Decizie nr. 805 din 19 mai 2009

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Simona Ricu - procuror

Benke Karoly - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Mehedinţi - Secţia comercială şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 2.322/101/2008.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul Consiliului Local al Municipiului Drobeta-Turnu Severin, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Consiliului Local al Municipiului Drobeta-Turnu Severin, care apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi solicită menţinerea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.322/101/2008, Tribunalul Mehedinţi - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată din oficiu într-o cauză având ca obiect pretenţii civile.

În motivarea excepţiei se susţine că textul legal criticat operează o expropriere de fapt, limitând posibilitatea exercitării tuturor prerogativelor dreptului de proprietate. Se mai arată că lipsirea de dreptul de proprietate este contrară Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale dacă nu implică şi o despăgubire a proprietarului, chiar şi în situaţia în care prin măsura dispusă se urmăreşte realizarea unui scop de utilitate publică.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, care au următorul cuprins: "Terenurile pe care se situează reţelele electrice de distribuţie existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt şi rămân în proprietatea publică a statului."

Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 44 din Constituţie şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, norme care consacră şi garantează dreptul de proprietate privată.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi dispoziţiile legale criticate, prin raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea constată următoarele:

Prin numeroase decizii s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea soluţiei legislative cuprinse în art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 în raport cu o critică similară. De fiecare dată, spre exemplu prin Decizia nr. 232 din 21 aprilie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 23 iunie 2005, Decizia nr. 272 din 16 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 aprilie 2006, şi Decizia nr. 163 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 28 martie 2007, a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007, statuând, în esenţă, că, potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) teza a doua şi ale art. 136 alin. (5) din Constituţie, condiţiile şi limitele, precum şi caracterul inviolabil ale dreptului de proprietate sunt consacrate prin lege. Ca atare, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Astfel, prin reglementarea dedusă controlului legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale.

Mai mult, Curtea a mai arătat că exercitarea drepturilor de uz şi servitute asupra proprietăţilor afectate de capacităţile energetice, cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora, deşi are ca efect lipsirea celor interesaţi de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală şi nici într-o expropriere de fapt, ci duce la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii private. Este ceea ce a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Mellacher şi alţii împotriva Austriei, 1989, o speţă referitoare la reglementarea folosirii bunurilor. De asemenea, în Cauza Sporrong şi Lonnroth împotriva Suediei, 1982, aceeaşi Curte a arătat că, întrucât autorităţile nu au trecut la exproprierea imobilelor petiţionarilor, aceştia puteau să-şi folosească bunurile, să le vândă, să le lase moştenire, să le doneze sau să le ipotecheze.

Totodată, Curtea a constatat că dispoziţiile art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 nu consacră trecerea în proprietatea statului a terenului pe care se află reţele electrice de distribuţie, ci prevede că acestea sunt şi rămân proprietatea statului, instituind astfel un fine de neprimire a cererilor de retrocedare. Aşa fiind, reglementarea legală în cauză nu relevă nicio contradicţie cu art. 44 din Constituţie, ci, dimpotrivă, este în deplină concordanţă cu art. 136 din Legea fundamentală.

Întrucât nu au intervenit elemente noi care să conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia din deciziile amintite îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În consecinţă, excepţia de neconstituţionalitate invocată urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (4) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată din oficiu de Tribunalul Mehedinţi - Secţia comercială şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 2.322/101/2008.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 mai 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Benke Karoly