Decizie nr. 151 din 17 aprilie 2003

Nicolae Popa - preşedinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent şef

Pe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată şi modificată prin Legea nr. 323/2001, excepţie ridicată de Gamal Eldin Hassan Ibrahim Mohamed din Sudan în Dosarul nr. 9.186/2002 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 22 august 2002, pronunţată în Dosarul nr. 9.186/2002, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată şi modificată prin Legea nr. 323/2001, excepţie ridicată de Gamal Eldin Hassan Ibrahim Mohamed din Sudan.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 18, 22, 33, 41, 45 şi 47. În acest sens, arata ca "art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 contravine drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, strainul căruia nu i s-a acordat drept de şedere în România fiind fortat să se despartă de familie şi bunurile proprietatea sa, fără a avea nici un fel de protecţie umanitara pentru persoana şi familia sa [...]".

Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti apreciază ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate. Astfel, "interpretează dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 ca un beneficiu acordat solicitanţilor care, deşi nu pot fi recunoscuţi ca refugiati în condiţiile legii (Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000) sau ale tratatelor internaţionale (Convenţia de la Geneva din 1951), se pot bucura de o formă de protecţie restrânsă, respectiv protecţia umanitara condiţionată".

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.

Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca textul de lege criticat este în deplina concordanta cu prevederile constituţionale invocate.

Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate.

Avocatul Poporului considera ca textul de lege criticat nu încalcă prevederile constituţionale invocate.

Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, al Guvernului şi al instituţiei Avocatul Poporului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată şi modificată prin Legea nr. 323/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, dispoziţii care au următoarea redactare:

Protecţia umanitara condiţionată se poate acorda strainului care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) şi care dovedeşte ca în ţara sa de origine:

a)a săvârşit fapte pentru care risca o condamnare la pedeapsa cu moartea, cu condiţia ca legea tarii sale sa prevadă pedeapsa cu moartea pentru acele fapte şi pedeapsa sa îi fie aplicabilă;

b)risca să fie supus la tortura sau tratamente inumane ori degradante;

c)din cauza apartenentei sale la o categorie defavorizată de persoane poate fi expus unor pericole de natura sa îi aducă atingere vieţii, integrităţii corporale ori libertăţii sale.

În susţinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, se invoca încălcarea următoarelor prevederi constituţionale:

–Art. 18: "(1) Cetăţenii străini şi apatrizii care locuiesc în România se bucura de protecţia generală a persoanelor şi a averilor, garantată de Constituţie şi de alte legi.

(2)Dreptul de azil se acordă şi se retrage în condiţiile legii, cu respectarea tratatelor şi a convenţiilor internaţionale la care România este parte.";

–Art. 22: "(1) Dreptul la viaţa, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale persoanei sunt garantate.

(2)Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.

(3)Pedeapsa cu moartea este interzisă.";

–Art. 33: "(1) Dreptul la ocrotirea sănătăţii este garantat.

(2)Statul este obligat sa ia măsuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţii publice.

(3)Organizarea asistenţei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentru boala, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie a sănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.";

–Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2)Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3)Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire.

(4)Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.

(5)Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie.

(6)Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(7)Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.

(8)Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";

–Art. 45: "(1) Copiii şi ţinerii se bucura de un regim special de protecţie şi de asistenţa în realizarea drepturilor lor.

(2)Statul acorda alocaţii de stat pentru copii şi ajutoare pentru îngrijirea copilului bolnav ori handicapat. Alte forme de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege.

(3)Exploatarea minorilor, folosirea lor în activităţi care le-ar dăuna sănătăţii, moralităţii sau care le-ar pune în primejdie viaţa ori dezvoltarea normală sunt interzise.

(4)Minorii sub vârsta de 15 ani nu pot fi angajaţi ca salariaţi.

(5)Autorităţile publice au obligaţia să contribuie la asigurarea condiţiilor pentru participarea liberă a tinerilor la viaţa politica, socială, economică, culturală şi sportiva a tarii.";

–Art. 47: "(1) Cetăţenii au dreptul să se adreseze autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele semnatarilor.

(2)Organizaţiile legal constituite au dreptul sa adreseze petiţii exclusiv în numele colectivelor pe care le reprezintă.

(3)Exercitarea dreptului de petiţionare este scutită de taxa.

(4)Autorităţile publice au obligaţia sa răspundă la petiţii în termenele şi în condiţiile stabilite potrivit legii."

Examinând excepţia, Curtea constata, în legătură cu susţinerea privind încălcarea art. 18 alin. (1) din Constituţie, ca legiuitorul, prin textul de lege criticat, a reglementat, ca forma de protecţie pentru strainul care nu îndeplineşte condiţiile acordării statutului de refugiat, posibilitatea acordării protecţiei umanitare condiţionate. Acest beneficiu acordat de statul român nu contravine prevederilor constituţionale menţionate, fiind în deplina concordanta şi cu reglementările internaţionale referitoare la statutul şi regimul refugiatilor.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a invocat şi încălcarea art. 22 din Constituţie. Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca textele de lege criticate, reglementand condiţiile în care se poate acorda protecţia umanitara condiţionată, sunt în deplina concordanta cu aceste prevederi constituţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică.

Art. 33 din Constituţie reglementează dreptul la ocrotirea sănătăţii. Dispoziţiile legale din ordonanţa, criticate ca fiind neconstituţionale, nu conţin restrangeri speciale ale exerciţiului acestui drept pentru străinii cărora statul român le-a acordat protecţie umanitara condiţionată.

De asemenea, autorul excepţiei critica textul de lege menţionat şi cu referire la prevederile constituţionale cuprinse în art. 41 şi 45. Instituirea unei protecţii speciale pentru străini nu contravine, sub nici un aspect, acestor norme constituţionale.

În sfârşit, referitor la critica ce vizează infrangerea art. 47 din Constituţie, care reglementează dreptul de petiţionare, Curtea constata ca prevederea constituţională menţionată nu este aplicabilă în cauza, deoarece are în vedere persoane care au calitatea de cetăţean român.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6), precum şi al art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiatilor în România, aprobată şi modificată prin Legea nr. 323/2001, excepţie ridicată de Gamal Eldin Hassan Ibrahim Mohamed din Sudan în Dosarul nr. 9.186/2002 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent şef,

Doina Suliman