infiltratii cu fibroblaste, hiperplazia foliculilor limfoizi, depozite de hemosiderina în organe).

Sursa primara de infectie este reprezentată de caii bolnavi, în special anemolatentii, care pot fi purtători şi excretori de virus timp de 15-18 ani. Sursele secundare de infectie pot fi apa, asternutul, harnasamentul, furajele. Un rol extrem de important în transmiterea bolii revine vectorilor reprezentaţi de insectele hematofage.

La pierderile economice determinate de taierea obligatorie a animalelor bolnave şi a descendenţilor acestora se adauga costul ridicat al acţiunilor de decontaminare şi dezinsecţie, precum şi măsurile sanitare veterinare restrictive privind circulaţia ecvinelor.

Riscul contaminant pentru om poate fi luat în considerare datorită particularitatilor morfologice şi structurale ale virusului AIE, asemănătoare cu virusul HIV, de asemenea cu efect imunosupresor.

Adapost: construcţie destinată creşterii animalelor.

Animal bolnav de AIE: animal din specia ecvidee, infectat cu virusul AIE, la care se înregistrează seroconversie, asociata cu modificări hematologice (eritropenie, hemoglobina scăzută, trombocitopenie, creşterea VSH) sau morfopatologice. Un astfel de animal viu, tăiat sau mort poate prezenta fie un rezultat pozitiv la examenul serologic (ID sau ELISA) efectuat pe o proba individuală de ser, fie un rezultat pozitiv la examenul hematologic (constantele seriei roşii şi trombocitare, sub valori normale) sau morfopatologic (depozite de siderina în unele organe, proliferari ale elementelor SRE).

Animal infectat cu virusul AIE: animal la care, după legarea virusului cauzal de receptorii antigenici limfocitari, se declanseaza o reactie imuna de apărare de tip umoral (seroconversia), dar fără efect benefic, asociata cu starea febrila. Un astfel de animal viu, tăiat sau mort prezintă un rezultat pozitiv la examenul serologic (ID sau ELISA) efectuat pe o proba individuală de ser.

Animal dintr-o specie sensibila la AIE: cal, asin, catar, bardou, care poate contacta boala în mod natural sau după inocularea experimentala a virusului cauzal.

Animal receptiv la AIE: animal care prezintă pe suprafaţa celulelor limfoide receptori antigenici capabili sa lege virusul AIE.

Animal suspect de infectie cu virusul AIE: animal dintr-o specie sensibila, care a intrat în contact cu alte animale suspecte sau bolnave.

Animal sanatos: animal la care examenele clinice şi de laborator nu au depistat boli infectocontagioase, iar constantele vitale sunt în limite normale.

Anemie: scăderea numărului de eritrocite şi a hemoglobinei, cu perturbarea circuitului fierului în organism, asociata cu starea de slabire la efort, până la epuizare.

Anemolatent: cal infectat la care boala evolueaza asimptomatic, cu accese febrile slabe, dar care rămâne purtător şi excretor de virus mai mulţi ani.

Asanare: complex de măsuri igienico-organizatorice şi demersuri oficiale prin care se acţionează în perioada dintre declararea şi stingerea unui focar de boala.

Asanarea prin depopulare totală: metoda de combatere aplicată în exploataţii ecvidee, în care toate animalele sunt seropozitive; efectivul de animale este sacrificat în totalitate, acţiune urmată de decontaminare finala, dezinsecţie şi deratizare, conform protocolului.

Asanarea prin extracţie: măsura de combatere aplicată în unităţi în care s-au diagnosticat animale seropozitive; animalele diagnosticate bolnave sunt identificate, izolate, marcate, dirijate la abator, iar locurile în care au fost cazate sunt decontaminate, cu respectarea protocolului de decontaminare finala, dezinsecţie şi deratizare; examenele serologice pentru diagnostic la animalele rămase în viaţa se repeta periodic până la obţinerea a doua rezultate negative (ID sau ELISA).

Barem de sanitatie: număr minim de tampoane de sanitatie recoltate dintr-un obiectiv decontaminat.

Compartiment: una dintre încăperile unui adapost în care se cresc animale.

Decontaminare: operaţiune complexa care are drept scop distrugerea germenilor de pe o suprafaţa, din conţinutul unui material sau din aer.

Efectiv indemn: exploatatie de ecvidee libere de AIE.

Efectiv contaminat cu virusul AIE: exploatatie în care s-au diagnosticat ecvidee bolnave sau suspecte, supusă măsurilor restrictive sanitare veterinare, care aplica programul de asanare prin extracţie.

Exploatatie: herghelii, depozite de armasari, hipodroame, staţiuni de monta, ferme specializate de selecţie şi producţie, precum şi gospodăriile populaţiei.

Focar de boala: apariţia uneia dintre bolile prevăzute în listele A sau B ale Oficiului Internaţional de Epizootii, într-o exploatatie agricolă, o crescatorie de animale sau un adapost, unde sunt prezente animale, precum şi în locurile invecinate.

Fosa: spaţiu subteran destinat acumularii purinului din adaposturi sau padocuri, situat de obicei în afară suprafeţei pe care o dreneaza.

Norma igienica: condiţie igienica bine precizată (de obicei cantitativ) care constituie o obligativitate stabilită prin acte normative interne ale Ministerului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului sau prin uz.

Obiectiv: (interior-exterior, închis-deschis, cu animale-fără animale): cea mai mica parte construită dintr-o ferma, având funcţionalitate de sine stătătoare, pe care se aplică operaţiuni de zooigiena.

Operaţie de decontaminare: acţiune de decontaminare a unuia sau mai multor obiective, efectuată într-o zi de un agregat sau de o echipa de decontaminare, într-o unitate epizootologica.

Proba individuală: proba de ser recoltata de la un animal sensibil la virusul AIE, destinată examenului de laborator.

Test Coggins: examen de diagnostic serologic prin testul de imunodifuziune în agar, recomandat de Oficiul Internaţional de Epizootii.

Trasabilitate: componenta esenţială a programului de control şi eradicare a AIE, care reprezintă modalitatea de a stabili istoricul bolii, pe baza unui sistem modern de control care cuprinde: animalul bolnav, animalele sanatoase cu care a venit în contact, precum şi subprodusele obţinute de la acestea, vectorii animati şi neanimati implicaţi în transmiterea infectiei.

Trasabilitatea progresiva: componenta a trasabilitatii, care se efectuează pe toată perioada restrictiilor sanitare veterinare şi vizează toate miscarile de animale care s-au produs pe o perioadă de cel puţin 2 ani anteriori depistarii infectiei.

Zona indemna: teritoriu în interiorul unei tari, net delimitat, în care nici un caz de boala nu a fost semnalat în ultimele 12 luni.

Zona infectata: teritoriu în interiorul unei tari în care la examenele efectuate în scop diagnostic au fost identificate cazuri de imbolnavire.

Capitolul IIDiagnosticul AIE

2.1.Modul de prelevare, transport şi păstrare a probelor

Probele de sânge se recolteaza de la animale identificate şi se înregistrează în tabele semnate, stampilate şi parafate de medicul veterinar oficial. Notele de însoţire se completează corespunzător rubricilor existente şi se semnează, se stampileaza şi se parafeaza de către medicul veterinar oficial.

Probele de sânge se recolteaza cu ace pentru fiecare animal, în eprubete pe care se înscrie numărul curent din tabelul însoţitor sau numărul matricol al animalului respectiv, operaţiuni obligatorii, având în vedere ca probele se examinează individual. Eprubetele se inchid cu dopuri, se păstrează la temperatura camerei pentru exprimarea serului, după care pot fi păstrate la frigider (4-8°C) până la introducerea în lucru (maximum 5 zile).

Pentru transportul probelor de sânge la distanţe mai mari se recomanda asigurarea unei temperaturi de refrigerare pentru evitarea hemolizei.

În cazul în care probele de sânge ajunse în laboratoarele de profil nu pot fi testate în maximum 5 zile de la recoltare, se recomanda congelarea serurilor, cu înscrierea pe fiecare tub a numărului curent din tabele sau a numărului matricol, precum şi notarea pe etichete a provenientei, numărului şi speciei de la care provin.

Probele de sânge se recolteaza înaintea acţiunilor imunoprofilactice sau după 21 de zile de la efectuarea lor. Cu cel puţin 24 de ore înainte de prelevarea lor se interzice efectuarea tratamentelor (administrarea de corticoizi, imunomodulatori, antiparazitare), precum şi a unor intervenţii chirurgicale, ce pot modifica rezultatul examenului de laborator.

Recoltarea probelor de sânge, precum şi a fragmentelor din tesuturi şi organe cu leziuni se face numai de către medicul sau asistentul veterinar autorizat.

Examenele de supraveghere se efectuează la laboratorul sanitar veterinar de stat judeţean, iar confirmările de diagnostic la Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animala, după caz, pe probe de sânge, conform programului de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om şi de protecţie a mediului.

2.2.Metode de diagnostic

Diagnosticul AIE se bazează pe utilizarea unui complex de metode care se regăsesc şi în programul de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om şi de protecţie a mediului:

–clinice;

–serologice;

–histopatologice.

Stabilirea diagnosticului pentru AIE se face pe baza metodelor de diagnostic omologate şi aprobate.

Pentru diagnosticul AIE sunt autorizate următoarele teste şi examene de laborator:

a)testul ID (testul Coggins) efectuat pe probe individuale din ser;

b)testul ELISA efectuat pe probe individuale din ser;

c)la ecvideele seroconverse, identificate prin una dintre metodele specificate mai sus, se pot efectua examene histopatologice pentru obţinerea unor date suplimentare cu valoare de diagnostic.

Capitolul IIITrasabilitatea

3.1.Scop

Autoritatea sanitară veterinara teritorială va urmări:

a)identificarea tuturor posibilităţilor de contact al animalului suspectat sau infectat cu virusul AIE cu alte animale sanatoase ori condiţionat sanatoase;

b)circuitul subproduselor (piei, par etc.) provenite de la animalul suspect sau bolnav, de la materia prima la produsul finit.

Având în vedere mecanismele complexe implicate în transmiterea infectiei cu virusul AIE pe orizontala şi pe verticala, în aplicarea programului de supraveghere şi combatere a bolii se va ţine seama de:

–contaminarea prin vecinătate, care presupune prezenta agentului etiologic în mediul apropiat (exploataţii şi efective de animale invecinate), permitand introducerea lui într-un efectiv indemn prin interferente pe drumuri de acces, păşuni, surse de apa comune, insecte hematofage etc.;

–contaminarea prin introducere de animale, furaje etc. din efective şi exploataţii contaminate prin cumpărare, transfer temporar, donaţii etc.;

–contaminarea pe verticala se realizează prin utilizarea în activitatea de reproducţie a spermei sau a armasarilor potenţial infectati cu virusul AIE şi transmiterea transplacentara a infectiei de la mama la fat.

3.2.Obiectivele trasabilitatii

Stabilesc:

a)istoricul fermei/exploatatiei, care vizează descrierea profilului, modalităţile de înfiinţare şi antecedentele sanitare veterinare (statusul epidemiologic);

b)efective: origine, identitate şi sisteme de identificare, evoluţie, miscari;

c)subproduse de origine animala: prelucrare, comercializare;

d)factori de risc implicaţi în transmiterea pe orizontala şi pe verticala a bolii.

3.3.Procedura trasabilitatii:

a)identificarea şi catagrafierea animalelor receptive, monitorizarea permanenta a tuturor miscarilor de ecvidee;

b)examene clinice la toate animalele, cu izolarea necondiţionată a celor suspecte, şi investigaţii de laborator pe probe prelevate anterior şi după abatorizarea acestora;

c)teste de depistare efectuate în conformitate cu prevederile programului anual de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om şi de protecţie a mediului;

d)examen necropsic şi expertiza de abator la toate animalele moarte sau sacrificate, în scop de diagnostic, şi prelevarea de probe corespunzătoare pentru investigaţii de laborator în direcţia AIE.

Având în vedere incubatia şi caracteristicile imunopatogene ale bolii, precum şi căile de transmitere, cu precădere calea hematogena realizată prin vectori (insecte hematofage), analiza epidemiologica şi trasabilitatea AIE au caracter permanent.

3.4.Demografia efectivelor de ecvidee receptive la infectia cu virusul AIE

Până la eradicarea AIE pe teritoriul României şi în conformitate cu harta epidemiologica actuala sunt delimitate următoarele categorii de zone:

a)zona de risc epidemiologic înalt, reprezentată de judeţe intens contaminate;

b)zona de risc epidemiologic moderat, cu judeţe mediu contaminate;

c)zona de risc epidemiologic slab, cu judeţe slab contaminate;

d)zone indemne, reprezentate de judeţe libere de AIE.

Capitolul IVDeclararea şi notificarea oficială a AIE

Anunţarea şi declararea oficială a AIE se fac conform Ordinului ministrului agriculturii şi alimentaţiei nr. 156/1999 privind aprobarea Normei sanitare veterinare pentru anunţarea, declararea şi notificarea unor boli transmisibile ale animalelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 23 martie 2000.

Capitolul VCombaterea AIE

5.1.Măsuri la suspicionarea bolii

Orice suspiciune de AIE va fi anunţată de medicul veterinar de stat prin mijloace uzuale de comunicare (telefon, telex, fax) la direcţia sanitară veterinara judeteana, respectiv a municipiului Bucureşti. Dacă o exploatatie (herghelie, depozit de armasari, hipodrom, staţiune de monta, gospodărie a populaţiei) are unul sau mai multe animale suspecte de infectie cu lentivirusul AIE ori animale care prezintă semne clinice sau boala evolueaza latent, autoritatea veterinara teritorială, după efectuarea notificării de suspiciune, va lua măsuri de recoltare de probe pentru stabilirea diagnosticului de laborator.

Imediat ce suspiciunea de infectie a fost notificată, autoritatea veterinara teritorială va supune efectivul de ecvidee în care s-a înregistrat suspiciunea supravegherii sanitare veterinare şi va institui măsurile de carantina, dispunând:

a)identificarea tuturor ecvideelor în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 167/2003 privind aprobarea Normei sanitare veterinare privind identificarea ecvinelor, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 8 aprilie 2003;

b)izolarea ecvideelor suspecte de infectie de restul efectivului; acestora li se poate permite sa pasca pe terenuri special destinate;

c)efectuarea dezinsectiilor şi deparazitarilor;

d)interzicerea deplasarii ecvideelor în alte locuri decât abatorul;

e)informarea Agenţiei Naţionale Sanitare Veterinare;

f)efectuarea anchetei epidemiologice de către autoritatea veterinara teritorială, în care se va menţiona:

(i)durata de timp de când AIE ar fi putut exista în efectiv, înainte de suspectarea şi notificarea oficială;

(îi) originea posibila şi identificarea legăturilor cu alte efective suspecte sau contaminate;

(iii)deplasarea persoanelor, vehiculelor sau alte modalităţi care eventual ar fi putut fi vectori pentru lentivirusul AIE.

Autoritatea veterinara teritorială poate extinde măsurile menţionate anterior la efectivele vecine celui suspect, în funcţie de configuraţia sau de controalele clinice şi de laborator dispuse a fi efectuate.

Intrarea şi ieşirea vehiculelor în şi din exploatatia suspecta se vor face numai cu aprobarea autorităţii veterinare teritoriale, respectându-se în mod obligatoriu regimul de filtru sanitar veterinar.

Măsurile precizate nu pot fi ridicate până ce suspiciunea de AIE nu este infirmata prin buletin de analiza eliberat de un laborator de diagnostic oficial autorizat.

5.2.Măsuri la confirmarea bolii

Imediat ce laboratorul a confirmat prin buletin de analiza AIE la ecvidee vii, tăiate sau moarte, exploatatia (herghelie, ferma, depozit de armasari, hipodrom, staţiune de monta, gospodărie a populaţiei) va intră în supravegherea direcţiei sanitare veterinare judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti. Se face menţiunea ca AIE poate fi diagnosticata:

a)în herghelii, depozite de armasari, staţiuni de monta, hipodroame, circuri de animale, grădini zoologice;

b)în curţi, gospodării ale populaţiei;

c)la ecvidee aflate la pasune;

d)la animale aduse în târguri, baze de achiziţii, concursuri, expoziţii sau în alte locuri cu aglomerari temporare de animale;

e)în abatoare;

f)în timpul transportului.

5.2.1.Măsurile care se impun în focar

Imediat ce boala a fost confirmată şi notificată în focar, autoritatea veterinara teritorială va pune exploatatia în care s-au înregistrat animale bolnave sub supraveghere sanitară veterinara şi va institui măsurile de carantina, procedând după cum urmează:

a)se efectuează ancheta epidemiologica;

b)se identifica toate ecvideele serologic negative din focar, indiferent de vârsta, conform Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 167/2003;

c)se informează Agenţia Naţionala Sanitară Veterinara;

d)se izoleaza de restul efectivului ecvideele serologic pozitive, acestora permitandu-li-se sa pasca pe păşuni special destinate;

e)animalele seropozitive se identifica electronic prin microcipare de către medicii veterinari zonali, cu respectarea prevederilor Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 167/2003;

f)se interzice deplasarea ecvideelor în alte locuri decât abatorul;

g)ecvideele bolnave cu semne clinice de AIE se ucid şi se distrug;

h)ecvideele serologic pozitive se sacrifica la sala sanitară sau în abatoarele autorizate sanitar veterinar, la sfârşitul zilei de lucru, în partida separată, iar destinaţia carnii se stabileşte în conformitate cu prevederile legislaţiei veterinare în vigoare;

i)se recolteaza probe individuale de sânge pentru diagnosticul serologic (ID, ELISA) de la toate ecvideele trecute de vârsta de 6 luni;

j)se interzice comercializarea ecvideelor provenite din efective contaminate;

k)transportul animalelor la abator se face numai cu certificat sanitar veterinar eliberat de administraţia veterinara, în care se vor specifică data, tipul şi numărul mijlocului de transport, traseul şi destinaţia;

l)după debarcarea animalelor, mijloacele de transport vor fi riguros decontaminate;

m)dacă un animal cu AIE a fost trimis la un abator sau serviciu de ecarisaj din alt judeţ, certificatul sanitar veterinar de transport şi actul de proprietate în original se predau medicului veterinar, care eliberează un document prin care confirma primirea acestora. În termen de 3 zile, acesta va confirma de primire directorului direcţiei sanitare veterinare a judeţului de provenienţă şi autorităţii veterinare în a carei raza teritorială s-a făcut taierea sau ecarisarea;

n)în cazul în care un ecvideu se transfera la un institut de cercetări sau la un laborator specializat, certificatul sanitar veterinar de transport pentru animale vii, în original, rămâne la beneficiar;

o)se interzice folosirea sângelui integral, a serului sau a altor produse de la ecvideele bolnave de AIE, pentru prepararea de produse pentru consumul uman, a produselor farmaceutice sau cosmetice;

p)se interzic scoaterea şi transportul furajelor obţinute de pe terenul pe care au pascut animale infectate sau suspecte de AIE către alte unităţi cu efective indemne de AIE;

r)se efectuează dezinsectia conform protocolului, precum şi deparazitarea animalelor.

În situaţia în care medicul veterinar a constatat moartea în exploatatie a unui ecvideu cu AIE, acesta va solicita direcţiei sanitare veterinare judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, ridicarea cadavrului de către serviciul de ecarisaj, cu asigurarea că nu exista pericol de răspândire a AIE cu materialele ecarisate.

În herghelia, depozitul de armasari, staţiunea de monta, hipodromul sau ferma contaminata, care face obiectul supravegherii autorităţii veterinare teritoriale, se vor aplica următoarele măsuri:

a)eliminarea ecvideelor bolnave se face la termenul stabilit şi nu va depăşi 10 zile de la primirea rezultatului transmis prin buletinul de analiza;

b)efectuarea examenului clinic şi prelevarea probelor de sânge pentru diagnosticul AIE în exploatatiile care aplica procedeul asanarii prin extracţie, la toate cabalinele în vârsta de peste 6 luni, la perioadele specificate în programul de supraveghere.

Exploatatiile contaminate devin libere de AIE dacă:

(i)animalul reactionat pozitiv părăseşte exploatatia numai pentru tăiere, sub supravegherea autorităţilor veterinare;

(îi) după eliminarea din efectiv a animalelor pozitive, restul animalelor din exploatatie, în vârsta de peste 6 luni, trebuie să prezinte doua rezultate negative la testele serologice efectuate la un interval de minimum 6 luni;

(iii)s-a efectuat o ancheta epidemiologica al carei rezultat a fost negativ şi toate efectivele legate epidemiologic cu efectivul infectat au fost supuse măsurilor stabilite la lit. b).

5.2.2.Măsurile care se impun în localitatea contaminata

Localitatea în care s-au înregistrat unul sau mai multe cazuri de AIE se declara contaminata şi se efectuează ancheta epidemiologica, aplicându-se măsurile sanitare veterinare prevăzute pentru combatere.

În localităţile contaminate toate ecvideele serologic negative se vor identifica prin microcipare, conform prevederilor Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 167/2003.

În localitate se interzice miscarea efectivelor neidentificate, conform prevederilor Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 167/2003. Animalele din speciile receptive trebuie identificate în vederea urmăririi şi luării măsurilor legale necesare.

Se interzice circulaţia ecvideelor pozitive, indiferent de scop, din localitatea contaminata în localităţi indemne, precum şi din judeţe contaminate în judeţe indemne.

Se interzice scoaterea de armasari sau de iepe din staţiuni temporare de monta, herghelii, depozite de armasari, hipodroame, asociaţii hipice sau din alte unităţi specializate pentru a monta sau a se monta în localităţi cu animale contaminate.

Introducerea de armasari sau de iepe de reproducţie din unităţile şi localităţile contaminate în herghelii, hipodroame, staţiuni temporare sau permanente de monta, depozite de armasari, asociaţii hipice sau în alte aglomerari specializate de cabaline este permisă numai dacă animalele prezintă doua examene negative, efectuate la un interval de 30 de zile într-o perioadă de 40 de zile înaintea acestui transfer.

Se interzice folosirea la monta a armasarilor care au acţionat în staţiuni temporare de monta, dacă nu au fost examinati serologic în perioada de carantina, după reintoarcerea lor în depozit din staţiunea temporară de monta şi care nu au rezultat negativ la examenul serologic efectuat în perioada de carantina.

Ecvideele seronegative din localităţile contaminate, ca şi cele din zona de protecţie de 10 km în jurul hergheliilor, depozitelor de armasari sau al altor unităţi specializate se testeaza de doua ori pe an (februarie-martie şi octombrie-noiembrie).

În ferme de carantina pentru export nu intra decât ecvidee identificate electronic prin microcipare, conform Ordinului ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 167/2003.

Primării localităţilor în care se găsesc exploataţii cu ecvidee diagnosticate cu AIE, asociaţiile crescatorilor de ecvidee şi alte persoane interesate au obligaţia de a sprijini autoritatea veterinara teritorială în aplicarea măsurilor stabilite pentru supravegherea şi combaterea bolii, procedând prin interzicerea, deplasarea, tranzitarea, pasunarea, participarea la târguri sau concursuri, precum şi folosirea adapatorilor naturale din raza localităţii, pentru ecvideele care nu aparţin unei exploataţii înregistrate indemne. Face excepţie situaţia în care, în baza unei dispoziţii de libera trecere eliberate de autoritatea veterinara sau a certificatului sanitar veterinar de transport, se aproba deplasarea ecvideelor bolnave livrate unui institut specializat pentru diagnostic şi cercetare.

Miscarea tuturor ecvideelor de pe teritoriul judeţului respectiv va fi supravegheată şi controlată de serviciul de inspecţie şi implementare a legislaţiei sanitare veterinare.

Capitolul VIDecontaminarea, dezinsectia şi deratizarea în AIE

Pentru asanarea AIE în toate unităţile în care s-a declarat boala se pot utiliza doua procedee, în funcţie de gradul de infectie al unităţii: prin extracţie sau prin depopulare totală.

În asanarea prin extracţie se aplică decontaminarea:

a)de necesitate parţială, pe măsura eliminării cabalinelor, pe locul acestora şi încă a doua locuri, din stanga şi din dreapta acestora, precum şi a suprafeţelor de grajd aferente acestor locuri;

b)de necesitate generală, după eliminarea ultimului animal bolnav din obiectiv.

În asanarea prin extracţie se aplică decontaminarea de necesitate generală, care vizează toate obiectivele interioare. Decontaminarea obiectivelor în anotimpul călduros se poate realiza prin scoaterea cabalinelor în padocuri, iar în anotimpul rece, prin mutarea animalelor sanatoase în obiective curate şi decontaminate, urmând ca obiectivul astfel eliberat să fie supus operaţiunilor de decontaminare.

Se va avea în vedere ca toate obiectivele deservite de un canal de dejectii, sistem de adapare cu nivel constant sau racordate la o fosa să fie decontaminate concomitent.

În mod obligatoriu va fi facuta decontaminarea ustensilelor de grajd şi a utilajelor care au deservit aceste obiective, precum şi a dejectiilor din statia de epurare sau platforma de gunoi; se vor acoperi toate punctele de vizitare a canalelor de evacuare a dejectiilor.

Timpul de contact este de minimum 24 de ore pentru toate obiectivele.

Decontaminarea este controlată obligatoriu din punct de vedere al eficientei printr-un test de sanitatie (testul stafilococic), conform Ordinului ministrului agriculturii, industriei şi alimentaţiei nr. 25/1995, completat prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 374/2001 pentru aprobarea componentei Comitetului tehnic şi a subcomitetelor pentru omologarea metodelor şi metodologiilor de diagnostic paraclinic medical veterinar.

În asanarea prin depopulare totală se aplică decontaminarea de necesitate generală, după eliminarea ultimului animal din unitate, şi vizează toate obiectivele interioare şi exterioare. Pentru fiecare tip de obiectiv se utilizează decontaminantul adecvat, conform cerinţelor acestuia.

Timpul de contact este de minimum 24 de ore pentru toate obiectivele.

Pentru decontaminarea prin biosterilizare timpul de contact necesar este de minimum 4 luni.

Echipamentul de protecţie se va decontamina prin fierbere sau gazare cu substanţe decontaminante specifice. Resturile grosiere (gunoi, furaje, asternut etc.) provenite din obiective vor fi arse sau, dacă acest lucru nu este posibil, se vor decontamina prin metoda biotermica la platforma de gunoi sau treapta mecanică a statiei de epurare.

Decontaminarea de necesitate generală se controlează obligatoriu din punct de vedere al eficientei printr-un test de sanitatie general, aplicat la toate obiectivele interioare.

Măsurile de carantina pot fi ridicate numai după ce toate obiectivele interioare au fost supuse unei decontaminari eficiente, atestata prin buletin de analiza eliberat de laboratorul sanitar veterinar judeţean.

Dezinsectia de necesitate se face în mod obişnuit o dată cu decontaminarea, după scoaterea animalelor din obiective (în padocuri, curţi, la pasunat sau mutate în obiective supuse măsurilor de decontaminare, dezinfecţie şi deratizare) şi după efectuarea curăţeniei mecanice. Se aplica atât în asanarea prin extracţie, cat şi în cea prin depopulare totală. Se repeta în funcţie de ciclul biologic al insectelor hematofage.

Deratizarea de necesitate se declanseaza imediat ce se instituie focarul de boala şi se realizează după un program bine pus la punct de proprietar cu o întreprindere specializată şi autorizata sau de specialişti atestaţi şi autorizaţi. Acţiunea trebuie să fie generală şi simultană la toate obiectivele din unitate şi la toate unităţile din zona de acţiune. Se planifica în intervalul dintre depopularea adaposturilor şi repopularea acestora, de regula înaintea decontaminarii.

Notiuni generale de decontaminare, dezinfecţie, deratizare (DDD)

a)Decontaminarea de necesitate se face în focarul de boala, în scopul distrugerii agentului patogen implicat în apariţia bolii. Ea poate fi parţială (la o parte din obiectiv), totală (la unul sau mai multe obiective) sau generală (la întreaga unitate epidemiologica). Decontaminarea de necesitate mai poate fi curenta, pe măsura eliminării animalelor, sau finala, după eliminarea ultimului animal pozitiv din unitatea epidemiologica. Se realizează atât în asanarea prin depopulare totală, cat şi în asanarea prin extracţie.

Decontaminarea cuprinde următoarele etape şi operaţiuni în succesiune cronologică:

1.Curăţenia mecanică:

–se elimina cabalinele din obiectiv sau din locurile vizate;

–se scoate de sub tensiune reţeaua electrica;

–se umezeste întreaga suprafaţa decontaminabilă cu apa sau diverse soluţii (slab decontaminante, detergente, decapante etc.);

–se indeparteaza resturile grosiere (furaje, asternut, dejectii etc.) şi se transporta cu o bena etansa la platforma de gunoi sau treapta mecanică a statiei de epurare. Atenţie, sa nu se imprastie pe alte obiective!;

–se demonteaza toate părţile detasabile şi se depozitează într-un loc special amenajat (o platforma betonata şi acoperită, o magazie betonata, un padoc betonat). Toate vor avea obligatoriu un sistem de colectare a apelor uzate sub control, unde urmează operaţiunile de curatare şi decontaminare;

–se curata întreaga suprafaţa decontaminabilă de resturile aderente în asa fel încât să poată fi recunoscut materialul din care este facuta. Curatarea se face cu ajutorul apei (jet de apa sub presiune de cel puţin 10 atm.), aerului comprimat, maturilor, periilor, razurilor etc. Mai pot fi utilizate soluţii detergente sau decapante;

–resturile şi lichidele sunt colectate prin sistemul de evacuare a dejectiilor sau se transporta cu o bena etansa la platforma de gunoi sau treapta mecanică a statiei de epurare;

–suprafeţele din pământ vor fi înlocuite cu pământ proaspăt, după îndepărtarea la platforma de gunoi sau treapta mecanică a statiei de epurare a unui strat de 15-20 cm. Pământul nou va proveni dintr-o zona stabilită de medicul veterinar ca neexpusa contaminarii. Acest pământ va fi amestecat în proporţie de 5:1 cu var nestins sau clorura de var înainte de introducerea în obiectiv;

–se executa reparaţiile curente necesare reluării procesului de producţie, conform tehnologiilor sanitare veterinare şi de creştere;

–se face o noua curăţenie mecanică pentru a se îndepărta resturile rezultate în urma activităţii de reparaţii;

–se introduc părţile detasate care au fost curatate şi decontaminate de la locul unde au fost depozitate, în obiectiv, montandu-se funcţional.

2.Aplicarea decontaminantului:

–se alege decontaminatul specific (de exemplu, Virkon S, Aldekol DES 03, Virbaccid etc.), stabilindu-se concentraţia şi modul de aplicare;

–se calculează suprafaţa decontaminabilă, se asigura mijloacele de decontaminare şi măsurile de protecţie a muncii;

–se pregăteşte soluţia de lucru în funcţie de cerinţele decontaminantului şi de suprafaţa decontaminabilă;

–se condiţioneaza obiectivul (se indeparteaza apa din recipiente, excavaţii, anfractuozitati ale pardoselii, jgheaburi, bazine, canale etc.; se deschid tablourile electrice; se completează geamurile; se inchid robinetele; se asigura sursa de iluminare etc.);

–se condiţioneaza suplimentar obiectivul în funcţie de cerinţele decontaminantului şi modul de aplicare (preincalzire, etansare, umidificare etc.);

–se imprastie cantitatea de soluţie de lucru calculată pentru obiectiv, începând de sus în jos şi din partea opusă înspre ieşire. Aplicarea se face prin pulverizare fina, pe întreaga suprafaţa decontaminabilă, cat mai uniform, pentru a se asigura cantitatea de soluţie de lucru pe fiecare metru patrat;

–se închide şi se sigileaza obiectivul; se încheie actul sanitar veterinar de decontaminare;

–timpul de contact este de cel puţin 6 ore.

3.Controlul eficientei decontaminarii şi condiţionarea obiectivului pentru repopulare:

–se recolteaza cu ajutorul tampoanelor de sanitatie resturi din obiectivul decontaminat, de către o persoană instruita în acest sens şi dotată cu materiale necesare. Aceasta persoana intra prima în obiectiv, utilizând mijloace de protecţie personală;

–se respecta baremul de sanitatie şi se face neutralizarea specifică a decontaminantului;

–se întocmeşte nota de însoţire pentru laborator;

–se asigura prelucrarea materialului recoltat în maximum 24 de ore.

b)Dezinsectia de necesitate vizează distrugerea insectelor hematofage care pot fi incriminate în transmiterea AIE. Se repeta în funcţie de ciclul biologic al dăunătorilor.

Dezinsectia cuprinde următoarele etape şi operaţiuni în succesiune cronologică:

1.Curăţenia mecanică:

–se scot animalele în padocuri sau se muta în alte obiective care au fost în prealabil supuse măsurilor DDD;

–se executa o pulverizare cu soluţie fixatoare (de exemplu, soda caustica 0,5%) pe întreaga suprafaţa a obiectivului, calculandu-se 1 l/mp, înainte să fie scoase resturile de furaje şi apa sau dejectiile;

–se demonteaza şi se indeparteaza din obiectiv părţile detasabile care se vor depozita, curata şi dezinsectiza pe o platforma betonata sau într-un alt obiectiv curat;

–se evacueaza gunoiul şi resturile de furaje şi se depozitează pe platforma de gunoi;

–se spala cu apa şi se indeparteaza toate resturile organice aderente de suprafeţe;

–părţile detasate, curatate şi spalate, vor fi remontate;

–se vidanjeaza fosele colectoare, se desfunda şi se spala canalele de scurgere şi rigolele;

–se indeparteaza pentru protecţie toate obiectele care nu trebuie să vina în contact cu substantele insecticide;

–se dreneaza apele stagnante din incinta fermei şi din jurul acesteia.

2.Aplicarea soluţiei de dezinsecţie:

–după decontaminare şi zvantare, pe întreaga suprafaţa decontaminabilă se pulverizeaza o soluţie insecticida, calculandu-se 0,2 l/mp. Se va insista asupra locurilor preferate de daunatori, cum sunt: pervazul ferestrelor, pereţii despartitori, boxe, stanoage, jgheaburi, deasupra uşilor, pe tavan, unghiuri, colturi etc.;

–obiectivul se lasă închis 24 de ore;

–insectele moarte se strang şi se ard pentru a nu fi consumate de animale.

Dintre substantele insecticide vor fi preferate piretroidele sub forma de soluţie sau aerosoli. Cu anumite precautii pot fi utilizate şi insecticidele organofosforice.

Personalul care face dezinsectia trebuie să fie instruit şi autorizat.

3.Controlul eficientei dezinsectiei se face prin inspecţie (prin observarea prezentei insectelor moarte în spaţiile tratate şi a reducerii numărului de insecte vii din aer şi de pe suprafeţe). Pentru evaluarea procentuală a eficientei dezinsectiei se pune un anumit număr de benzi imbibate într-o substanţa lipicioasa un timp determinat (1/2-1 ora), înainte şi după dezinsecţie. Se stabileşte procentul de insecte capturate după dezinsecţie faţă de cele capturate înainte de dezinsecţie, după care se stabileşte eficienta, scăzându-se procentul obţinut din 100%. Pentru insectele nezburatoare se pot numara insectele vii de pe o suprafaţa dintr-un obiectiv, înainte şi după dezinsecţie, stabilindu-se eficienta dezinsectiei la fel ca pentru insectele zburătoare.

c)Deratizarea vizează distrugerea tuturor rozatoarelor din perimetrul unităţii şi evitarea izgonirii acestora în vecinătăţi.

Succesul acţiunii depinde şi de cooperarea cu unităţile vecine pentru sincronizarea măsurilor de combatere, prevenindu-se astfel invadarea altor gospodării, data fiind marea mobilitate a rozatoarelor.

Se utilizează fie un singur raticid (durata dintre deratizari fiind de 6 luni), fie mai multe substanţe, folosindu-se mai întâi raticidele cu acţiune insidioasa (anticoagulantele) şi în ultima parte pe cele cu acţiune brutala (hidrogen fosforat, fosfura de zinc).

Pentru canalele de evacuare a dejectiilor se recomanda blocurile raticide hidrofuge (Ratak, Klerat, Macustox, Rostop etc.).

Cele mai utilizate mijloace de deratizare sunt cele mecanice şi chimice.

1.Mijloacele mecanice

Sunt folosite diferite tipuri de capcane sau curse care se amplaseaza ţinându-se seama de căile obişnuite de circulaţie, la circa 40-50 cm de galerie. La început capcanele se lasă nearmate câteva zile şi numai după ce rozatoarele se obisnuiesc cu prezenta lor, se armeaza.

Un alt mijloc eficient de combatere a rozatoarelor consta în inundarea galeriilor cu apa sub presiune, distrugand mai ales puii.

2.Mijloacele chimice

Raticidele pot fi substanţe anorganice sau organice, de natura vegetala sau de sinteza. De asemenea, după modul cum acţionează, pot fi toxice de ingestie şi toxice respiratorii.

Toxicele de ingestie se aplică sub forma de momeli toxice alimentare: boabe de cereale sau alt suport alimentar impregnat cu soluţii toxice; pulberi folosite la prafuiri.

Toxicele respiratorii constituie un mijloc mai eficient de distrugere a rozatoarelor, distrugandu-le pe toate cele aflate în galeriile sau în spaţiile gazate.

Se aplica în special galeriilor care nu au comunicare cu spaţii locuite de om şi unor spaţii închise folosite ca depozite, care, de asemenea, nu au legătură cu cele locuite de om.

Etapele deratizarii:

1.Curăţenia mecanică:

–se scot animalele în padocuri sau se muta în alte obiective care au fost în prealabil supuse măsurilor DDD;

–se evacueaza gunoiul şi resturile furajere şi se depozitează pe platforma de gunoi;

–se spala cu apa şi se indeparteaza toate resturile organice aderente de suprafeţe.

2.Aplicarea rodenticidului:

–se folosesc momeli toxice şi/sau prafuiri pe locurile circulate de rozatoare, galeriile accesibile, locurile de acces din afară adaposturilor. La galerii se poate aplica gazarea. Se otravesc sursele de apa;

–în cazul în care animalele nu se evacueaza, momelile toxice şi prafuirile se aplică în locurile circulate de rozatoare, dar la care animalele nu pot avea acces (grinzile de sustinere ale acoperişului, camerele de depozitare a furajelor, alte camere anexe);

–în afară adaposturilor şi în interiorul lor se pot amplasa staţii de intoxicare;

–în timpul verii o atenţie deosebită se va acorda spaţiilor verzi dintre adaposturi şi din vecinătatea adaposturilor (unde sobolanii se retrag şi sapa galerii), canalelor, conductelor de alimentare cu apa, precum şi canalelor de evacuare a dejectiilor. Asupra acestora se va acţiona aplicându-se prafuirea cu pulberi toxice a locurilor umblate, precum şi cu momeli toxice alimentare. Se poate executa gazarea galeriilor;

–momelile neconsumate de rozatoare trebuie adunate la sfârşitul acţiunii de deratizare de către cei care le-au amplasat şi se vor distruge prin ardere sau se vor ingropa (cel puţin la un metru adancime, la o distanta de cel puţin 50 m de sursele de apa);

–toate galeriile trebuie astupate, urmele vizibile de rozatoare se curata, iar după câteva zile se va reinspecta zona tratata pentru a se verifica apariţia urmelor proaspete şi a se aprecia eficienta deratizarii.

Personalul care face deratizarea trebuie să fie instruit şi autorizat.

Capitolul VIIStingerea focarului de AIE şi notificarea stingerii bolii

7.1.Stingerea oficială a bolii

Herghelia, depozitul de armasari, unitatea specializată sau efectivul de ecvidee se considera asanat de AIE dacă îndeplineşte următoarele condiţii:

–ecvideele seropozitive au fost sacrificate la abator;

–ecvideele trecute de vârsta de 6 luni au reactionat negativ la doua controale serologice efectuate prin testul ID (testul Coogins) sau ELISA, la interval de minimum 6 luni şi de maximum 12 luni de la examenul anterior, cu rezultat negativ;

–s-a procedat la decontaminarea, dezinsectia (distrugerea vectorilor) şi deratizarea adaposturilor şi a incintei, iar eficienta a fost verificata prin teste de sanitatie.

7.2.Notificarea stingerii bolii şi ridicarea măsurilor de carantina

Stingerea oficială a bolii şi ridicarea măsurilor de carantina se fac de către autoritatea veterinara teritorială, printr-un document similar cu cel folosit la declararea oficială a bolii, cu înştiinţarea organismelor care au responsabilitate în supravegherea şi combaterea AIE.

Notificarea stingerii bolii se efectuează în conformitate cu normele sanitare veterinare în vigoare.

Capitolul VIIIMăsuri de prevenire a reaparitiei AIE în teritoriile în care boala a fost eradicata

Pentru prevenirea reaparitiei cazurilor de AIE în teritoriile indemnizate, trebuie respectate următoarele măsuri:

a)identificarea tuturor ecvideelor;

b)controlul circulaţiei ecvideelor;

c)introducerea de animale (ecvidee) provenite numai din efective sigur indemne de AIE;

d)respectarea perioadei de carantina profilactica;

e)testarea serologica a ecvideelor aflate în perioada de carantina, conform legislaţiei în vigoare;

f)testarea serologica a ecvideelor importate;

g)interzicerea folosirii la monta a armasarilor care au acţionat în staţiuni temporare de monta, dacă nu au fost examinati serologic în perioada de carantina, după reintoarcerea lor în herghelie din staţiunile temporare de monta;

h)materialul seminal, ovule/embrionii importaţi sa provină de la animale libere de AIE;

i)respectarea prevederilor programului de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii de boli de la animale la om şi de protecţie a mediului;

j)prelevarea probelor de sânge să se efectueze cu ace de unica folosinţă, pentru fiecare animal;

k)instrumentarul folosit în intervenţii chirurgicale să fie sterilizat;

l)materialul seminal utilizat la monta artificiala sa provină de la armasari sanatosi;

m)acţiunile de vânzare-cumpărare să se efectueze numai după ce ecvideele au fost testate serologic şi prezintă rezultat negativ pentru AIE;

n)programele de decontaminare şi dezinsectii periodice să fie aplicate conform planului întocmit anual;

o)furajele sa nu provină de pe terenuri pe care au pascut animale infectate sau suspecte de AIE.

Capitolul IXMăsuri generale de protecţie pentru păstrarea, manipularea şi utilizarea pesticidelor

Păstrarea insecticidelor şi a rodenticidelor trebuie facuta numai în ambalaje originale, ermetic închise, în locuri racoroase, departe de alimente şi furaje şi în siguranţa faţă de copii şi persoane neavizate.

În timpul utilizării:

a)manipularea şi utilizarea numai de către persoane adulte, perfect familiarizate cu măsurile de protecţie;

b)purtarea obligatorie a echipamentului de protecţie;

c)evitarea contactului toxicelor cu pielea;

d)purtarea manusilor şi a ochelarilor de protecţie;

e)purtarea mastii pe faţa la pulverizarile în spaţiile închise;

f)aplicarea pulberilor şi momelilor numai cu mana protejata;

g)nu se va ingera materialul concentrat; nu se bea, nu se mananca şi nu se fumeaza în timpul lucrului sau al manipulării;

h)nu se pulverizeaza când este vant;

i)surplusul sau apa de spalare a utilajului de lucru nu se arunca în ape stătătoare sau curgătoare;

j)spalarea şi denocivizarea cu soluţie de detergent a echipamentului de protecţie;

k)spalarea şi depozitarea într-un loc sigur a containerelor şi ambalajelor goale, după utilizarea conţinutului.