Decizie nr. 861 din 23 iunie 2011

Augustin Zegrean - preşedinte

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Croitoru în Dosarul nr. 720/35/2010 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

La dosar părţile Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Societatea Comercială "Electrocentrale Bucureşti" - S.A. - Sucursala Electrocentrale Mureş au transmis concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată şi judecata în lipsă.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 586/R/2010 din 26 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 720/35/2010, Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Croitoru într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs formulat împotriva încheierii prin care s-a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate mai sus menţionată.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 referitoare la Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la înfăptuirea justiţiei, deoarece probele ce stau la baza soluţionării conflictului penal pot fi obţinute şi de alte organe judiciare penale.

Curtea de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de părţi, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 90 alin. 2 cu denumirea marginală Procesul-verbal ca mijloc de probă şi art. 215 alin. 5 cu denumirea marginală Actele încheiate de unele organe de constatare, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:

–Art. 90 alin. 2: "De asemenea, sunt mijloace de probă procesele-verbale şi actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede aceasta.";

–Art. 214 alin. 5: "Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie mijloace de probă."

Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 referitoare la Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la înfăptuirea justiţiei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 524 din 27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituţionale invocate, întrucât împotriva înscrisurilor menţionate de textele de lege criticate se poate formula contestaţie ce se soluţionează atât pe cale administrativă de către organul competent, cât şi de către o instanţă de judecată independentă şi imparţială, instituită de lege, iar persoana care se consideră lezată în drepturile sale beneficiază de două grade de jurisdicţie. De asemenea, în procesul deliberării judecătorul verifică şi evaluează materialul probator şi îşi fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat în cauză, prin coroborarea şi aprecierea probelor, şi nu prin raportarea exclusivă la proceseleverbale şi actele de constatare întocmite de alte organe, cu competenţă specială. Aşadar, judecata se desfăşoară de către o instanţă independentă şi imparţială, în condiţii de publicitate, oralitate şi contradictorialitate, iar judecătorul îşi fundamentează soluţia pe întregul probatoriu administrat, verificând, evaluând şi coroborând probele, astfel că informaţiile culese imediat după săvârşirea faptei reclamate, în măsura obţinerii lor legale, nu pot crea în mod concret riscul unui abuz de procedură.

Totodată, prin Decizia nr. 331 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 675 din 28 iulie 2005, Curtea Constituţională a statuat că, în condiţiile legii, procesele-verbale încheiate de alte organe decât cele de urmărire penală sau de instanţa de judecată pot constitui mijloace de probă, fapt ce nu este de natură să aducă nicio atingere dreptului părţilor la un proces echitabil, câtă vreme, în vederea aflării adevărului, aceste acte pot fi combătute cu orice alte probe propuse de părţi, în condiţiile art. 67 alin. 1 din Codul de procedură penală. În plus, art. 66 alin. 2 din Codul de procedură penală reglementează în mod expres dreptul învinuitului sau inculpatului ca, atunci când există probe de vinovăţie, să probeze lipsa de temeinicie a acestora.

De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere unicităţii şi imparţialităţii justiţiei şi nici independenţei judecătorilor, întrucât instanţa judecătorească este cea care apreciază asupra concludenţei şi utilităţii probelor, inclusiv a proceselor-verbale încheiate de alte organe ale statului, iar cu ocazia deliberării tot instanţa de judecată este cea care face aprecierea definitivă a probelor care, în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. 2 teza întâi din Codul de procedură penală, nu au valoare mai dinainte stabilită.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Vasile Croitoru în Dosarul nr. 720/35/2010 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2011.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru