Decizie nr. 777 din 17 noiembrie 2015

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 343, art. 344 alin. (2) şi (3) şi art. 347 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată din oficiu de către instanţa de judecată în Dosarul nr. 2.758/84/2014 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală, şi a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) teza a doua, art. 342, art. 343, art. 344 alin. (1)-(3), art. 345 alin. (2) şi (3), art. 346 alin. (2)-(7), art. 347 alin. (1) şi (2) şi art. 348 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Robert Suverosan în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe, şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 139D/2015.

2.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, deoarece, prin Decizia nr. 631 din 8 octombrie 2015, Curtea Constituţională a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală potrivit căreia numai "procurorul şi inculpatul" pot face contestaţie este neconstituţională. În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte dispoziţii legale, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a acesteia, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

4.Prin Încheierea din 14 ianuarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 2.758/84/2014, Tribunalul Sălaj - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) teza a doua, art. 342, art. 343, art. 344 alin. (1)-(3), art. 345 alin. (2) şi (3), art. 346 alin. (2)-(7), art. 347 alin. (1) şi (2) şi art. 348 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată din oficiu de către instanţa de judecată şi de către Robert Suverosan într-o cauză penală aflată în procedura camerei preliminare.

5.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecată susţine că prevederile art. 343, art. 344 alin. (2) şi (3) şi art. 347 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece durata procedurii în camera preliminară are un impact negativ asupra întregii procedurii având în vedere măsurile preventive şi egalitatea armelor, fapt ce presupune ca fiecărei părţi să i se acorde posibilitatea rezonabilă de a prezenta cauza care să nu o plaseze într-o situaţie net dezavantajoasă faţă de adversarul său, impunându-se a se comunica şi părţii civile, precum şi părţii responsabile civilmente rechizitoriul, obiectul procedurii, dreptul de a-şi angaja un apărător, termenul de formulare de cereri şi excepţii, dar şi cererile şi excepţiile formulate de inculpat ori excepţiile ridicate din oficiu şi susţinerile parchetului. Totodată, potrivit art. 344 alin. (3) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu şi stabileşte, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, termenul în care acesta poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile. Or, judecătorul de cameră nu are aceleaşi prerogative şi pentru cazurile prevăzute de art. 93 alin. (4) şi (5) din Codul de procedură penală.

6.În sfârşit, prevederile art. 347 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală nu reglementează cu privire la dreptul procesual al părţii civile ori al părţii responsabile civilmente de a face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute de art. 346 alin. (3)-(5) din acelaşi cod.

7.De asemenea autorul Robert Suverosan susţine că prevederile art. 3 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) teza a doua, art. 342, art. 343, art. 344 alin. (1)-(3), art. 345 alin. (2) şi (3), art. 346 alin. (2)-(7), art. 347 alin. (1) şi (2) şi art. 348 din Codul de procedură penală încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare şi dreptul la libertate şi siguranţă.

8.Astfel, întrucât art. 3 din Codul de procedură penală consacră principiul separării funcţiilor judiciare, atunci compatibilitatea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată cu funcţia de judecată este contrară prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituţie. În măsura în care judecătorul de cameră preliminară, deşi reprezintă doar un filtru cu privire la legalitatea acuzaţiei, nu poate face abstracţie de substanţa probelor, chiar nelegal administrate, fiindu-i afectată formarea convingerii cu privire la nevinovăţia unui inculpat.

9.Posibilitatea judecătorului de cameră preliminară care a dispus începerea judecăţii de a exercita şi funcţia de judecată afectează dreptul la un proces echitabil, deoarece suspiciunea cu privire la imparţialitatea judecătorului este dată în principal de faptul că, deşi în faza procedurii de cameră se fac verificări doar cu privire la legalitatea administrării probelor, acesta, în faza de judecată, nu va putea face abstracţie de conţinutul probelor nelegal administrate. De aceea, probele excluse nu trebuie să ajungă în faţa judecătorului care va judeca fondul cauzei.

10.S-a mai susţinut că sancţiunea decăderii din dreptul de a formula cereri şi de a ridica excepţii în legătură cu legalitatea sesizării instanţei, competenţa acesteia, legalitatea probelor şi a actelor de urmărire penală, în măsura în care aceste excepţii şi cereri nu au fost invocate în procedura de cameră preliminară, încalcă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.

11.Conform art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală, contestaţia împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară. Această prevedere încalcă dreptul la un proces echitabil, deoarece duce la concluzia că, în cazul în care se judecă o contestaţie împotriva unei încheieri a judecătorului de cameră preliminară de la o judecătorie, soluţia la respectiva contestaţie fiind soluţionată de judecătorul de cameră preliminară de la tribunal, respectiva soluţie va fi opozabilă în faţa curţii de apel, în cazul în care va fi declarat apel împotriva sentinţei judecătoriei. Această soluţie duce la imposibilitatea verificării legalităţii administrării probelor de către o instanţă de apel, existând riscul ca aceasta să fie obligată să pronunţe o decizie în baza unor probe nelegal administrate.

12.Tribunalul Sălaj - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342, art. 344 alin. (1), art. 345 alin. (2) şi (3), art. 346 alin. (2)-(6), art. 347 alin. (2), în raport cu criticile formulate, şi art. 348 din Codul de procedură penală este neîntemeiată.

13.În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, instanţa de judecată apreciază că s-ar impune a fi analizată în raport cu art. 346 alin. (7) din acelaşi cod şi o consideră neîntemeiată, deoarece, deşi există posibilitatea ca rezultatul procedurii referitoare la legalitatea/admisibilitatea unei probe să fie decisiv pentru stabilirea temeiniciei unei acuzaţii în materie penală, acest aspect nu poate determina incompatibilitatea judecătorului de cameră preliminară în privinţa judecării în fond a cauzei. Aşa fiind, nu se poate susţine că imparţialitatea judecătorului fondului poate fi afectată de conţinutul probelor nelegal administrate, atâta timp cât, potrivit art. 346 alin. (5) din Codul de procedură penală, probele excluse nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei.

14.Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 343 din Codul de procedură penală este întemeiată, deoarece "termenele pentru procedura camerei preliminare determină prelungirea nejustificată a procesului penal, impactul negativ al procedurii camerei preliminare şi al duratei acesteia vizând în special măsurile preventive".

15.Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală este întemeiată, deoarece afectează egalitatea armelor.

16.Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (1) este întemeiată, deoarece partea civilă şi partea responsabilă civilmente nu pot formula contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor adoptate în procedura de cameră preliminară.

17.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

18.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

19.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

20.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) teza a doua cu denumirea marginală Separarea funcţiilor judiciare, art. 342 cu denumirea marginală Obiectul procedurii în camera preliminară, art. 343 cu denumirea marginală Durata procedurii în camera preliminară, art. 344 alin. (1)-(3) cu denumirea marginală Măsurile premergătoare, art. 345 alin. (2) şi (3) cu denumirea marginală Procedura în camera preliminară, art. 346 alin. (2)-(7) cu denumirea marginală Soluţiile, art. 347 alin. (1) şi (2) cu denumirea marginală Contestaţia şi art. 348 cu denumirea marginală Măsurile preventive în procedura de cameră preliminară, toate din Codul de procedură penală. Cu privire la dispoziţiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, în raport cu criticile formulate, Curtea reţine că acestea au vizat soluţia legislativă potrivit căreia doar procurorul şi inculpatul pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5). În aceste condiţii, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) teza a doua, art. 342, art. 343, art. 344 alin. (1)-(3), art. 345 alin. (2) şi (3), art. 346 alin. (2)-(7), art. 347 alin. (2) şi art. 348 din Codul de procedură penală şi soluţia legislativă cuprinsă în art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit căreia numai procurorul şi inculpatul pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5). Dispoziţiile criticate au următorul cuprins:

–Art. 3 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) teza a doua: "(1) În procesul penal se exercită următoarele funcţii judiciare: [...]

c)funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată; [...] (3) În desfăşurarea aceluiaşi proces penal, exercitarea unei funcţii judiciare este incompatibilă cu exercitarea unei alte funcţii judiciare, cu excepţia celei prevăzute la alin. (1) lit. c), care este compatibilă cu funcţia de judecată.";

–Art. 342: "Obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.";

–Art. 343: "Durata procedurii în camera preliminară este de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cauzei la instanţă.";

–Art. 344 alin. (1)-(3): "(1) După sesizarea instanţei prin rechizitoriu, dosarul se repartizează aleatoriu judecătorului de cameră preliminară.

(2)Copia certificată a rechizitoriului şi, după caz, traducerea autorizată a acestuia se comunică inculpatului la locul de deţinere ori, după caz, la adresa unde locuieşte sau la adresa la care a solicitat comunicarea actelor de procedură, aducându-i-se totodată la cunoştinţă obiectul procedurii în camera preliminară, dreptul de a-şi angaja un apărător şi termenul în care, de la data comunicării, poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Termenul este stabilit de către judecătorul de cameră preliminară, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, dar nu poate fi mai scurt de 20 de zile.

(3)În cazurile prevăzute de art. 90, judecătorul de cameră preliminară ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu şi stabileşte, în funcţie de complexitatea şi particularităţile cauzei, termenul în care acesta poate formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, care nu poate fi mai scurt de 20 de zile.";

–Art. 345 alin. (2) şi (3): "(2) În cazul în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularităţi ale actului de sesizare, în cazul în care sancţionează potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori dacă exclude una sau mai multe probe administrate, încheierea se comunică de îndată parchetului care a emis rechizitoriul.

(3)În termen de 5 zile de la comunicare, procurorul remediază neregularităţile actului de sesizare şi comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.";

–Art. 346 alin. (2)-(7): "(2) Dacă nu s-au formulat cereri şi excepţii ori nu a ridicat din oficiu excepţii, la expirarea termenelor prevăzute la art. 344 alin. (2) sau (3), judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi dispune începerea judecăţii.

(3)Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă:

a)rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecăţii;

b)a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale;

c)procurorul solicită restituirea cauzei, în condiţiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleaşi dispoziţii.

(4)În toate celelalte cazuri în care a constatat neregularităţi ale actului de sesizare, a exclus una sau mai multe probe administrate ori a sancţionat potrivit art. 280-282 actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, judecătorul de cameră preliminară dispune începerea judecăţii.

(5)Probele excluse nu pot fi avute în vedere la judecata în fond a cauzei.

(6)Dacă apreciază că instanţa sesizată nu este competentă, judecătorul de cameră preliminară procedează potrivit art. 50 şi 51, care se aplică în mod corespunzător.

(7)Judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecăţii exercită funcţia de judecată în cauză.";

–Art. 347 alin. (1) şi (2): "(1) În termen de 3 zile de la comunicarea încheierii prevăzute la art. 346 alin. (1), procurorul şi inculpatul pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5).

(2)Contestaţia se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei sesizate. Când instanţa sesizată este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, contestaţia se judecă de către completul competent, potrivit legii.";

–Art. 348: "(1) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menţinerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.

(2)În cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 207."

21.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitor la Dreptul la apărare, precum şi dispoziţiile art. 5 paragrafele 1 şi 3 referitor la dreptul oricărei persoane la libertate şi siguranţă şi la dreptul oricărei persoane arestate de a fi adus înaintea unui judecător şi art. 6 referitor la Dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

22.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta a fost invocată într-o cauză având ca obiect verificarea competenţei, a legalităţii sesizării instanţei, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

23.În ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate referitoare la soluţia legislativă cuprinsă în art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea constată că ceea ce se critică vizează împrejurarea că partea civilă şi partea responsabilă civilmente nu pot formula contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor adoptate în procedura de cameră preliminară. Cu privire la această critică, Curtea constată că, prin Decizia nr. 631 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 6 noiembrie 2015, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că soluţia legislativă potrivit căreia "procurorul şi inculpatul" pot face contestaţie cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi a excepţiilor, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5) este neconstituţională. Cu acel prilej, s-a reţinut că restrângerea sferei titularilor contestaţiei în camera preliminară doar la procuror şi inculpat determină încălcarea dreptului de acces la justiţie, consacrat de art. 21 din Constituţie, al părţii civile, părţii responsabile civilmente şi al persoanei vătămate, având în vedere faptul că, pe de o parte, rezultatul procedurii în camera preliminară referitor la stabilirea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor procesuale de către organele de urmărire penală are o influenţă directă asupra desfăşurării judecăţii pe fond, iar, pe de altă parte, soluţiile prevăzute la art. 346 alin. (3)-(5) din Codul de procedură penală vizează toate părţile din proces şi persoana vătămată.

24.Drept urmare, având în vedere că actul de sesizare a fost emis anterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 631 din 8 octombrie 2015, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia numai "procurorul şi inculpatul" pot face contestaţie urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.

25.Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, Curtea constată că aceasta comportă două etape procesuale. Astfel, una are în vedere exercitarea funcţiei judiciare de verificare a legalităţii netrimiterii în judecată, iar cealaltă are în vedere exercitarea funcţiei judiciare de verificare a legalităţii trimiterii în judecată.

26.Referitor la teza referitoare la verificarea legalităţii netrimiterii în judecată, Curtea constată că aceasta nu are legătură cu soluţionarea cauzei, care, aşa cum s-a arătat, vizează procedura consacrată de art. 342 şi următoarele din Codul de procedură penală, rechizitoriul fiind deja întocmit. Aşa fiind, ţinând seama de exigenţele art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit cărora instanţa de contencios constituţional decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti care au legătură cu soluţionarea cauzei, Curtea urmează a respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, în privinţa soluţiei legislative conform căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii netrimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, deoarece dispoziţiile legale criticate fac trimitere la procedura de soluţionare a plângerii împotriva soluţiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată reglementată de art. 340-341 din Codul de procedură penală, prevederi care nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care a fost invocată, respectiv procedura camerei preliminare reglementată de art. 342-348 din Codul de procedură penală.

27.Cu privire la posibilitatea judecătorului de cameră preliminară competent să se pronunţe asupra verificărilor, după trimiterea în judecată, de a exercita şi funcţia de judecată, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, paragraful 19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 22 ianuarie 2015, prilej cu care s-a statuat că o astfel de competenţă nu este de natură a afecta dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece, dimpotrivă, este în interesul înfăptuirii actului de justiţie ca acelaşi judecător care a verificat atât competenţa şi legalitatea sesizării, cât şi legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, să se pronunţe şi pe fondul cauzei. De altfel, o soluţie contrară celei criticate de autorul excepţiei ar fi fost de natură să afecteze deplina realizare a funcţiei de judecată, prin aceea că judecătorul fondului ar fi privat de posibilitatea - esenţială în buna administrare a cauzei - de a aprecia el însuşi asupra legalităţii urmăririi penale şi a administrării probelor şi de a decide asupra întregului material probator pe care îşi va întemeia soluţia. Aşa fiind, simplul fapt pentru judecător de a fi luat o decizie înaintea procesului nu poate fi considerat întotdeauna că ar justifica, în sine, o bănuială de parţialitate în privinţa sa. Ceea ce trebuie avut în vedere este întinderea şi importanţa acestei decizii. Aprecierea preliminară a datelor din dosar nu poate semnifica faptul că ar fi de natură să influenţeze aprecierea finală, ceea ce interesează fiind ca această apreciere să se facă la momentul luării hotărârii şi să se bazeze pe elementele dosarului şi pe dezbaterile din şedinţa de judecată (a se vedea Hotărârea din 6 iunie 2000, pronunţată în Cauza Morel împotriva Franţei, paragraful 45).

28.În consecinţă, ţinând seama de jurisprudenţa mai sus arătată, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, în privinţa soluţiei legislative conform căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă ca atare.

29.Cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342, art. 343, art. 344 alin. (1)-(3), art. 345 alin. (2) şi (3), art. 346 alin. (2)-(7), art. 347 alin. (2) şi art. 348 din Codul de procedură penală, Curtea constată că, prin Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, paragraful 24, şi Decizia nr. 552 din 16 iulie 2015, paragrafele 27-29, a statuat că acestea sunt constituţionale. Cu acel prilej s-a arătat că nu sunt afectate drepturile procesuale ale procurorului, ale părţilor şi ale subiecţilor procesuali principali.

30.De asemenea, prin Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, paragraful 64, Curtea a arătat că, având în vedere prevederile art. 345 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură penală, nu poate fi reţinută critica referitoare la afectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la o procedură orală, fiind firesc ca încheierea prin care se constată neregularităţi ale actului de sesizare, prin care s-au sancţionat, potrivit art. 280-282 din Codul de procedură penală, actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii ori prin care s-au exclus probe administrate, să fie comunicată procurorului, doar acesta din urmă putând fi în măsură să remedieze aceste neajunsuri.

31.Referitor la dispoziţiile art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea a reţinut că acestea reglementează contestaţia cu privire la modul de soluţionare a cererilor şi excepţiilor în procedura camerei preliminare, precum şi împotriva soluţiilor prevăzute de art. 346 alin. (3) şi (5) din acelaşi cod. Curtea a constatat că aceste dispoziţii, prin prisma criticilor formulate, nu impietează asupra drepturilor procesuale ale procurorului şi inculpatului, astfel încât, în raport cu aceste critici, excepţia apare ca fiind neîntemeiată.

32.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor invocate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 342, art. 343, art. 344 alin. (1)-(3), art. 345 alin. (2) şi (3), art. 346 alin. (2)-(7), art. 347 alin. (2) şi art. 348 din Codul de procedură penală.

33.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală cu privire la soluţia legislativă potrivit căreia numai "procurorul şi inculpatul" pot face contestaţie, excepţie ridicată din oficiu de către instanţă în Dosarul nr. 2.758/84/2014 al Tribunalului Sălaj - Secţia penală.

2.Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, în privinţa soluţiei legislative conform căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii netrimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, excepţie ridicată de Robert Suverosan în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

3.Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată din oficiu şi de către Robert Suverosan în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile art. 3 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) teza a doua din Codul de procedură penală, în privinţa soluţiei legislative conform căreia exercitarea funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii în judecată este compatibilă cu exercitarea funcţiei de judecată, şi art. 342, art. 343, art. 344 alin. (1)-(3), art. 345 alin. (2) şi (3), art. 346 alin. (2)-(7), art. 347 alin. (2) şi art. 348 din Codul de procedură penală sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Sălaj - Secţia penală şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 17 noiembrie 2015.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru