Decizie nr. 353 din 2 mai 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Mădălina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mariana Georgeta Şerban, Speranţa Stratulat şi Eugraf Stratulat în Dosarul nr. 712/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 12 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 712/2005, Tribunalul Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de către Mariana Georgeta Şerban, Speranţa Stratulat şi Eugraf Stratulat cu prilejul soluţionării unei cereri de revizuire.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textul legal criticat încalcă dispoziţiile art. 16, 21, 24, 124 şi 129 din Constituţie, ale art. 6, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 2, 7, 8, 10 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Astfel, textul criticat stabileşte un termen de o lună de la pronunţarea hotărârii atacate, înăuntrul căruia se poate depune cerere de revizuire, în condiţiile în care redactarea şi motivarea acestei hotărâri s-au făcut mult mai târziu. Consideră că se îngrădesc astfel, în mod nepermis, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare şi la folosirea căilor de atac de partea interesată, care nu va cunoaşte motivele şi argumentele reţinute de instanţă decât după expirarea termenului de depunere a cererii de revizuire.

Tribunalul Iaşi - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Deşi autorii excepţiei de neconstituţionalitate indică art. 324 din Codul de procedură civilă, din motivarea excepţiei reiese cu claritate faptul că aceştia critică, în fapt, numai dispoziţiile cuprinse în alin. 1 pct. 1 al acestui articol, referitor la termenul de formulare a revizuirii împotriva hotărârilor care au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, aşadar, dispoziţiile art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora:

Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti:

1.În cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. 1, de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. 2 de la pronunţarea ultimei hotărâri;.

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorii excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16, 21, 24, 124 şi 129 din Constituţie, referitoare la egalitatea în faţa legii, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare, înfăptuirea justiţiei şi folosirea căilor de atac. De asemenea, se invocă încălcarea art. 6, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv, interzicerea discriminării şi interzicerea abuzului de drept, precum şi a art. 2, 7, 8, 10 şi 30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că susţinerile autorilor excepţiei de neconstituţionalitate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Termenul de o lună, în care se poate formula cerere de revizuire împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa de recurs după evocarea fondului, este socotit de la momentul pronunţării respectivei hotărâri, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoştinţă de motivele hotărârii atacate, iar acest fapt nu este de natură a încălca sau restrânge nici un drept procesual al părţii.

Astfel, de principiu, hotărârea atacată prin intermediul revizuirii nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunţării acelei hotărâri, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanţa de judecată la data pronunţării. De aceea, formularea şi motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoaşterea argumentării instanţei care a stat la baza pronunţării hotărârii atacate şi, pentru aceleaşi raţiuni, nu îngrădesc dreptul la apărare sau liberul acces la justiţie al revizuentului.

Mai mult, prin Decizia nr. 235 din 5 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 31 iulie 2003, Curtea a reţinut că insuficienta diligenţă, nepriceperea sau lipsa de solicitudine a personalului instanţei, din cauza căruia persoana interesată nu a putut intră în posesia hotărârii atacate în interiorul termenului de revizuire, reprezintă situaţii de fapt care nu pot fi imputabile reglementării criticate. Obligaţia părţilor de a-şi exercită drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiţiei, precum şi necesităţii aplicării şi respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale părţilor.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 324 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mariana Georgeta Şerban, Speranţa Stratulat şi Eugraf Stratulat în Dosarul nr. 712/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 mai 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Mădălina Ştefania Diaconu