Decizie nr. 984 din 6 noiembrie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Agrinatur" - S.A. din Teleorman, Dumitru Mortasipu şi Floarea Mortasipu în dosarele nr. 657/292/2007 şi nr. 970/292/2007 ale Judecătoriei Roşiori de Vede.

La apelul nominal se prezintă personal partea Marian Matei, lipsă fiind autorii excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 814D/2007 şi nr. 1.023D/2007, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Partea prezentă este de acord cu conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.023D/2007 la Dosarul nr. 814D/2007, care este primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, partea Marian Matei solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 24 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 657/292/2007, şi Încheierea din 13 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 970/292/2007, Judecătoria Roşiori de Vede a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Agrinatur" - S.A. din Teleorman, Dumitru Mortasipu şi Floarea Mortasipu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că textul de lege criticat restrânge sfera apărărilor de fond împotriva titlului executoriu numai în cazul în care acesta nu a fost emis de către o instanţă. În cazul în care se face executarea unei hotărâri judecătoreşti, nu se mai pot face apărări de fond împotriva titlului executoriu, încălcându-se astfel prevederile art. 21 şi 53 din Legea fundamentală.

Judecătoria Roşiori de Vede arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece pe calea contestaţiei la executare poate fi atacată orice executare silită. Instanţa nu este îndreptăţită să examineze chestiuni de fond, care să repună în discuţie o hotărâre rămasă definitivă, deoarece apărările respective au fost sau au putut fi ridicate în cursul judecăţii de fond ori prin exercitarea căilor legale de atac.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că în cazul titlurilor executorii emise pe cale jurisdicţională prevederile de lege criticate nu conferă părţii interesate dreptul de a invoca apărări de fond împotriva acestor titluri, întrucât aceasta a avut posibilitatea - în cadrul unei proceduri guvernate de principiile contradictorialităţii şi al dreptului la apărare - de a invoca toate apărările pe care le consideră necesare referitoare la existenţa, întinderea sau valabilitatea creanţelor constatate prin titlurile executorii respective. Raţiunea adoptării soluţiei criticate a fost nu doar aceea de a se da eficienţă principiului fundamental al puterii de lucru judecat, ci şi aceea de prevenire a abuzului de drept procedural constând în invocarea aceloraşi apărări în cursul soluţionării a două căi de atac diferite, în scopul tergiversării soluţionării cauzelor deduse judecăţii. Aşa fiind, prevederile de lege criticate nu constituie o îngrădire a liberului acces la justiţie consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, ci, dimpotrivă, reprezintă o garanţie a aplicării principiilor fundamentale ale procesului civil şi a respectării drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor. De asemenea, face referire la Decizia nr. 225 din 3 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 459 din 27 iunie 2003, şi la Decizia nr. 249 din 12 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, apreciază că procedura prevăzută de textul de lege criticat este destinată să înlăture neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite ori să ofere lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu ce urmează să fie valorificat. În cadrul soluţionării contestaţiei, instanţa nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună în discuţie hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicţională, în faţa cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părţile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare. O soluţie contrară sub acest aspect ar nesocoti principiul autorităţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 399 din Codul de procedură civilă, cu următorul cuprins: "Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281^1, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.

Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie, dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.

În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac."

În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra criticii având ca obiect dispoziţiile art. 399 din Codul de procedură civilă s-a pronunţat în mai multe rânduri, de exemplu, prin Decizia nr. 249 din 12 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003, sau prin Decizia nr. 454 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.

Curtea a reţinut, în esenţă, că procedura contestaţiei la executare este destinată să înlăture neregularităţile comise cu prilejul urmăririi silite sau să expliciteze titlul executoriu ce urmează a fi valorificat. În cadrul soluţionării contestaţiei, instanţa nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei şi care sunt de natură să repună în discuţie hotărâri care emană de la organe cu activitate jurisdicţională în faţa cărora au avut loc dezbateri contradictorii, părţile având posibilitatea, cu acel prilej, de a invoca apărările de fond necesare. O soluţie contrară sub acest aspect ar nesocoti principiul autorităţii de lucru judecat, ceea ce este inadmisibil.

De altfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut desigur ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituţional. Or, Curtea constată că reglementarea dedusă controlului satisface exigenţa impusă de norma constituţională, fiind în deplină concordanţă cu prevederile art. 21 şi 53 din Legea fundamentală.

Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Agrinatur" - S.A. din Teleorman, Dumitru Mortasipu şi Floarea Mortasipu în dosarele nr. 657/292/2007 şi nr. 970/292/2007 ale Judecătoriei Roşiori de Vede.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 noiembrie 2007.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Daniela Ramona Mariţiu