Decizie nr. 5 din 16 ianuarie 2001

Lucian Mihai - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activităţii de asistenţa medicală şi psihologică a personalului din transporturi cu atribuţii în siguranţa circulaţiei şi a navigaţiei şi înfiinţarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, excepţii ridicate de Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate în dosarele nr. 760/2000 şi nr. 761/2000 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.

La apelul nominal sunt prezente părţile: Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate, reprezentată de consilier juridic Ştefan Panaitescu, şi Casa Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, reprezentată de consilier juridic Florin Pătraşcu.

Curtea, având în vedere ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 197C/2000 şi nr. 198C/2000 au conţinut identic, pune în discuţie din oficiu conexarea cauzelor. Reprezentanţii părţilor şi reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexarii dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 198C/2000 la Dosarul nr. 197C/2000, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate solicita admiterea excepţiei, deoarece considera ca dispoziţiile legale criticate, nefiind aprobate de Parlament, sunt aplicate ilegal. Se apreciază, de asemenea, ca acestea contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 33 alin. (3), precum şi ale art. 114 alin. (4) şi (5) şi că nu sunt corelate cu dispoziţiile Legii nr. 145/1997, în care s-a prevăzut ca asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de ocrotire a sănătăţii populaţiei.

Reprezentantul Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor solicita respingerea excepţiei ridicate, întrucât Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 41/1998, fiind depusa la Parlament spre aprobare, produce efecte şi este în deplina concordanta cu prevederile constituţionale invocate.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 19 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 760/2000, şi prin Încheierea din 26 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 761/2000, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activităţii de asistenţa medicală şi psihologică a personalului din transporturi cu atribuţii în siguranţa circulaţiei şi a navigaţiei şi înfiinţarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor. Excepţiile au fost ridicate în doua cauze ce au ca obiect cererile formulate de Casa Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor prin care se solicita modificarea Ordinului preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 24 din 24 ianuarie 2000, precum şi a Hotărârii nr. 48 din 20 decembrie 1999 a Consiliului de administraţie al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, în sensul eliminării dispoziţiilor referitoare la Casa Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor.

În motivarea excepţiilor de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţa, ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 contravine prevederilor constituţionale ale art. 33 alin. (3) şi celor ale art. 114 alin. (4), deoarece "acest act normativ a funcţionat şi funcţionează şi în prezent în mod ilegal, fără a fi aprobat de Parlamentul României [...]." De asemenea, se arata ca, potrivit Legii nr. 145/1997, asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de ocrotire a sănătăţii populaţiei, fiind obligatoriu şi funcţionând descentralizat, iar Fondul de asigurări sociale de sănătate este administrat prin Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate şi prin casele de asigurări de sănătate judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti.

Instanţa de judecată, exprimandu-şi opinia, ca urmare a solicitării Curţii Constituţionale, apreciază ca excepţiile sunt întemeiate, deoarece dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 33 alin. (3), art. 72 alin. (3) lit. l) şi ale art. 114 şi nu sunt corelate cu dispoziţiile art. 2 alin. 2 şi ale art. 89 din Legea nr. 145/1997.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate sunt nefondate, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate. Se arata, în esenţa, ca art. 114 alin. (4) din Constituţie instituie procedura delegării legislative "ce conferă Guvernului dreptul de a adopta, în cazuri excepţionale, ordonanţe de urgenţă fără vreo intervenţie parlamentară şi fără a fi limitate la domeniul legilor ordinare, aceste ordonanţe intrând în vigoare după depunerea lor spre aprobare la Parlament, care, dacă nu este în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu". În ceea ce priveşte "aspectele semnalate în legătură cu subordonarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor faţă de Ministerul Transporturilor", se apreciază ca "acestea nu constituie aspecte de neconstituţionalitate, în raport cu dispoziţiile art. 33 alin. (3) din Constituţie invocate, ci vizează modul de corelare a dispoziţiilor din cuprinsul Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1998, referitoare la funcţionarea acestei case de asigurări de sănătate, cu dispoziţiile privind autonomia caselor de asigurări de sănătate, prevăzute în Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activităţii de asistenţa medicală şi psihologică a personalului din transporturi cu atribuţii în siguranţa circulaţiei şi a navigaţiei şi înfiinţarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 27 noiembrie 1998.

Autorul excepţiei considera ca aceste dispoziţii legale încalcă următoarele prevederi constituţionale:

–Art. 33 alin. (3): "Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boala, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.";

–Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu."

Examinând excepţia, Curtea constata ca nici una dintre criticile de neconstituţionalitate aduse ordonanţei de urgenta nu este intemeiata. Faptul ca ordonanţa de urgenţă criticata (act normativ cu putere de lege) cuprinde reglementări speciale privind un anumit sector al asistenţei medicale şi al asigurărilor sociale pentru boala, în care sunt stabilite, pe baza principiilor din legea generală (Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997), măsuri de protecţie şi ocrotire a sănătăţii în situaţii specifice, nu are semnificaţia ca ar fi infrante prevederile art. 33 alin. (3) din Constituţie.

Efectuarea transporturilor de călători şi mărfuri în condiţii de siguranţă deplina a circulaţiei impune crearea unui cadru juridic unitar, necesar atât pentru organizarea activităţii de asistenţa medicală şi psihologică de specialitate pentru personalul cu atribuţii în siguranţa circulaţiei şi navigaţiei, cat şi pentru asistenţa medicală curenta acordată întregului personal din transporturi. Asa fiind, în temeiul art. 114 alin. (4) din Constituţie privind delegarea legislativă, Guvernul a adoptat aceasta ordonanţa de urgenţă, chiar dacă domeniul ar fi rezervat reglementării prin lege organică. În acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale a stabilit în mod constant ca ordonanţele de urgenta, spre deosebire de ordonanţele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare, potrivit alin. (1) al art. 114 din Constituţie, pot fi adoptate şi în domeniul legilor organice. În aceste condiţii nu are relevanta, sub aspectul contenciosului de constituţionalitate, nici împrejurarea ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 cuprinde o reglementare diferita de cea a Legii nr. 145/1997, care a organizat sistemul general al asigurărilor de sănătate, nici faptul ca până în prezent Parlamentul nu a adoptat o lege de aprobare a acestei ordonanţe de urgenţă, deoarece pentru intrarea în vigoare este suficient ca ordonanţa de urgenţă a fost depusa spre aprobare la Parlament.

Curtea constata, de asemenea, că nu este intemeiata nici critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 114 alin. (4), prin aceea ca ordonanţa de urgenţă nu are la baza existenta unui "caz excepţional" care ar fi putut permite Guvernului sa o adopte. Într-adevăr, motivarea cuprinsă în nota de fundamentare a ordonanţei de urgenta justifica existenta cazului excepţional şi răspunde totodată exigenţelor stabilite de Curtea Constituţională, prin jurisprudenta sa, cu privire la interesul public şi la urgenta reglementării pentru aprecierea constituţionalităţii ordonanţelor de urgenta. Din cuprinsul notei de fundamentare rezultă, între altele, ca aplicarea Legii nr. 145/1997 "a condus la mari perturbari în asigurarea resurselor financiare la nivelul unităţilor sanitare din reţeaua Ministerului Transporturilor [...], consecinţa fiind scăderea nivelului de asistenţa medicală acordată personalului care concura la siguranţa circulaţiei şi navigaţiei. În aceste condiţii securitatea coletelor şi a mărfurilor transportate cu mijloace de transport navale, aeriene, rutiere, feroviare şi cu metroul este periclitata, existând riscul de a se produce evenimente grave şi accidente în procesul de transport".

Faţa de cele arătate, excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.

În legătura cu critica adusă ordonanţei de urgenta privind încălcarea art. 114 alin. (4) din Constituţie, la aceeaşi soluţie de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate se ajunge şi pe baza argumentelor înfăţişate în opinia separată formulată la Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecată, o menţin şi în cauza de faţa.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 41/1998 privind organizarea activităţii de asistenţa medicală şi psihologică a personalului din transporturi cu atribuţii în siguranţa circulaţiei şi a navigaţiei şi înfiinţarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Transporturilor, excepţii ridicate de Casa Naţionala de Asigurări de Sănătate în dosarele nr. 760/2000 şi nr. 761/2000 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia contencios administrativ.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 ianuarie 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

LUCIAN MIHAI

Magistrat-asistent,

Doina Suliman

───────