Decizia nr. 366 din 16 septembrie 2025

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Mihaela Simona Sârghe în Dosarul nr. 2.089/2/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 972D/2021.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Raportat la dispozițiile art. 16 din Constituție, arată că funcționarul public al cărui raport de serviciu a fost suspendat, în speță pentru efectuarea concediului de maternitate, și care, neexercitându-și funcția, nu a putut fi evaluat se află într-o situație juridică diferită față de cel care și-a exercitat efectiv funcția și care a putut fi evaluat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.Prin Încheierea din 13 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.089/2/2016/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Excepția a fost ridicată de Mihaela Simona Sârghe într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost admisă cererea formulată de angajator, instituție publică, privind anularea unei hotărâri emise de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea acesteia susține că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile art. 16 și 53 din Constituție, deoarece acestea determină îngrădirea dreptului funcționarului public de a participa la concursul de promovare, ceea ce reprezintă, în domeniul promovării profesionale, o excludere, o restricție, cauzată de efectuarea, în condițiile legii, a concediului de creștere a copilului, instituind astfel o discriminare determinată de starea de maternitate. Astfel, textul de lege instituie o sancțiune prin interdicția de a participa la procesul de promovare în gradul profesional imediat superior în cazul funcționarului public care a beneficiat de concediul legal de creștere a copilului, deși acesta îndeplinește condiția de vechime și deține rapoarte de evaluare cu calificativul „foarte bine“, constituind astfel o formă de discriminare în raport cu ceilalți funcționari publici.

6.În condițiile în care dezvoltarea carierei funcționarului public are în vedere situațiile și efectele care intervin de la nașterea raportului de serviciu, textul de lege criticat este discriminatoriu, întrucât în procesul de promovare nu se pot „desființa“/„anula“ anii munciți și calificativele obținute înainte de suspendarea raportului de serviciu. Astfel, în cazul persoanelor care au avut raportul de serviciu suspendat pentru efectuarea concediului legal de creștere și îngrijire a copilului, accesul la examen este interzis pe criterii care nu sunt justificate obiectiv, aceste persoane încadrându-se în mod evident într-o categorie defavorizată.

7.Autoarea excepției susține că, având în vedere vechimea și experiența profesională acumulată, potrivit legii, poate participa la un concurs de promovare într-o funcție de conducere sau la un concurs de recrutare pentru o funcție publică de consilier juridic grad profesional superior - ca nivel maxim -, dar nu poate participa la un concurs/examen de promovare în grad profesional, devenind astfel incident principiul de drept a majori ad minus.

8.Autoarea excepției mai susține că anterior exercitării dreptului la concediu pentru creșterea copilului îndeplinea condițiile pentru participarea la examenul/concursul de promovare, astfel încât, la momentul organizării concursului/examenului, dreptul de a participa la procedura de promovare era un drept dobândit. Or, un drept dobândit nu poate fi pierdut ori restrâns, salariații neputând renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, acestora fiindu-le garantat dreptul la egalitate de șanse și tratament. În acest sens este invocată Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES și de abrogare a Directivei 96/34/CE.

9.De asemenea, este invocată jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene [Hotărârea din 30 aprilie 1998, pronunțată în Cauza C-136/95 Caisse Nationale d’Assurance Vieillesse des Travailleurs Salariés (CNAVTS) împotriva Évelyne Thibault], potrivit căreia Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la promovarea profesională, precum și condițiile de muncă se opune reglementărilor naționale care privează o femeie de la dreptul de a i se evalua performanțele și, în consecință, de posibilitatea promovării din cauza absenței de la serviciu în timpul concediului de maternitate.

10.În consecință, autoarea excepției consideră că lipsa evaluării performanțelor profesionale ale funcționarului public din perioada suspendării raportului de serviciu pentru efectuarea concediului de creștere a copilului nu trebuie să îngrădească în niciun fel dreptul acestuia la promovare.

11.Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Invocă aspecte din jurisprudența Curții Constituționale și din cea a Curții Europene a Drepturilor Omului privind exigențele de calitate a normelor juridice și reține că art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 se prezintă într-o manieră previzibilă, fiind de natură să confere normei, astfel cum este aceasta reglementată în prezent, un caracter constituțional și nediscriminatoriu. De asemenea, apreciază că textele criticate nu înfrâng nici celelalte principii fundamentale, inclusiv principiul nediscriminării, fiind pe deplin în acord cu Constituția.

12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:

14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, modificată și completată prin Legea nr. 140/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 8 iulie 2010, care au următorul cuprins:

Pentru a participa la concursul sau examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui deținut, funcționarul public trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: (...)

c)să fi obținut cel puțin calificativul «bine» la evaluarea anuală a performanțelor individuale în ultimii 2 ani calendaristici;.

16.Curtea observă că, raportat la data invocării excepției de neconstituționalitate, dispozițiile art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 au suferit mai multe evenimente legislative. Astfel, lit. c) a art. 65 alin. (2) a fost modificată prin art. I pct. 14 din Legea nr. 156/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 3 iulie 2018, având următorul cuprins: „c) să fi obținut cel puțin calificativul «bine» la evaluarea performanțelor individuale în ultimii 2 ani în care funcționarul public s-a aflat în activitate;“. Ulterior, aceste dispoziții legale au fost abrogate prin art. 597 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019. În prezent, soluția legislativă se regăsește în cuprinsul art. 479 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, având următorul cuprins:

Pentru a participa la concursul sau examenul de promovare în grad profesional, funcționarul public trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții: (...);

c)să fi obținut cel puțin calificativul «bine» la evaluarea performanțelor individuale în ultimii 2 ani de activitate;.

17.Însă, în aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituționalitate dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, și având în vedere criticile de neconstituționalitate formulate, urmează a fi supuse controlului de constituționalitate dispozițiile legale în redactarea care produce efecte juridice în prezenta cauză, anterioară evenimentelor legislative menționate, respectiv termenul „calendaristici“ din cuprinsul art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 14 din Legea nr. 156/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

18.În opinia autoarei excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, astfel cum acestea se interpretează, în temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție, și prin prisma exigențelor art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, și în art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 au mai format obiect al controlului de constituționalitate, iar instanța de contencios constituțional a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate (a se vedea Decizia nr. 781 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 16 februarie 2016). Cu acel prilej, răspunzând unor critici de neconstituționalitate formulate din perspectiva ipotezei funcționarului public ale cărui raporturi de serviciu au fost suspendate ca urmare a trimiterii acestuia în judecată, Curtea a reținut că normele de lege criticate reprezintă opțiunea legiuitorului de a stabili condițiile pentru a participa la concursul de promovare în gradul profesional imediat superior, având drept criteriu activitatea efectivă, pe o anumită durată în timp, exercitată în funcția publică.

20.Totodată, Curtea a observat că legiuitorul a reglementat situația distinctă a funcționarilor publici ale căror raporturi de serviciu sunt suspendate și în cazul cărora s-a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală ori achitarea sau renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, precum și încetarea procesului penal, stabilind reluarea activității în funcția publică deținută anterior și achitarea drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare. Astfel, în cazul în care s-a dispus clasarea sau renunțarea la urmărirea penală ori achitarea sau renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, precum și în cazul încetării procesului penal, suspendarea din funcția publică încetează, iar funcționarul public respectiv își va relua activitatea în funcția publică deținută anterior și îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare [a se vedea art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999].

21.Curtea a precizat că reglementarea posibilității de a participa la concursul de promovare în gradul profesional superior, în alte condiții decât cele stabilite prin lege, și recunoașterea vechimii în funcția publică aferentă perioadei de suspendare a raportului de serviciu în cazul funcționarului public cu privire la care s-a dispus achitarea presupun modificarea și completarea dispozițiilor art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, iar o asemenea competență revine în exclusivitate legiuitorului (a se vedea Decizia nr. 781 din 17 noiembrie 2015, precitată, paragrafele 19, 22 și 23).

22.Curtea reține că, în prezenta cauză, criticile de neconstituționalitate sunt formulate din perspectiva funcționarului public al cărui raport de serviciu a fost suspendat în perioada concediului pentru creșterea copilului. Întrucât ipoteza juridică vizată este distinctă de cea avută în vedere în jurisprudența anterioară a Curții Constituționale, Curtea constată că în cauză nu poate fi aplicat mutatis mutandis același raționament juridic ce a fundamentat soluția pronunțată prin Decizia nr. 781 din 17 noiembrie 2015, precitată.

23.În esență, prin criticile de neconstituționalitate formulate în prezenta cauză, autoarea excepției susține că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate încalcă principiul egalității în drepturi, determinând discriminarea funcționarului public care a efectuat concediul pentru creșterea copilului, prin îngrădirea dreptului său de a participa la concursul de promovare în grad, în condițiile în care, în această perioadă, lipsesc evaluările performanțelor profesionale individuale pe ultimii 2 ani calendaristici.

24.Curtea observă că prevederile art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 stabilesc una dintre condițiile care trebuie îndeplinite cumulativ de funcționarul public pentru a participa la examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui deținut, respectiv să fi obținut cel puțin calificativul „bine“ la evaluarea anuală a performanțelor individuale în ultimii 2 ani calendaristici. Din analiza dispozițiilor legale criticate, Curtea reține că aceste norme juridice condiționează în mod inechivoc participarea funcționarului public la concursul sau examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui deținut de obținerea calificativului „bine“ la evaluarea anuală a performanțelor profesionale din ultimii 2 ani calendaristici.

25.Sub acest aspect, Curtea observă că, în perioada efectuării concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în condițiile legii, raportul de serviciu al funcționarului public se suspendă [a se vedea art. 95 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999, republicată]. Totodată, perioada suspendării raporturilor de serviciu în situația efectuării concediului pentru creșterea copilului se consideră vechime în funcția publică [a se vedea art. 96 alin. (4) din Legea nr. 188/1999, republicată].

26.De asemenea, Curtea observă că în cadrul normativ privind funcționarii publici aplicabil în cauză nu se regăsesc reguli care să permită o evaluare și în lipsa desfășurării activității profesionale determinată de efectuarea concediului pentru creșterea copilului în ultimii 2 ani calendaristici, astfel încât să fie asigurat dreptul funcționarilor publici aflați într-o asemenea situație de a participa la concursul de promovare în gradul profesional superior.

27.În aceste condiții, Curtea constată că, prin utilizarea termenului „calendaristici“ din cuprinsul art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999, prevederile legale criticate creează o situație de blocaj care nu își găsește rezolvare în cadrul juridic privind funcționarii publici, aplicabil în cauză. Astfel, prin utilizarea termenului legal „calendaristici“ din cuprinsul sintagmei „ultimii 2 ani calendaristici“, prevederile legale criticate îl privează pe funcționarul public al cărui raport de serviciu a fost suspendat în perioada care a efectuat concediul pentru creșterea copilului în ultimii 2 ani calendaristici de dreptul de a i se evalua performanțele profesionale și, subsecvent, de dreptul de a participa la concursul sau examenul de promovare în grad profesional, plasându-l astfel, prin prisma acestui criteriu, într-o poziție de inferioritate față de alți funcționari publici.

28.În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 16 din Legea fundamentală, Curtea reține, în acord cu jurisprudența sa, că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice (a se vedea Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Curtea Constituțională a mai reținut că este admisibilă diferența de tratament juridic pentru situații diferite atunci când aceasta se justifică în mod rațional și obiectiv (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 168 din 10 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999, și Decizia nr. 231 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 24 iunie 2004).

29.În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a subliniat că situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional. Discriminarea se bazează pe noțiunea de excludere de la un drept, iar remediul constituțional specific, în cazul constatării neconstituționalității discriminării, îl reprezintă acordarea sau accesul la beneficiul dreptului (a se vedea în acest sens Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, paragraful 23, sau Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003).

30.Plecând de la aceste considerente de principiu, referitor la concediul pentru creșterea copilului, Curtea reține că acesta reprezintă un drept de rang legal, reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 830 din 10 decembrie 2010, care își găsește suport constituțional în dispozițiile Legii fundamentale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul social și în art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaților la măsuri de protecție socială. O asemenea măsură de protecție a salariaților se justifică în considerarea situației unei anumite categorii sociale care reclamă o astfel de protecție, în speță, angajații care, aflați în noua situație de părinți, solicită acordarea concediului pentru creșterea copilului, astfel că, pentru o perioadă maximală de 2 sau 3 ani, după caz, nu își mai pot continua activitatea profesională.

31.Curtea Constituțională a reținut că dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 permit salariatei/ salariatului să își întrerupă activitatea profesională pentru a se consacra responsabilităților familiale (a se vedea Decizia nr. 419 din 24 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 22 ianuarie 2025, paragraful 21). De asemenea, Curtea a subliniat că preocuparea pentru creșterea copiilor nu trebuie raportată doar la femei, ci și la bărbați, astfel încât din această perspectivă situația celor două sexe este comparabilă (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010).

32.În acest context, Curtea reține că imposibilitatea funcționarului public de a beneficia de evaluarea anuală a performanțelor individuale în ultimii 2 ani calendaristici pentru a participa la concursul sau examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui deținut are caracter obiectiv, fiind justificată de exercitarea dreptului de a efectua concediul pentru creșterea copilului în această perioadă. Prin raportare la ultimii 2 ani „calendaristici“ pentru obținerea evaluării anuale a performanțelor individuale, necesare participării la concursul sau examenul de promovare în grad, criteriul efectuării concediului pentru creșterea copilului nu reprezintă un criteriu obiectiv și rezonabil pentru a justifica aplicarea unui tratament juridic distinct, concretizat în excluderea funcționarului public care a efectuat acest concediu în ultimii 2 ani calendaristici, raportat la data concursului, din sfera beneficiarilor dreptului de a participa la acest concurs/examen. În aceste condiții, instituirea reperului temporal reglementat prin termenul „calendaristici“ din cuprinsul art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 nu poate conduce decât la constatarea existenței unei discriminări a acestei categorii de funcționari publici, cu nesocotirea principiului egalității în ceea ce privește accesul la funcțiile publice pentru fiecare cetățean care îndeplinește condițiile legale, specific drepturilor de carieră ale funcționarilor publici.

33.În consecință, Curtea constată că termenul „calendaristici“ din cuprinsul art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 este contrar art. 16 din Constituție și, excedând cadrului constituțional, urmează a fi înlăturat de la aplicare.

34.În plus, Curtea observă că viciul de neconstituționalitate constatat a fost în atenția legiuitorului, care a intervenit pentru remedierea acestuia, prin art. I pct. 14 din Legea nr. 156/2018. Din analiza expunerii de motive a acestui act normativ Curtea observă că intervenția legiuitorului a fost justificată de „întărirea respectării principiilor egalității de șanse, nediscriminării și echității între funcționarii publici“, reținându-se că, în redactarea criticată a legii, „condițiile pentru participarea la concursul sau examenul de promovare în gradul profesional imediat superior celui deținut fac ca instituția concediului pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, să obstrucționeze dreptul legal al funcționarului public la dezvoltarea carierei, întrucât, la revenirea din concediul pentru creșterea copilului, funcționarul public este ținut să aștepte alți 2 ani calendaristici pentru a promova în gradul profesional imediat următor, chiar și în situația în care, anterior concediului pentru creșterea copilului, ar fi îndeplinit condițiile privind evaluarea performanțelor profesionale.“35. De asemenea, Curtea reține că Legea nr. 188/1999 a fost abrogată prin art. 597 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ. În prezent, soluția legislativă privind promovarea în grad profesional a funcționarilor publici se regăsește în cuprinsul art. 479 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ și nu mai conține viciul de neconstituționalitate constatat anterior, stabilind că, pentru a participa la concursul sau examenul de promovare în grad profesional, funcționarul public trebuie să fi obținut cel puțin calificativul „bine“ la evaluarea performanțelor individuale în ultimii 2 ani de activitate.

36.În ceea ce privește soluția de constatare, în prezenta cauză, a neconstituționalității unei dispoziții legale în prezent abrogate și deci eliminate din fondul activ al legislației, Curtea reține că efectul deciziei de admitere nu îl mai privește pe legiuitor, care deja a intervenit, ci se limitează la cadrul procesual al cauzei în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, la cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data publicării prezentei decizii, în care dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt aplicabile, precum și la cauzele în care a fost invocată aceeași excepție de neconstituționalitate până la aceeași dată.

37.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Admite excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihaela Simona Sârghe în Dosarul nr. 2.089/2/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că termenul „calendaristici“ din cuprinsul art. 65 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 14 din Legea nr. 156/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, este neconstituțional.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 septembrie 2025.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE

ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU

Magistrat-asistent,

Simina Popescu-Marin