Decizie nr. 336 din 17 martie 2009

Ioan Vida - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Club OK" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 7.621/245/2008 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 2.033D/2008 al Curţii Constituţionale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.116D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1), art. 28 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (1) lit. b) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Luminiţa Buche în Dosarul nr. 4.860/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează Curtea că autorul excepţiei a transmis la dosarul cauzei o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen "necesar în vederea angajării unui avocat specializat în susţinerea excepţiilor de neconstituţionalitate".

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii având în vedere faptul că între data invocării excepţiei în faţa instanţei de judecată şi termenul de astăzi aceasta a dispus de suficient timp pentru depunerea tuturor demersurilor şi diligenţelor în sensul invocat mai sus.

Curtea, apreciind ca fiind netemeinic motivată, respinge cererea în temeiul art. 156 din Codul de procedură civilă şi al art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.372D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Rostas Armanca în Dosarul nr. 20.918/2006 (nr. unic 12.794/211/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.515D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi ale art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Maria Toplici în Dosarul nr. 6.715/300/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, văzând identitatea parţială de obiect a acestor cauze, din oficiu, pune în discuţie problema conexării lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a cauzelor.

Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 2.515D/2008, nr. 2.372D/2008 şi nr. 2.116D/2008 la Dosarul nr. 2.033D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, indicând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 820/2006.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 3 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.621/245/2008, Judecătoria Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Prin Încheierea din 24 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.860/300/2008, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1), art. 28 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (1) lit. b) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Prin Încheierea din 4 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 20.918/2006 (nr. unic 12.794/211/2006), Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Prin Încheierea din 31 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 6.715/300/2005, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 şi ale art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii.

Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Societatea Comercială "Club OK" - S.R.L. din Iaşi, de Luminiţa Buche, de Rostas Armanca, respectiv de Maria Toplici în cauze civile având ca obiect obligaţia de a face.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991, care prevăd posibilitatea desfiinţării, fără acordul proprietarului, a unei construcţii edificate pe un teren proprietate privată, constituie o încălcare a dreptului de proprietate garantat de art. 44 alin. (1) din Constituţie. Măsura desfiinţării construcţiei este, în acelaşi timp, disproporţională - faţă de situaţia care a determinat-o, abuzivă - în lipsa unor criterii suplimentare de apreciere a motivelor care o generează şi nejustificată - sub aspectul respectării condiţiilor impuse de art. 53 din Legea fundamentală privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, soluţia desfiinţării construcţiei este "obligatoriu şi previzibilă" pentru instanţă, aceasta neavând decât posibilitatea admiterii cererii de desfiinţare, formulată de agentul constatator, fără să efectueze un control efectiv privind legalitatea sau nelegalitatea condiţiilor în care a fost realizată respectiva construcţie.

În plus, în Dosarul nr. 2.116D/2008, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. a) din legea criticată contravin principiului egalităţii şi nediscriminării, deoarece, "pe calea unei acţiuni în justiţie formulată de către autoritatea administrativă, aceasta poate obţine un titlu de desfiinţare a construcţiei respective fără a mai fi necesară o autorizaţie de demolare, aşa cum impune cadrul legal". Prevederile art. 28 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 50/1991 îngrădesc liberul acces la justiţie şi exercitarea dreptului la un proces echitabil, deoarece permit agentului constatator stabilirea într-un mod arbitrar şi abuziv a unui termen pentru încadrarea în prevederile autorizaţiei de construcţie sau pentru eliberarea unei autorizaţii. În sfârşit, dispoziţiile art. 35 alin. (2) din acelaşi act normativ încalcă, de asemenea, accesul liber la justiţie, având în vedere că este nejustificat caracterul definitiv al măsurii de oprire a executării lucrărilor, dispuse de către agentul constatator prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

Referitor la dispoziţiile art. 27 din lege, criticate în Dosarul nr. 2.515D/2008, autorul excepţiei susţine că acestea constituie "un precedent periculos de creare a unei categorii de cetăţeni care ar fi de rang doi, ceea ce contravine atât normelor constituţionale, cât şi pactelor şi tratatelor internaţionale la care România este parte".

Judecătoria Iaşi - Secţia civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 2.033D/2008, apreciază că dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii sunt constituţionale.

Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă nu îşi exprimă opinia cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 26 alin. (1), art. 28 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (1) lit. b) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, ce constituie obiectul excepţiei ridicate în Dosarul nr. 2.116D/2008, iar în privinţa dispoziţiilor art. 27 şi ale art. 32 alin. (1) lit. b) din aceeaşi lege, criticate în Dosarul nr. 2.515D/2008, apreciază că nu sunt contrare prevederilor constituţionale invocate.

Judecătoria Cluj-Napoca, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 2.372D/2008, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul, exprimându-şi punctul de vedere în dosarele nr. 2.372D/2008 şi nr. 2.515D/2008, consideră că excepţia de neconstituţionalitate ce formează obiectul fiecăruia din cele două cauze este neîntemeiată şi indică, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, de pildă deciziile nr. 865/2008, nr. 676/2008 sau nr. 199/2005.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, astfel cum a statuat şi Curtea Constituţională prin deciziile sale nr. 409/2005, nr. 159/2006 sau nr. 639/2007.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile "art. 26 alin. (1)", art. 27, art. 28 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (1) lit.b) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004. Referitor la prevederile "art. 26 alin. (1)" din lege, Curtea constată că, în realitate, autorul excepţiei vizează doar dispoziţiile alin. (1) lit. a) ale art. 26, astfel că doar asupra acestora urmează să fie exercitat controlul de constituţionalitate. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 50/1991, se observă că acestea au fost modificate şi completate, astfel: alin. (1) şi (5) - modificate de articolul unic pct. 2 din Legea nr. 376/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 13 octombrie 2006, alin. (3) - modificat de art. I pct. 28 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 16 decembrie 2008, iar alin. (6) - abrogat de art. I pct. 29 din acelaşi act normativ. Textele de lege criticate au în prezent următorul conţinut:

–Art. 26 alin. (1) lit. a): "(1) Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, să fie considerate infracţiuni:

a)executarea sau desfiinţarea, totală ori parţială, fără autorizaţie a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepţia celor menţionate la lit. b), de către investitor şi executant.";

–Art. 27: "(1) Preşedinţii consiliilor judeţene, primarii şi organele de control din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene au obligaţia să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcţii în cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale şi, în funcţie de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancţiuni sau să se adreseze instanţelor judecătoreşti şi organelor de urmărire penală, după caz.

(2)Arhitectul-sef al judeţului şi personalul împuternicit al compartimentului de specialitate din subordinea acestuia urmăresc respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor de construcţii pe teritoriul administrativ al judeţului, precum şi respectarea disciplinei în urbanism şi amenajarea teritoriului legată de procesul de autorizare a construcţiilor.

(3)Contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1), cu excepţia celor de la lit. h)-l), se constată şi se sancţionează de către compartimentele de specialitate cu atribuţii de control ale autorităţilor administraţiei publice locale ale municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, pentru faptele săvârşite în unitatea lor administrativ-teritorială sau, după caz, în teritoriul administrativ al sectoarelor municipiului Bucureşti, potrivit competenţelor de emitere a autorizaţiilor de construire/desfiinţare.

(4)Contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. h), i) şi j) se constată şi se sancţionează de către organele de control ale consiliului judeţean, pentru faptele săvârşite pe teritoriul judeţului respectiv, şi, după caz, de către cele ale municipiului Bucureşti.

(5)Procesele-verbale de constatare a contravenţiilor, încheiate de organele de control ale administraţiei publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancţiunii, şefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului şi de urbanism sau, după caz, preşedintelui consiliului judeţean ori primarului unităţii administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază s-a săvârşit contravenţia.";

–Art. 28 alin. (1) şi (2): "(1) O dată cu aplicarea amenzii pentru contravenţiile prevăzute la art. 26 alin. (1) lit. a) şi b) se dispune oprirea executării lucrărilor, precum şi, după caz, luarea măsurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizaţiei sau de desfiinţare a lucrărilor executate fără autorizaţie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenţiei.

(2)Decizia menţinerii sau a desfiinţării construcţiilor realizate fără autorizaţie de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administraţiei publice competente, pe baza planurilor urbanistice şi a regulamentelor aferente, avizate şi aprobate în condiţiile legii, sau, după caz, de instanţă. Pentru lucrări ce se execută la clădirile prevăzute la art. 3 lit. b) este necesar avizul Ministerului Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional.";

–Art. 32 alin. (1) lit. b): "(1) În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz: (...) b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal.";

–Art. 35 alin. (2): "(2) Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia. Plângerea suspendă executarea sancţiunii amenzii, dar nu suspendă măsura de oprire a executării lucrărilor, dispusă o dată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale, în condiţiile art. 28 alin. (1) şi ale art. 29 alin. (2)."

În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 21 - Accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la principiul garantării şi ocrotirii dreptului de proprietate privată şi ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi din Constituţie. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv, art. 14 - Interzicerea discriminării şi ale art. 17 (şi nu art. 11) - Interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocată, Curtea Constituţională constată că textele de lege atacate au mai constituit, parţial, obiect al controlului de constituţionalitate, exercitat din prisma unor critici similare.

Astfel, Curtea s-a pronunţat în repetate rânduri asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii faţă de prevederile art. 44 şi 53 din Legea fundamentală. De exemplu, prin Decizia nr. 159 din 28 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 270 din 24 martie 2006, Curtea a statuat că "textul constituţional (...) referitor la garantarea dreptului de proprietate statorniceşte că limitele şi conţinutul acestuia sunt stabilite prin lege", iar alin. (7) prevede că dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. De asemenea, din jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi din cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului se desprinde ideea că dreptul de proprietate nu este unul absolut, ci comportă unele limitări, care trebuie să păstreze un echilibru între interesul general şi interesul privat al cetăţenilor. În acest sens sunt, spre exemplu, Decizia Curţii Constituţionale nr. 144 din 25 martie 2004 şi hotărârile Curţii Europene a Drepturilor Omului Sporrong şi Lonnroth contra Suediei din 1982, Brumărescu contra României din 1999 şi Basoukou contra Greciei din 2005.

În ceea ce priveşte edificarea de construcţii, nu se poate susţine că prin desfiinţarea unei construcţii nelegal executate s-ar încălca dreptul de proprietate, întrucât demolarea, dispusă de o instanţă judecătorească la finalul unui proces în care s-au putut formula apărări şi administra probe, este consecinţa nerespectării de către constructor a prevederilor imperative ale legii privitoare la autorizările necesare edificării imobilului respectiv."

De asemenea, prin Decizia nr. 199 din 14 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 507 din 15 iunie 2005, Curtea a reţinut că prin textul de lege criticat se instituie obligaţia obţinerii autorizaţiei de construcţie, al cărei scop este prevenirea consecinţelor negative în cazul unor construcţii necorespunzătoare, sancţiunea nerespectării acestei obligaţii - desfiinţarea construcţiei - nefiind contrară prevederilor constituţionale ale art. 53.

Referitor la critica de neconstituţionalitate formulată de autorul excepţiei în Dosarul nr. 2.116D/2008, privind neconcordanţa dintre prevederile art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 şi exigenţele principiilor egalităţii şi al nediscriminării, consacrate de art. 16 din Constituţie, Curtea a constatat, prin aceeaşi Decizie nr. 159/2006, că obligaţia obţinerii autorizaţiei prealabile de demolare "nu incumbă, în mod evident, instanţelor de judecată, care pot dispune demolarea prin hotărâre judecătorească, în virtutea prerogativei lor generale de jurisdicţie."

Având în vedere natura criticilor formulate în prezenta excepţie, pe de o parte, şi argumentele şi soluţiile din jurisprudenţa în materie a Curţii, la care s-a făcut referire, pe de altă parte, se constată că în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice modificarea acestei jurisprudenţe, astfel că aceasta se impune a fi menţinută.

În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 50/1991, care, în opinia autorului, produc efecte discriminatorii, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece textul stabileşte competenţa de constatare şi sancţionare a contravenţiilor reglementate de Legea nr. 50/1991 a autorităţilor publice administrative locale, în cadrul unităţilor lor administrativ-teritoriale, fără a avea aşadar consecinţe asupra principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.

Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) şi (2) din legea examinată, faţă de dispoziţiile art. 21 din Constituţie, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece textele de lege atacate nu conţin norme contrare liberului acces la justiţie şi nici exercitării dreptului la un proces echitabil. Totodată, Curtea constată că procedura de constatare şi sancţionare a contravenţiilor de către agentul constatator reprezintă o etapă administrativă, aceasta fiind urmată de cea jurisdicţională, declanşată prin acţiunea judiciară a părţii vătămate şi în cadrul căreia ea îşi poate formula apărările şi exercită garanţiile şi drepturile procesuale specifice unui proces echitabil, pretinsele "abuzuri de drept" fiind supuse controlului de legalitate şi temeinicie al instanţei. Nici dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 nu sunt de natură să îngrădească accesul liber la justiţie al persoanei interesate, ci, dimpotrivă, reglementează o cale de acces la instanţă, respectiv plângerea contravenţională. Faptul că înaintarea acestei plângeri nu suspendă de drept măsura de oprire a executării lucrărilor, dispusă odată cu aplicarea sancţiunii contravenţionale, ci are efect suspensiv doar asupra executării amenzii contravenţionale, nu echivalează cu o lipsire a exerciţiului liberului acces la justiţie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) lit. a), art. 27, art. 28 alin. (1) şi (2), art. 32 alin. (1) lit. b) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Club OK" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 7.621/245/2008 al Judecătoriei Iaşi - Secţia civilă, de Luminiţa Buche în Dosarul nr. 4.860/300/2008 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă, de Rostas Armanca în Dosarul nr. 20.918/2006 (nr. unic 12.794/211/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca, respectiv de Maria Toplici în Dosarul nr. 6.715/300/2005 al Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 martie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi