Decizie nr. 188 din 3 aprilie 2014

Augustin Zegrean - preşedinte

Valer Dorneanu - judecător

Toni Greblă - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Daniel Marius Morar - judecător

Mona-Maria Pivniceru - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Cristina Teodora Pop - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.

1.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 9 alin. (3), art. 10, art. 11, art. 16-31, art. 33, art. 34 şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Monica-Ruxandra Frusinescu şi Cornelia-Maria Popescu-Moscu în Dosarul nr. 1.591/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 533 D/2013.

2.La apelul nominal răspunde autoarea excepţiei Monica-Ruxandra Frusinescu, prezentă personal şi asistată de domnul avocat Marius Pantea din cadrul Baroului Bucureşti. Se constată lipsa celorlalte părţi. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului părţii prezente, care arată că dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 4, art. 9 alin. (3), art. 10, art. 11, art. 16-31, art. 33, art. 34 şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 sunt neconstituţionale. Se susţine că, şi în condiţiile pronunţării de către Curtea Constituţională a Deciziei nr. 88 din 27 februarie 2014, prin care s-a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii, aceste dispoziţii îşi păstrează caracterul neconstituţional. Se arată că textele criticate sunt neconstituţionale atât sub aspectul termenelor, cât şi sub cel al procedurii reglementate, fiind contrare prevederilor art. 21 din Constituţie. Se face trimitere la Hotărârea-pilot a Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care instanţa europeană a obligat statul român la adoptarea unor reguli de procedură clare şi simplificate în materia procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, care să asigure titularilor drepturilor de creanţă recunoscute prin hotărâri judecătoreşti rămase definitive o garanţie în privinţa realizării drepturilor. Se susţine că această obligaţie nu este realizată prin dispoziţiile Legii nr. 165/2013, întrucât termenele prevăzute sunt excesiv de lungi.

4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că prin dispoziţiile Legii nr. 165/2013 legiuitorul a urmărit tocmai asigurarea unei proceduri care să permită finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a hotărârii-pilot la care autorul excepţiei face referire.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

5.Prin Încheierea din 27 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 1.591/3/2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4, art. 9 alin. (3), art. 10, art. 11, art. 16-31, art. 33, art. 34 şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Monica-Ruxandra Frusinescu şi Cornelia-Maria Popescu-Moscu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de restituire întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cerere ce a fost respinsă ca devenită prematură de către Tribunalul Bucureşti, la data de 15 iulie 2013.

6.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, referitor la pretinsa încălcare prin textele criticate a prevederilor art. 16 şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, se arată că Legea nr. 165/2013 instituie în privinţa măsurilor reparatorii o nouă procedură, diferită de cea anterioară, care modifică în mod substanţial dreptul de a obţine reparaţii prin echivalent ca urmare a preluării în mod abuziv a imobilelor în perioada regimului comunist, în comparaţie cu felul în care acest drept a fost reglementat prin Legea nr. 10/2001, instituind ca singură măsură reparatorie prin echivalent compensarea prin puncte, măsură ce se aplică şi cererilor aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Se susţine că acest ultim aspect creează discriminare între titularii acestor cereri, care nu au fost soluţionate până la data anterior arătată, din motive independente de voinţa lor, şi persoanele ale căror cereri au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 şi care au beneficiat de măsuri reparatorii, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, în condiţiile introducerii simultane de către cele două categorii de petenţi a cererilor de acordare a reparaţiilor prin echivalent.

7.Pentru aceleaşi motive, autoarele susţin încălcarea prin art. 4 din Legea nr. 165/2013 a principiului neretroactivităţii legii civile. Se arată că, potrivit acestui principiu, odată demarată o procedură, regulile nu pot fi schimbate pe parcursul acesteia, indiferent de durata sa, însă textele criticate impun aplicarea noii reglementări şi situaţiilor juridice născute anterior intrării lor în vigoare şi prevăzute de Legea nr. 10/2001.

8.Se precizează, de asemenea, că normele criticate vin în directă contradicţie cu dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, prevăzut la art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. Se constată faptul că termenele instituite prin textele analizate sunt nerezonabile, conducând la tergiversarea procedurilor a căror finalizare a fost deja întârziată excesiv. Se observă, totodată, că Legea nr. 165/2013 nu reglementează şi procedura ce trebuie urmată de către instanţele de judecată în aceste cauze, lacună legislativă ce generează o lipsă de transparenţă de natură a încălca dreptul constituţional anterior referit. Se arată, în acest sens, că termenul de 15 zile, de adoptare a normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013, prevăzut la art. 5 alin. (4) a fost depăşit, normele de aplicare nefiind adoptate până la data invocării excepţiei de neconstituţionalitate, şi că nerespectarea acestui termen va avea ca efect încălcarea celorlalte termene prevăzute prin legea criticată.

9.Autoarele susţin că dispoziţiile art. 1 alin. (2), art. 4, art. 9 alin. (3), art. 10, art. 11, art. 16-31, art. 24 alin. (4), art. 33, art. 34 şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 limitează în mod abuziv exercitarea atributelor dreptului de proprietate, contravenind şi prevederilor art. 44 şi art. 46 din Constituţie. Se arată că această unică modalitate de compensare instituită se realizează printr-o procedură anevoioasă, care presupune respectarea unor termene îndelungate şi care nu oferă garanţia unei satisfaceri complete a prejudiciului suferit. Se observă, în acest sens, că valorificarea punctelor în numerar nu poate fi înfăptuită mai devreme de 1 iulie 2017, conform dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, şi că această procedură presupune emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare, potrivit prevederilor art. 31 alin. (2) din aceeaşi lege.

10.Se mai arată că textele criticate încalcă dispoziţiile art. 20 din Constituţie, conform cărora dacă există neconcordanţă între pactele şi tratatele privind drepturile fundamentale ale omului la care România este parte şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale. Se face trimitere la Hotărârea-pilot a Curţii Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, prin care instanţa europeană, condamnând statul român, a reţinut ineficienţa mecanismului de despăgubire sau de restituire, constatând că se impune implementarea unor măsuri generale care să permită realizarea efectivă şi rapidă a dreptului urmărit; s-a subliniat, cu această ocazie, necesitatea implementării unor proceduri simplificate şi eficiente, întemeiate pe măsuri legislative şi pe o practică judiciară şi administrativă coerentă, precum şi necesitatea adoptării unor reguli de procedură clare şi simplificate, care să acorde sistemului de despăgubire o previzibilitate sporită. Se susţine că textele criticate nu îndeplinesc criteriile arătate, impunându-se modificarea lor.

11.Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că textele criticate nu retroactivează, ci se aplică tuturor cauzelor aflate pe rolul instanţelor, nesoluţionate la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Se arată că prin dispoziţiile criticate nu este încălcat nici accesul liber la justiţie, întrucât chiar art. 33 şi art. 35 din legea analizată prevăd posibilitatea persoanei îndreptăţite de a se adresa justiţiei în cazul respingerii cererii sale de restituire, dar şi în cazul în care unitatea deţinătoare nu emite decizia/dispoziţia motivată în termenul legal stabilit la art. 33, fiind astfel asigurat liberul acces la justiţie pentru realizarea controlului activităţii unităţii administrative în cauză. De asemenea, instanţa de judecată are în vedere contextul adoptării Legii nr. 165/2013, şi anume ca urmare a pronunţării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului a Hotărârii-pilot în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României şi a considerentelor pe care această instanţă le-a reţinut cu privire la necesitatea adoptării unor măsuri eficiente în materia restituirii, dar cu respectarea marjei de apreciere de care beneficiază autorităţile naţionale în acest domeniu.

12.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

13.Avocatul Poporului susţine că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se arată că prevederile art. 1 alin. (2) (în redactarea anterioară modificării intervenite prin Legea nr. 368/2013) şi ale art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 aduc atingere principiului egalităţii în faţa legii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât toate persoanele care au depus notificări potrivit Legii nr. 10/2001 se află într-o situaţie juridică identică, dobândind vocaţia fie la restituirea în natură, fie la măsuri reparatorii prin echivalent, care pot consta şi în compensarea cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent de deţinător; or, prin eliminarea modalităţii de compensare cu alte bunuri ori servicii oferite în echivalent se generează o discriminare între aceste persoane.

14.În al doilea rând, Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 4, raportate la art. 33 din Legea nr. 165/2013, aduc atingere principiului neretroactivităţii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie. Se arată că, în aplicarea acestor norme, instanţele judecătoreşti au respins cererile de chemare în judecată ca prematur introduse, deşi acestea au fost formulate în anii precedenţi, anterior intrării în vigoare a noului act normativ, şi că ele acţionează asupra fazei iniţiale de constituire a situaţiei juridice, modificând în mod esenţial regimul juridic creat prin depunerea cererilor de chemare în judecată în termenul legal, cu încălcarea principiului tempus regit actum.

15.Avocatul Poporului apreciază ca fiind întemeiate şi criticile de neconstituţionalitate ale art. 4 din Legea nr. 165/2013 cu referire la încălcarea principiului egalităţii în drepturi, întrucât, prin aplicarea noilor dispoziţii ale Legii nr. 165/2013 şi proceselor aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, deşi acestea, ca şi cele deja finalizate, au fost declanşate prin cereri de chemare în judecată depuse în aceeaşi perioadă prevăzută de Legea nr. 10/2001, se creează o stare de discriminare între persoanele ale căror procese s-au finalizat (acestea beneficiind de un tratament juridic favorabil) şi cele ale căror procese erau încă nesoluţionate la momentul reglementării Legii nr. 165/2013 şi al căror curs va fi întrerupt (aşa cum practica o arată, ca urmare a admiterii excepţiei prematurităţii cererii de chemare în judecată, excepţie invocată din oficiu).

16.În fine, Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 16-31 din cap. III al Legii nr. 165/2013 aduc atingere prevederilor art. 20 şi art. 44 din Constituţie. Se susţine că, în speţă, procedura de acordare a măsurilor reparatorii stabilită de Legea nr. 165/2013 este nu doar greoaie, ci şi de lungă durată, şi că aceasta nu conduce la pronunţarea unor soluţii concrete şi finale în perioade scurte de timp, în dosarele nerezolvate de ani de zile, deoarece noile termene în care legiuitorul a impus să fie soluţionate cererile depuse în urmă cu 12 ani nu sunt rezonabile. Se susţine că, în aceste condiţii, dreptul de proprietate apare ca fiind iluzoriu, fiind supus unor ingerinţe din partea legiuitorului, care nu răspund exigenţelor de legalitate şi proporţionalitate între interesele generale şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale indivizilor.

17.În privinţa celorlalte critici de neconstituţionalitate, Avocatul Poporului face precizarea că nu pot fi reţinute, textele legale indicate fiind în concordanţă cu principiile constituţionale invocate.

18.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

19.Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

20.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, art. 1 alin. (2), art. 4, art. 9 alin. (3), art. 10, art. 11, art. 16-31, art. 33, art. 34 şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul excepţiei critică, în realitate, prevederile art. 1 alin. (2), art. 4 teza a doua raportat la art. 33 şi art. 34, art. 9 alin. (3), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (4), (5) şi (7), art. 24 alin. (4), art. 27 alin. (1) şi (4), art. 31, art. 33 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), art. 34 alin. (1) şi (2), art. 41 alin. (1) şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013.

–Art. 1 alin. (2): "În situaţia în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III.";

–Art. 4: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor, precum şi cauzelor aflate pe rolul Curţii Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunţată în Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.";

–Art. 9 alin. (3): "Predarea terenurilor disponibile către comisia locală de fond funciar se face numai după validarea de către comisia judeţeană de fond funciar şi Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti a propunerilor de punere în posesie pe aceste terenuri, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2015.";

–Art. 10 alin. (1): "(1) Până la data de 1 martie 2014, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară va realiza, pentru fiecare judeţ şi la nivel naţional, situaţia comparativă a cererilor şi disponibilului de teren, în condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (2).";

–Art. 11 alin. (1): "(1) Comisiile locale şi judeţene de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti au obligaţia de a soluţiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie şi de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016.";

–Art. 20 alin. (4), (5) şi (7): "(4) Până la data de 1 ianuarie 2015, Agenţia Domeniilor Statului publică pe pagina sa de internet şi transmite Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor lista imobilelor din Fondul naţional. Lista se completează cu imobilele care se transmit în proprietatea privată a statului şi în administrarea Agenţiei Domeniilor Statului, în condiţiile prezentei legi.

(5)Terenurile puse la dispoziţia comisiilor locale în vederea finalizării procesului de restituire, dar nerestituite foştilor proprietari până la data de 1 ianuarie 2016 intră, de drept, în Fondul naţional şi sunt afectate valorificării punctelor acordate potrivit prezentei legi. [...] (7) Până la data de 1 ianuarie 2015, Comisia Naţională va face publică valoarea fiecărui imobil din Fondul naţional, aşa cum rezultă ea prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi. Pentru imobilele trecute în Fondul naţional ulterior datei de 1 ianuarie 2015, valoarea se publică în termen de 30 de zile.";

–Art. 24 alin. (4): "(4) În cazul în care din documentele depuse la dosarul de restituire nu rezultă preţul plătit fostului proprietar sau moştenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacţionarea dreptului de proprietate, punctele vor reprezenta echivalentul a 15% din valoarea stabilită conform art. 21 alin. (6).";

–Art. 27 alin. (1) şi (4): "(1) Punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziţionarea de imobile din Fondul naţional la licitaţia publică naţională, începând cu data de 1 ianuarie 2016. [...]

(4)Regulamentul de organizare a licitaţiei se aprobă de către Comisia Naţională până la data de 1 iulie 2015 şi se publică pe pagina de internet a Agenţiei Domeniilor Statului, a Agenţiei Naţionale de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.";

–Art. 31: "(1) În termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deţinătorul poate opta pentru valorificarea punctelor şi în numerar.

(2)În aplicarea alin. (1), deţinătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare şi nevalorificate în cadrul licitaţiilor naţionale de imobile. Ultima tranşă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate.

(3)Sumele cuprinse în titlurile prevăzute la alin. (2) se plătesc de către Ministerul Finanţelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

(4)Punctele netransformate în numerar se pot valorifica în continuare în cadrul licitaţiilor naţionale de imobile.

(5)Modalitatea de valorificare în numerar se stabileşte prin normele de aplicare a prezentei legi.";

–Art. 33: "(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a)în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;

b)în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;

c)în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2)Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014. (3) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţionate, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor.

(4)Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entităţile prevăzute la alin. (1).";

–Art. 34: "(1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(2)Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluţionate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepţia dosarelor de fond funciar, care vor fi soluţionate în termen de 36 de luni.

(3)Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) şi data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor şi se comunică, la cerere, persoanelor îndreptăţite.";

–Art. 41 alin. (1): "(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranşe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.";

–Art. 50: "La data intrării în vigoare a prezentei legi: [...]

b)orice dispoziţie referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare şi la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă. [...]".

21.Se susţine că textul criticat încalcă prevederile constituţionale ale art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 cu privire la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 44 cu privire la dreptul de proprietate privată, ale art. 46 privind dreptul la moştenire şi ale art. 124 alin. (2) cu privire la înfăptuirea justiţiei.

22.Curtea reţine că soluţia legislativă prevăzută iniţial de către art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 a fost modificată prin dispoziţiile Legii nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013, dobândind o configuraţie normativă diferită. Astfel, pe lângă compensarea prin puncte, a fost introdusă şi compensarea prin bunuri.

23.Curtea constată că întrucât litigiul în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate se află pe rolul instanţelor de judecată şi după data intrării în vigoare a Legii nr. 368/2013, forma iniţială a art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nu a produs şi nu produce efecte juridice în cauză, astfel încât Curtea să poată face aplicarea considerentelor Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, noua soluţie legislativă aplicându-se imediat şi cauzelor aflate în curs de judecată. Curtea constată, astfel, că prevederile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în forma lor iniţială, nu mai sunt în vigoare şi nici nu îşi produc efecte juridice în cauză.

24.Observaţiile anterioare sunt valabile mutatis mutandis şi în cazul dispoziţiilor art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, din cuprinsul cărora autorii excepţiei critică teza a doua, cu privire la abrogarea oricărei dispoziţii referitoare la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, motiv pentru care, textul criticat nu este incident în cauză.

25.Pentru aceste motive, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 1 alin. (2) şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013 este inadmisibilă, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia."

26.În ceea ce priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 teza a doua, criticate de autorii excepţiei prin raportare la art. 33 din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014*) a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii. Pentru aceste motive, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a devenit inadmisibilă sub aspectul acestei critici.

Notă *) Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014.

27.Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, în procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, instanţa de judecată urmează să respecte deciziile Curţii Constituţionale atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acestea se sprijină. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale - de exemplu, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, şi Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012 -, deciziile anterioare de constatare a neconstituţionalităţii reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.

28.Referitor la dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013, criticate de autorii excepţiei prin raportare la prevederile art. 34 din aceeaşi lege, Curtea reţine că acestea din urmă nu au incidenţă în prezenta cauză, ele având aplicabilitate în cazul dosarelor înregistrate sau transmise la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, motiv pentru care Curtea constată că, din perspectiva acestei critici, excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

29.Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". Or, "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului.

30.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 9 alin. (3), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (4), (5) şi (7), art. 24 alin. (4), art. 27 alin. (1) şi (4), art. 31, art. 33 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), art. 34 alin. (1) şi (2) şi art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, Curtea constată, pe de o parte, autoarele excepţiei de neconstituţionalitate nu au calitatea de cesionar al drepturilor ce fac obiectul Dosarului nr. 1.591/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă în cadrul căruia a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate, iar, pe de altă parte, că cererea care formează obiectul acestui dosar a fost respinsă ca devenită prematură de către Tribunalului Bucureşti, iar Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, în soluţionarea recursului promovat împotriva acestei soluţii, a admis cererea, casând sentinţa atacată şi trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi primă instanţă, astfel încât, în acest moment nu se poate stabili legătura cu soluţionarea cauzei a acestor dispoziţii criticate, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, motiv pentru care excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

31.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportat la art. 33 din Legea nr. 165/2013, excepţie ridicată de Monica-Ruxandra Frusinescu şi Cornelia-Maria Popescu-Moscu în Dosarul nr. 1.591/3/2012 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

2.Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), art. 4 teza a doua raportat la art. 34, art. 9 alin. (3), art. 10 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 20 alin. (4), (5) şi (7), art. 24 alin. (4), art. 27 alin. (1) şi (4), art. 31, art. 33 alin. (1) lit. c) şi alin. (2), art. 34 alin. (1) şi (2), art. 41 alin. (1) şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, excepţie ridicată de aceleaşi autoare în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I.

Pronunţată în şedinţa din data de 3 aprilie 2014.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Cristina Teodora Pop