Ordonanţă nr. 13 din 29 ianuarie 2010

Având în vedere obligaţia României, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, de a asigura transpunerea în legislaţia naţională a dispoziţiilor Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne,

luând în considerare faptul că existenţa în legislaţia naţională a unui act normativ cadru de transpunere a acestui instrument comunitar - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România - impune, pentru asigurarea unei transpuneri depline, amendarea, în mod corespunzător, a tuturor regimurilor de autorizare care intră în domeniul de aplicare a Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului,

ţinând cont de evaluarea efectuată asupra regimurilor de autorizare pentru profesiile aflate în sfera competenţei de reglementare a Ministerului Justiţiei, care a relevat necesitatea modificării cadrului legal în ceea ce priveşte traducătorii, mediatorii, experţii tehnici judiciari şi experţii criminalişti,

în temeiul art. 108 alin. (1) din Constituţia României, republicată, şi al art. 1 pct. II din Legea nr. 9/2010 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

Articolul I

Legea nr. 178/1997 pentru autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor folosiţi de Consiliul Superior al Magistraturii, de Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul Naţional Anticorupţie, de organele de urmărire penală, de instanţele judecătoreşti, de birourile notarilor publici, de avocaţi şi de executori judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 10 noiembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1.La articolul 3, literele a) şi f) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

a)este cetăţean român, cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene;

.......................................................................

f)nu are antecedente penale.

2.La articolul 3, litera b) se abrogă.

3.Articolul 3^1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 3^1. – (1) Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European ori ai Confederaţiei Elveţiene pot desfăşura activitatea de interpret şi traducător pentru organele prevăzute la art. 1, cu respectarea prevederilor prezentei legi, în regim de autorizare sau în regim de luare în evidenţă.

(2)Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European ori ai Confederaţiei Elveţiene pot fi autorizaţi ca traducători şi interpreţi în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii români, putând dovedi îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 3 lit. c), e) şi f) şi cu documente emise/eliberate de autorităţile din statul membru de origine sau de provenienţă.

(3)Procedura autorizării nu se aplică cetăţeanului unui stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European ori Confederaţiei Elveţiene, stabilit în România, care este autorizat ca interpret şi traducător în specialitatea ştiinţe juridice de autoritatea competentă din statul membru de origine sau de provenienţă.

(4)Cetăţeanul unui stat membru al Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European ori Confederaţiei Elveţiene, autorizat în specialitatea ştiinţe juridice şi care exercită în mod legal această profesie în statul membru de origine sau de provenienţă, poate presta temporar sau ocazional, pe teritoriul României, activităţile specifice profesiei de interpret sau traducător autorizat, fără îndeplinirea procedurii şi condiţiilor de autorizare prevăzute la art. 3. (5) În cazurile prevăzute la alin. (3) şi (4), pentru exercitarea profesiei nu este necesară dovedirea cunoaşterii limbii oficiale a statului al cărui cetăţean este străinul.

(6)În aplicarea prevederilor alin. (3) şi (4), Ministerul Justiţiei recunoaşte certificatele sau alte documente similare care atestă calitatea de interpret şi traducător autorizat în specialitatea ştiinţe juridice, emise/eliberate de autorităţile competente din statul de origine sau de provenienţă.

(7)Persoanele prevăzute la alin. (1) trebuie să aibă cunoştinţele de limbă română necesare exercitării profesiei, a căror dovadă se face cu acte din care rezultă că au absolvit o formă de învăţământ în limba română sau cu certificate de competenţă lingvistică.

(8)În cazul în care este necesară verificarea documentelor depuse în vederea autorizării, aceasta se poate realiza şi prin intermediul Sistemului de informare în cadrul pieţei interne, în condiţiile legii.

(9)Prevederile prezentului articol se completează în mod corespunzător cu dispoziţiile Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare.

4.Articolul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 4. – (1) Cererea de autorizare ca interpret şi traducător care urmează a fi folosit de organele prevăzute la art. 1 se adresează Ministerului Justiţiei şi va fi însoţită de actele doveditoare privind îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 3.

(2)Autorizarea se acordă prin ordin al ministrului justiţiei în cel mult 30 de zile calendaristice de la data prezentării de către solicitant a tuturor documentelor care fac dovada îndeplinirii condiţiilor legale de autorizare.

(3)Termenul prevăzut la alin. (2) poate fi prelungit o singură dată, cu maximum 15 zile calendaristice. Valabilitatea documentelor depuse iniţial nu este afectată de această prelungire. Prelungirea termenului de autorizare, precum şi durata acestei prelungiri trebuie motivate şi notificate solicitantului înainte de expirarea termenului iniţial.

(4)În cazul în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege sau cererea formulată de acesta nu este însoţită de actele doveditoare, Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, comunică părţii interesate refuzul de autorizare sau, după caz, necesitatea completării dovezilor impuse de lege. Refuzul de autorizare se motivează în mod corespunzător.

(5)Decizia de refuz sau de retragere a autorizaţiei de interpret ori traducător poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă, potrivit legii.

(6)Forma şi conţinutul autorizaţiei se vor stabili prin ordin al ministrului justiţiei.

5.La articolul 6 alineatul (1), după litera b) se introduce o nouă literă, litera b^1), cu următorul cuprins:

b^1)pentru lipsa sau restrângerea capacităţii de exerciţiu;.

6.La articolul 6, după alineatul (2) se introduc două noi alineate, alineatele (3) şi (4) cu următorul cuprins:

(3)Sesizarea Ministerului Justiţiei se va face pentru cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), b^1), c), e) şi f) de către organele prevăzute la art. 1, precum şi de orice altă persoană interesată.

(4)În termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de condamnare a traducătorului şi interpretului pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni în legătură cu exerciţiul profesiei, instanţa judecătorească are obligaţia de a transmite Ministerului Justiţiei copia certificată pentru conformitate cu originalul a hotărârii judecătoreşti.

7.La articolul 6^1, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (1^1), cu următorul cuprins:

(1^1)Interpreţii şi traducătorii autorizaţi potrivit prezentei legi au obligaţia să notifice emitentului autorizaţiei, în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă, orice schimbări ale situaţiei lor în urma cărora condiţiile de acordare a autorizaţiei nu mai sunt îndeplinite.

8.La articolul 6^1, alineatele (3) şi (4) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

(3)Până la data îndeplinirii obligaţiilor prevăzute la alin. (1)-(2), interpreţii şi traducătorii nu pot desfăşura activitatea reglementată de prezenta lege.

(4)Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European ori aparţinând Confederaţiei Elveţiene, prevăzuţi la art. 3^1 alin. (3) şi (4), pentru a presta activitate de interpret şi traducător, în condiţiile prezentei legi, vor fi luaţi, la cerere, în evidenţa direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei şi, după caz, a tribunalului în circumscripţia căruia sunt stabiliţi.

9.După articolul 15 se introduce un nou articol, articolul 16, cu următorul cuprins:

Art. 16. – Prevederile prezentei legi se completează, cu privire la procedurile şi formalităţile de autorizare, precum şi exercitarea profesiei de interpret şi traducător autorizat, cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România.

Articolul II

Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1.La articolul 8, alineatele (2)-(4) şi (7) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

(2)Cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, posesori ai unui document de calificare în profesia de mediator, obţinut în unul dintre aceste state, dobândesc, în contextul dreptului de stabilire, accesul la profesie în România, după recunoaşterea acestor documente de către Consiliul de mediere, conform Legii nr. 200/2004 privind recunoaşterea diplomelor şi calificărilor profesionale pentru profesiile reglementate din România, cu modificările şi completările ulterioare.

(3)Documentele de calificare obţinute în profesia de mediator în alt stat decât România ori într-un stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană de către persoanele prevăzute la alin. (2) se recunosc în condiţiile prevăzute la alin. (5), care se aplică în mod corespunzător. Dacă abilităţile şi cunoştinţele nu corespund cerinţelor de calificare prevăzute de legea română, Consiliul de mediere ia în considerare şi experienţa profesională dobândită de solicitant şi îi poate cere să dovedească faptul că îndeplineşte toate aceste cerinţe.

(4)Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică şi cetăţenilor români, posesori ai documentelor de calificare în profesia de mediator, obţinute într-un stat membru al Uniunii Europene, al Spaţiului Economic European sau în Confederaţia Elveţiană, după caz, într-un stat terţ.

.......................................................................

(7)Cetăţenii altor state ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, posesori ai unui document de calificare ca mediator, obţinut în unul dintre aceste state sau în România, dobândesc calitatea de mediator în România, în condiţiile prevăzute la alin. (2)-(6).

2.La articolul 8, după alineatul (9) se introduce un nou alineat, alineatul (10), cu următorul cuprins:

(10)În cazul în care este necesară verificarea documentelor depuse în vederea autorizării, aceasta se poate realiza şi prin Sistemul de informare în cadrul pieţei interne, în condiţiile legii.

3.După articolul 8 se introduce un nou articol, articolul 8^1, cu următorul cuprins:

Art. 8^1. – (1) Autorizaţia se eliberează solicitantului în cel mult 30 de zile calendaristice de la data constatării îndeplinirii de către acesta a tuturor condiţiilor stabilite de lege şi de regulamentul prevăzut la art. 17 alin. (2).

(2)Termenul poate fi prelungit o singură dată, pentru o perioadă de maximum 15 zile calendaristice. Valabilitatea documentelor depuse iniţial nu este afectată de această prelungire. Prelungirea termenului de autorizare, precum şi durata acestei prelungiri se motivează în mod corespunzător şi se notifică solicitantului înainte de expirarea termenului iniţial.

(3)În cazul în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezenta lege sau cererea formulată de acesta nu este însoţită de actele doveditoare, Consiliul de mediere comunică persoanei interesate refuzul motivat de autorizare sau, după caz, necesitatea completării dovezilor impuse de lege.

(4)Hotărârea de refuz, respectiv de retragere a autorizaţiei de mediator poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă, în conformitate cu procedura prevăzută de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

4.După articolul 16 se introduce un nou articol, articolul 16^1, cu următorul cuprins:

Art. 16^1. – În ceea ce priveşte procedurile şi formalităţile de autorizare, precum şi exercitarea profesiei de mediator, prevederile prezentei legi se completează cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România.

5.La articolul 20, după litera e) se introduce o nouă literă, litera e^1), cu următorul cuprins:

e^1)cooperează, prin intermediul Sistemului de informare în cadrul pieţei interne, cu autorităţile competente din celelalte state membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi din Confederaţia Elveţiană, în vederea asigurării controlului mediatorilor şi a serviciilor pe care aceştia le prestează, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009;.

Articolul III

Ordonanţa Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 25 ianuarie 2000, aprobată prin Legea nr. 156/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1.La articolul 10 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

a)este cetăţean român, cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, aparţinând Spaţiului Economic European ori cetăţean al Confederaţiei Elveţiene;.

2.La articolul 10, alineatul (2) se abrogă.

3.La articolul 10^1, după alineatul (7) se introduc patru noi alineate, alineatele (8)-(11), cu următorul cuprins:

(8)În cazul în care este necesară verificarea legalităţii documentelor depuse în vederea autorizării, aceasta se poate realiza şi prin Sistemul de informare în cadrul pieţei interne, în condiţiile legii.

(9)Înscrierea expertului tehnic judiciar prevăzut la alin. (3) în Tabelul nominal cuprinzând experţii tehnici judiciari, respectiv luarea în evidenţă a expertului tehnic judiciar prevăzut la alin. (5) se fac în cel mult 30 de zile de la data prezentării de către solicitant a tuturor documentelor care fac dovada îndeplinirii condiţiilor legale.

(10)Termenul prevăzut la alin. (9) poate fi prelungit o singură dată, pentru o perioadă de cel mult 15 zile calendaristice. Valabilitatea documentelor depuse iniţial nu este afectată de această prelungire. Prelungirea termenului de autorizare, precum şi durata acestei prelungiri trebuie motivate în mod corespunzător şi notificate solicitantului înainte de expirarea termenului iniţial.

(11)Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile şi cetăţenilor aparţinând Confederaţiei Elveţiene.

4.După articolul 10^1 se introduce un nou articol, articolul 10^2, cu următorul cuprins:

Art. 10^2. – (1) În cazul în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege sau cererea formulată de acesta nu este însoţită de actele doveditoare, Ministerul Justiţiei comunică persoanei interesate refuzul motivat de autorizare sau, după caz, necesitatea completării dovezilor impuse de lege.

(2)Decizia de refuz, respectiv de retragere a autorizaţiei de expert tehnic judiciar poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă, potrivit legii.

5.După articolul 12 se introduce un nou articol, articolul 12^1, cu următorul cuprins:

Art. 12^1. – Autorizaţia de expert tehnic judiciar se acordă solicitantului de către direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, în cel mult 30 de zile calendaristice de la data la care acesta face dovada că îndeplineşte condiţiile pentru dobândirea calităţii de expert tehnic judiciar.

6.La articolul 13, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 13. – (1) În lipsa experţilor tehnici judiciari din specialitatea cerută, expertizele tehnice judiciare pot fi efectuate şi de alţi specialişti care nu au calitatea de expert tehnic judiciar, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a)-f).

7.La articolul 34, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (2), cu următorul cuprins:

(2)Experţii tehnici judiciari autorizaţi şi specialiştii au obligaţia să notifice Ministerului Justiţiei, în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă, orice schimbare a datelor comunicate la momentul dobândirii calităţii sau luării în evidenţă. Nerespectarea obligaţiei de notificare atrage răspunderea disciplinară a celui vinovat.

8.După articolul 40 se introduce un nou articol, articolul 40^1, cu următorul cuprins:

Art. 40^1. – Prevederile prezentei legi se completează, cu privire la procedurile şi formalităţile de autorizare, precum şi exercitarea profesiei de expert tehnic judiciar, cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România.

Articolul IV

Ordonanţa Guvernului nr. 75/2000 privind autorizarea experţilor criminalişti care pot fi recomandaţi de părţi să participe la efectuarea expertizelor criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 407 din 29 august 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 488/2002, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1.La articolul 4 alineatul (1), litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

a)este cetăţean român, cetăţean al unui alt stat membru al Uniunii Europene ori aparţinând Spaţiului Economic European sau cetăţean al Confederaţiei Elveţiene;.

2.La articolul 4, alineatul (2) se abrogă.

3.La articolul 4 se introduce un nou alineat, alineatul (3), cu următorul cuprins:

(3)Autorizaţia de expert criminalist se acordă în termen de 30 de zile de la data la care candidatul a fost declarat admis la examenul prevăzut la alin. (1) lit. g).

4.La articolul 4^1, după alineatul (7) se introduc patru noi alineate, alineatele (8)-(11), cu următorul cuprins:

(8)În cazul în care este necesară verificarea documentelor depuse în vederea autorizării, aceasta se poate realiza şi prin Sistemul de informare în cadrul pieţei interne, în condiţiile legii.

(9)Înscrierea expertului criminalist prevăzut la alin. (3) în Tabelul nominal cuprinzând experţii criminalişti, respectiv luarea în evidenţă a expertului criminalist prevăzut la alin. (5) se fac în cel mult 30 de zile de la data prezentării de către solicitant a tuturor documentelor care fac dovada îndeplinirii condiţiilor legale.

(10)Termenul prevăzut la alin. (9) poate fi prelungit o singură dată, pentru o perioadă de maximum 15 zile calendaristice. Valabilitatea documentelor depuse iniţial nu este afectată de această prelungire. Prelungirea termenului de autorizare, precum şi durata acestei prelungiri trebuie motivate în mod corespunzător şi notificate solicitantului înainte de expirarea termenului iniţial.

(11)Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile şi cetăţenilor aparţinând Confederaţiei Elveţiene.

5.După articolul 4^1 se introduce un nou articol, articolul 4^2, cu următorul cuprins:

Art. 4^2. – (1) În cazul în care solicitantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege sau cererea formulată de acesta nu este însoţită de actele doveditoare, Ministerul Justiţiei comunică persoanei interesate refuzul motivat de autorizare sau, după caz, necesitatea completării dovezilor impuse de lege.

(2)Decizia de refuz, respectiv de retragere a autorizaţiei de expert criminalist poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă potrivit legii.

6.După articolul 11 se introduce un nou articol, articolul 11^1, cu următorul cuprins:

Art. 11^1. – Experţii criminalişti autorizaţi potrivit prezentei ordonanţe au obligaţia să notifice Ministerului Justiţiei, în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă, orice schimbare a datelor comunicate la momentul dobândirii calităţii sau luării în evidenţă.

7.După articolul 12 se introduce un nou articol, articolul 12^1, cu următorul cuprins:

Art. 12^1. – În ceea ce priveşte procedurile şi formalităţile de autorizare, precum şi exercitarea profesiei de expert criminalist, prevederile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România.

Articolul V

Autorizarea interpreţilor şi traducătorilor, mediatorilor, experţilor tehnici judiciari şi experţilor criminalişti este exceptată de la procedura aprobării tacite, astfel cum aceasta este reglementată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2003 privind procedura aprobării tacite, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 486/2003.

Articolul VI

Procedurile şi formalităţile de autorizare pentru interpreţi şi traducători, mediatori, experţi tehnici judiciari şi experţi criminalişti pot fi îndeplinite şi prin intermediul punctului de contact unic, în conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii şi libertatea de a furniza servicii în România. Prevederile prezentului articol se aplică de la data operaţionalizării punctului de contact unic.

*

Prezenta ordonanţă transpune dispoziţiile Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieţei interne, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 376 din 27 decembrie 2006.

PRIM-MINISTRU

EMIL BOC

Contrasemnează:

Ministrul justiţiei,

Cătălin Marian Predoiu

Şeful Departamentului pentru Afaceri Europene,

Bogdan Mănoiu

Bucureşti, 29 ianuarie 2010.

Nr. 13.