privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Prezenta lege reglementează modul de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, precum şi înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Colegiului Psihologilor din România.
(1)Au dreptul să exercite profesia de psiholog:
a)cetăţenii români;
b)cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene şi ai celorlalte state din Spaţiul Economic European, prin stabilire în România sau în regim de servicii temporare;
c)cetăţenii din alte ţări cu care România are convenţii bilaterale în domeniu.
(2)Exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică se face de către persoanele prevăzute la alin. (1), care au absolvit o instituţie de învăţământ superior de specialitate, cu diplomă de licenţă în psihologie sau asimilată, obţinută într-o instituţie de învăţământ superior acreditată, din România sau din străinătate, recunoscută sau echivalată, după caz, potrivit legii.
Psihologul cu drept de liberă practică se supune, în exercitarea profesiei, prevederilor legislaţiei naţionale, europene şi internaţionale, referitoare la drepturile fundamentale ale omului.
(1)Psihologul cu drept de liberă practică îşi desfăşoară activitatea pe baza principiului independenţei profesionale, care îi conferă dreptul de iniţiativă şi decizie în exercitarea actului profesional, cu asumarea deplină a răspunderii pentru calitatea acestuia.
(2)Confidenţialitatea actului psihologic este protejată prin lege şi este o obligaţie a oricărui psiholog.
Psihologul cu drept de liberă practică desfăşoară următoarele tipuri de activităţi:
a)studiul comportamentului uman şi al proceselor mentale;
b)investigarea şi recomandarea căilor de soluţionare a problemelor psihologice;
c)elaborarea şi aplicarea de teste pentru măsurarea inteligenţei, abilităţilor, aptitudinilor şi a altor caracteristici umane;
d)testarea psihologică, prevenirea şi psihoterapia tulburărilor emoţionale şi de personalitate, precum şi a fenomenelor de inadaptare la mediul social şi profesional;
e)interpretarea datelor obţinute şi elaborarea recomandărilor pe care le consideră necesare.
Exercitarea profesiei de psiholog se desfăşoară:
a)în sectorul privat, în regim salarial, sau independent cu drept de liberă practică, potrivit dispoziţiilor prezentei legi şi ale altor reglementări şi acte normative în vigoare;
b)în sectorul public, în care psihologii au, după caz, statutul de funcţionar public, cadru didactic şi alte funcţii, potrivit prevederilor legilor speciale şi regulamentelor sau statutelor instituţiei respective.
(1)Dreptul de liberă practică implică exercitarea activităţilor prevăzute la art. 5 şi asumarea deplină a răspunderii pentru calitatea actului profesional în raport cu beneficiarii serviciilor psihologice, cu respectarea reglementărilor specifice în domeniu.
(2)Dreptul de liberă practică se exercită olograf, cu menţionarea în clar a numelui, prenumelui şi a codului personal din Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România, concomitent cu aplicarea parafei proprii.
(1)Persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1) dobândesc atestatul de liberă practică în condiţiile prezentei legi. Dobândirea atestatului atrage înscrierea în Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România.
(2)Persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b), atestate ca psihologi de autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene şi ale celorlalte state din Spaţiul Economic European, dobândesc dreptul de liberă practică în urma recunoaşterii profesionale, în conformitate cu dispoziţiile legii speciale şi ale normelor europene în domeniu.
(3)Persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b), care prestează servicii temporare, au obligaţia de a face o declaraţie referitoare la serviciile prestate, care se depune la Colegiul Psihologilor din România, acestea fiind exceptate de la procedura atestării, precum şi de la obligativitatea înscrierii în Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România sau de la plata unei taxe administrative. În acest caz se aplică o procedură simplificată, stabilită prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Atestatul de liberă practică se eliberează pe baza normelor metodologice de aplicare a prezentei legi şi a stării de sănătate certificate.
În funcţie de competenţa şi experienţa profesională ale solicitantului, se poate acorda una dintre următoarele forme de atestare:
a)atestatul de liberă practică pentru activitate în condiţii de supervizare, pentru psihologii fără experienţă în domeniul respectiv;
b)atestatul de liberă practică în regim de asociere, pentru psihologii care lucrează în colective profesionale;
c)atestatul de liberă practică autonomă, pentru psihologii care întrunesc criteriile de competenţă şi experienţă profesională stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
Atestatele prevăzute la art. 10 lit. a) şi b) pot fi revizuite, la cerere, după minimum un an.
Controlul şi supravegherea modului de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică se fac în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(1)Pentru exercitarea profesiei, psihologii cu drept de liberă practică pot înfiinţa, la alegere, potrivit legii, cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi civile profesionale sau îşi pot desfăşura activitatea în temeiul unor contracte de muncă, potrivit legii.
(2)Indiferent de forma de exercitare a profesiei, psihologii cu drept de liberă practică pot angaja salariaţi, în condiţiile legii.
(1)Cabinetele individuale de psihologie, constituite potrivit legii, se declară la Colegiul Psihologilor din România. Raporturile contractuale se stabilesc între psihologul cu drept de liberă practică şi beneficiarul serviciilor oferite de acesta.
(2)Cabinetele individuale se pot asocia prin contract şi se declară la Colegiul Psihologilor din România.
(3)Formele şi modalităţile de exercitare a profesiei, declarate la Colegiul Psihologilor din România, sunt înregistrate în mod obligatoriu în Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România.
(1)Societăţile civile profesionale se constituie, în condiţiile legii, prin contract de societate civilă încheiat între 2 sau mai mulţi psihologi cu drept de liberă practică, şi sunt declarate la Colegiul Psihologilor din România.
(2)Raporturile contractuale se nasc între beneficiar şi societatea civilă profesională, indiferent care dintre psihologii cu drept de liberă practică asociaţi îndeplineşte serviciul profesional.
(3)În cadrul societăţilor civile profesionale patrimoniul este comun şi aparţine asociaţiilor în cotele-părţi stabilite prin contractul de societate civilă.Secţiunea a 3-a Drepturile şi obligaţiile psihologilor cu drept de liberă practică
Psihologul cu drept de liberă practică are următoarele drepturi:
a)să desfăşoare activităţile prevăzute la art. 5, în conformitate cu tipul de atestat deţinut;
b)să obţină pentru serviciile prestate un onorariu sau salariu negociat în mod liber cu beneficiarul.
Psihologul cu drept de liberă practică are următoarele obligaţii:
a)să cunoască şi să respecte reglementările legale în vigoare referitoare la exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;
b)să se conformeze şi să respecte Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;
c)să exercite dreptul de liberă practică în limitele stabilite prin tipul de atestat deţinut;
d)să se preocupe de perfecţionarea calificării profesionale;
e)să îşi asume întreaga responsabilitate profesională faţă de beneficiar, manifestând conştiinciozitate şi probitate profesională;
f)să servească interesele beneficiarului în acord cu interesul public şi cu exigenţele profesionale.Secţiunea a 4-a Suspendarea şi încetarea dreptului de liberă practică. Radierea din Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România
Dreptul de liberă practică se suspendă:
a)temporar, la cererea persoanei înscrise;
b)după 6 luni de neplată, fără justificare, a cotizaţiei anuale către Colegiul Psihologilor din România, până la achitarea ei integrală;
c)cu titlu de sancţiune disciplinară, pe toată durata sancţiunii;
d)pe perioada suspendării dreptului de a profesa, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă.
(1)Dreptul de liberă practică încetează:
a)prin renunţarea în scris la exerciţiul dreptului de liberă practică;
b)dacă persoana înscrisă a fost condamnată pentru o faptă prevăzută de lege, în legătură cu exercitarea dreptului de liberă practică, sau dacă i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a exercita profesia printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
(2)Încetarea dreptului de liberă practică atrage radierea din Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România.Secţiunea a 5-a Interdicţii şi incompatibilităţi în exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică
Nu poate exercita profesia de psiholog cu drept de liberă practică:
a)psihologul care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni contra umanităţii sau vieţii în împrejurări legate de exercitarea profesiei de psiholog şi pentru care nu a intervenit reabilitarea;
b)psihologul căruia i s-a interzis dreptul de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească;
c)psihologul căruia i s-a suspendat temporar avizul de exercitare a profesiei, ca sancţiune disciplinară, pe durata suspendării.
Exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică este incompatibilă cu:
a)desfăşurarea oricărei activităţi de natură a aduce atingere demnităţii profesionale sau bunelor moravuri;
b)starea de sănătate necorespunzătoare, certificată de Comisia de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, potrivit legii;
c)folosirea cu bună ştiinţă a cunoştinţelor sau metodelor profesionale în defavoarea persoanei sau în scop ilegal.
Persoanele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b) şi c) trebuie să facă dovada că nu se află într-o situaţie definită la art. 20 şi 21, prin documente provenite de la autorităţile competente din ţările respective.
(1)Colegiul Psihologilor din România, denumit în continuare Colegiu, este o organizaţie profesională, cu personalitate juridică, de drept privat, apolitică, autonomă şi independentă, de interes public, cu patrimoniu şi buget proprii. Colegiul are rolul de a reprezenta şi de a ocroti la nivel naţional şi internaţional interesele profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.
(2)Colegiul are sediul central în municipiul Bucureşti.
(3)Colegiul se constituie din totalitatea psihologilor cu drept de liberă practică din România.
(4)Psihologii cu drept de liberă practică au dreptul, fără nici o îngrădire, să adere la alte forme de asociere profesională.
(5)Colegiul are obligaţia de a publică anual Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România.
Atribuţiile Colegiului sunt următoarele:
a)asigură respectarea cadrului organizatoric pentru exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică în condiţiile prezentei legi;
b)instituie standarde de calitate a serviciilor psihologice;
c)instituie un cadru de promovare şi de dezvoltare a competenţei profesionale;
d)instituie şi promovează norme deontologice în exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;
e)reprezintă interesele membrilor săi în faţa autorităţilor publice şi administrative, precum şi în organismele profesionale internaţionale;
f)atestă dreptul de liberă practică al psihologilor şi gestionează Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România.Secţiunea a 2-a Forurile de conducere
(1)Forurile de conducere ale Colegiului sunt:
a)Convenţia naţională;
b)Consiliul Colegiului;
c)Comitetul director;
d)preşedintele Colegiului.
(2)Alegerea forurilor de conducere ale Colegiului se face numai prin vot secret.
(3)Persoanele alese în forurile de conducere exercită un mandat de 4 ani şi nu mai mult de două ori consecutiv.
(4)Forurile de conducere colectivă iau hotărâri prin vot deschis, dacă nu hotărăsc altfel.
(1)Convenţia naţională este constituită din reprezentanţii membrilor Consiliului, pe baza unei norme de reprezentare, proporţional cu numărul membrilor din fiecare filială.
(2)Convenţia se întruneşte, de regulă, o dată la 4 ani. Ea se poate întruni în sesiune extraordinară la solicitarea majorităţii simple a membrilor Consiliului Colegiului.
(3)Convocarea Convenţiei naţionale se face prin mass-media, cu cel puţin 3 luni înainte de data fixată.
(4)Convenţia naţională este precedată de convenţii teritoriale, care aprobă reprezentanţii în conformitate cu norma de reprezentare.
(5)Convenţia naţională este legal constituită în prezenţa a două treimi din numărul reprezentanţilor delegaţi. Dacă la prima convocare condiţia de cvorum nu este îndeplinită, Comitetul director stabileşte o nouă dată, nu mai devreme de 15 zile calendaristice. În această situaţie, Convenţia naţională este legal constituită în prezenţa majorităţii membrilor delegaţi şi adoptă hotărâri cu majoritatea membrilor prezenţi.
Convenţia naţională are următoarele atribuţii:
a)aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare internă, Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, Codul de procedură disciplinară, Normele de avizare a metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică, precum şi modificările la acestea;
b)alege şi revocă preşedintele Colegiului şi membrii Comitetului director;
c)aprobă raportul de activitate al Consiliului Colegiului şi alte documente.
Consiliul Colegiului este constituit din preşedintele Colegiului, care este şi preşedinte al Consiliului Colegiului, membrii Comitetului director şi preşedinţii filialelor teritoriale.
(1)Consiliul Colegiului se întruneşte anual, la convocarea preşedintelui Colegiului.
(2)Consiliul Colegiului se poate întruni şi în mod excepţional, la solicitarea majorităţii simple a membrilor săi.
Atribuţiile Consiliului Colegiului sunt următoarele:
a)stabileşte liniile directoare în legătură cu problemele fundamentale ale profesiei de psiholog cu drept de liberă practică şi ale activităţii Colegiului;
b)analizează şi aprobă raportul de activitate al Comitetului director;
c)aprobă cotizaţia anuală şi nivelul taxelor necesare acoperirii costurilor de atestare şi a altor servicii prestate;
d)aprobă structurile administrative ale Comitetului director, înfiinţarea de noi comisii sau restructurarea celor existente;
e)aprobă raportul de audit financiar, efectuat de o firmă independentă;
f)aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al Colegiului, bilanţul Colegiului şi descarcă Comitetul director de gestiunea fondurilor.
Comitetul director este constituit din preşedintele Colegiului, care deţine şi calitatea de preşedinte al Comitetului director, preşedinţii comisiilor prevăzute la art. 35 şi membrii acestora.
Înlocuitorul de drept al preşedintelui Comitetului director, în caz de indisponibilitate, este preşedintele Comisiei de deontologie şi disciplină sau alt preşedinte de comisie, desemnat de Comitetul director.
Comitetul director are următoarele atribuţii:
a)eliberează atestatul de psiholog cu drept de liberă practică;
b)eliberează avizul pentru metodele şi tehnicile de evaluare şi asistenţă psihologică, precum şi modul de utilizare a acestora;
c)propune instituţiilor abilitate cursuri şi alte forme de educaţie permanentă în domeniul psihologiei, în conformitate cu prevederile legale;
d)elaborează Regulamentul de organizare şi funcţionare internă;
e)elaborează Codul deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;
f)elaborează, împreună cu Ministerul Educaţiei şi Cercetării, normele metodologice de aplicare a prezentei legi;
g)elaborează Codul de procedură disciplinară şi urmăreşte aplicarea acestuia;
h)elaborează Normele de avizare a metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică;
i)întocmeşte, reactualizează şi face public Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România;
j)mediază litigiile dintre psihologi cu drept de liberă practică, dintre aceştia şi beneficiarii serviciilor psihologice, precum şi dintre psihologi şi angajatorii acestora, în probleme legate de exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;
k)sesizează organele în drept în cazurile de exercitare ilicită a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;
l)propune nivelul taxelor pentru serviciile prestate, precum şi al cotizaţiei anuale.
Comitetul director funcţionează prin şedinţe în plen şi pe comisii, ale căror competenţe şi periodicitate sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare internă.
(1)În cadrul Comitetului director funcţionează următoarele comisii:
a)comisii aplicative: Comisia de psihologie clinică şi psihoterapie; Comisia de psihologia muncii, transporturilor şi serviciilor; Comisia de psihologie educaţională, consiliere şcolară şi vocaţională; Comisia de psihologie pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională;
b)Comisia metodologică;
c)Comisia de deontologie şi disciplină.
(2)Comisiile prevăzute la alin. (1) sunt structuri organizatorice de specialitate ale căror atribuţii sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare internă.
(3)În funcţie de necesităţi, se pot înfiinţa, desfiinţa sau restructura comisiile existente.
Comisiile au următoarele atribuţii:
a)comisiile aplicative desfăşoară procedurile prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi şi propun Comitetului director eliberarea atestatului în domeniile de specializare corespunzătoare;
b)Comisia metodologică avizează metodele şi tehnicile de asistenţă psihologică în conformitate cu Normele de avizare a metodelor şi tehnicilor de evaluare şi asistenţă psihologică;
c)Comisia de deontologie şi disciplină urmăreşte respectarea Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, judecă abaterile de la prevederile acestuia şi aplică sancţiuni, conform prezentei legi.
Fiecare comisie este condusă de un birou constituit din preşedinte, vicepreşedinte, secretar şi dispune de un secretariat tehnic.
Comisiile elaborează norme şi proceduri de control şi supervizare profesională în domeniile proprii, aprobate de către Consiliul Colegiului, asigurând pregătirea persoanelor cu atribuţii de control.
Membrii Comitetului director şi ai conducerii filialelor teritoriale au dreptul la indemnizaţii de şedinţă stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare internă şi la decontarea cheltuielilor de deplasare legate de îndeplinirea atribuţiilor specifice.
Preşedintele Colegiului şi preşedinţii comisiilor prevăzute la art. 35 asigură conducerea operativă a Colegiului.
Preşedintele Colegiului are următoarele atribuţii:
a)reprezintă Colegiul în relaţiile cu alte organizaţii şi instituţii din ţară şi din străinătate;
b)încheie convenţii şi contracte în numele Colegiului, cu aprobarea Comitetului director;
c)convoacă şi conduce şedinţele Comitetului director, Consiliului Colegiului şi Convenţiei naţionale;
d)ordonanţează cheltuielile bugetare ale Comitetului director.Secţiunea a 3-a Filialele teritoriale ale Colegiului
(1)Colegiul are filiale teritoriale, la nivel de judeţ şi în municipiul Bucureşti.
(2)Dacă într-un judeţ există mai puţin de 50 de psihologi cu drept de liberă practică, se vor putea înfiinţa filiale teritoriale prin asocierea psihologilor din judeţe limitrofe.
Forurile de conducere ale filialelor teritoriale sunt:
a)convenţia filialei;
b)comitetul filialei;
c)preşedintele filialei.
Convenţia filialei reprezintă forul de dezbatere al membrilor Colegiului, cu domiciliul în zona respectivă, şi are următoarele atribuţii:
a)dezbate problemele specifice ale practicii profesionale curente;
b)aprobă raportul anual de activitate al comitetului filialei;
c)alege şi revocă preşedintele şi membrii comitetului filialei;
d)alege reprezentanţii pentru Convenţia naţională;
e)propune candidaţi la funcţia de preşedinte al Colegiului şi de membru al Comitetului director.
Convenţia filialei se întruneşte anual la convocarea preşedintelui filialei sau la solicitarea majorităţii membrilor filialei.
(1)Comitetul filialei este structura de coordonare la nivel teritorial şi se află sub autoritatea Comitetului director.
(2)Comitetul filialei este condus de un preşedinte şi este constituit dintr-un număr impar de membri.
(3)Atribuţiile comitetului filialei:
a)elaborează raportul anual de activitate şi, după aprobarea acestuia de convenţia filialei, îl înaintează Comitetului director;
b)informează membrii cu privire la hotărârile Colegiului;
c)poate face propuneri de reprezentare la Convenţia naţională;
d)poate face propuneri de candidaturi pentru preşedinte şi membrii Comitetului director;
e)controlează activitatea profesională a membrilor Colegiului din zona filialei respective, pe baza mandatului dat de Comitetul director, şi avizează dosarele psihologilor cu drept de liberă practică propuşi pentru activităţi de control;
f)primeşte dosarele de atestare, verifică conformitatea lor şi le transmite Comitetului director.
Înlocuitorul de drept al preşedintelui filialei este membrul din comitetul filialei cu vechimea profesională cea mai mare.
(1)Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România cuprinde lista psihologilor cu drept de liberă practică, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(2)Registrul este un document public, fiind pus la dispoziţia beneficiarilor serviciilor psihologice, cu scopul de a certifica dreptul de liberă practică şi domeniile de competenţă ale membrilor Colegiului.
(3)Comitetul director are obligaţia să asigure publicitatea Registrului unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România, prin mijloace electronice şi prin editarea anuală a acestuia.
Sursele de finanţare ale Colegiului sunt următoarele:
a)cotizaţii;
b)taxe;
c)donaţii şi sponsorizări din partea unor persoane fizice şi juridice;
d)alte surse, conform legilor în vigoare.
Repartizarea bugetului pentru Comitetul director şi comitetele filialelor se aprobă de către Consiliul Colegiului.
Fondurile băneşti se utilizează pentru cheltuieli de personal, cheltuieli materiale, investiţii şi dotări, precum şi pentru alte scopuri aparţinând domeniului specific de activitate.
Activitatea financiară se supune controlului organelor în drept.
Comitetul director al Colegiului judecă litigiile şi abaterile deontologice, disciplinare şi profesionale ale psihologilor, în conformitate cu Codul de procedură disciplinară.
(1)Psihologii cu drept de liberă practică care încalcă prevederile prezentei legi şi regulamentele specifice privind exercitarea profesiei de psiholog sau nu respectă Codul deontologic răspund disciplinar în funcţie de gravitatea abaterii, putând fi sancţionaţi cu:
a)mustrare;
b)avertisment;
c)suspendarea temporară, pe un interval de 6-12 luni, a avizului de exercitare a profesiei;
d)retragerea definitivă a atestatului.
(2)Sancţiunile prevăzute la alin. (1) se comunică în termen de 10 zile inspectoratului teritorial de muncă, precum şi instituţiei sau unităţii cu care psihologul sancţionat a încheiat contractul de muncă.
Sancţiunile prevăzute la art. 54 alin. (1) lit. a) şi b) se aplică de către Comisia de deontologie şi disciplină, la propunerea comisiilor de specialitate ale Comitetului director, iar cele menţionate la art. 54 alin. (1) lit. c) şi d), de către Comitetul director, la propunerea Comisiei de deontologie şi disciplină.
Sancţiunile prevăzute la art. 54 alin. (1) lit. a) şi b) pot fi contestate la Comitetul director, iar cele menţionate la art. 54 alin. (1) lit. c) şi d), la Consiliul Colegiului.
Răspunderea disciplinară a psihologilor cu drept de liberă practică atestaţi potrivit prezentei legi nu exclude răspunderea penală, contravenţională, civilă sau materială, conform prevederilor legale.
Practicarea profesiei de psiholog, în condiţii de liberă practică, de către o persoană care nu are această calitate constituie infracţiune şi se pedepseşte conform Codului penal.
Asociaţia Psihologilor din România desemnează un comitet de iniţiativă care convoacă Adunarea de constituire a Colegiului, în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Adunarea de constituire a Colegiului alege Comitetul director provizoriu, preşedintele interimar şi desemnează comitete de iniţiativă teritoriale.
Comitetul director ales de Adunarea de constituire a Colegiului elaborează în termen de 6 luni documentele prevăzute la art. 33 lit. d), e), g) şi h) şi, în acelaşi termen, convoacă Convenţia naţională a Colegiului.
Cu 3 luni înaintea Convenţiei naţionale, comitetele filialelor teritoriale ale Colegiului organizează convenţiile filialelor, care aleg membrii comitetelor, desemnează reprezentanţii la Convenţia naţională şi aprobă propunerile pentru funcţiile la nivelul Colegiului.
Convenţia naţională aprobă documentele de organizare şi funcţionare prevăzute de prezenta lege, alege preşedintele şi membrii Comitetului director, pentru un mandat de 4 ani.
Impunerea de către Colegiu a unor restricţii privind amplasarea şi numărul cabinetelor psihologice de liberă practică este strict interzisă.
Normele metodologice de aplicare a prezentei legi se aprobă prin hotărâre a Guvernului în termen de 60 de zile de la constituirea forurilor de conducere ale Colegiului.
Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 17 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
GHEORGHE BUZATU
Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 18 mai 2004, cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
CONSTANTIN NIŢĂ
Bucureşti, 27 mai 2004.
Nr. 213.
Forma oficială este cea publicată în Monitorul Oficial.
