Decizie nr. 312 din 28 aprilie 2015

Daniel Marius Morar - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Piaţa Vitan - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.144/3/2012* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 159D/2015.

2.La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi partea municipiul Bucureşti, prin primarul general, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale prin deciziile nr. 179 din 1 aprilie 2014 şi nr. 21 din 21 ianuarie 2015.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 10 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 16.144/3/2012*, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepţia a fost ridicată de Piaţa Vitan - S.R.L. din Bucureşti cu prilejul soluţionării cererii de recurs formulate împotriva Sentinţei civile nr. 963 din 7 mai 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă în Dosarul nr. 16.144/3/2012.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, care dispun că, în situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte, potrivit art. 24 alin. (2), (3) şi (4) din Legea nr. 165/2013, se aplică şi actelor şi situaţiilor juridice încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi. Or, aceste raporturi juridice sunt rezultatul unei conduite pe care părţile au adoptat-o sub protecţia art. 1391 şi 1392 din Codul civil. Transmisiunile drepturilor din categoria celor amintite, încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, au avut la bază girul principiului restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada de referinţă a legilor de restituire, principiu de care, până la apariţia acestei legi, s-au bucurat o bună parte din dobânditorii unor astfel de drepturi, dar de care nu se mai pot bucura cei care au solicitat restituirea după intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013. Aceste transmisiuni au făcut obiectul unor contracte încheiate în mod legal, aşa încât nu este justificat tratamentul diferit căruia sunt supuse persoanele care au transmis drepturile lor pe această cale ulterior apariţiei Legii nr. 165/2013. Astfel, art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 contravine principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât ignoră ordinea de drept existentă la momentul încheierii raporturilor juridice între titularii drepturilor de proprietate şi dobânditorii acestor drepturi şi tratează diferit persoane aflate în situaţii identice. În acelaşi timp, dispoziţiile de lege criticate aduc atingere şi prevederilor art. 44 din Constituţie, deoarece pun într-o situaţie dificilă pe transmiţătorul drepturilor care şi-a asumat răspunderea pentru existenţa valabilă a drepturilor, securitatea juridică a raporturilor juridice fiind grav încălcată.

6.Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă arată că modificarea prin art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 a conţinutului măsurilor reparatorii pe care le poate primi dobânditorul unor drepturi izvorâte din formularea unei notificări poate îmbrăca forma unei atingeri aduse principiului neretroactivităţii legii, pentru considerente similare celor avute în vedere de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 830 din 8 iulie 2008. De asemenea, apreciază că textul de lege criticat pune şi problema conformităţii cu prevederile art. 44 alin. (1)-(4) şi (8) din Constituţie, având în vedere că dobânditorul drepturilor izvorâte din notificare avea, la data cesiunii, vocaţia la anumite măsuri reparatorii, ce includeau compensarea prin alte bunuri sau servicii ori restituirea în natură. Or, intrarea în vigoare a art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 suprimă posibilitatea dobândirii unei astfel de măsuri, cu efect negativ asupra patrimoniului dobânditorului. Consideră însă că textul de lege criticat nu aduce atingere art. 16 din Constituţie, deoarece existenţa discriminării presupune acordarea unui tratament diferit pentru persoane aflate în aceeaşi situaţie, or, dobânditorii de drepturi izvorâte din notificare nu se găsesc în aceeaşi situaţie cu titularii notificărilor.

7.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

8.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

9.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

10.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, dispoziţii potrivit cărora: "În situaţia în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietăţii, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2), (3) şi (4)."

11.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1), (2), (3), (4) şi (8) referitoare la dreptul de proprietate, art. 15 privind universalitatea, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul de proprietate.

12.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu prevederile Legii fundamentale invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 200 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014, ori Decizia nr. 68 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 3 aprilie 2015, paragrafele 22-27, Curtea a reţinut că prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 stabilesc că cesionarului i se acordă, ca unică măsură reparatorie, compensarea prin puncte, numărul de puncte de care acesta va putea beneficia fiind, potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, egal cu suma dintre preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate, la care se adaugă şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului, astfel cum aceasta rezultă din grila notarială valabilă la data intrării în vigoare a legii.

13.Analizând dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, Curtea a reţinut că legiuitorul a reglementat în mod diferit modalitatea de despăgubire, în raport cu persoana beneficiarilor măsurilor reparatorii conferite de Legea nr. 165/2013, şi anume titularul dreptului la măsuri reparatorii în temeiul legislaţiei reparatorii anterioare, pe de o parte, şi persoanele către care au fost înstrăinate drepturile cuvenite potrivit legilor de restituire a proprietăţii, pe de altă parte. Curtea a statuat că această opţiune a legiuitorului nu reprezintă o sancţionare a titularilor originari ai acestui drept care au înstrăinat dreptul la obţinerea măsurilor reparatorii, dat fiind faptul că, prin ipoteză, în patrimoniu acestora nu se mai regăseşte acest drept. Ca efect al cesiunii de creanţă specifice, încheiată anterior intrării în vigoare a noii legi reparatorii, dreptul pretins de cedenţi - constând în acordarea măsurilor reparatorii conferite de legislaţia anterioară în domeniul proprietăţilor preluate în mod abuziv - a fost transferat către cesionari.

14.În ceea ce priveşte pretinsa discriminare creată prin dispoziţiile de lege criticate, Curtea a reţinut că acordarea unor măsuri reparatorii diferite, în funcţie de beneficiarii acestora, echivalează cu instituirea unui tratament juridic diferit, dar care nu constituie, însă, o discriminare, întrucât, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale, nu orice diferenţă de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie sau a celor convenţionale referitoare la interzicerea discriminării. Astfel, faţă de obiectul de reglementare al Legii nr. 165/2013, opţiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum şi de la cea a compensării integrale prin puncte a persoanelor în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obţine măsurile reparatorii apare ca fiind justificată în mod obiectiv şi rezonabil, având în vedere că asupra acestora din urmă nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă. Aceasta, deoarece legislaţia cu caracter reparator a vizat exclusiv titularul dreptului sau moştenitorii acestuia.

15.Mai mult, întrucât legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre preţul plătit pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului, Curtea a reţinut că măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moştenitorilor acestora - şi mijloacele folosite, cesionarul urmând a obţine atât preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât şi un procent de 15% din diferenţa până la valoarea imobilului.

16.Cu privire la invocarea încălcării dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a observat, prin Decizia nr. 328 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 21 iulie 2014, paragraful 39, că, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, prevederile legale criticate referitoare la plafonarea despăgubirilor acordate cesionarilor nu se aplică celor cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate şi li s-a emis titlul de despăgubire anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Prin urmare, prevederile de lege criticate nu se aplică retroactiv, ci reglementează modul de acţiune în timpul următor intrării în vigoare a legii, adică în domeniul ei propriu de aplicare.

17.Totodată, prin Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 8 august 2014, paragrafele 30 şi 31, Curtea a remarcat că diferenţa de tratament între cesionarii de drepturi ale căror cereri de chemare în judecată s-au soluţionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 faţă de cei care nu au obţinut o atare hotărâre derivă din succesiunea în timp a actelor normative în materie. Din această perspectivă, deosebirea de tratament juridic este întemeiată pe un criteriu obiectiv şi rezonabil. În legătură cu acest aspect, Curtea a mai reţinut că situaţia diferită în care se află cetăţenii în funcţie de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări. Curtea a constatat că respectarea egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecinţă, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferenţe determinate de condiţiile obiective în care ele au fost adoptate. Mai mult, Curtea a reţinut că, în privinţa obiectului de reglementare a legii analizate, intervenţia legiuitorului nu este una aleatorie, ci a fost justificată şi impusă firesc ca urmare a pronunţării Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României.

18.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

19.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de "Piaţa Vitan" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 16.144/3/2012* al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 28 aprilie 2015.

PREŞEDINTE,

DANIEL MARIUS MORAR

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea