Decizie nr. 1.612 din 26 noiembrie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a), art. 28, art. 32 alin. (1) şi art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Ovidiu Rusu în Dosarul nr. 7.729/300/2008 al Tribunalului Bucureşti Secţia a V-a civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că autorul excepţiei formulează, de fapt, cereri de modificare şi completare a textelor de lege atacate, şi nu veritabile critici de neconstituţionalitate. În subsidiar, menţionează Decizia nr. 1.174/2009 a Curţii Constituţionale, ale cărei argumente formulate în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate le apreciază valabile şi în prezenta cauză.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 15 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 7.729/300/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 26 alin. (1) lit. a), art. 28 alin. (1), (2) şi (3), art. 32 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 35 alin. (1) şi (2)" din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ovidiu Rusu într-o cauză privind soluţionarea unui apel formulat împotriva unei sentinţe având ca obiect obligaţia de a face.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate conţin anumite omisiuni legislative şi sunt lipsite de precizie şi claritate, oferind astfel agentului constatator posibilitatea să le interpreteze în mod eronat şi abuziv, ceea ce afectează accesul liber la justiţie şi dreptul de proprietate al contravenientului. Se arată, în acest sens, că textele legale examinate cuprind lacune legislative sub aspectul reglementării, la art. 28 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, a unor condiţii tehnice exprese care să justifice menţinerea unei construcţii, precum şi a obligaţiei autorităţii administraţiei publice de a motiva decizia de desfiinţare a construcţiei executate fără autorizaţie, respectiv sub aspectul reglementării, la art. 35 alin. (2), a posibilităţii de suspendare a termenului de intrare în legalitate pe perioada derulării litigiului având ca obiect judecarea plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei.

Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă opinează în sensul constituţionalităţii dispoziţiilor legale examinate.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care sunt invocate argumente ce au stat la baza pronunţării deciziilor nr. 409/2005 şi nr. 1.029/2007 ale Curţii Constituţionale.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, indicând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 336/2009. Precizează că atribuţiile de modificare şi completare a unui text legal supus controlului de constituţionalitate nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, iar art. 41 alin. (2) din Legea fundamentală, invocate, nu au incidenţă în cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. a), art. 28, art. 32 alin. (1) şi art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 261/2009 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 214/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 493 din 16 iulie 2009. Textele de lege criticate au următoarea redactare:

–Art. 26 alin. (1) lit. a): "(1) Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:

a)executarea sau desfiinţarea, totală ori parţială, fără autorizaţie a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la lit. b), de către investitor şi executant.";

–Art. 28: "(1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

(2)Decizia menţinerii sau a desfiinţării construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administraţiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice şi a regulamentelor aferente, avizate şi aprobate în condiţiile legii, sau, după caz, de instanţă. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii şi Cultelor.

(3)Măsura desfiinţării construcţiilor se aplică şi în situaţia în care, la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul nu a obţinut autorizaţia necesară.";

–Art. 32 alin. (1): "(1) În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz:

a)încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei;

b)desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.";

Art. 35 alin. (1) şi (2): "(1) În condiţiile prezentei legi, descrierea faptei ce constituie contravenţie se face cu indicarea locului, datei şi orei constatării, în conformitate cu dispoziţiile art. 31.

(2)Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Plângerea suspendă executarea sancţiunii amenzii, dar nu suspendă măsura de oprire a executării lucrărilor, dispusă odată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale în condiţiile art. 28 alin. (1) şi ale art. 29 alin. (2). De asemenea, plângerea nu suspendă măsura desfiinţării în condiţiile art. 33 alin. (1) a lucrărilor de construcţii executate fără autorizaţie pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor sau comunelor ori a construcţiilor, lucrărilor şi amenajărilor cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor ori comunelor al căror termen prevăzut prin autorizaţie este expirat, dispusă în condiţiile art. 28 alin. (1)."

Autorul excepţiei apreciază că textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie şi ale art. 44 alin. (2) (invocat în raport de numerotarea anterioară revizuirii Constituţiei ca art. 41 alin. (2)). referitoare la principiul garantării şi ocrotirii proprietăţii private în mod egal de lege, indiferent de titular.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că prin Decizia nr. 336 din 17 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, instanţa de contencios constituţional a examinat conformitatea prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a), art. 27, art. 28 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (1) lit. b) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii faţă de aceleaşi norme constituţionale invocate în prezenta cauză şi prin raportare la critici de neconstituţionalitate asemănătoare. Pentru argumentele acolo expuse, care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, Curtea a constatat că aceste dispoziţii sunt conforme normelor şi principiilor fundamentale referitoare la liberul acces la justiţie şi dreptul de proprietate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) lit. a), art. 28, art. 32 alin. (1) şi art. 35 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Ovidiu Rusu în Dosarul nr. 7.729/300/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 noiembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi