Decizie nr. 125 din 1 februarie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Oana Cristina Puică - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8, 9 şi 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Dărău în Dosarul nr. 13.807/55/2009 al Judecătoriei Arad - Secţia penală şi de Nicuşor Ghibirdic în Dosarul nr. 4.608/231/2009 al Judecătoriei Focşani.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.583D/2010 şi nr. 2.356D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.356D/2010 la Dosarul nr. 1.583D/2010, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 5 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 13.807/55/2009, Judecătoria Arad - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 10 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Viorel Dărău cu ocazia soluţionării unei cauze penale, în urma admiterii unei plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

Prin Decizia penală nr. 185 din 10 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.444/91/2010, admiţând recursul împotriva Încheierii din 21 aprilie 2010 a Judecătoriei Focşani, Tribunalul Vrancea - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8, 9 şi 10 din Codul de procedură penală.

Excepţia a fost ridicată de Nicuşor Ghibirdic în Dosarul nr. 4.608/231/2009 al Judecătoriei Focşani, cu ocazia soluţionării unei cauze penale, în urma admiterii unei plângeri formulate în temeiul art. 278^1 din Codul de procedură penală.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 şi 10 din Codul de procedură penală încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie, dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi dispoziţiile constituţionale referitoare la înfăptuirea justiţiei şi la folosirea căilor de atac, întrucât, pe de o parte, prin admiterea plângerii, instanţa se antepronunţă, fiind inadmisibil ca tot aceasta să soluţioneze ulterior şi fondul cauzei, iar pe de altă parte, încheierea pronunţată în temeiul art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală nu este supusă niciunei căi de atac. Totodată, arată că rechizitoriul este înlocuit cu plângerea petentului, care exercită atribuţii de acuzare specifice Ministerului Public, ceea ce creează discriminare între inculpaţii trimişi în judecată prin rechizitoriu întocmit de procurorul competent şi cei trimişi în judecată prin plângerea persoanei vătămate, făptuitorul devenind inculpat fără a beneficia de drepturile recunoscute de lege învinuitului.

Judecătoria Arad - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Tribunalul Vrancea - Secţia penală nu şi-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit Deciziei penale nr. 185 din 10 mai 2010 a Tribunalului Vrancea - Secţia penală, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 278^1 alin. 8, 9 şi 10 din Codul de procedură penală. Din notele scrise ale autorului excepţiei Nicuşor Ghibirdic, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta priveşte doar dispoziţiile alin. 8 lit. c) şi alin. 9 şi 10 ale art. 278^1 din Codul de procedură penală. Prin urmare, având în vedere şi Încheierea de sesizare din 5 mai 2010 a Judecătoriei Arad - Secţia penală, Curtea se va pronunţa numai asupra prevederilor alin. 8 lit. c) şi alin. 9 şi 10 ale art. 278^1 din Codul de procedură penală. Textele alin. 8 lit. c) şi alin. 9 au cuprinsul dat prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, iar alin. 10 a fost modificat, ulterior sesizării Curţii, prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010, cu păstrarea, însă, a soluţiei legislative atacate.

Dispoziţiile de lege criticate au, în prezent, următorul cuprins: "Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii: [...] c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul prevăzut în alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă alin. 1.

Hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. 8 este definitivă."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apărare, ale art. 53 referitoare la condiţiile şi limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 11 privind raportul dintre dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la preeminenţa tratatelor internaţionale privind drepturile omului asupra legilor interne raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 şi 10 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în prezenta cauză, şi cu motivări similare.

Astfel, prin Decizia nr. 13 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 13 februarie 2006, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 9 şi 10 din Codul de procedură penală, Curtea a statuat că, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primă instanţă şi căile de atac se aplică în mod corespunzător şi, prin urmare, nu este restrâns în niciun fel dreptul părţii de a se adresa instanţei, de a formula apărări şi de a se prevala de toate garanţiile ce caracterizează un proces echitabil. Mai mult, după pronunţarea unei hotărâri de către instanţa de fond, se pot exercita căile de atac prevăzute de lege, partea având posibilitatea să îşi exercite neîngrădită dreptul de acces liber la justiţie. De asemenea, faptul că, în conformitate cu dispoziţiile alin. 9 al art. 278^1 din Codul de procedură penală, în situaţia admiterii plângerii cu reţinerea cauzei spre judecare, actul de sesizare al instanţei îl constituie plângerea persoanei, iar nu rechizitoriul procurorului, este determinat de specificul acestei căi de atac, care vizează chiar actele procurorului de netrimitere în judecată.

Totodată, prin Decizia nr. 864 din 9 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 din Codul de procedură penală, a reţinut că procedura prezentării materialului de urmărire penală este specifică primei faze a procesului penal, care, spre deosebire de faza a doua, este nepublică. Acest argument are drept urmare instituirea obligaţiei procurorului de a chema învinuitul sau inculpatul în cel mai important moment al urmăririi penale - trimiterea în judecată - şi îşi găseşte raţiunea tocmai în asigurarea posibilităţii învinuitului sau inculpatului de a fi asistat de un apărător şi de a dispune de timpul necesar pentru a-şi pregăti apărarea. Prevederile legale criticate nu opresc persoana interesată de a lua cunoştinţă de întreg materialul probator existent la dosar şi de a formula cereri noi în cadrul noii faze procesuale, căreia i se aplică dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac prevăzute de lege.

Prin aceeaşi Decizie nr. 864/2007, Curtea a mai reţinut că eventualele probleme practice care s-ar fi ivit cu privire la modul de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor contestate de autor au fost dezlegate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, prin Decizia nr. XV din 22 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că, în aplicarea dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedură penală, judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi reţine cauza spre judecare, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil să soluţioneze fondul acesteia. Aşa fiind, nu se poate susţine că prevederile legale criticate contravin principiului dreptului oricărei persoane la un proces echitabil, instituit prin art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, la care România este parte.

În acelaşi sens sunt şi Decizia nr. 599 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10 iulie 2008, şi Decizia nr. 457 din 20 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 18 mai 2010.

Referitor la pretinsa încălcare a art. 53 din Constituţie, aceste prevederi sunt aplicabile numai în ipoteza în care există o restrângere a exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arătat anterior, nu poate fi reţinută.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) şi alin. 9 şi 10 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Viorel Dărău în Dosarul nr. 13.807/55/2009 al Judecătoriei Arad - Secţia penală şi de Nicuşor Ghibirdic în Dosarul nr. 4.608/231/2009 al Judecătoriei Focşani.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 februarie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică