Încheiere din 15 mai 2026

Dosar nr. 2.647/2/2024

Pe rol se află soluționarea cererii formulate de pârâtul M.A.D.R. privind îndreptarea erorilor materiale strecurate atât în finalul considerentelor, cât și în dispozitivul Deciziei civile nr. 6.097 din 12 decembrie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

În lipsa părților, a căror citare nu a fost dispusă.

Se prezintă referatul cauzei, magistratul-asistent învederând faptul că termenul de judecată a fost acordat pentru soluționarea cererii de îndreptare a considerentelor și a dispozitivului Deciziei nr. 6.097 din 12 decembrie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Constatând cauza în stare de judecată, Înalta Curte reține spre soluționare cererea formulată.

ÎNALTA CURTE,

asupra cererii de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții M.A.N., M.A.D.R., M.D.L.P.A. și M.C., a solicitat anularea totală a Ordinului nr. 26/278/M.7/2.717/2023 pentru modificarea anexei nr. 2 la Ordinul viceprim-ministrului, ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice, al ministrului apărării naționale și al viceprim-ministrului, ministrul culturii, nr. 719/740/M.57/2.333/2014 privind aprobarea normelor metodologice pentru aplicarea titlului I din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăților ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, iar, în subsidiar, anularea în parte a Ordinului nr. 26/2023, respectiv a art. I punctul 3, în privința dispoziției introduse în art. 4 alin. (2) lit. e) din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 719/740/M.57/2.333/2014, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Curtea de Apel B. - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 165 din 5 februarie 2025, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții M.A.N., M.A.D.R., M.D.L.P.A. și M.C., ca nefondată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă.

Prin Decizia nr. 6.067 din 12 decembrie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 165 din 5 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel B. - Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și, rejudecând, a admis, în parte, acțiunea reclamantei, a anulat, în parte, Ordinul nr. 26/2023, respectiv art. I punctul 3, în privința dispoziției introduse în art. 4 alin. (2) lit. e) din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 719/740/M.57/2.333/2014, emis de M.A.D.R., a obligat pârâtul M.A.D.R. la plata sumei de 15.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, către recurenta-reclamantă A. S.R.L. și a dispus publicarea acestei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, respingând, în rest, acțiunea.

Ulterior, intimatul-pârât M.A.D.R., în temeiul dispozițiilor art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, a formulat cerere de îndreptare a Deciziei civile nr. 6.097 din 12 decembrie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.647/2/2024, prin care a solicitat ca, prin încheierea ce se va pronunța, să se dispună îndreptarea erorilor materiale strecurate atât în finalul considerentelor, cât și în dispozitivul deciziei, constând în omisiunea menționării tuturor autorităților emitente ale actului administrativ atacat, în contradictoriu cu care recursul a fost formulat și soluționat.

În motivarea cererii s-a arătat că, deși actul administrativ care a fost supus controlului de legalitate este un ordin comun, emis de mai multe autorități publice, aspect reflectat atât în structura actului normativ, cât și în modul în care instanța a examinat criticile formulate în recurs, în partea finală a considerentelor (ultimele două paragrafe ale paginii 12), precum și în dispozitivul deciziei, soluția este formulată prin raportare exclusiv la M.A.D.R., fără a fi menționați și ceilalți coemitenți ai ordinului comun care au avut calitatea de intimați-pârâți în cauză și față de care recursul a fost, de asemenea, formulat, analizat și soluționat.

De asemenea, s-a mai arătat că în dispozitivul deciziei se menționează că recursul este admis „în contradictoriu cu M.A.D.R.“, fără a se face referire la celelalte autorități intimate-pârâte.

Având în vedere că analiza realizată de instanță privește conduita pârâților, în ansamblul lor, iar recursul a fost dedus judecății în contradictoriu cu toate autoritățile pârâte, petentul consideră că se impune îndreptarea ultimelor două paragrafe din considerente și a dispozitivului hotărârii, în sensul corelării acestuia cu cadrul procesual consemnat în cuprinsul deciziei, prin menționarea tuturor coemitenților ordinului comun care au avut calitatea de intimați-pârâți în cauză.

În aceste condiții, petentul arată că se impune îndreptarea corespunzătoare și a dispoziției privind cheltuielile de judecată,

astfel încât aceasta să fie corelată cu cadrul procesual rezultat în urma îndreptării erorii materiale privind menționarea părților.

În opinia petentului, ne aflăm în prezența unei greșeli formale, de omisiune de consemnare a tuturor părților față de care s-a admis recursul și care implicit vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată, după cum rezultă din actele și lucrările dosarului, și nu în prezența unei greșeli de judecată.

Soluția pronunțată asupra cererii formulate

Înalta Curte, analizând cererea în raport cu motivele invocate, precum și cu actele și lucrările dosarului, apreciază că aceasta este întemeiată.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Conform art. 442 din Codul de procedură civilă: „(1) Erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere.

(2)Instanța se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu. Părțile vor fi citate numai dacă instanța socotește că este necesar ca ele să dea anumite lămuriri.

(3)În cazul hotărârilor, îndreptarea se va face în ambele exemplare ale hotărârii.“

Înalta Curte reține, așa cum a precizat și M.A.D.R., că actul administrativ care a fost supus controlului de legalitate este un ordin comun, emis de mai multe autorități publice, aspect reflectat atât în structura actului normativ, cât și în modul în care instanța a examinat criticile formulate în recurs.

De asemenea, Înalta Curte constată că în partea finală a considerentelor (ultimele două paragrafe ale paginii 12), precum și în dispozitivul deciziei soluția este formulată prin raportare exclusiv la M.A.D.R.

Totodată, în dispozitivul deciziei se menționează că recursul este admis „în contradictoriu cu M.A.D.R.“, iar din considerentele deciziei rezultă că instanța a analizat criticile formulate, în recurs, prin raportare la conduita pârâților.

Astfel fiind, având în vedere că instanța a avut în vedere conduita pârâților, în ansamblul lor, iar recursul a fost dedus judecății în contradictoriu cu toate autoritățile pârâte, se impune îndreptarea ultimelor două paragrafe ale paginii 12 din considerentele hotărârii, în sensul corelării acestuia cu cadrul procesual consemnat în cuprinsul deciziei.

Totodată, Înalta Curte consideră că ordinul contestat este un ordin comun, astfel că trebuie menționat acest lucru în dispozitivul deciziei.

Înalta Curte reține că trebuie îndreptată și dispoziția privind cheltuielile de judecată, în sensul că pârâții vor fi obligați, în solidar, la plata acestora.

Apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 442 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte va admite cererea și, pe cale de consecință, va îndrepta considerentele și dispozitivul Deciziei nr. 6.097/2025, în sensul celor arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

DISPUNE:

Admite cererea formulată de intimatul-pârât M.A.D.R.

Dispune îndreptarea erorii materiale strecurate în considerentele Deciziei nr. 6.097/2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, respectiv ultimele două paragrafe ale paginii 12 din decizie.

Dispune îndreptarea dispozitivului Deciziei nr. 6.097/2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal, în sensul că, în loc de:

Anulează, în parte, Ordinul nr. 26/2023, respectiv art. I punctul 3, în privința dispoziției introduse în art. 4 alin. (2) lit. e) din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 719/740/M.57/2.333/2014, emis de M.A.D.R.

Obligă pârâtul M.A.D.R. la plata sumei de 15.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, către recurenta-reclamantă A. S.R.L.“, se va trece:

Anulează, în parte, Ordinul nr. 26/2023, respectiv art. I punctul 3, în privința dispoziției introduse în art. 4 alin. (2) lit. e) din anexa nr. 2 la Ordinul nr. 719/740/M.57/2.333/2014, emis de M.A.N., M.A.D.R., M.D.L.P.A. și M.C.

Obligă pârâții M.A.N., M.A.D.R., M.D.L.P.A. și M.C., în solidar, la plata sumei de 15.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) din Codul de procedură civilă, către recurenta-reclamantă A. S.R.L.

Dispune publicarea prezentei încheieri în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată astăzi, 15 mai 2026, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.

Judecător,

Ionel Barbă

Magistrat-asistent,

Irina Alice Leasă