Decizie nr. 999 din 7 iulie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Carmen-Cătălina Gliga - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Dan Liviu Bubuiug în Dosarul nr. 16.954/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 13 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 16.954/211/2008, Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Dan Liviu Bubuiug în dosarul de mai sus.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 20, art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (11), deoarece, pe lângă faptul că obligă proprietarul sau utilizatorul unui vehicul să comunice poliţiei numele terţei persoane căreia i-a încredinţat autoturismul, instituie şi sarcina de a confirma dacă el însuşi a condus la un anumit moment determinat maşina folosită la comiterea unei contravenţii. Or, în acord cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice persoană trebuie să beneficieze de dreptul la tăcere şi de dreptul de a nu se autoincrimina sau de a nu contribui la propria acuzare.

Judecătoria Cluj-Napoca opinează că excepţia este întemeiată, deoarece textul supus controlului contravine art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (11) şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în măsura în care acesta se referă şi la recunoaşterea propriei fapte şi vinovăţii de către persoana interogată de agentul statului.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât "în situaţia normei legale criticate aplicarea sancţiunii contravenţionale nu are incidenţă cu respectarea garanţiilor stipulate de Convenţie, deoarece aceste garanţii se manifestă doar în cadrul unui proces civil sau penal". De altfel, în ce priveşte prezumţia de nevinovăţie, Comisia CEDO a apreciat în Cauza X c/Austriei, Comis. EDH, 5 septembrie 1989 că obligaţia legală impusă proprietarului unui vehicul sau şoferului de a comunică autorităţilor identitatea adevăratului conducător al acelui vehicul nu reprezintă încălcări ale prezumţiei de nevinovăţie.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, care au următorul conţinut: "(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă prevăzută în clasa a IV-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice: [...]

14.necomunicarea de către proprietarul sau utilizatorul unui vehicul, la solicitarea poliţiei rutiere, a identităţii persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul spre a fi condus."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate ce stabilesc reguli referitoare la circulaţia pe drumurile publice au ca scop, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, "asigurarea desfăşurării fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a mediului", şi nu sunt de natură să încalce dreptul fundamental reglementat de art. 21 din Constituţie, precum şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Faptul că proprietarul ori deţinătorul mandatat al unui autovehicul este ţinut de obligaţia consacrată de textul legal criticat, chiar şi în interpretarea avansată de autor, nu contravine cu nimic temeiului invocat, întrucât dreptul la un proces echitabil, aşa cum rezultă din titulatura sa, reprezintă o exigenţă a unui proces pendinte, indiferent că este în materie civilă sau penală, şi nu a eventualelor faze administrative ce-l preced. În plus, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudenţa sa că, din cauza înmulţirii numărului "infracţiunilor uşoare", în special în domeniul circulaţiei rutiere, care nu presupun un comportament atât de reprobabil şi o reacţie vădită a opiniei publice specifice infracţiunilor propriu-zise, un stat are libertatea de a introduce un sistem de sancţionare sui generis aplicabil de autorităţile administrative, cu condiţia de a oferi persoanei interesate posibilitatea de a contesta decizia luată în faţa unui tribunal care oferă toate garanţiile prevăzute de art. 6 din Convenţie. Or, potrivit art. 118 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 "Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta."

Dreptul de a păstra tăcerea, fără a fi însă un drept absolut, reprezintă o garanţie implicită a desfăşurării unui proces echitabil, sens în care în materie penală se coroborează cu o altă garanţie specifică referitoare la prezumţia de nevinovăţie. Aşa fiind, o eventuală recunoaştere a proprietarului vehiculului cum că el este cel care l-a condus într-un moment determinat nu poate fi convertită, în cadrul unui eventual proces ce ar avea ca obiect contestarea sancţiunii contravenţionale, într-o probă peremptorie. Aceasta, deoarece tot Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că obligaţia legală impusă proprietarului unui vehicul sau oricărei persoane desemnate de aceasta ca şofer de a-şi asuma responsabilitatea utilizării sale sau de a comunică autorităţilor identitatea adevăratului conducător, sau impunerea unei amenzi unui particular în calitate de proprietar al vehiculului staţionat în loc nepermis, nu reprezintă încălcări ale prezumţiei de nevinovăţie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Dan Liviu Bubuiug în Dosarul nr. 16.954/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2009.

PREŞEDINTELE

CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Afrodita Laura Tutunaru