Decizie nr. 153 din 12 martie 2013

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi ale art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Vasile Câmpulungeanu în Dosarul nr. 2.073/98/2012 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.321D/2012 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată. În acest sens, precizează că soluţia legislativă cuprinsă în art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004 a fost adoptată în scopul instituirii unui tratament juridic egal pentru toate categoriile de aleşi locali. Consideră că cele statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa cu privire la consilierii locali îşi menţin, mutatis mutandis, valabilitatea şi în ceea ce priveşte primarii, menţionând, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 55 din 26 ianuarie 2012. De asemenea, cu privire la prevederile art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, consideră că sunt constituţionale, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 239 din 4 martie 2008 şi prin Decizia nr. 1.522 din 18 noiembrie 2010.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 1.554/F din 7 iunie 2012, completată prin Decizia civilă nr. 1.865F din 9 august 2012, pronunţate în Dosarul nr. 2.073/98/2012, Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi ale art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Vasile Câmpulungeanu într-o cauză având ca obiect anularea unui ordin al Prefectului Judeţului Ialomiţa.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004 contravin art. 15 alin. (1) din Constituţie, întrucât, prin pierderea mandatului de primar ca urmare a demisiei din partidul pe a cărui listă a fost ales, se încalcă dreptul constituţional de a beneficia de prevederile altor legi, în speţă, de art. 8 alin. (6) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 potrivit căruia "Dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic nu creează privilegii sau restrângeri în exercitarea drepturilor cetăţeneşti". Or, demisia primarului din calitatea de membru al partidului pe listele căruia a fost ales atrage pierderea dreptului cetăţenesc de a fi ales şi de a-şi exercită mandatul legal de 4 ani, prin încetarea acestuia înainte de termen. Arată că primarul este constrâns să facă parte perpetuu din acel partid, chiar dacă nu mai corespunde opţiunilor sale politice. Mai precizează că primarul este în serviciul colectivităţii locale, în ansamblul său, potrivit art. 20 din Legea nr. 393/2004, nemaifiind în serviciul partidului pe a cărui listă a fost ales şi nici a votanţilor acelui partid, astfel că nu se justifică dependenţa funcţiei de primar de apartenenţa la partidul care l-a propus şi susţinut în alegeri.

Mai arată că, dacă primarul nu mai este de acord cu doctrina partidului, poate întreprinde acţiuni de natură să conducă la excluderea sa din partid, dar aceasta nu va atrage încetarea de drept a mandatului. Se promovează astfel o apartenenţă formală a primarului la partidul pe lista căruia a fost ales, fără a fi însă voinţa sa liberă şi fără a fi expresia libertăţii sale de gândire, opinie şi asociere.

Precizează că libertatea de asociere în partide politice trebuie interpretată nu numai în sens restrâns de opţiune de asociere sau nu în partide, ci şi ca libertate de asociere într-un partid sau altul. De altfel, comunitatea locală nu este interesată de orientarea politică ulterioară a primarului, ci de exercitarea cu bună-credinţă, eficienţă şi loialitate a mandatului.

În fine, susţine că textul de lege criticat creează o discriminare referitoare la statutul aleşilor prin scrutin uninominal, întrucât parlamentarii, aleşi uninominal, dar ca membri ai unui partid politic ce îi promovează şi îi susţine, pot demisiona pe parcursul mandatului, fără a-şi pierde mandatul, pe când primarilor, aleşi, de asemenea, uninominal, cu sprijin politic, li se refuză acest drept şi sunt penalizaţi cu pierderea mandatului.

Referitor la dispoziţiile art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, arată că împiedicarea primarului la exercitarea oricărei căi de atac împotriva hotărârii pronunţate în fond cu privire la anularea ordinului prin care prefectul a luat act de încetarea mandatului este de natură a crea consecinţe grave pentru acesta, prin posibilitatea pierderii dreptului său la exercitarea mandatului, printr-un singur grad de jurisdicţie. Susţine că sunt absolut necesare două grade de jurisdicţie în această materie prin care se înfrânge voinţa populară liber exprimată prin alegeri.

Tribunalul Ialomiţa - Secţia civilă, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia este neîntemeiată. Arată că prevederile art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004 nu nesocotesc dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât aplicarea principiului egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel că la situaţii diferite se aplică soluţii diferite. Or, primarii şi parlamentarii sunt două categorii supuse unui statut diferit, care justifică existenţa unor deosebiri în ce priveşte cazurile de încetare a mandatului. Consideră că prevederile art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001 nu încalcă dreptul de acces liber la justiţie, care nu presupune accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. Aşadar, nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate stabilirea unor modalităţi diferite de exercitare a dreptului de acces liber la justiţie, în funcţie de anumite situaţii speciale, care justifică prin natura lor instituirea unei proceduri de judecată diferite. În ce priveşte celelalte prevederi constituţionale pretins încălcate, apreciază că nu au incidenţă în cauză.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, referitor la criticile formulate împotriva prevederilor art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004, invocă cele statuate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.167 din 11 decembrie 2007, în sensul că încetarea de drept a mandatului de primar în urma demisiei din partidul pe a cărui listă a fost ales este o consecinţă a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora partidele politice contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor. Electoratul acordă votul său unei persoane, pentru a îndeplini o funcţie publică la nivelul administraţiei locale, în considerarea programului politic al partidului din rândurile căruia face parte la momentul alegerii şi pe care această persoană urmează să îl promoveze pe perioada mandatului său de consilier local sau judeţean. De vreme ce alesul local nu mai este membru al partidului pe listele căruia a fost ales, înseamnă că nu mai întruneşte condiţiile de reprezentativitate şi legitimitate necesare îndeplinirii programului politic pentru care alegătorii au optat. Prin urmare, nu se mai justifică menţinerea acestuia în funcţia publică. Altfel spus, pierderea calităţii de membru al unui partid politic pe a cărui listă a candidat şi a fost ales de corpul electoral are drept consecinţă şi pierderea calităţii de consilier local sau consilier judeţean. Cu privire la dispoziţiile art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, arată că excluderea căilor de atac în acest caz a fost impusă de necesitatea soluţionării prompte a unei situaţii foarte importante pentru orice comunitate dintr-un stat democratic, cea a încetării înainte de termen a mandatului de primar. Precizează că, din aceleaşi raţiuni de celeritate, legiuitorul a instituit obligaţia ca instanţa de contencios administrativ să se pronunţe în 30 de zile de la data la care ordinul prefectului a fost atacat, amintind, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 239 din 4 martie 2008.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 912 din 7 octombrie 2004, astfel cum a fost completat prin art. I pct. 6 din Legea nr. 249/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 27 iunie 2006, care au următoarea redactare:

–Art. 15 alin. (2) lit. g^1): "(2) Calitatea de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean încetează, de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului în următoarele cazuri: (...)

g^1)pierderea, prin demisie, a calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţii naţionale pe a cărei listă a fost ales."

De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi prevederile art. 69 alin. (5) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, care au următorul cuprins:

–Art. 69 alin. (5): "(5) Instanţa de contencios administrativ este obligată să se pronunţe în termen de 30 de zile. În acest caz, procedura prealabilă nu se mai efectuează, iar hotărârea primei instanţe este definitivă şi irevocabilă."

Textul de lege menţionat se referă la acţiunea pe care primarul al cărui mandat a încetat de drept poate să o introducă în vederea anulării ordinului prin care prefectul a luat act de această încetare. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia critică doar ultima teză a textului de lege citat, privitoare la caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârii pronunţate în primă instanţă.

În opinia autorului excepţiei, sunt nesocotite următoarele prevederi din Legea fundamentală: art. 15 alin. (1) teza întâi, potrivit căreia cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi, art. 16 alin. (1) care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. Se invocă, de asemenea, şi prevederile art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale - "Libertatea de întrunire şi asociere", dispoziţiile art. 18 şi art. 22 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice care consacră libertatea gândirii, conştiinţei şi religiei, respectiv dreptul de asociere, precum şi prevederile art. 7 pct. 1 din Carta europeană a autonomiei locale, potrivit cărora statutul aleşilor locali trebuie să asigure liberul exerciţiu al mandatului lor.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:

I. În ceea ce priveşte criticile de neconstituţionalitate aduse prevederilor art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004, Curtea observă că acestea reglementează un caz special de încetare de drept, înainte de termen, a mandatului primarului, atunci când pierderea calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţii naţionale pe a cărei listă a fost ales este voluntară, intervenind prin demisie. Raţiunea acestui text rezidă în faptul că, în urma demisiei din partidul politic care i-a susţinut candidatura, primarul pierde, consecutiv, şi girul alegătorilor, obţinut iniţial în virtutea candidaturii sale pe o listă susţinută în campania electorală de un anumit partid politic şi votată în final de aceştia. Legiuitorul a optat pentru o astfel de reglementare urmărind diminuarea migraţiei politice şi a oportunismului politic, fenomene a căror existenţă a fost demonstrată de realităţile ultimilor ani. Schimbarea, pe parcursul mandatului, a apartenenţei politice a primarului riscă să afecteze înseşi interesele comunităţii, pe de o parte, prin perturbaţiile şi instabilitatea pe care le poate genera în cadrul aparatului administrativ prin intermediul căruia îşi exercită prerogativele de putere cu care a fost învestit prin lege şi care pot afecta eficacitatea acţiunilor întreprinse în îndeplinirea competenţelor sale, iar, pe de altă parte, prin lipsa de certitudine în ce priveşte realizarea obiectivelor promovate în timpul campaniei electorale, în considerarea cărora alegătorii i-au acordat votul.

Autorul excepţiei susţine că, prin pierderea mandatului de primar ca urmare a demisiei din partidul pe a cărui listă a fost ales s-ar încălca dreptul constituţional de a beneficia de prevederile altor legi, mai exact de cele ale art. 8 alin. (6) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, republicată, ulterior invocării excepţiei, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 6 august 2012, care prevăd că "Dobândirea sau pierderea calităţii de membru al unui partid politic nu creează privilegii sau restrângeri în exercitarea drepturilor cetăţeneşti". Susţine, aşadar, cu alte cuvinte, că pierderea calităţii de membru al partidului conduce la o restrângere a dreptului cetăţenesc de a fi ales şi de a-şi exercită mandatul legal de 4 ani, prin încetarea mandatului înainte de termen. Curtea constată că nu se pune problema încălcării art. 15 alin. (1) din Constituţie, la care, în contextul prezentat, autorul excepţiei îşi raportează critica de neconstituţionalitate, întrucât încetarea mandatului de primar nu are drept consecinţă încălcarea vreunui drept garantat de Legea fundamentală. Curtea constată, în acest sens, că textul constituţional menţionat conţine o prevedere de principiu prin care se garantează cetăţenilor beneficiul drepturilor şi libertăţilor consacrate prin Constituţie şi prin alte legi. Curtea reţine, totodată, că textul constituţional invocat precizează, cu aceeaşi valoare de principiu, faptul că cetăţenilor le revin şi obligaţiile instituite prin Constituţie şi prin alte legi, ca termen generic pentru actele normative care reglementează conduita subiectelor de drept. Or, Constituţia nu garantează păstrarea mandatului pe toată durata pentru care acesta este acordat. Menţinerea acestuia depinde de exercitarea sa în acord cu ansamblul reglementărilor legale care condiţionează deţinerea acestuia. Curtea reţine, de asemenea, că nu se aduce nicio atingere dreptului de a alege sau de a fi ales, de vreme ce, după încetarea mandatului de primar, înainte de termen, persoana în cauză are deplina libertate atât de a-şi exercită dreptul de vot, consacrat de art. 36 alin. (1) din Legea fundamentală, precum şi dreptul de a candida pentru orice altă funcţie publică, dacă îndeplineşte exigenţele legii, instituite în aplicarea art. 37 alin. (1) din Constituţie.

Din criticile formulate, se deduce că autorul excepţiei motivează pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004 şi prin comparaţie cu situaţia în care primarul îşi pierde calitatea de membru al partidului politic pe a cărui listă a fost ales ca urmare a excluderii, situaţie care nu se regăseşte, în prezent, în cuprinsul textului de lege supus controlul de constituţionalitate. Ipoteza evidenţiată de autorul excepţiei, şi anume că, atunci când primarul nu mai este de acord cu doctrina partidului, poate întreprinde acţiuni de natură să conducă la excluderea sa din partid, dar aceasta nu va atrage încetarea de drept a mandatului, nu poate constitui obiect al controlului exercitat de instanţa de contencios constituţional, care nu are competenţa nici de a complini eventualele lacune ale legii, nici de a impune legiuitorului să elaboreze o reglementare care să includă şi situaţia respectivă, atât timp cât această omisiune nu este de natură să aducă atingere vreunui drept fundamental.

Curtea constată că nu poate reţine nici criticile prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, argumentate pe existenţa unui pretins tratament discriminatoriu al primarilor faţă de parlamentari, în cazul acestora din urmă neaplicându-se aceeaşi sancţiune a încetării mandatului de parlamentar ca o consecinţă a pierderii calităţii de membru al partidului politic care i-a susţinut candidatura. În acest sens, Curtea reţine că parlamentarii sunt reprezentanţii întregului popor, prin care acesta exercită suveranitatea naţională, potrivit art. 2 alin. (1) din Constituţie şi care acţionează în virtutea unui mandat reprezentativ acordat de întreaga naţiune, potrivit art. 69 din Constituţie. Tot astfel, în ceea ce priveşte aleşii locali (categorie în care se includ şi primarii), art. 20 alin. (2) din Legea nr. 393/2004 garantează "libertatea de opinie şi de acţiune în exercitarea mandatului alesului local", caracterul reprezentativ al mandatului fiind prestabilit de art. 3 alin. (2) din lege, care prevede că "aleşii locali sunt în serviciul colectivităţii locale". Cu toate acestea, deosebirea se justifică prin statutul constituţional diferit al celor două categorii de aleşi, fiecare fiind reprezentanţi ai unor autorităţi distincte, respectiv ai autorităţii legiuitoare şi ai celei executive, care funcţionează în baza principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, în cadrul democraţiei constituţionale, potrivit art. 1 alin. (4) din Legea fundamentală. Curtea remarcă, totodată, că legiuitorul constituant a înţeles să reglementeze în chiar textul Legii fundamentale cazurile în care încetează calitatea de deputat sau de senator, acestea fiind enumerate în mod limitativ în art. 70 alin. (2) din Constituţie.

II. Cât priveşte prevederile art. 69 alin. (5) din Legea nr. 215/2001, Curtea constată că acestea au mai format obiect al excepţiei de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 239 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 1 aprilie 2008, a stabilit că acestea conţin norme de procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, adoptate de legiuitor în temeiul art. 126 alin. (2) din Constituţie şi care nu îngrădesc exercitarea dreptului la folosirea căilor legale de atac şi nu contravin nici principiului accesului liber la justiţie. Totodată, Curtea a reţinut că modalitatea de contestare în justiţie a ordinului prefectului de constatare a încetării de drept a mandatului de primar este în mod firesc caracterizată prin celeritate, natura cauzelor supuse controlului judecătoresc în asemenea situaţii impunând o rezolvare promptă şi definitivă pentru trecerea la etapa următoare, cea a declanşării procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea scrutinului pentru alegerea unui nou primar.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, îşi menţin valabilitatea considerentele şi soluţia pronunţate cu acel prilej.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 alin. (2) lit. g^1) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali şi ale art. 69 alin. (5) teza finală din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Vasile Câmpulungeanu în Dosarul nr. 2.073/98/2012 al Tribunalului Ialomiţa - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 martie 2013.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Valentina Bărbăţeanu