pentru sancţionarea faptelor de încălcare a unor norme de convieţuire socială, a ordinii şi liniştii publice
Notă *) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 132 din 28 octombrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 271 din 31 octombrie 1996, dîndu-se textelor a noua numerotare.
Legea nr. 61 din 27 septembrie 1991 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 27 septembrie 1991 şi a mai fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 55 din 19 august 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 29 august 1994 (aprobată prin Legea nr. 129 din 20 decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 21 decembrie 1994).
Pentru asigurarea climatului de ordine şi liniste publică necesar desfăşurării normale a activităţii economice şi social-culturale şi promovarea unor relaţii civilizate în viaţa cotidiana, cetăţenii sunt obligaţi să aibă un comportament civic, moral şi responsabil, în spiritul legilor tarii şi al normelor de convieţuire socială.
Constituie contravenţie săvârşirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni:
1) săvârşirea în public de fapte, acte sau gesturi, obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, ameninţări cu acte de violenta împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natura sa tulbure ordinea şi liniştea publică sau sa provoace indignarea cetăţenilor ori sa lezeze demnitatea şi onoarea acestora sau a instituţiilor publice;
2) constituirea unui grup format din trei sau mai multe persoane, în scopul de a savirsi acţiuni ilicite, contrare ordinii şi liniştii publice şi normelor de convieţuire socială, precum şi actele de încurajare sau sprijinire, sub orice formă, a unor astfel de grupuri de persoane, care incita la dezordine socială;
3) apelarea, în mod repetat, la mila publicului, de către o persoană apta de muncă, precum şi determinarea unei persoane la săvârşirea unor astfel de fapte;
4) aruncarea asupra unei persoane, construcţii sau asupra unui mijloc de transport cu obiecte de orice fel, cu substanţe inflamante, iritant-lacrimogene sau cu efect paralizant, corosive sau care murdaresc, dacă nu s-au produs vătămări ale integrităţii corporale sau sănătăţii, ori pagube materiale;
5) organizarea, îngăduirea sau participarea la jocuri de noroc - altele decît cele autorizate potrivit legii - de natura sa lezeze bunele moravuri;
6) atragerea de persoane, sub orice formă, săvârşită în localuri, parcuri, pe străzi sau în alte locuri publice în vederea practicării de raporturi sexuale cu acestea spre a obţine foloase materiale, precum şi îndemnul sau determinarea, în acelaşi scop, a unei persoane la săvârşirea unor astfel de fapte;
7) acceptarea sau tolerarea practicării faptelor prevăzute la pct. 6) în hoteluri, moteluri, campinguri, baruri, restaurante, cluburi, pensiuni, discoteci sau în anexele acestora de către patronii sau administratorii, ori conducătorii localurilor respective;
8) portul, fără drept, al cutitului, pumnalului, sisului, boxului, castetului ori al altor asemenea obiecte fabricate sau confectionate anume pentru tăiere, impungere sau lovire, precum şi folosirea armelor de tir cu aer comprimat, în locuri şi împrejurări în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor;
9) alarmarea publicului, a organelor specializate pentru a interveni în caz de pericol ori a organelor de menţinere a ordinii publice, prin darea semnalelor de pericol sau, după caz, prin solicitarea intervenţiei la faţa locului, fără motiv întemeiat;
10) întreruperea curentului electric sau stingerea, fără drept, a lampilor ce servesc la iluminatul public pe străzi, în parcuri, sali de spectacol sau în alte locuri publice;
11) pătrunderea, cu încălcarea normelor legale de acces, în sediile autorităţilor publice centrale şi locale, instituţiilor publice, instituţiilor de învăţământ şi spaţiilor aparţinând acestora, indiferent de destinaţia lor, regiilor autonome, societăţilor comerciale, partidelor sau altor formaţiuni politice, organizaţiilor guvernamentale şi neguvernamentale, ambasadelor şi reprezentantelor altor state, ori ale organizaţiilor internaţionale de pe teritoriul României, precum şi ocuparea fără drept a terenurilor aparţinând ambasadelor şi reprezentantelor sau a terenurilor situate în perimetrul acestora, ori refuzul de a le părăsi la cererea organelor de ordine;
12) scrierea sau desenarea, fără drept, pe pereţii clădirilor, pe garduri sau pe obiecte de folosinţă comuna aflate în locuri publice, deteriorarea prin orice mijloc a acestora, precum şi dezlipirea sau distrugerea, fără drept, a reclamelor, anunţurilor şi afiselor legal expuse în locuri anume destinate;
13) nerespectarea măsurilor de ordine sau a regulilor stabilite pentru buna desfăşurare a manifestărilor cultural-sportive;
14) deteriorarea, ridicarea sau mutarea, fără drept, a semnelor sau indicatoarelor de orientare turistica şi rutiera ori a celor care semnaleaza existenta unui pericol pentru viaţa persoanelor;
15) lăsarea în libertate ori fără supraveghere a animalelor care pot prezenta pericol pentru persoane sau bunuri;
16) refuzul consumatorului de a părăsi un local public în care se consuma băuturi alcoolice, după ora de închidere sau la cererea indreptatita a unui salariat al localului;
17) servirea consumatorilor cu băuturi alcoolice, în localuri publice şi în afară acestora, în zilele şi orele când, potrivit dispoziţiilor legale, localurile sunt închise sau este interzisă desfacerea băuturilor alcoolice;
18) servirea cu băuturi alcoolice, în localurile publice, a consumatorilor aflaţi în vădită stare de ebrietate, precum şi a minorilor;
19) consumul de băuturi alcoolice pe străzi, în parcuri, sali de spectacole, stadioane sau în alte locuri publice;
20) provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice;
21) refuzul responsabililor sau patronilor localurilor publice de a acorda sprijin organelor de poliţie în restabilirea ordinii publice tulburate sau luării măsurilor împotriva persoanelor care au încălcat legea, în unităţile pe care le conduc;
22) tulburarea, fără drept, a liniştii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigate sau larma;
23) alungarea din locuinta comuna a soţului sau sotiei, a copiilor, precum şi a oricărei alte persoane aflate în întreţinere;
24) nerespectarea măsurilor de ordine luate de organele competente în caz de calamitati naturale sau alte pericole publice;
25) refuzul unei persoane de a da relaţii pentru stabilirea identităţii sale, de a se legitima cu actul de identitate sau de a se prezenta la sediul poliţiei, la cererea ori la invitaţia justificată a organelor de urmărire penală sau de menţinere a ordinii publice, aflate în exercitarea atribuţiilor de serviciu;
26) împiedicarea sub orice formă a organului de urmărire penală sau de menţinere a ordinii publice de a-şi îndeplini obligaţiile de serviciu privind legitimarea sau conducerea unei persoane la sediul poliţiei ori al altui organ de stat de a lua măsurile necesare pentru menţinerea ori restabilirea ordinii publice;
27) îndemnul sub orice formă al minorilor la săvârşirea de contravenţii;
28) neluarea de către părinţi sau de către persoanele cărora li s-a încredinţat spre creştere şi educare un minor în vârsta de până la 16 ani sau care au în îngrijire un alienat ori debil mintal a măsurilor necesare pentru a-l împiedica de la fapte de vagabondaj, cerşetorie sau prostituţie;
29) lăsarea fără supraveghere a unui bolnav mintal periculos, de către persoanele care au îndatorirea de a-l îngriji sau păzi, precum şi neanuntarea organelor sanitare sau ale poliţiei în caz de scăpare de sub paza sau supraveghere.
Contravenţiile prevăzute la art. 2 se sancţionează după cum urmează:
a)cu amendă de la 40.000 lei la 200.000 lei, cele de la pct. 3), 4), 9), 12), 15), 16), 18), 19), 25), 28) şi 29);
b)cu închisoare contravenţională de la 15 zile la 3 luni sau cu amendă de la 80.000 lei la 400.000 lei, cele de la pct. 1), 10), 14), 17), 20), 22), 23) şi 26);
c)cu închisoare contravenţională de la o luna la 6 luni sau cu amendă de la 200.000 lei la 1.000.000 lei, cele de la pct. 2), 5), 6), 7), 8), 11), 13), 21), 24) şi 27).
În cazul repetarii contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct. 7), 18) şi 21), se va dispune şi suspendarea activităţii localului public pe o perioadă între 10 şi 30 de zile.
În cazul contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct. 27), 28), şi 29), sesizarea se poate face şi de către organele de ocrotire socială.
Sancţiunea închisorii contravenţionale poate fi aplicată minorilor numai dacă au împlinită vârsta de 16 ani; în acest caz, limitele sancţiunii prevăzute în prezenta lege se reduc la jumătate.
În cazul minorilor care nu au împlinit vârsta de 16 ani se aplică prevederile Legii privind regimul ocrotirii unor categorii de minori.
Dacă o persoană a savirsit mai multe contravenţii, constatate prin acelaşi proces-verbal, în cazul în care pentru toate faptele sau numai pentru unele dintre ele s-a stabilit sancţiunea închisorii contravenţionale, se va aplica o singura sancţiune, care nu va putea depăşi 6 luni, iar dacă contravenientul este un minor care a împlinit 16 ani, sancţiunea aplicată nu va depăşi 3 luni.
Sunt supuse confiscării lucrurile care au servit la săvârşirea contravenţiilor prevăzute la art. 2 pct. 4, 5 şi 8, dacă sunt ale contravenientului, precum şi lucrurile dobîndite prin săvârşirea contravenţiilor, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate.
În cazul contravenţiei prevăzute la art. 2 pct. 23 este necesară plîngerea părţii vătămate. Retragerea plingerii ori împăcarea părţilor inlatura răspunderea făptuitorului. Organele constatatoare sunt abilitate sa restabileasca situaţia anterioară.
Contravenţiile se constata de primar sau de ofiţerii ori subofiterii de poliţie. În oraşe, municipii şi în sectoarele municipiului Bucureşti, contravenţiile se constata şi de către împuterniciţi ai prefectului sau ai primarului, după caz, anume desemnaţi prin decizie.
În cazul contravenţiilor pentru care legea prevede sancţiunea amenzii, agentul constatator, o dată cu constatarea, aplica şi sancţiunea.
Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor prin care s-a aplicat sancţiunea amenzii se poate face plîngere în termen de 15 zile de la comunicarea acestuia.
Plîngerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se soluţionează de judecătorie.
În cazul contravenţiilor pentru care legea prevede şi sancţiunea închisorii contravenţionale, dacă agentul constatator apreciază ca sancţiunea amenzii este îndestulătoare, aplica amenda, procedând potrivit dispoziţiilor Legii privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor.
În caz contrar, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată judecătoriei în a carei raza teritorială a fost săvârşită contravenţia. Ministrul justiţiei poate dispune ca în municipiul Bucureşti soluţionarea unor asemenea cauze să se facă la anumite judecătorii.
Dacă identitatea sau domiciliul făptuitorului nu pot fi stabilite şi exista temere de dispariţie a acestuia, organul de poliţie va conduce de îndată pe făptuitor înaintea instanţei de judecată. În situaţia în care trimiterea nu se va putea face de îndată, organul de poliţie, pe baza unui proces-verbal motivat, va putea retine contravenientul, pe care îl va inainta instanţei de judecată în cel mult 24 de ore de la constatarea contravenţiei.
Judecarea cauzei va avea loc şi în zilele nelucrătoare.
În cazul proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor, întocmite de organele prefecturilor şi ale primăriilor, faţă de care se apreciază ca sancţiunea amenzii este neîndestulătoare, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată celui mai apropiat organ de poliţie pentru ca acesta, dacă este cazul, sa-l retina pe făptuitor şi sa-l înainteze instanţei de judecată.
Preşedintele judecătoriei fixează termen de urgenta, cu citarea contravenientului.
Agentul care a constatat contravenţia sau organul din care aceasta face parte nu se citeaza.
În situaţia în care contravenientul este reţinut, cauza se judeca în ziua sesizării instanţei, afară de cazul în care este necesară administrarea unor probe. În acest caz, judecarea se va face în cel mult 5 zile, contravenientul putind fi arestat preventiv pe baza mandatului emis de instanţa.
Completul de judecată este format dintr-un singur judecător.
În cazul în care contravenientul este reţinut, este arestat sau este minor, participarea procurorului la judecata este obligatorie. Totodată, se va asigura acestora asistenţa juridică necesară, în condiţiile legii. Instanţa va dispune citarea părţilor sau a reprezentantului legal al minorului.
Instanţa se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal şi, după caz, aplica sancţiunea şi ia măsura confiscării ori anulează procesul-verbal.
Hotărârea instanţei de judecată este executorie.
Contravenientul poate cere reexaminarea cauzei în termen de 24 de ore de la pronunţare, dacă a fost prezent la dezbateri, sau de la comunicare, dacă a fost lipsa.
Procurorul poate cere reexaminarea cauzei în termen de 24 de ore de la pronunţare.
Cererea de reexaminare se soluţionează în termen de 3 zile de aceeaşi instanţa, în complet format din 2 judecători.
Preşedintele judecătoriei poate suspenda, până la soluţionare, executarea sancţiunii aplicate.
Hotărârea data în cererea de reexaminare este definitivă.
Executarea hotărârii judecătoreşti, în ce priveşte închisoarea contravenţională, se face potrivit dispoziţiilor Codului de procedura penală, care se aplică în mod corespunzător.
Sancţiunea închisorii contravenţionale se executa în arestul poliţiei sau în locuri anume destinate ale penitenciarelor, stabilite de ministrul justiţiei.
În timpul executării închisorii contravenţionale, cei sancţionaţi sunt obligaţi sa presteze activităţi de interes public, pentru care sunt apţi. Regimul de executare a închisorii contravenţionale se stabileşte de lege.
Executarea sancţiunii închisorii contravenţionale se prescrie în termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.
Contravenientul are obligaţia sa achite amenda şi să depună recipisa de achitare a acesteia la organul constatator, în termen de 30 de zile de la rămînerea definitivă a sancţiunii.
Dacă amenda nu a fost achitată în acest termen, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanţa de judecată pe raza căreia s-a savirsit contravenţia, în vederea transformarii amenzii în închisoare contravenţională.
Instanţa fixează termen de urgenta, cu citarea contravenientului, procedând la transformarea amenzii în închisoare contravenţională.
Pentru motive temeinice, în mod excepţional, instanţa poate acorda un nou termen de plată de cel mult 30 de zile sau poate dispune eşalonarea plăţii într-un termen de cel mult 3 luni.
Dacă amenda nu a fost achitată până la expirarea termenului fixat, instanţa va dispune transformarea acesteia în închisoare contravenţională, ţinând seama de partea din amenda rămasă neachitata.
Transformarea amenzii în închisoare contravenţională se va face socotind o zi de închisoare pentru 10.000 lei, fără a putea depăşi maximumul special al închisorii contravenţionale prevăzute ca sancţiune alternativa la contravenţia săvârşită.
Pentru contravenţiile săvârşite de minorii care au împlinit 16 ani, maximumul închisorii contravenţionale, rezultat prin transformarea amenzii, nu poate depăşi 3 luni.
Instanţa va inceta acţiunea de transformare a amenzii în închisoare contravenţională în situaţia în care contravenientul achită amenda până la pronunţarea hotărârii.
În cazul în care contravenţiile prevăzute în prezenta lege sunt săvârşite de un militar, procesul-verbal de constatare se trimite comandantului unităţii din care face parte contravenientul, spre a i se aplică, dacă procesul-verbal este întemeiat, sancţiuni potrivit Regulamentului disciplinei militare.
În situaţia în care contravenientul este incorporat pentru îndeplinirea serviciului militar, înainte de pronunţarea hotărârii judecătoreşti ori înainte de începerea executării sancţiunii închisorii contravenţionale, procesul-verbal sau, după caz, hotărârea se trimite, de asemenea, comandantului unităţii din care face parte contravenientul, spre a i se aplică o sancţiune potrivit Regulamentului disciplinei militare.
Dispoziţiile prezentei legi se intregesc cu prevederile Legii privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia dispoziţiilor privind plata a jumătate din minimul amenzii.
Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, Decretul nr. 153 din 24 martie 1970 pentru stabilirea şi sancţionarea unor contravenţii privind regulile de convieţuire socială, ordinea şi liniştea publică, art. 6 din Decretul nr. 76 din 15 iulie 1975, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abroga.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
Citiți o versiune anterioară, valabilă între 24 ian. 1997 și 18 aug. 2000.
Deschide forma actuală