Ordonanța
Ordonanța nr. 102 din 31 august 2000
privind statutul și regimul refugiatilor în România
- Emitent
- Guvernul
- Publicat în
- Monitorul Oficial nr. 436 din 3 septembrie 2000
Textul actului · 42 de articole
100%
privind statutul și regimul refugiatilor în România
În temeiul prevederilor art. 107 alin. (1) și (3) din Constituția României, precum și ale art. 1 lit. G pct. 2 din Legea nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe,
Guvernul României adopta prezenta ordonanță.
În condițiile prezentei ordonanțe, străinilor li se poate acorda una dintre următoarele forme de protecție:
a)statutul de refugiat;
b)protecție umanitara condiționată;
c)protecție umanitara temporară.
(1)Statutul de refugiat se poate acorda la cerere strainului care dovedește ca, datorită unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe considerente de rasa, religie, naționalitate, apartenența la un anumit grup social sau opinie politica, se afla în afară tarii sale de origine și care nu poate primi sau, datorită acestei temeri, nu dorește protecția acestei tari.
(2)Prin termenul țara de origine, în cazul unei persoane care deține mai multe cetățenii, se înțelege fiecare țara al carei cetățean este, iar în cazul unei persoane fără cetățenie, țara în care acesta își are domiciliul.
(1)Statutul de refugiat se acordă, la cerere, și sotiei sau, după caz, și soțului, precum și copiilor minori cu excepția cazurilor în care persoanele respective se afla în una dintre situațiile prevăzute la art. 4.
(2)Prevederile alin. (1) se aplică numai în cazul căsătoriilor încheiate de persoana căreia i s-a recunoscut statutul de refugiat în temeiul art. 2 alin. (1) înainte de intrarea pe teritoriul României.
Nu se acordă statutul de refugiat strainului care:
a)a comis o infracțiune contra păcii și omenirii ori o infracțiune la care se referă convențiile internaționale la care România este parte;
b)a comis o infracțiune grava de drept comun în afară României înainte de a fi admis pe teritoriul acesteia ca refugiat;
c)a comis fapte care sunt contrare scopurilor și principiilor enunțate în Carta Organizației Națiunilor Unite sau tratatelor și convențiilor internaționale privitoare la refugiati, la care România este parte.
Protecția umanitara condiționată se poate acorda strainului care nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 2 alin. (1) și care dovedește ca în țara sa de origine:
a)a săvârșit fapte pentru care risca o condamnare la pedeapsa cu moartea, cu condiția ca legea tarii sale sa prevadă pedeapsa cu moartea pentru acele fapte și pedeapsa sa îi fie aplicabilă;
b)risca să fie supus la tortura sau tratamente inumane ori degradante;
c)din cauza apartenentei sale la o categorie defavorizată de persoane poate fi expus unor pericole de natura sa îi aducă atingere vieții, integrității corporale ori libertății sale.
(1)În perioade de conflicte armate, în care România nu este angajata, se poate acorda protecție umanitara temporară persoanelor care provin din zonele de conflict.
(2)Guvernul stabilește măsurile și perioada pentru care se acordă protecția prevăzută la alin. (1).
(1)Pentru acordarea statutului de refugiat în România strainul se adresează cu o cerere scrisă, personal, Oficiului Național pentru Refugiati din cadrul Ministerului de Interne sau organelor teritoriale ale Ministerului de Interne.
(2)Cererea de acordare a statutului de refugiat se depune de îndată ce:
a)solicitantul s-a prezentat într-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat;
b)solicitantul a intrat pe teritoriul României;
c)au survenit evenimente în țara de origine a solicitantului, care îl determina sa ceara protecție, pentru strainul cu drept de ședere în România.
(1)În cazul strainului minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani, interesele acestuia sunt susținute de reprezentantul sau legal, iar în lipsa acestuia i se numește un reprezentant legal în conformitate cu prevederile legii române.
(2)După împlinirea vârstei de 14 ani minorul poate depune cererea personal și i se poate numi un reprezentant legal în condițiile prevăzute de legea română.
(3)Până la numirea unui reprezentant legal Oficiul Național pentru Refugiati asigura minorului protecția necesară.
(1)După primirea cererii de acordare a statutului de refugiat organul teritorial al Ministerului de Interne eliberează solicitantului o adeverinta provizorie, care tine loc de document temporar de identitate în România și asigura transportul gratuit până la Oficiul Național pentru Refugiati.
(2)În cazul în care cererea a fost depusa la organele teritoriale ale Ministerului de Interne dintr-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat, organele poliției de frontieră eliberează documentul prevăzut la alin. (1) numai după ce strainul primește permisiunea de a intra pe teritoriul României și asigura transportul gratuit până la Oficiul Național pentru Refugiati.
(3)În cazul în care cererea a fost depusa la Oficiul Național pentru Refugiati, acesta eliberează solicitantului un document temporar de identitate.
(4)Dacă solicitantul nu dispune de mijloace materiale, Oficiul Național pentru Refugiati îi poate stabili un loc de reședința și îi asigura asistența materială necesară pentru întreținere pe întreaga durata a procedurii de acordare a statutului de refugiat.
(5)Pentru motive justificate de interesul public, siguranța naționala, ordinea publică, protecția sănătății și moralității publice, protecția drepturilor și libertăților altor persoane - chiar dacă strainul are mijloace materiale necesare pentru întreținere Oficiul Național pentru Refugiati, pe toată durata procedurii de acordare a statutului de refugiat, îi poate stabili un loc de reședința și poate dispune transportarea lui cu însoțitor în acel loc, la solicitarea autorităților competente.
(1)În cazul în care strainul a tranzitat anterior o țara terta sigura și i s-a oferit deja protecția în acea țara sau a avut ocazia, la frontiera ori pe teritoriul acesteia, sa contacteze autoritățile pentru a obține protecție, Oficiul Național pentru Refugiati poate decide retrimiterea strainului în țara respectiva, fără analizarea pe fond a cererii sale.
(2)Oficiul Național pentru Refugiati poate analiza cererea depusa de străin chiar dacă acesta se afla în situația prevăzută la alin. (1), cu acordul expres al solicitantului.
Sunt considerate tari terțe sigure statele membre ale Uniunii Europene, precum și alte state stabilite prin ordin al ministrului de interne, la propunerea Oficiului Național pentru Refugiati, cu respectarea următoarelor condiții:
a)pe teritoriile lor viața sau libertatea solicitantului nu este și nu va fi amenințată, în sensul art. 33 din Convenția privind statutul refugiatilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, la care România a aderat prin Legea nr. 46/1991;
b)pe teritoriile lor strainul nu risca să fie supus torturii sau tratamentelor inumane ori degradante;
c)în țările respective strainului i se asigura protecție efectivă împotriva returnarii în țara de origine, în sensul prevederilor Convenției privind statutul refugiatilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, precum și în baza informărilor efectuate de Inaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiati cu privire la practica aplicării principiului nereturnarii.
(1)Intervievarea, analizarea motivelor invocate și decizia asupra cererilor sunt de competența Oficiului Național pentru Refugiati.
(2)Aceste activități sunt realizate de funcționarii Oficiului Național pentru Refugiati anume desemnați.
(3)Numirea funcționarilor se face prin ordin al ministrului de interne.
(4)În procesul decizional funcționarii prevăzuți la alin. (2) au dreptul de a consulta experți.
(5)Ministerul Afacerilor Externe furnizează periodic materiale de sinteza referitoare la situația din țările de origine ale solicitanților statutului de refugiat, precum și raspunsuri la solicitarile punctuale ale Oficiului Național pentru Refugiati, necesare în vederea soluționării cererilor de acordare a statutului de refugiat.
(6)Oficiul Național pentru Refugiati consulta Ministerul Afacerilor Externe în vederea stabilirii țărilor unde în general nu exista risc serios de persecutie și țărilor terțe sigure.
(1)Până la soluționarea cererii sale prin hotărâre definitivă și irevocabilă strainul care solicită acordarea statutului de refugiat are următoarele drepturi și obligații:
a)dreptul de ședere în România, până la expirarea unui termen de 15 zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii pronunțate asupra cererii de acordare a statutului de refugiat, cu excepția cererilor respinse ca evident nefondate în urma soluționării acestora în cadrul procedurilor accelerate;
b)dreptul de a fi asistat sau reprezentat de un avocat și de a i se asigura, în mod gratuit, un interpret, pe întreaga durata a procedurii de acordare a statutului de refugiat;
c)dreptul de a fi consiliat și asistat de un reprezentant al organizațiilor neguvernamentale, române sau străine, în orice faza a procedurii de acordare a statutului de refugiat;
d)dreptul de a fi informat, într-o limbă pe care o cunoaște, în momentul depunerii cererii, cu privire la drepturile și obligațiile pe care le are pe parcursul procedurii de acordare a statutului de refugiat;
e)dreptul la protecția datelor personale și a oricăror alte detalii în legătură cu cererea sa;
f)dreptul de a i se elibera un document temporar de identitate;
g)dreptul la asigurarea transportului în condițiile prevăzute la art. 9 alin. (1) și (2), la asistența necesară pentru întreținere, în condițiile prevăzute la art. 9 alin. (4), precum și la asistența medicală primara și spitaliceasca de urgenta gratuita;
h)obligația de a prezenta organelor teritoriale ale Ministerului de Interne, în scris, cererea motivată cuprinzând datele indicate de organul la care o depune, precum și de a se supune fotografierii și amprentarii;
i)obligația de a urmări stadiul procedurii și de a declara orice schimbare de reședința;
j)obligația de a preda documentul pentru trecerea frontierei, urmând sa primească documentul prevăzut la art. 9 alin. (1);
k)obligația de a răspunde la solicitarile organelor cu atribuții în domeniul acordării statutului de refugiat și de a furniza acestora informații complete și reale cu privire la persoana și la cererea sa;
l)obligația de a nu părăsi localitatea de reședința fără autorizarea Oficiului Național pentru Refugiati;
m)obligația de a se prezenta la examenele medicale ce îi sunt stabilite;
n)obligația de a respecta legile statului român, precum și măsurile dispuse de organele române competente în materie de refugiati.
(2)Solicitanții statutului de refugiat beneficiază de masa în limita sumei de 12.000 lei/persoana/zi și de cazare în limita sumei de 8.000 lei/persoana/zi, la cererea acestora, cu încadrarea în creditele bugetare aprobate cu aceasta destinație în bugetul Ministerului de Interne.
(3)În cursul execuției bugetului de stat, în funcție de posibilitățile financiare, la o creștere a ratei inflației de cel puțin 10% față de ultima luna când s-a efectuat o actualizare a cuantumurilor de mai sus, acestea se majorează cu rata inflației, prin hotărâre a Guvernului.
(4)Dacă strainul care solicită acordarea statutului de refugiat este cazat în centrele de primire și cazare ale Ministerului de Interne, suma prevăzută la alin. (2) referitoare la cazare nu se acordă.
(5)Sumele necesare transportului gratuit până la locul de reședința prevăzut la art. 9 alin. (1) și (2) se asigura din bugetul Ministerului de Interne.
(6)Fondurile bănești pentru asistența medicală primara și spitaliceasca de urgenta gratuita prevăzută la alin. (1) lit. g) se asigura de la bugetul de stat și se aloca Ministerului de Interne.
(1)În urma analizarii cererii, în termen de 30 de zile de la primirea acesteia funcționarul prevăzut la art. 12 alin. (2) poate hotărî:
a)acordarea statutului de refugiat;
b)acordarea protecției umanitare condiționate;
c)respingerea cererii de acordare a statutului de refugiat.
(2)Dacă soluționarea cererii necesita o documentare suplimentară, termenul prevăzut la alin. (1) se prelungește cu cel mult 30 de zile.
(3)Admiterea sau respingerea cererii de acordare a statutului de refugiat se face prin hotărâre, care se comunică de îndată, în scris, solicitantului, prin comunicare directa de către reprezentanții Oficiului Național pentru Refugiati sau prin trimitere poștală la ultima reședința declarata a acestuia.
(4)Hotărârea de acordare a protecției umanitare condiționate cuprinde și motivele neacordarii statutului de refugiat.
(5)Hotărârea de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat cuprinde motivele corespunzătoare pentru fiecare forma de protecție prevăzută la art. 2, 3 sau 5, precum și dispoziția de a părăsi teritoriul României în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii definitive și irevocabile.
(1)Împotriva hotărârii prevăzute la art. 14 alin. (3) se poate face plângere în termen de 10 zile de la data primirii dovezii de comunicare sau a documentului prin care se constată că solicitantul nu se mai afla la ultima reședința declarata.
(2)În cazul minorului care nu a împlinit vârsta de 14 ani, plângerea se depune de către reprezentantul sau legal, iar minorul cu vârsta cuprinsă între 14 și 18 ani poate depune plângere personal sau prin reprezentantul sau legal.
(3)Plângerea se soluționează de către judecătoria în a carei raza teritorială își are sediul Oficiul Național pentru Refugiati sau în a carei raza teritorială își are reședința contestatarul.
(4)Plângerea se depune la Oficiul Național pentru Refugiati și va fi însoțită de copia de pe hotărârea de respingere a cererii de acordare a unei forme de protecție.
(5)Plângerea se înaintează de îndată instanței competente, care o va soluționa în termen de 30 de zile, cu participarea obligatorie a procurorului.
(6)Instanța se pronunța printr-o hotărâre motivată.
(7)Împotriva hotărârii instanței contestatarul sau procurorul poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, pentru cei prezenți, sau de la comunicare, pentru cei lipsa.
(8)Recursul se judeca în termen de 30 de zile de la înregistrarea sa, hotărârea pronunțată în recurs fiind definitivă și irevocabilă.
(9)Hotărârile definitive și irevocabile sunt executorii de drept.
(10)Plângerea, precum și celelalte acte de procedura privind soluționarea acesteia sunt scutite de taxa de timbru.
(1)După rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii instanței prin care s-a respins plângerea, strainul este obligat sa părăsească România în termen de 15 zile de la comunicare.
(2)În cazul în care, din motive obiective, strainul nu poate părăsi teritoriul României în termenul prevăzut la alin. (1), Ministerul de Interne acorda acestuia dreptul de ședere în țara, în condițiile prevăzute de reglementările legale privind regimul străinilor în România.
(3)O noua cerere de acordare a statutului de refugiat poate fi depusa numai dacă a fost pronunțată o hotărâre definitivă și irevocabilă asupra cererii anterioare și numai dacă sunt îndeplinite alternativ următoarele condiții:
a)pe parcursul procedurii de soluționare a cererii anterioare au apărut elemente noi care nu au putut fi prezentate, din motive neimputabile solicitantului, cu condiția ca aceste elemente sa nu fie rezultatul unor acțiuni provocate în scopul obținerii unei forme de protecție din partea statului român. Solicitantul este obligat să facă dovada existenței noilor motive invocate și a imposibilității prezentării lor cu ocazia soluționării cererii anterioare;
b)au survenit transformări de ordin politic, social, militar sau legislativ în țara de origine, de natura a avea consecințe grave pentru solicitant.
(4)Soluționarea unei noi cereri depuse în condițiile alin. (3) se face de către funcționarul prevăzut la art. 12 alin. (2), altul decât cel care s-a pronunțat în cadrul procedurii de soluționare a cererii anterioare.
(5)Hotărârea se pronunța în termen de 5 zile, numai în baza noii cereri depuse, motivate corespunzător, și a documentației prezentate anterior de solicitant și se comunică, în scris, de îndată acestuia.
(6)Hotărârea prin care se acordă accesul la soluționarea unei noi cereri de acordare a statutului de refugiat are ca efect și anularea dispoziției de a părăsi teritoriul României, prevăzută în hotărârea anterioară, solicitantul urmând sa beneficieze de drepturile prevăzute la art. 13.
(7)Împotriva hotărârii prin care a fost respinsă ca inadmisibila o noua cerere de acordare a statutului de refugiat se poate face plângere.
(8)Soluționarea plângerii prevăzute la alin. (7) se face potrivit prevederilor art. 15.
(1)Fac obiectul procedurii accelerate:
a)cererile evident nefondate;
b)cererile persoanelor care, prin activitatea ori prin apartenența lor la o anumită grupare, prezintă un pericol pentru siguranța naționala ori pentru ordinea publică în România;
c)cererile persoanelor care provin dintr-o țara unde, în general, nu exista risc serios de persecutie.
(2)De asemenea, pot face obiectul procedurii accelerate și cererile persoanelor care se afla în una dintre situațiile prevăzute la art. 4.
(3)Cererile de acordare a statutului de refugiat minorilor neinsotiti nu pot fi soluționate în procedura accelerata.
(1)Cererea pentru acordarea statutului de refugiat este considerată evident nefondata dacă se constata:
a)lipsa de fundament a invocarii unei temeri de persecutie în țara de origine, în condițiile art. 2 alin. (1);
b)inducerea în eroare, în mod deliberat, a organelor cu competente în materie de refugiati ori recurgerea în mod abuziv, cu rea-credința, la procedura de acordare a statutului de refugiat.
(2)Lipsa de fundament a invocarii unei temeri de persecutie în țara de origine exista în următoarele cazuri:
a)solicitantul nu invoca nici o temere de persecutie în sensul art. 2 alin. (1);
b)solicitantul nu oferă date sau informații în sensul că ar fi expus unei temeri de persecutie ori relatarile sale nu conțin detalii circumstantiale sau personale;
c)cererea este evident lipsită de credibilitate, în sensul că relatarea solicitantului este incoerenta, contradictorie sau flagrant neadevarata față de situația din țara sa de origine;
d)solicitantul avea posibilitatea refugiului intern, recunoscută și de Inaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiati.
(3)Inducerea în eroare, în mod deliberat, a organelor cu competente în materie de refugiati ori recurgerea abuzivă la procedura de acordare a statutului de refugiat exista în toate cazurile în care solicitantul, fără a oferi o explicație plauzibila, se afla în una dintre următoarele situații:
a)a depus cererea sub o identitate falsa sau a prezentat documente false ori falsificate, sustinand ca sunt autentice;
b)după depunerea cererii, în mod deliberat a prezentat elemente false în legătură cu aceasta;
c)cu rea-credința a distrus, a deteriorat, a aruncat sau a înstrăinat documentul pentru trecerea frontierei sau un document relevant pentru cererea sa, fie pentru a-și stabili o identitate falsa în scopul solicitării și acordării statutului de refugiat, fie pentru a ingreuna soluționarea cererii sale;
d)în mod deliberat a ascuns faptul ca a mai depus anterior o cerere pentru acordarea statutului de refugiat în una sau mai multe tari, în special atunci când s-a folosit de o identitate falsa;
e)a depus o cerere pentru acordarea statutului de refugiat, cu scopul evident de a împiedica punerea iminenta în executare a unei măsuri dispuse de autoritățile competente, de scoatere din țara sau de expulzare, deși anterior dispunerii unei astfel de măsuri a avut posibilitatea să depună o asemenea cerere;
f)a încălcat în mod flagrant obligațiile prevăzute la art. 13;
g)a depus cererea pentru acordarea statutului de refugiat după ce anterior unei examinari, care conține garanțiile procedurale adecvate și în conformitate cu prevederile Convenției privind statutul refugiatilor, încheiată la Geneva la 28 iulie 1951, i s-a respins o astfel de cerere într-o țara terta sigura.
(4)Motivele enumerate la alin. (1) nu pot sa prevaleze temerii bine întemeiate de persecutie conform art. 2 alin. (1).
(1)Sunt considerate tari în care în general nu exista risc serios de persecutie, în sensul art. 2 alin. (1), statele membre ale Uniunii Europene, precum și alte state stabilite, la propunerea Oficiului Național pentru Refugiati, prin ordin al ministrului de interne, pe baza următoarelor criterii:
a)numărul cererilor pentru acordarea statutului de refugiat formulate de cetățenii tarii respective și coeficienții de acordare a acestui statut;
b)situația respectării drepturilor fundamentale ale omului;
c)funcționarea principiilor democratice, a pluralismului politic și a alegerilor libere, precum și existenta unor instituții democratice functionale, care să asigure garantarea și respectarea drepturilor fundamentale ale omului;
d)existenta unor factori de stabilitate.
(2)Pot fi luate în considerare și alte criterii de evaluare decât cele prevăzute la alin. (1).
(3)Cererea strainului care provine dintr-o țara în care în general nu exista un risc de persecutie este respinsă ca evident nefondata, cu excepția cazului în care situația de fapt sau dovezile prezentate de solicitant arata existenta unei temeri bine întemeiate de persecutie în sensul art. 2 alin. (1); în acest caz solicitantul primește accesul la procedura prevăzută la art. 7-16.
(1)Funcționarul prevăzut la art. 12 alin. (2), după efectuarea interviului și analizarea motivelor invocate pentru acordarea statutului de refugiat, se pronunța în termen de 3 zile de la primirea cererii.
(2)În cazul în care a fost pronunțată o hotărâre de respingere a cererii ca evident nefondata sau în temeiul art. 4, termenul de depunere a plângerii este de 2 zile de la comunicare.
(3)Plângerea este de competența judecătoriei în a carei raza teritorială își are sediul Oficiul Național pentru Refugiati sau în raza căreia își are reședința contestatarul.
(4)Instanța soluționează plângerea, cu prezenta obligatorie a procurorului, în termen de 10 zile și pronunța o hotărâre motivată.
(5)Hotărârea definitivă este executorie de drept.
(6)Împotriva hotărârii instanței contestatarul sau procurorul poate declara recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, pentru cei prezenți, sau de la comunicare, pentru cei lipsa.
(1)Cererea depusa la organele teritoriale ale Ministerului de Interne dintr-un punct de control pentru trecerea frontierei de stat este înaintată de îndată Oficiului Național pentru Refugiati, care o analizează și pronunța o hotărâre în termen de 2 zile de la primire.
(2)Funcționarul prevăzut la art. 12 alin. (2), după efectuarea interviului și analizarea motivelor invocate pentru acordarea statutului de refugiat, în raport cu datele privind situația din țara de origine poate hotărî:
a)acordarea unei forme de protecție și a dreptului de a intră în România, dacă solicitantul se afla în una dintre situațiile prevăzute la art. 2, 3 sau 5;
b)acordarea dreptului de a intră în România și de a avea acces la procedura ordinară de soluționare a cererii sale de acordare a statutului de refugiat, dacă motivele invocate necesita o documentare suplimentară;
c)respingerea cererii.
(3)Împotriva hotărârii de respingere a cererii strainul poate depune o plângere în termen de 2 zile de la comunicare.
(4)Plângerea se depune la Oficiul Național pentru Refugiati, care o înaintează de îndată judecătoriei în a carei raza teritorială își are sediul.
(5)Instanța soluționează plângerea în termen de 5 zile și pronunța o hotărâre motivată, prin care:
a)respinge plângerea pentru cel puțin unul dintre motivele prevăzute la art. 18 alin. (1);
b)admite plângerea, dispune ca Oficiul Național pentru Refugiati sa analizeze cererea în procedura ordinară și permite accesul solicitantului în teritoriu.
(6)În cazul prevăzut la alin. (5) lit. a) hotărârea este motivată, definitivă și executorie de drept, putând fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
(1)Strainul care solicită acordarea statutului de refugiat în România rămâne în zona de tranzit din punctul de control pentru trecerea frontierei de stat până la primirea hotărârii de aprobare a intrării în România sau, după caz, până la rămânerea definitivă și executorie a hotărârii de respingere a cererii pentru acordarea statutului de refugiat, dar nu mai mult de 20 de zile de la intrarea în zona de tranzit.
(2)Prin zona de tranzit, în sensul prezentei ordonanțe, se înțelege suprafața situata la frontiera de stat ori în apropierea acesteia, destinată stationarii persoanelor care nu au primit aprobarea de intrare în teritoriu, mijloacelor de transport și bunurilor până la stabilirea regimului lor juridic la trecerea frontierei de stat. În cazul aeroporturilor internaționale, prin zona de tranzit se înțelege suprafața situata între punctul de îmbarcare/debarcare și locul unde se efectuează controlul pentru trecerea frontierei.
(3)Solicitantul statutului de refugiat poate fi cazat în centre speciale de primire și cazare aflate în apropierea punctelor de control pentru trecerea frontierei de stat, stabilite prin ordin al ministrului de interne și având regimul juridic al zonei de tranzit.
(4)După expirarea termenului prevăzut la alin. (1), dacă cererea nu este soluționată printr-o hotărâre definitivă și executorie, strainului i se permite intrarea în țara.
(5)Pe perioada în care se afla în punctul de control pentru trecerea frontierei de stat solicitantul statutului de refugiat are dreptul la asistența juridico-socială și la ajutoare umanitare din partea organizațiilor neguvernamentale cu atribuții în materie de refugiati, precum și din partea reprezentantei din România a Inaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiati și, de asemenea, are drepturile și obligațiile prevăzute la art. 13, cu excepția celor care intră în contradictie cu prevederile acestei proceduri.
(1)Acordarea statutului de refugiat sau a unei alte forme de protecție conferă beneficiarului următoarele drepturi:
a)sa rămână pe teritoriul României și să obțină documentele corespunzătoare pentru dovedirea identității și pentru trecerea frontierei de stat. Au dreptul la document pentru trecerea frontierei de stat numai refugiatii și persoanele cărora li s-a acordat protecție umanitara condiționată;
b)să își aleagă locul de reședința și sa circule liber, în condițiile stabilite de lege pentru străini;
c)să fie angajat de persoane fizice sau juridice, sa exercite activități nesalarizate, sa exercite profesiuni libere, să efectueze acte și fapte de comerț, precum și alte acte juridice, în condițiile legii;
d)să își transfere bunurile pe care le-a introdus în România pe teritoriul unei alte tari, în vederea reinstalarii;
e)sa beneficieze de tratamentul cel mai favorabil stabilit de lege pentru cetățenii străini, în ceea ce privește dobândirea proprietăților mobiliare și imobiliare;
f)sa beneficieze de protecția proprietății intelectuale în condițiile stabilite de lege;
g)sa beneficieze de asigurări sociale, ajutor social și asigurări sociale de sănătate, în condițiile legii;
h)să urmeze învățământul primar și gimnazial, în condițiile stabilite de lege pentru cetățenii români, și celelalte forme de învățământ, în aceleași condiții stabilite pentru cetățenii străini;
i)sa beneficieze de un tratament egal cu cel acordat cetățenilor români în ceea ce privește libertatea de a practica propria religie și de instruire religioasă a copiilor săi;
j)sa beneficieze de dreptul la protecția datelor personale și a oricăror alte detalii în legătură cu cazul sau;
k)sa beneficieze de dreptul la asociere în ceea ce privește asociațiile cu scop apolitic și nelucrativ și sindicatele profesionale, în condițiile prevăzute de lege pentru străini;
l)să aibă acces liber la instanțele de judecată și la asistența administrativă;
m)sa nu fie expulzat sau returnat, cu excepția cazurilor impuse de ratiuni de siguranță naționala sau de ordine publică, iar atunci când se dispun aceste măsuri, cel în cauza sa nu poată fi trimis în teritorii unde viața sau libertatea i-ar fi amenințată, pe motive de rasa, religie, naționalitate, apartenența la un anumit grup social sau opinii politice.
(2)Minorii neinsotiti care nu au împlinit vârsta de 18 ani beneficiază de aceeași protecție oferită, în condițiile legii, minorilor români aflați în dificultate.
(3)Strainul care a dobândit statutul de refugiat beneficiază, în plus, de următoarele drepturi:
a)sa primească, la cerere, în limitele disponibilităților financiare ale statului, un ajutor rambursabil stabilit la nivelul unui salariu minim brut pe țara, pentru o perioadă de maximum 6 luni, dacă, din motive obiective, este lipsit de mijloacele de existenta necesare. Pentru motive bine întemeiate acest ajutor poate fi prelungit pentru încă o perioadă de cel mult 3 luni;
b)sa beneficieze de cazare, în cazul în care are nevoi speciale, în limita spațiului disponibil, în centre de cazare a solicitanților statutului de refugiat, cu perceperea unei chirii la nivelul celei stabilite pentru spațiile de locuit, proprietatea statului; minorii neinsotiti vor putea fi cazati fără perceperea vreunei chirii.
(4)Fondurile bănești necesare în vederea acordării ajutorului rambursabil prevăzut la alin. (3) lit. a) sunt asigurate din bugetul Ministerului Muncii și Protecției Sociale.
Beneficiarul uneia dintre formele de protecție prevăzute la art. 2, 3 sau 5 are următoarele obligații:
a)să respecte Constituția României, legile și celelalte acte normative emise de autoritățile române;
b)să aibă o conduita corecta și civilizata, să respecte măsurile stabilite de organele române competente în materie de refugiati și sa răspundă la solicitarile acestora;
c)sa evite provocarea oricăror stări conflictuale sau incidente cu populația ori comiterea unor fapte ce pot intra sub incidența legii penale;
d)să se supună regulilor privind regimul juridic al străinilor, în măsura în care legea nu dispune altfel.
(1)Persoana care a dobândit statutul de refugiat are obligația sa ramburseze ajutorul primit potrivit art. 23 alin. (3) lit. a), dacă a realizat venituri care permit acest lucru, fără a fi afectată întreținerea sa și a familiei sale.
(2)Sumele rambursate se fac venit la bugetul de stat.
(1)Forma de protecție acordată în temeiul art. 2, 3 sau 5 încetează în următoarele situații:
a)beneficiarul formei de protecție a decedat;
b)strainul a dobândit o noua cetățenie și se bucura de protecția statului al cărui cetățean a devenit;
c)strainul a solicitat renunțarea la forma de protecție acordată în conformitate cu dispozițiile prezentei ordonanțe.
(2)Funcționarul prevăzut la art. 12 alin. (2) emite o hotărâre constatatoare privind una dintre situațiile de fapt prevăzute la alin. (1).
(1)Statutul de refugiat se retrage strainului care se afla în una dintre următoarele situații:
a)a solicitat din nou și în mod voluntar protecția tarii a carei cetățenie o are;
b)după ce și-a pierdut cetățenia, a redobândit-o în mod voluntar;
c)s-a restabilit în mod voluntar în țara pe care a părăsit-o sau în afară căreia a stat datorită temerii de a fi persecutat;
d)nu mai poate continua sa refuze protecția tarii a carei cetățenie o are datorită faptului ca împrejurările în urma cărora el a fost recunoscut ca refugiat au încetat sa existe;
e)în cazul unei persoane fără cetățenie, dacă nu mai exista împrejurările care au stat la baza acordării statutului de refugiat și dacă este în măsura să se întoarcă în țara în care a avut reședința obișnuită;
f)dacă exista motive justificate de interesul public, siguranța naționala și ordinea publică.
(2)Prevederile alin. (1) lit. d) nu se aplică persoanei căreia i s-a acordat statutul de refugiat și care din motive imperioase ce se referă la persecutii anterioare refuza protecția tarii a carei cetățenie o are.
(3)Prevederile alin. (1) lit. e) nu se aplică persoanei căreia i s-a acordat statutul de refugiat și care din motive imperioase ce se referă la persecutii anterioare refuza să se întoarcă în țara în care în mod obișnuit avea reședința.
Protecția umanitara condiționată se retrage strainului în următoarele situații:
a)au dispărut motivele ce au stat la baza acordării ei;
b)după obținerea ei strainul, prin acțiunile sale sau prin apartenența la o anumită grupare, reprezintă un pericol pentru siguranța naționala sau ordinea publică în România.
(1)Forma de protecție acordată se anulează în următoarele situații:
a)acordarea ei s-a făcut în baza unor declarații false ale solicitantului sau a fost obținută de acesta în mod fraudulos;
b)după acordarea formei de protecție s-a descoperit ca strainul se afla în una dintre situațiile prevăzute la art. 4.
(2)Prevederile alin. (1) lit. b) se aplică numai în cazul strainului care a obținut statutul de refugiat.
(1)Retragerea și anularea unei forme de protecție se dispun prin hotărâre pronunțată de funcționarul prevăzut la art. 12 alin. (2), din oficiu sau la propunerea uneia dintre instituțiile cu atribuții în domeniul siguranței naționale sau ordinii publice.
(2)Aceste măsuri nu produc efecte cu privire la membrii de familie ai persoanei față de care au fost dispuse.
(3)În funcție de motivele care au stat la baza pronunțării hotărârii de retragere sau de anulare a unei forme de protecție, strainul poate face plângere împotriva hotărârii prevăzute la alin. (1), în condițiile prevăzute de prezenta ordonanță în cazul procedurii ordinare sau procedurii accelerate, după caz.
Dacă rămâne în continuare pe teritoriul României, persoana căreia i s-a retras ori i s-a anulat forma de protecție acordată se supune prevederilor legale privind regimul juridic al străinilor în România.
(1)Autoritatea centrala responsabilă de implementarea politicilor României în domeniul refugiatilor, precum și de aplicarea dispozițiilor prezentei ordonanțe este Oficiul Național pentru Refugiati din cadrul Ministerului de Interne, care:
a)are în componenta structuri centrale și teritoriale;
b)beneficiază de fonduri bugetare proprii, șeful sau având calitatea de ordonator de credite;
c)poate utiliza fonduri bănești sau bunuri materiale provenite din donații și sponsorizări ori obținute în baza unor acorduri interne sau internaționale.
(2)Pentru aplicarea dispozițiilor prezentei ordonanțe se vor înființa, prin ordin al ministrului de interne, în subordinea Oficiului Național pentru Refugiati, centre de primire și cazare a persoanelor solicitante ale statutului de refugiat și a refugiatilor.
(3)Sumele necesare în vederea acoperirii cheltuielilor ocazionate de înființarea, funcționarea și întreținerea centrelor de primire și cazare se suporta din bugetul Ministerului de Interne, în funcție de costurile efective, în limita fondurilor alocate cu aceasta destinație de la bugetul de stat.
Eliberarea documentelor prevăzute la art. 13 lit. f) și a celor prevăzute la art. 23 alin. (1) lit. a) este de competența Oficiului Național pentru Refugiati.
Organizarea, funcționarea și atribuțiile Oficiului Național pentru Refugiati se vor stabili prin regulament aprobat prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la data publicării prezentului act normativ în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(1)Dispozițiile prezentei ordonanțe se aplică fără discriminare pe motive de rasa, religie, țara de origine, cetățenie, handicap.
(2)Solicitanților statutului de refugiat nu li se aplică sancțiuni penale pentru motivul intrării sau șederii ilegale pe teritoriul României.
Cererilor de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecție în temeiul art. 2, 3 sau 5, depuse înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe, li se aplică în continuare dispozițiile Legii nr. 15/1996 privind statutul și regimul refugiatilor în România, cu modificările ulterioare.
(1)Statutul personal al strainului care a dobândit o formă de protecție în temeiul dispozițiilor prezentei ordonanțe este reglementat de legea tarii de origine.
(2)Drepturile care decurg din statutul personal, dobândite anterior de strainul căruia i-a fost acordată o formă de protecție în temeiul dispozițiilor prezentei ordonanțe, sunt recunoscute de statul român, în condițiile legii.
Ministerul de Interne poate aproba refugiatului, în timpul șederii sale pe teritoriul României, în funcție de gradul integrării sale în societate, stabilirea domiciliului în țara, în condițiile reglementărilor legale privind regimul străinilor în România.
Ministerul de Interne, prin intermediul Oficiului Național pentru Refugiati, împreună cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale, inițiază și derulează programe speciale, aprobate prin hotărâre a Guvernului, pentru integrarea socioprofesionala a străinilor care au dobândit statutul de refugiat.
Prezenta ordonanță intră în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În vederea aplicării prezentei ordonanțe Ministerul de Interne va elabora norme metodologice, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului, în termen de 60 de zile de la data publicării prezentului act normativ în Monitorul Oficial al României, Partea I.
La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abroga Legea nr. 15/1996 privind statutul și regimul refugiatilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 5 aprilie 1996; Hotărârea Guvernului nr. 1.182/1996 pentru aplicarea Legii nr. 15/1996 privind statutul și regimul refugiatilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 26 noiembrie 1996; Hotărârea Guvernului nr. 322/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 25 aprilie 2000; art. 7 și 8 din Hotărârea Guvernului nr. 417/1991 privind constituirea Comitetului Roman pentru Probleme de Migrari, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 31 octombrie 1995, cu modificările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare.
PRIM-MINISTRU
MUGUR CONSTANTIN ISARESCU
Contrasemnează:
Ministru de interne,
Constantin Dudu Ionescu
Ministrul finanțelor,
Decebal Traian Remes
Ministru de stat, ministrul justiției,
Valeriu Stoica
p. Ministru de stat, ministrul afacerilor externe,
Eugen Dijmarescu,
secretar de stat
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.