Strategie naţionala din 16 februarie 2006

LISTA ABREVIERI

APM Agenţie pentru protecţia mediului

ANRSC Autoritatea de Reglementare pentru Serviciile Publice de

Gospodărie Comunală

BEI Banca Europeană de Investiţii

BERD Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare

BIRD Banca Internationala de Reconstrucţie şi Dezvoltare

CE Consiliul European

CM Comitet de monitorizare

DG Direcţia Generală

IMA Instalaţii mari de ardere

ISO Organizaţia Internationala pentru Standardizare

ISPA Instrument structural de pre-aderare

l.e. Locuitori echivalenti

MAI Ministerul Administraţiei şi Internelor

MFP Ministerul Finanţelor Publice

MMGA Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor

MMSSF Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei

POS Programele operationale sectoriale

PPP Parteneriat public-privat

IFI Instituţii de finanţare internaţionale

INS Institutul naţional de statistica

PET Ambalaje din polietilena tereftalata

PHARE Ajutor pentru reconstructia economică - Polonia şi Ungaria

PNGD Planul naţional de gestionare a deşeurilor

SAPARD Instrumentul special de preaderare pentru agricultura şi

dezvoltare rurală

SIM Sistem integrat de monitorizare

UE Uniunea Europeană

UCM Unitate centrala de monitorizare

ULM Unitate locală de monitorizare

1.INTRODUCERE

Strategia naţionala privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice, asa cum acestea sunt definite în legislaţia în vigoare, are ca obiectiv fundamental îndeplinirea angajamentelor care vizează domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice pe care România şi le-a asumat prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană.

Serviciile comunitare de utilităţi publice, avute în vedere de prezenta strategie, sunt servicii de interes public local - comunal, orasenesc, municipal, judeţean şi/sau intercomunal - înfiinţate şi organizate de autorităţilor administraţiei publice locale, gestionate şi exploatate sub conducerea/coordonarea, responsabilitatea şi controlul acestora, prin care se asigura următoarele utilităţi;

a)alimentarea cu apa;

b)canalizarea şi epurarea apelor uzate;

c)colectarea, canalizarea şi evacuarea apelor pluviale d) salubrizarea localităţilor şi managementul deşeurilor solide;

e)alimentarea cu energie termica în sistem centralizat;

f)transportul public local;

g)iluminatul public;

Dimensiunea economico-socială a serviciilor comunitare de utilităţi publice şi rolul acestora în menţinerea coeziunii sociale, reclama şi justifica adoptarea şi implementarea unui set de măsuri având ca obiectiv dezvoltarea durabila, atingerea standardelor Uniunii Europene şi eliminarea disparitatilor economico-sociale dintre statele membre ale acesteia şi România. În contextul implementarii angajamentelor României vizând domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice, asumate prin Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, accesul la fondurile comunitare şi creşterea capacităţii de atragere şi absortie a acestor fonduri a devenit o prioritate a Ministerului Administraţiei şi Internelor, în calitatea acestuia de autoritate a administraţiei publice centrale de specialitate pentru domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice.

Pentru motivele prezentate mai sus, Ministerul Administraţiei şi Internelor a elaborat şi supune spre aprobare o strategie naţionala pe termen lung, cu orizont 2017, destinată accelerarii şi modernizării şi dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor comunitare de utilităţi publice.

În conformitate cu Programul de guvernare pe perioada 2005-2008, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr. 24/2004 pentru acordarea încrederii Guvernului, politicile vizând dezvoltarea serviciilor comunitare de utilităţi publice şi reforma acestui domeniu de activitate, cu implicaţii economico-sociale majore, au la baza următoarele orientări:

a)organizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice în raport cu cerinţele populaţiei;

b)introducerea standardelor de calitate (indicatorilor de performanţă) în baza cărora serviciile comunitare de utilităţi publice să poată fi monitorizate şi evaluate;

c)liberalizarea pieţei serviciilor comunitare de utilităţi publice, precum şi eliminarea din legislaţie a tuturor barierelor instituţionale care împiedica investiţiile private în infrastructura aferentă utilităţilor publice;

d)promovarea relaţiilor contractuale echilibrate, orientate către rezultat, bazate pe conceptul gestiunii delegate;

e)instituirea unui sistem de monitorizare şi evaluare a executării contractelor de delegare a gestiunii serviciilor comunitare de utilităţi publice;

f)simplificarea procedurilor de emitere a avizelor, acordurilor, licenţelor şi/sau autorizaţiilor;

g)armonizarea legislaţiei cu privire la sistemul de subvenţii pentru sectorul serviciilor comunitare de utilităţi publice cu legislaţia comunitara în domeniu şi la îmbunătăţirea sistemului de tarifare;

h)adoptarea unor proceduri şi mecanisme specifice pentru monitorizarea şi evaluarea performantelor serviciilor comunitare de utilităţi publice;

i)continuarea procesului de descentralizare având în vedere limitarea sferei de intervenţie a Guvernului la nivel local numai pentru situaţiile în care anumite servicii publice, programe sau proiecte nu pot fi realizate cu resurse locale şi de către autorităţile locale, în conformitate cu principiile Cartei Europene a autoguvernarii locale; procesul de descentralizare se va desfăşura cu respectarea principiului eficacitatii, economicitatii, eficientei şi cuantificării rezultatelor pe 3 direcţii: întărirea autonomiei locale, descentralizarea administrativă şi descentralizarea fiscală;

j)corelarea planurilor de amenajare a teritoriului cu proiecte de dezvoltare a serviciilor comunitare de utilităţi publice;

k)redimensionarea rolului consiliilor judeţene în privinta furnizarii/prestării serviciilor comunitare de utilităţi publice;

l)focalizarea activităţii consiliilor judeţene pe realizarea investiţiilor în infrastructura tehnico-edilitara de interes judeţean;

m)consultarea publică pentru stabilirea standardelor de calitate (indicatorilor de performanţă) pentru serviciile comunitare de utilităţi publice şi evaluarea acestora;

n)extinderea gestiunii delegate a serviciilor comunitare de utilităţi publice bazată pe contracte de concesiune şi contracte de parteneriat public-privat, promovarea privatizării operatorilor furnizori/prestatori ai serviciilor comunitare de utilităţi publice şi atragerea investiţiilor private în dezvoltarea şi modernizarea sistemelor comunitare de utilităţi publice;

o)introducerea, la nivel municipal şi judeţean, a funcţiei de manager/director general al serviciilor comunitare de utilităţi publice care să preia activitatea primarilor / viceprimarilor sau preşedinţilor / vicepreşedinţilor de consilii judeţene legată de conducerea, coordonarea, monitorizarea şi controlul serviciilor comunitare de utilităţi publice de interes local, respectiv judeţean;

p)clarificarea principiilor şi mecanismelor decizionale cu privire la iniţierea, fundamentarea, aprobarea şi finanţarea investiţiilor publice de interes local;

q)elaborarea şi aplicarea Cartei serviciilor comunitare de utilităţi publice în care să se publice standardele de calitate pentru fiecare tip de serviciu, metodologiile de monitorizare şi evaluare aferente, regulamentele de licentiere s.a.;

r)introducerea manualului de audit urban al Uniunii Europene pentru evaluarea stadiului de dezvoltare şi pentru estimarea necesarului de investiţii în infrastructura edilitar-urbana;

s)eliminarea distorsiunilor care afectează concurenta pe piaţa serviciilor comunitare de utilităţi publice şi reducerea prin reglementări adecvate a influentei caracterului de monopol al acestor servicii;

t)schimbarea actualului sistem de acordare a subventiei pentru energia termica furnizată populaţiei prin trecerea de la subvenţionarea producţiei brute de energie termica la subvenţionarea energiei termice efectiv furnizată;

u)compatibilizarea tuturor actelor normative care instituie măsuri de sprijin susceptibile a constitui ajutoare de stat, cu prevederile legale în domeniu;

v)promovarea privatizării operatorilor producători şi distribuitori de energie termica şi a implicarii sectorului privat în finanţarea, realizarea şi exploatarea de noi capacităţi de producţie a energiei termice, bazate pe cogenerare şi pe resurse naturale nepoluante şi regenerabile (energie geotermala, energie solara, gaz de fermentaţie, biomasa);

w)asigurarea unui regim de funcţionare de baza pentru centralele în cogenerare dictat de necesarul urban de energia termica, diferenţa eventuala de energie electrica necesară municipalitatilor urmând a fi asigurata de Sistemul energetic naţional prin contracte de servicii de sistem şi furnizare de energie de compensare;

x)promovarea unei politici stimulative de readucere a localităţilor care au abandonat sistemul centralizat de alimentare cu energie termica înapoi la situaţia încălzirii sigure şi cu căldură ieftina;

y)implementarea programului de contorizare a caldurii la bransamentul utilizatorului prin contoare de bloc sau scara şi trecerea intensiva la contorizarea individuală a locuinţelor;

z)clarificarea rolului şi atribuţiilor statutului, ale autorităţilor administraţiei publice locale, ale autorităţilor naţionale de reglementare din domeniu şi ale operatorilor şi asigurarea autonomiei functionale şi financiare a acestora;

z^1)elaborarea unei strategii adecvate, specifice sferei serviciilor comunitare de utilităţi publice, cu privire la privatizarea operatorilor, inclusiv a celor din sectorul alimentarii centralizate cu energie termica pentru încălzire şi prepararea apei calde de consum;

z^2)reorganizarea gestiunii centralelor electrice de termoficare prin trecerea lor în totalitate în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale şi clarificarea statutului juridic şi tehnic al centralelor termice şi electrice de termoficare (cogenerare) administrate de autorităţile locale;

z^3)utilizarea şi aplicarea principiului "poluatorul plăteşte" în sfera serviciilor comunitare de utilităţi publice şi internalizarea costurilor de mediu;

z^4)introducerea la nivelul operatorilor serviciilor comunitare de utilităţi publice a sistemului de management de mediu ISO 14.001;

z^5)continuarea programelor privind alimentarea cu apa a satelor, conform Hotărârii Guvernului nr. 577/1997 pentru aprobarea programului privind pietruirea drumurilor comunale, alimentarea cu apa a satelor, conectarea satelor la reţeaua de electrificare şi la reţelele telefonice, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi Hotărârii Guvernului nr. 687/1997 privind contractarea şi garantarea de către Guvern a unor credite pentru realizarea unor programe guvernamentale privind pietruirea drumurilor comunale, alimentarea cu apa a satelor, asigurarea cu locuinţe sociale, refacerea şi dezvoltarea infrastructurii în intravilanul localităţilor rurale, cu modificările şi completările ulterioare şi lansarea programului naţional de realizarea a sistemelor de canalizarea şi epurarea a apelor uzate în localităţile rurale şi localităţile recent declarate oraş, dar care nu dispun de infrastructura edilitar-urbana aferentă;

z^6)continuarea aplicării programului naţional privind asfaltarea drumurilor comunitare prin modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 577/1997, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

z^7)asigurarea fondurilor necesare, inclusiv prin utilizarea Fondului de mediu, pentru realizarea investiţiilor de mediu necesare îndeplinirii angajamentelor asumate de România în procesul de negociere a Capitolului 22 al acquis-ului comunitar, în special pentru implementarea directivelor UE costisitoare, legate de controlul poluarii, calitatea apei, managementul deşeurilor, calitatea aerului;

z^8)implementarea Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor, prin: dezvoltarea unui sistem integrat de management al deşeurilor municipale în localităţile urbane şi rurale, inclusiv implementarea sistemelor de colectare selectiva şi valorificare a deşeurilor şi ambalajelor la nivelul persoanelor fizice, instituţiilor publice şi al agenţilor economici; constituirea parteneriatelor de tip public-privat în ceea ce priveşte reducerea generarii, refolosirea, reciclarea şi eliminarea deşeurilor municipale; implementarea reglementărilor care transpun legislaţia comunitara privind depozitarea şi incinerarea deşeurilor;

z^9)reactualizarea standardelor şi reglementărilor tehnice privind construcţia şi exploatarea sistemelor de canalizare şi a statiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti, vizând îmbunătăţirea preluării, colectării, epurarii şi evacuarii apelor uzate;

z^10)realizarea unor sisteme integrate de alimentare cu apa, canalizare şi epurare a apelor uzate la standarde europene, fie prin realizarea unor noi sisteme tehnico-edilitare, fie prin modernizarea şi retehnologizarea celor existente, atât la nivelul localităţilor urbane, cat şi nivelul localităţilor rurale;

z^11)pregătirea unui portofoliu de proiecte eligibile pentru construcţia, dezvoltarea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apa şi a sistemelor de canalizare pentru localităţi urbane şi rurale prin diverse programe de finanţare;

z^12)utilizarea transparenta şi creşterea capacităţii de atragere, utilizare şi absorbţie a fondurilor de preaderare (PHARE, ISPA şi SAPARD) şi a instrumentelor structurale, după 2007, prin pregătirea, până la acea data, a unui portofoliu de proiecte şi oljiective de investiţii specifice infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor comunitare de utilităţi publice.

1.1.Direcţii de acţiune

Strategia naţionala privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice are la baza următoarele direcţii de acţiune:

a)definirea şi stabilirea cadrul instituţional şi organizatoric necesar îmbunătăţirii managementului serviciilor comunitare de utilităţi publice;

b)stabilirea atribuţiilor, competentelor şi responsabilităţilor între factorii implicaţi în înfiinţarea, organizarea, funcţionarea, gestionarea şi exploatarea serviciilor comunitare de utilităţi publice şi partajarea acestora pe baza principiului descentralizării serviciilor publice, autonomiei locale, subsidiarităţii şi proportionalitatii;

c)crearea cadrului şi a instrumentelor necesare gestionării eficiente a fondurilor de investiţii necesare modernizării şi dezvoltării infrastructurii tehnico-edilitare aferentă serviciilor comunitare de utilităţi publice;

d)popularizarea procedurilor specifice şi facilitarea accesului la resursele financiare necesare accelerarii dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice;

e)utilizarea eficienta a resurselor - umane, materiale, financiare - disponibile, proprii sau atrase;

f)transferul gradual al componentei de protecţie socială din zona operationala în zona exclusiva a administraţiei publice centrale şi locale;

g)susţinerea efectivă şi coerenta, prin programe şi politici guvernamentale adecvate, a reabilitării, modernizării şi dezvoltării la standarde UE a serviciilor comunitare de utilităţi publice, în special în zonele defavorizate, ca factor esenţial pentru menţinerea şi întărirea coeziunii economico-sociale.

Direcţiile de acţiune adoptate trebuie avute în vedere, însuşite şi aplicate atât la nivel central cat şi la nivel local - de către autorităţile administraţiei publice locale comunale, orăşeneşti, municipale sau judeţene - în pregătirea şi adoptarea propriilor strategii de accelerare a dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice.

1.2.Obiective generate

Strategia naţionala privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice are următoarele obiective generale:

a)atingerea conformitatii cu prevederile legislaţiei UE aplicatiile serviciilor comunitare de utilităţi publice;

b)respectarea angajamentelor asumate de România cu privire la implementarea acquis-ului comunitar aplicabil serviciilor comunitare de utilităţi publice;

c)atingerea conformitatii cu standardele comunitare privind calitatea şi cantitatea serviciilor comunitare de utilităţi publice;

d)creşterea capacităţii de absortie a resurselor financiare alocate din fonduri comunitare şi de atragere a fondurilor de investiţii;

e)creşterea capacităţii de elaborare, promovare şi finanţare a proiectelor de investiţii aferente infrastructurii de interes local;

f)creşterea graduala a capacităţii de autofinanţare a serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a infrastructurii tehnico-edilitare aferente, corespunzător nivelelor acceptate în Uniunea Europeană;

g)satisfacerea cerinţelor de interes public ale colectivităţilor locale şi creşterea bunastarii populaţiei;

h)adoptarea de norme juridice şi reglementări care să faciliteze modernizarea şi dezvoltarea serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a infrastructurii tehnico-edilitare aferente, deschiderea pieţei, eficientizarea furnizarii/prestării serviciilor şi creşterea calităţii acestora.

2.OBIECTIVELE SPECIFICE SECTORULUI SERVICIILOR COMUNITARE DE UTILITĂŢI PUBLICE

2.1.Serviciul de alimentare cu apa, canalizare şi epurare a apelor uzate

Serviciul public de alimentare cu apa, canalizare şi epurare a apelor uzate este reglementat prin Ordonanţa Guvernului nr. 32/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apa şi de canalizare, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 634/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

România este în plin proces de construcţie şi adaptarea a sistemelor publice de alimentare cu apa şi de canalizare pentru a se conformă directivelor europene privind calitatea apei potabile şi epurarea apelor uzate. Obiectivul implementarii este concentrarea eforturilor şi a resurselor în vederea conformitatii cu aceste directive.

Cerinţele directivelor europene specifice acestui domeniu sunt transpuse în totalitate în legislaţia românească prin: Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 188/2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, cu modificările şi completările ulterioare.

În conformitate cu angajamentele asumate de Guvernul României prin Tratatul de Aderare la Uniunea Europeană, au fost aprobate Planurile de implementare a Directivei 98/83/CE privind calitatea apei destinate consumului uman, respectiv a Directivei 91/271/CEE privind epurarea apelor uzate orăşeneşti.

Ministerul Administraţiei şi Internelor a elaborat legislaţia primara privind organizarea şi funcţionarea serviciului de alimentare cu apa, canalizare şi epurare a apelor uzate care stabileşte responsabilităţile autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, ale operatorilor şi ale utilizatorilor serviciului de alimentare cu apa şi de canalizare cu privire la înfiinţarea, organizarea, conducerea, gestionarea, monitorizarea şi controlul serviciilor comunitare de utilităţi publice furnizate/prestate utilizatorilor, respectiv la funcţionarea, exploatarea, întreţinerea şi modernizarea sistemelor de alimentare cu apa şi canalizare.

De asemenea, legislaţia secundară şi tertiara subsecventa adoptată de către Autoritatea Naţionala de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală - A.N.R.S.C, după înfiinţarea acesteia în anul 2002, defineste indicatorii de performanţă şi parametrii de calitate ai fiecărui tip de serviciu pe care operatorii trebuie să îi respecte pentru a putea fi licentiati. Evaluarea operatorilor serviciilor comunitare de utilităţi publice în vederea licentierii a început în cursul anului 2003 şi include şi condiţionalitati privind planurile de conformare la prevederile legale prin care sunt transpuse prevederile directivelor U.E..

Obiectivul conformarii cu acquis-ul comunitar privind calitatea apei potabile este de a proteja sănătatea oamenilor de efectele adverse ale contaminarii apei destinate consumului uman şi de a asigura ca apa destinată consumului uman este potabilă şi curata. Obiectivul conformarii cu legislaţia privind epurarea apelor uzate orăşeneşti este de a proteja mediul înconjurător de efectele adverse ale descarcarilor în receptorii naturali a apei uzate colectate de pe teritoriul localităţilor şi a apei uzate provenite din anumite sectoare industriale, în special din industria alimentara.

România nu poate îndeplini în prezent cerinţele acquis-ul comunitar în domeniu, fapt pentru care, în urma negocierilor purtate cu Uniunea Europeană, a obţinut anumite perioade de tranzitie în vederea realizării conformarii. Principalele motive pot fi identificate în tehnologia de tratare şi epurare depăşită, în instalaţiile şi echipamentele uzate fizic şi moral care nu sunt adecvate pentru tratarea apei din actualele sursele de apa disponibile sau pentru epurarea apelor uzate, precum şi în starea reţelelor de distribuţie sau a sistemelor de canalizare (reţele vechi pe care se produc avarii frecvente, se înregistrează pierderi importante de apa şi care facilitează contaminarea apei potabile). Toate acestea conduc, în prezent, la imposibilitatea de a asigura la robinetul consumatorilor apa potabilă de calitate timp de 24 de ore/zi. În ceea ce priveşte epurarea apei uzate, ineficienta echipamentului de epurare şi pierderile din sistemul de canalizare sunt principalele motive pentru care cantităţi mari de apa uzata neepurata sunt încă descărcate în mediul acvatic sau în panza freatica.

Ministerul Administraţiei şi Internelor este responsabil pentru elaborarea unui program de acţiune pentru reabilitarea, modernizarea şi construcţia sistemelor de alimentare cu apa şi a sistemelor de colectare şi epurare a apelor uzate orăşeneşti în aglomerarile cu peste 2.000 l.e., precum şi pentru centralizarea planurilor de conformare şi monitorizează şi controlează implementarea acestora.

ANRSC este responsabilă pentru elaborarea procedurilor, regulamentelor şi metodologiilor-cadru, licentierea operatorilor, avizarea preţurilor şi tarifelor, şi pentru monitorizarea şi controlul indicatorilor de performanţă şi implementarea legislaţiei privind serviciul de alimentare cu apa şi de canalizare.

Autorităţile administraţiei publice locale sunt responsabile, ţinând seama de cerinţele planurilor de conformare, pentru realizarea sistemelor de alimentare cu apa, canalizare şi epurare a apelor uzate orăşeneşti şi pentru asigurarea condiţiilor pentru ca serviciul public de alimentare cu apa şi canalizare să se conformeze la prevederile legale prin care sunt transpuse directivele U.E.

Operatorii au responsabilitatea privind conformarea cu prevederile de calitate ale apei potabile furnizate, respectiv a apelor epurate evacuate în receptorii naturali, monitorizarea, informarea consumatorilor, a autorităţii de sănătate publică şi a autorităţilor administraţiei publice locale.

Pentru a se conformă cerinţelor privind calitatea apei pentru consumul uman, România a preluat următoarele responsabilităţi de implementare:

a)implementarea unui sistem de monitorizare a calităţii apei potabile pentru întreaga ţara;

b)implementarea imbunatatirilor tehnologice la staţiile de tratare a apei;

c)reabilitarea reţelelor de transport şi distribuţie a apei potabile;

d)înlocuirea instalaţiilor interioare la nivelul utilizatorilor sl generalizarea contorizarii.

Costurile înlocuirii instalaţiilor interioare trebuie acoperite de către proprietari, ceea ce implica un cost suplimentar. Pentru îndeplinirea în timp a acestor înlocuiri, trebuie introduse stimulente pentru proprietari.

O problema importanţa din zona serviciului de alimentare cu apa şi canalizare consta în construirea şi reabilitarea sistemelor de colectare, canalizare, epurare şi evacuare (reţele de canalizare, colectoare, staţii de epurare a apelor uzate orăşeneşti, staţii de pompare s.a.) pentru a se atinge conformitatea tehnica cu acquis-ul comunitar privind epurarea apei uzate. În acelaşi timp, constrangerile importante sunt direct legate de finanţarea insuficienta în raport cu necesarul mare de investiţii identificat.

Costuri foarte mari sunt generate de necesitatea de a:

a)construi noi staţii de epurare a apelor uzate;

b)moderniza / reabilita staţiile existente de epurare a apelor uzate;

c)moderniza / reabilita staţiile existente de epurare a apelor uzate din industria alimentara;

d)extinde şi reabilita sistemele existente de colectare, canalizare şi evacuare a apelor uzate;

e)construi şi/sau extinde sistemele de canalizare şi epurare a apelor uzate.

Întrucât investiţiile ce trebuie realizate în acest domeniu se vor reflecta într-o creştere a tarifelor pentru furnizarea/prestarea serviciului de alimentare cu apa şi de canalizare, este necesar şi se ia în calcul faptul ca apa potabilă nu poate fi privită pur şi simplu ca o marfa, ci ca o componenta vitala a necesităţilor umane. În acest context, maririle de tarif pentru acest serviciu trebuie limitate la nivelul suportabilitatii populaţiei dar, în acelaşi timp, trebuie să stimuleze economia şi reducerea consumului.

Având în vedere efortul investitional pe care îl presupune conformarea cu cerinţele acquis-ului comunitar din domeniul serviciului de alimentare cu apa, canalizare şi epurarea apelor uzate, problema ce nu poate fi rezolvată până la data aderării, sunt necesare măsuri energice şi coerente, precum şi coordonarea eforturilor şi acţiunilor tuturor părţilor implicate, care să valorifice perioadele de tranzitie obţinute în cadrul procesului de negociere. Planurile de implementare adoptate la nivel local vor tine seama termenele prevăzute în planurile de implementare şi de termenele stabilite cu Autorităţile de management responsabile şi acceptate de Uniunea Europeană.

Termenul de implementare a Programului dle reabilitare, modernizare şi construcţie a sistemelor de colectare şi a statiilor de epurare în aglomerarile cu peste 2.000 l.e. este de până la 31 decembrie 2018 şi este în responsabilitatea autorităţilor administraţie publice locale. Monitorizarea şi evaluarea anuală, cu începere din anul 2005, a stadiului de implementare a strategiei financiare pentru sistemele de colectare aferente aglomerarilor cu populaţie peste 2.000 l.e. este în responsabilitatea MMGA, MAI şi MFP.

2.2.Serviciul de salubrizare a localităţilor

Serviciul public de salubrizare a localităţilor este organizat şi funcţionează în baza Ordonanţei Guvernului nr. 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localităţilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 139/2002 precum şi, complementar, în baza Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001.

Implementarea în România a politicii UE privind gestiunea deşeurile se asigura prin Strategia naţionala de gestionare a deşeurilor şi Planul naţional de gestionare a deşeurilor - PNGD, documente care au fost aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1470/2004 privind aprobarea Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor şi a Planului naţional de gestionare a deşeurilor.

Strategia şi Planul naţional de gestionare a deşeurilor prevăd următoarele obiective strategice:

a)dezvoltarea cadrului instituţional şi organizatoric;

b)constientizarea factorilor implicaţi;

c)intensificarea preocuparilor privind reducerea cantităţilor de deşeuri generate;

d)exploatarea tuturor posibilităţilor tehnice şi economice privind recuperarea şi reciclarea deşeurilor;

e)dezvoltarea metodelor şi sistemelor pentru sortarea la sursa şi/sau înainte de depozitare;

f)dezvoltarea de tehnologii şi facilităţi de tratare a deşeurilor conforme cu normele europene şi naţionale;

g)dezvoltarea unor tehnologii de eliminare finala a deşeurilor conforme cu cerinţele europene şi naţionale.

De asemenea, PNGD propune, într-o abordare regionala, un sistem integrat de management al deşeurilor în conformitate cu principiile UE privind managementul deşeurilor:

a)prevenirea producerii de deşeuri: aplicarea tehnologiilor curate, economisirea materialului în timpul manufacturarii şi introducerea standardelor noi de manufacturare pentru producerea bunurilor; prevenirea producerii deşeurilor necesita şi o schimbare în comportamentul consumatorilor, prin orientarea preferintelor acestora spre produsele cu o viaţa mai lungă;

b)reciclarea deşeurilor urbane: nivelul reciclarii materialelor recuperabile din deşeurile urbane va fi gradual crescut de la 1%, în prezent, la 60% în 2020;

c)reciclarea deşeurilor speciale: rate speciale de recuperare au fost stabilite pentru deşeurile din impachetare, deşeurile petroliere şi deşeurile bateriilor şi acumulatorilor din plumb.

Conform Strategiei naţionale de gestionare a deşeurilor, organizarea activităţilor de colectare, transport şi eliminare a deşeurilor municipale este una dintre obligaţiile administraţiei publice locale.

PNGD reprezintă instrumentul care stabileşte un sistem unitar pentru managementul deşeurilor municipale, prevede stabilirea graduala la nivel naţional a unui sistem de management al deşeurilor municipale şi consta în:

a)colectarea / colectarea selectiva;

b)transportul şi transferul deşeurilor;

c)recuperarea şi reciclarea anumitor fracţiuni din deşeurile municipale cu accent pe ambalajele de plastic (PET);

d)recuperarea energiei;

e)tratarea deşeurilor şi neutralizarea acestora;

f)depozitarea (eliminarea finala) în depozite controlate, conforme cu legislaţia de mediu în vigoare.

În prezent, la nivel local, deşeurile municipale nu sunt colectate selectiv în vederea valorificării materialelor reciclabile (hârtie, carton, sticlă, metale, materiale plastice), decât într-o foarte mica măsura. Se poate afirma ca aproximativ 40% din componentele deşeurilor municipale reprezintă materiale reciclabile, din care cca. 20% au mari sanse de recuperare, nefiind contaminate. În urma colectării selective prin proiecte pilot, doar 2% din materialele reciclabile total generate sunt valorificate. Restul se elimina prin depozitare, pierzându-se astfel mari cantităţi de materii prime secundare şi resurse energetice.

Pentru implementarea colectării selective este necesară introducerea sau modernizarea serviciului de colectare, sistemul dezvoltandu-se în acelaşi timp cu procesul de constientizare şi informare a cetăţenilor.

România, în urma procesului de negociere cu U.E. a obţinut o etapizare a implementarii acestui tip de sistem, astfel:

a)2004-2006, experimentare (proiecte pilot), constientizare populaţie; b) 2007-2017, extinderea colectării selective la nivel naţional; c) 2017-2022, implementarea colectării selective în zone mai dificile (locuinţe colective, mediu rural dispersat, zone montane).

Aceasta creştere, în acelaşi timp raţională şi graduala, a colectării selective este cu atât mai justificată cu cat permite:

a)desfăşurarea în timp a investiţiilor necesare, evitandu-se astfel o creştere prea mare şi rapida a costurilor gestionării deşeurilor faţă de capacitatea de suportabilitate a populaţiei;

b)consolidarea şi extinderea capacităţilor de reciclare, care pot astfel sa urmărească mai bine evoluţia cantităţilor colectate, contribuind la o valorificare optima, dezvoltarea industriei de reciclare şi o reducere semnificativă a cantităţilor de materii prime importate.

Compozitia şi caracteristicile deşeurilor menajere din România (ex. umiditatea de cca. 50-60% şi puterea calorica mai mica de 8400 Kj/kg), precum şi costurile mai ridicate ale acestei metode de eliminare a deşeurilor menajere nu permit incinerarea în viitorul apropiat. În prezent, în România nu exista incineratoare pentru deşeurile municipale. Se asteapta ca prima capacitate de incinerare să fie instalata până în 2016.

Depozitarea reprezintă principala forma de eliminare a deşeurilor municipale.

Transpunerea în legislaţia interna a cerinţelor Directivei 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor s-a realizat prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor.

Prin aceasta hotărâre se introduce următoarea clasificare a depozitelor de deşeurilor, în funcţie de natura deşeurilor depozitate:

a)depozite pentru deşeuri periculoase - clasa "a";

b)depozite pentru deşeuri nepericuloase - clasa "b";

c)depozite pentru deşeuri inerte - clasa "c".

Azi în România exista 256 de depozite de deşeuri municipale în funcţiune în zona urbana (care primesc deşeuri colectate de firmele de salubritate în zonele urbane), din care:

a)16 depozite sunt conforme sau vor deveni conforme cu normele europene până la 31.12.2006; b) 240 de depozite neconforme cu cerinţele europene, care vor sista activitatea de depozitare etapizat.

Depozitele de deşeuri vor fi realizate şi exploatate conform legislaţiei naţionale specifice, armonizata cu legislaţia comunitara.

În România, până în 2017, se vor construi 65 depozite de deşeuri conforme cu legislaţia U.E,, din care 16 sunt deja realizate.

Strategiile de dezvoltare a serviciilor comunitare de utilităţi publice adoptate la nivel local, vor conţine prevederi pentru conformare acestora la cerinţele de mediu prevăzute în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, Astfel, se vor prevedea, în planurile de implementare, cerinţele şi indicatorii de performanţă ai serviciilor publice de salubrizare a localităţilor în vederea îndeplinirii tintelor prevăzute pentru colectarea şi valorificarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje, a baterilor şi acumulatorilor, a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice s.a.

În scopul reglementării activităţii de gestionare a ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, care transpune în legislaţia naţionala Directiva nr. 94/62/CE privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, cu amendamentele ulterioare.

În 2003, nivelul colectării deşeurilor a fost de aproximativ 80% în zonele urbane. Se previzioneaza ca se va extinde colectarea deşeurilor în zonele urbane atingand 100% din colectare până în 2016. În prezent, colectarea selectiva este practicată doar în anumite zone urbane cu densitate mare şi doar într-un procent foarte scăzut. Se anticipeaza ca nivelul colectării selective sa atinga aproximativ 8% (din totalul colectării) până în 2008.

Pentru a minimiza costurile şi impactul asupra mediului, activităţile de transport vor fi optimizate. Va fi realizată o reţea de staţii de transfer, luând în calcul distanţele ce sunt acoperite pentru colectare, recuperare, tratament şi depozitare.

Ministerul Administraţiei şi Internelor are următoarele responsabilităţi cu privire la implementarea Directivei 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor:

a)participa la elaborare planurilor de gestionare a deşeurilor municipale;

b)urmăreşte îndeplinirea obiectivelor din PNGD şi sprijină autorităţile administraţiei publice locale pentru atingerea acestora;

c)sprijină autorităţile administraţiei publice locale în crearea unui sistem pentru reciclarea materialelor şi deşeurilor recuperabile;

d)elaborează, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, strategii şi programe sectoriale de gestionare a deşeurilor;

e)participa, împreună cu alte autorităţi publice, la elaborarea reglementărilor specifice pentru gestionarea deşeurilor menajere şi municipale;

f)organizează şi realizează, împreună cu autorităţile administraţiei publice locale, sisteme de gestionare a deşeurilor menajere, integrate în planurile de urbanism general şi amenajarea teritoriului şi urmăreşte realizarea proiectelor din acest domeniu;

g)elaborează reglementări specifice privind obligaţiile consiliilor locale legate de gestionarea deşeurilor.

În vederea implementarii Directivei 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor, autorităţile judeţene au următoarele responsabilităţi:

a)coordonează activitatea autorităţilor locale, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean şi interjudetean privind gestionarea deşeurilor;

b)acorda autorităţilor locale sprijin şi asistenţa tehnica în elaborarea planurilor locale de gestiune a deşeurilor;

c)adopta planurile judeţene privind gestiunea deşeurilor;

d)hotărăsc asocierea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale şi/sau judeţene pentru realizarea unor lucrări de interes public privind gestiunea deşeurilor;

e)analizează propunerile făcute de autorităţile administraţiei publice locale - comunitare, orăşeneşti, municipale - în vederea elaborării prognozelor pentru refacerea şi protecţia mediului;

f)urmăresc şi asigura respectarea de către autorităţile locale a prevederilor actelor normative din domeniul gestiunii şi depozitarii deşeurilor, elaborează, revizuieste şi publică planuri de gestionare a deşeurilor la nivel judeţean.

În vederea implementarii Directivei 1999/31/CE privind depozitarea deşeurilor, autorităţile locale - comunitare, orăşeneşti, municipale - au următoarele responsabilităţi:

a)urmăresc şi asigura:

–îndeplinirea prevederilor din planurile de gestionare a deşeurilor şi asigura curăţenia localităţilor prin: sistemul de colectare, transport, neutralizare, valorificare, incinerare şi depozitare finala;

–implementarea şi controlul funcţionarii sistemului, inclusiv respectarea etapizarii colectării selective a deşeurilor;

–dotarea căilor de comunicaţie şi a locurilor publice de colectare cu un număr suficient de recipiente pentru colectarea selectiva a deşeurilor;

–colectarea selectiva şi transportul la timp al întregii cantităţii de deşeuri produse pe teritoriul localităţilor;

–existenta unor depozite finale pentru deşeurile colectate selectiv, dimensionate corespunzător şi amenajate pentru a asigura protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului;

–interzicerea depozitarii deşeurilor în alte locuri decât cele destinate depozitelor stabilite prin documentaţiile urbanistice;

–elaborarea de instrucţiunii pentru agenţii economici, instituţii şi populaţie privind modul de gestionare a deşeurilor în cadrul localităţilor şi aducerea la cunoştinţa acestora prin mijloace adecvate;

b)aproba studii şi prognoze privind gestionarea deşeurilor;

c)hotărăsc asocierea cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale, precum şi colaborarea cu agenţii economici, în scopul realizării unor lucrări de interes public privind gestiunea deşeurilor;

d)acţionează pentru refacerea şi protecţia mediului.

2.3.Serviciul de alimentare cu energie termica în sistem centralizat

Serviciul de alimentare cu energie termica în sistem centralizat se desfăşoară în baza prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 73/2002 privind organizarea şi funcţionarea serviciului de alimentare cu energie termica produsă centralizat, coroborate cu prevederile: Legii nr. 199/2000 privind utilizarea eficienta a energiei, republicată, Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 78/2002 privind asigurarea condiţiilor de funcţionare a unor centrale termice şi electrice de termoficare aflate în proprietatea consiliilor judeţene sau locale, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 643/2002, Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 48/2004 pentru adoptarea unor măsuri privind furnizarea energiei termice populaţiei, pentru încălzirea locuinţei şi prepararea apei calde de consum prin sisteme publice centralizate de alimentare cu energie termica, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 430/2004, Hotărârea Guvernului nr. 933/2004 privind contorizarea consumatorilor racordati la sistemele publice centralizate de alimentare cu energie termica, s.a.

Politicile şi priorităţile privind restructurarea serviciului public de alimentare cu energie termica în sistem centralizat au fost stabilite prin Strategia naţionala privind alimentarea cu energie termica a localităţilor prin sisteme de producere şi distribuţie centralizate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 882/2004.

Principale reglementările U.E. aplicabile domeniului încălzirii urbane în sistem centralizat sunt:

a)Directiva 2001/80/CE privind limitarea emisiilor anumitor poluanti în aer proveniţi de la instalaţiile mari de ardere;

b)Directiva 93/76/CE privind limitarea emisiilor de dioxid de carbon prin îmbunătăţirea eficientei energetice;

c)Directiva 96/61/CE privind prevenirea şi controlul integrat al poluarii;

d)Directiva 2004/8/CE privind promovarea cogenerarii pe baza cererii de căldură utila pe piaţa interna;

e)Directiva 2002/91/CE privind performanta energetica a clădirilor;

f)Directiva 2004/8/CE privind producerea în cogenerare a energiei electrice bazată pe cererea de energie termica utila.

În vederea armonizării legislaţiei interne cu legislaţia U.E. a fost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 541/2003 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanti proveniţi din instalaţii mari de ardere, care transpune în legislaţia interna prevederile Directivei 2001/80/CE .

Conform prevederilor acesteia, Ministerului Administraţiei şi Internelor îi revine sarcina de a coordona implementarea prevederilor acestui act normativ la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale.

Obligaţiile privind reducerea emisiilor la cos a instalaţiilor mari de ardere şi încadrarea în prevederile Directivei 2001/80/CE , respectiv Hotărârii Guvernului nr. 541/2003, revin deţinătorilor de astfel de instalaţii iar procesul de modernizare a acestor instalaţii trebuie initiat şi condus de autorităţile administraţiei publice locale.

În România au fost identificate 80 de instalaţii mari de ardere - IMA - aflate în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor judeţene sau locale.

Tintele prioritare stabilite pentru instalaţiile mari de ardere din România sunt următoarele:

a)reducerea sau limitarea emisiilor provenite din IMA, astfel încât să se respecte integral prevederile Directivei 2001/80/CE ;

b)stabilirea şi atingerea plafoanelor naţionale de reducere a emisiilor provenite din IMA;

c)monitorizarea, evaluarea şi raportarea emisiilor de poluanti proveniţi din IMA în conformitate cu prevederile Directivei 2001/80/CE .

În baza propunerilor operatorilor, respectiv a autorităţilor administraţiei publice locale au fost solicitate perioade de tranzitie care au fost acceptate de către Comisia Europeană.

Responsabilităţile specifice operatorilor, respectiv a autorităţilor administraţiei publice locale, cu privire la IMA sunt:

a)elaborarea propunerilor de programe de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 541/2003;

b)alocarea fondurilor de investiţii, cu respectarea condiţiilor impuse prin Regulamentul Consiliului Concurentei cu privire la ajutorul de stat pentru protecţia mediului şi prin Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat republicată, precum şi implementarea programelor de reducere progresiva a emisiilor anuale de dioxid de sulf, oxizi de azot şi pulberi;

c)respectarea procedurilor specifice ale Directivei 2001/80/CE privind situaţiile de funcţionare necorespunzătoare a instalaţiilor sau de întrerupere a funcţionarii echipamentelor de reducere a emisiilor;

d)monitorizarea emisiilor şi a parametrilor de proces, cu raportare la APM.

Costurile de conformare au fost estimate pe baza evaluărilor pentru conformarea tehnica la care s-au adăugat costurile de monitorizare aferente IMA, care sunt coordonate de autorităţile administraţiei publice locale. Deoarece nivelul facturii pentru încălzire şi prepararea apei calde de consum este apropiat de limitele maxime de suportabilitate şi se asteapta o presiune suplimentară asupra tarifelor în următorii ani datorită internalizarii costurilor de mediu, eliminării treptate până în 2007 a preţului naţional de referinţa şi a subvenţiilor operationale de la bugetul de stat, va fi creat un program special cu o importanţa componenta de grant pentru modernizarea infrastructurii aferente şi contorizarea la nivel de bransament de imobil sau scara, în maxim 1 an după ce aceasta strategie este aprobată.

Investiţiile IMA aflate în coordonarea MAI, aferente perioadei 2005-2017 sunt estimate la 608.300.000 Euro, din care 580.100.000 Euro sunt estimate pentru perioada 2005-2013.

Internalizarea costurilor de mediu se va face cu începere din trim. I 2006 şi din aceasta sursa sa preconizeaza a se asigura cca. 27% din costurile de modernizare.

Pentru diferenţa se vor folosi:

a)surse ale bugetului de stat şi surse proprii: cca. 33%;

b)fondul de mediu: cca. 3%;

c)fonduri comunitare: cca. 37%.

Deoarece nivelul facturii pentru încălzire şi prepararea apei calde de consum este apropiat de limitele maxime de suportabilitate şi se asteapta o presiune suplimentară în anii următori datorită internalizarii costurilor de mediu, eliminării treptate până în anul 2007 a preţului naţional de referinţa şi scaderii subventiei operationale de la bugetul de stat, va fi creat un program special cu o importanţa componenta de grant pentru modernizarea infrastructurii aferente şi contorizarii la nivel de bransament. Unitatea centrala de monitorizare, pe baza discuţiilor cu alte entităţi responsabile va realiza un studiu pentru a crea un astfel de program în maxim 1 an după ce aceasta strategie este adoptată.

Metodologia de estimare a necesarului de investire şi a intervenţiei grantului va fi desfăşurată pe baza următoarei metodologii:

a)împărţirea oraşelor şi municipiilor cu sisteme centralizate de încălzire urbana, în 5 grupe pe baza mărimii comunităţii şi numărului de utilizatori bransati la sistem;

b)selectarea unei comunităţi reprezentative pentru fiecare grupa (5 cazuri) şi pregătirea unui studiu privind necesarul de investiţii, strategia operationala şi scenariul de finanţare;

c)extinderea rezultatelor analizei la nivel naţional şi estimarea nivelului necesar al grantului.

La stabilirea metodologiei de estimare a necesarului de investiţii, în cazul IMA aflate în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor judeţene sau locale, se va tine seama şi de planul de implementare, evaluarile şi termenele acceptate de Uniunea Europeană.

2.4.Serviciul de transportul public local

Serviciul de transport public local este organizat şi funcţionează în baza Ordonanţei Guvernului nr. 86/2001 privind serviciile de transport public local de călători, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 284/2002.

Datorită (i) lipsei de fonduri şi (îi) expertizei instituţionale insuficiente, municipalitatile intampina dificultăţi în întreţinerea atât a drumurilor publice cat şi a sistemului de transport public. Aceasta conduce la deteriorarea pavajului drumurilor şi a infrastructurii asociate din sectorul drumurilor urbane şi la imbatranirea parcului de vehicule şi deteriorarea sinelor de tramvai în sectorul de transport public local.

Aceasta problema permanenta necesita măsuri imediate pentru a aduce sistemul la nivelul de întreţinere din propriile activităţi. Un sistem efectiv şi stabil de transport public local este acela care îndeplineşte cerinţele utilizatorilor săi şi care este suportabil pentru plătitorii de taxe. În plus, viitoarea aderare la UE, cu standardele corespunzătoare, impune necesitatea revizuirii radicale a întregului sector.

În România, numărul de pasageri care utilizează serviciul de transport public a fost, în ultimii zece ani, în scădere. Aceasta a dus la o reducere a folosirii mijloacelor traditionale de transport public. Factorii importanti ce influenţează nivelul cererii sunt:

a)creşterea numărului proprietarilor de autoturisme;

b)schimbările din structura economică, cu impact asupra numărului şi locatiilor locurilor de muncă.

Cele mai importante aspecte ce trebuie luate în considerare sunt următoarele:

a)transportul public trebuie să fie perceput de către publicul larg ca fiind un mijloc de transport: suportabil, confortabil şi avantajos; pentru ca aceasta cerinţa să fie atinsa, sunt necesare investiţii periodice în mijloacele de transport şi infrastructura aferentă pentru a se asigura ca declinul calităţii actuale a serviciului oferit este stopat. În acelaşi timp, sunt necesare scheme de imbunatatire a managementului traficului care să acorde prioritate transportului public, inclusiv măsuri pentru restrangerea utilizării maşinilor personale, cum ar fi parcarea controlată în centrele oraşelor.

b)exista o nevoie urgenta de reevaluare a reţelei stradale ce este folosită de transportul public şi a tipurilor mijloacelor de transport ce pot fi folosite. Aceasta va necesita o analiza pentru a determina dacă reţeaua actuala poate fi optimizata şi dacă îndeplineşte necesităţile pasagerilor existenţi şi potenţiali. De asemenea, se va analiza dacă operarea a trei tipuri de modalităţi de transport (tramvai, troleibuz şi autobuz) este cea mai eficienta metoda de operare.

c)de asemenea, se poate opta, în anumite oraşe, pentru renunţarea la transportul cu troleibuzul. Aceasta se poate realiza prin concentrarea asupra sistemului de tramvai ca fiind coloana vertebrala a sistemului de transport public electric, în acelaşi timp permitandu-se autobuzelor şi microbuzelor sa opereze în zonele în care nu exista linii de tramvai şi să se comporte ca afluente pentru sistemul de tramvai. Considerând succesul relativ al microbuzului ca o formă de transport atractiva, vor fi luati în calcul operatorii privati de microbuze care vor continua sa opereze, în timp ce se asigura disponibilitatea resurselor adecvate pentru compania municipala de autobuze. Pentru a evita dublarea rutelor, se va asigura ca exista concurenta pentru rute şi nu competiţie pe călători transportaţi pe aceeaşi ruta.

Este necesar un pachet important de măsuri de investiţii pentru a facilita revenirea sectorului la un nivel susţinut. Acest pachet poate fi împărţit în câteva componente, după cum urmează:

a)la nivel naţional, Guvernul va promova o entitate centrala (un institut) ca centru de excelenta în domeniul transportului public. Acest institut va fi responsabil cu:

● diseminarea exemplelor pozitive, a companiilor ce operează în alte oraşe, a profesionistilor ce lucrează în municipalitati, a noilor autorităţi de transport stabilite în oraş şi a operatorilor de transport public,

● constatarea necesităţilor de instruire şi stabilirea şi desfăşurarea cursurilor corespunzătoare. Institutul va avea de asemenea puterea de a acorda calificări corespunzătoare.

b)la nivel local, municipal sau judeţean, administraţiile locale se vor concentra pe:

● întocmirea unor planuri-directoare, desfăşurarea de studii de optimizare a rutelor, permitand municipalitatilor sa decidă dacă vor păstra reţelele actuale de transport public sau le vor modifica;

● pregătirea unei strategii şi politici de transport corespunzătoare;

● stabilirea unei autorităţi de transport pentru oraş;

● pregătirea programelor de investiţii corespunzătoare şi fezabile care pot oferi accesul uşor la fondurile structurale ale UE şi, unde este cazul, conducerea studiilor de fezabilitate;

c)la nivelul companiilor de transport, aspectele principale ce trebuie considerate, sunt după cum urmează:

● creşterea transparenţei în relaţiile dintre municipalitate şi companiile de transport public. Introducerea unui contract de servicii comunitare de utilităţi publice, care deja se foloseşte în alte tari europene, va ajuta fiecare parte să se concentreze asupra propriului rol.

● practicile de lucru din cadrul companiilor de transport public local trebuie să fie raportate la indicatorii celor mai bune companii care operează în transportul public. Instruirea în managementul financiar, utilizarea optima a activelor de capital şi managementul personalului vor forma baza unui program educaţional.

Programe de investiţii realiste şi suportabile trebuie pregătite pentru a acoperi necesităţile transportului public din fiecare localitate.

Aceste programe trebui să aibă în vedere corelarea reţelelor serviciului de transport public local cu celelalte servicii de transport public judeţean, regional şi naţional, prin coordonarea graficelor de circulaţie / operare ale operatorilor acestora.

De asemenea, strategia de dezvoltare durabila a serviciului de transport public local trebuie integrată în strategia de dezvoltare durabila a localităţilor, strategie elaborata de autorităţile administraţiei publice locale, municipale sau judeţene în colaborare cu toţi factorii de decizie implicaţi.

Participarea sectorului privat trebuie luată în considerare, în special acolo unde fondurile municipale sunt reduse. În acest scop, va fi evaluată posibilitatea de a introduce scheme de tip PPP pentru gestiunea serviciului şi finanţarea infrastructurii aferente acestuia.

2.5.Serviciul de iluminat public

În vederea obţinerii unui serviciu de iluminat public unitar, modern şi eficient, în conformitate cu directivele Uniunii Europene, a fost adoptată Ordonanţa Guvernului nr. 42/2003 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de iluminat public, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 475/2003, cu modificările şi completările ulterioare, care stabileşte cadrul juridic privind înfiinţarea, organizarea, exploatarea, gestionarea, finanţarea, şi controlul funcţionarii serviciului de iluminat public în comune, oraşe şi municipii.

3.MANAGEMENTUL SERVICIILOR COMUNITARE DE UTILITĂŢI PUBLICE

3.1.Principii generale

Serviciile comunitare de utilităţi publice sunt acele servicii publice de interes local, judeţean sau regional organizate - în urma unui larg acord social exprimat printr-o decizie democratica adoptată de autorităţile administraţiei publice locale competente - la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale în beneficiul locuitorilor acestora şi care funcţionează sub conducerea sau coordonarea, responsabilitatea şi controlul autorităţilor administraţiei publice locale, în baza unor reguli specifice care trec dincolo de regulile obişnuite aplicabile altor servicii: universalitate, continuitate, adaptabilitate, accesibilitate, transparenta.

Aceste servicii sunt furnizate /prestate fie prin modalitatea gestiunii directe, bazată pe darea în administrare către operatori de drept public, fie prin modalitatea gestiunii indirecte (delegate), bazată pe contracte de delegare a gestiunii încheiate cu operatori de drept privat.

Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, după caz, trebuie să-şi fundamenteze politicile, initiativele, programele sau reformele naţionale / locale privind serviciile comunitare de utilităţi publice pe următoarele principii:

a)serviciile comunitare de utilităţi publice sunt una din expresiile de autonomie ale colectivităţilor locale şi un mijloc puternic de care acestea dispun pentru a servi interesul general; ele contribuie la exerciţiul competentelor colectivităţilor locale, care, în cadrul legislaţiei naţionale sau regionale aplicabile, îşi asuma responsabilitatea pentru exerciţiul acestor competente;

b)serviciile comunitare de utilităţi publice contribuie la păstrarea coeziunii sociale deoarece furnizează prestaţii cu caracter social şi asigura punerea în practica a politicilor de asistenţa hotărâte la nivel naţional sau local; ele asigura strângerea legăturilor de solidaritate dintre locuitori, evitarea ruperii legăturilor sociale şi menţinerea coeziunii în cadrul comunităţilor locale, graţie calităţii bunurilor pe care le furnizează populaţiei şi în particular categoriilor defavorizate;

c)serviciile comunitare de utilităţi publice trebuie să reprezinte o prioritate a autorităţilor administraţiei publice locale deoarece au o contribuţie esenţială la dezvoltarea durabila a comunităţilor locale, condiţionand chiar dezvoltarea economico-socială a acestora; totodată, serviciile comunitare de utilităţi publice contribuie la repartizarea echilibrata, echitabila şi raţională a resurselor disponibile pe teritoriul colectivităţii locale, ele ţin seama de interdependenta dintre lumea urbana şi lumea rurală, dintre zonele cu activităţi agricole şi cele cu activităţi industriale, precum şi de spaţiile / zonele libere care merita să fie prezervate; ele imbina exigenţele dezvoltării şi economiei cu cele ale protecţiei sociale şi protecţiei mediului, sprijinindu-se, dacă este cazul, pe ajutorul regiunilor, statului şi al organizaţiilor internaţionale.

d)apropierea serviciilor comunitare de utilităţi publice locale faţă de cerinţele populaţie este o necesitate fundamentală, iar autorităţile administraţiei publice locale au de jucat un rol esenţial în furnizarea/prestarea acestor servicii; acesta presupune, în general, un grad important de descentralizare şi autonomie locală, ca şi participarea activa a colectivităţilor locale la luarea deciziilor cu privire la furnizarea/prestarea acestor servicii.

e)descentralizarea în domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice trebuie să respecte principiile de coerenta şi unitate de aplicarea a politicilor publice în beneficiul tuturor cetăţenilor, de coordonare şi de solidaritate teritorială.

f)gradul posibil şi dorit de descentralizare depinde de factori ca structura teritorială, dimensiunea colectivităţilor locale şi regionale, natura, importanţa şi dimensiunea teritorială a serviciului, capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale şi judeţene de a-şi asuma sarcinile corespunzătoare.

g)oferta serviciilor comunitare de utilităţi publice trebuie să fie fondată pe nevoile şi asteptarile colectivităţii şi, în consecinţa, autorităţile administraţiei publice locale trebuie să ia în considerare mai întâi populaţia vizata când stabilesc cea mai buna cale de a furniza serviciile de care sunt responsabile, în contextul societăţii actuale, asteptarile în creştere ale cetăţenilor şi condiţiile obiective evolueaza rapid, în special din cauza noii economii mondiale, ceea ce obliga autorităţile publice, centrale şi locale, să-şi separare competentele şi responsabilităţile, sa evalueze nivelul serviciilor şi să asigure adaptarea şi îmbunătăţirea acestora.

În domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice, trebuie să se stabilească o delimitare clara a competentelor şi responsabilităţilor între autorităţile administraţiei publice centrale sl cele locale, după caz, la diverse nivele de guvernare şi o definire echilibrata, coerenta şi acceptabilă a drepturilor şi obligaţiilor ce revin diferiţilor actorii implicaţi în furnizarea/prestarea serviciilor: autorităţi publice - operatori - utilizatori. În definirea responsabilităţilor autorităţilor administraţiei publice locale este necesar să se evite, pe de o parte, situaţiile de vid de competenţa şi, pe de altă parte, dublarile de competenţa; aceasta definire trebuie să se facă ţinându-se seama de exigenţele următoare:

a)apropierea serviciilor în raport cu utilizatorii;

b)posibilitatea entitatii însărcinate cu furnizarea/prestarea serviciului de a-l adapta nevoilor şi circumstanţelor (flexibilitate, adaptabilitate);

c)asigurarea indicatorilor de performanţă în ceea ce priveşte calitatea, continuitatea, eficacitatea, eficienta, serviciilor furnizate/prestate;

d)complementaritatea în acţiunea autorităţilor centrale şi locale.

Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, după caz, trebuie să asigure un cadrul juridic, instituţional şi organizatoric privind serviciile comunitare de utilităţi publice, cu vocaţie comercială sau nu, suficient de flexibil în scopul de a permite diversificarea modului de furnizare şi de alegere a furnizorului / prestatorului, acesta putând fi de drept public sau de drept privat, în funcţie de modalitatea de gestiune adoptată de autorităţile responsabile.

Autorităţile administraţiei publice centrale sl locale, după caz, trebuie să garanteze, în limita constrangerilor economice şi bugetare, continuitatea calitativă şi cantitativă a acelor servicii comunitare de utilităţi publice considerate esenţiale pentru comunitatile locale în ansamblul lor: populaţie şi agenţi economici (utilizatori persoane fizice şi utilizatori persoane juridice).

3.2.Linii directoare adresate autorităţilor administraţiei publice centrale

Aceste linii directoare sunt destinate autorităţilor administraţiei publice centrale, în măsura în care acestea sunt responsabile cu definirea cadrului legal şi a controlului activităţii autorităţilor administraţiei locale sau regionale. Linii directoare avute în vedere de autorităţile administraţiei publice centrale cu privire la furnizarea/prestarea serviciilor comunitare de utilităţi publice, sunt:

3.2.1.Punerea utilizatorilor în centrul preocuparilor

a)definirea şi punerea în practica a politicilor din domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice la nivel naţional, regional şi local trebuie să se facă pe baza unei orientări globale şi integrate, care să ia în considerare persoana - nevoile sale - în totalitate, în scopul de a oferi servicii pe măsura şi personalizate.

b)obligaţia de a informa este un corolar ai principiului egalităţii de tratament; a face publicitate actelor şi deliberărilor autorităţilor administraţiei publice locale, regionale sau naţionale, face parte din principiile fundamentale pe care se sprijină sistemele juridice europene şi care ar trebui să fie în general o condiţie a caracterului executoriu al deciziei administrative.

c)obligaţia de a difuza o informaţie, generală şi completa, trebuie să se refere nu numai la regulile de drept dar şi la ansamblul datelor referitoare la organizarea şi funcţionarea serviciului (natura prestaţiilor, preţ, calitate, orare), care trebuie să fie puse la indemana oricui după modalităţi diferenţiate, ţinându-se seama de tipul de serviciu şi de caracteristicile populaţiei vizate.

d)autorităţile administraţiei publice centrale trebuie să adopte, cu referinţa la nevoile specifice şi în consultare cu colectivitatile locale, norme minime pentru protecţia utilizatorilor şi, dacă este cazul, conforme prescripţiilor instrumentelor internaţionale şi europene la care România a aderat, şi sa creeze mecanismul necesar de supraveghere a respectării acestor norme.

3.2.2.Punerea în practica a unui sistem de evaluare a performantei serviciilor

a)ameliorarea constanta a serviciilor comunitare de utilităţi publice trebuie să constituie o preocupare comuna a tuturor autorităţilor administraţiei publice centrale. În acest context, autorităţile administraţiei publice centrale trebuie să stimuleze şi sa însoţească crearea şi punerea în practica de către autorităţile administraţiei publice locale a unor sisteme de evaluare a serviciilor comunitare de utilităţi publice, care să se sprijine pe indicatori uniformi, în funcţie de serviciu sau tipul serviciului. Totuşi, orice efort pentru a stabili sisteme de evaluare a performantei serviciilor trebuie să fie urmărit ţinându-se seama de competentele atribuite fiecărui nivel de administraţie şi de principiul subsidiarităţii.

b)realizarea unui acord între autoritatea centrala şi colectivitatile locale, care să se bazeze pe o metodologie şi o serie de definiţii comune, fără acest acord nefiind posibila luarea de măsuri comparabile în spaţiu şi timp. Pentru aceasta, este indispensabil ca mijloacele de analiza să fie adaptate multiplelor servicii comunitare de utilităţi publice şi să fie suficient de suple pentru a tine seama de diferenţele considerabile care exista între colectivitatile locale şi de asemenea de contextul în care se situeaza.

c)autorităţile administraţiei publice centrale trebuie generalizeze implementarea în practica a sistemului de evaluare a serviciilor comunitare de utilităţi publice locale. În funcţie de situaţia proprie fiecărei comunităţi, o asemenea generalizare ar putea să rezulte din adeziunea spontana a colectivităţilor locale şi dintr-un pachet de măsuri stimulatoare şi constrangatoare. Adeziunea spontana este preferabila şi mai uşor de obţinut dacă colectivitatile locale sunt consultate la definirea şi stabilirea metodologiei pe care urmează sa o aplice şi dacă aceasta metodologie permite o punere în practica în etape, astfel încât fiecare colectivitate să poată să se angajeze în proces alegandu-şi punctul de plecare.

d)aplicarea sistemului trebuie să fie constanta în timp şi informaţia despre rezultatele evaluării trebuie să fie continua, corecta şi completa.

e)evaluarea performantei nu trebuie să fie folosită în scopuri politice: a arata, în funcţie de interesele politice ale momentului, numai rezultatele bune sau numai pe cele slabe ale colectivităţilor locale, constituie o folosire inselatoare a informatiei.

3.2.3.Stabilirea unei politici naţionale de informare şi consultare a partenerilor sociali

a)autorităţile administraţiei publice centrale trebuie să pună în practica o politica de informare la nivel naţional care ar trebui sa urmărească un dublu obiectiv: să permită cetăţenilor, în general, şi utilizatorilor, în particular, accesul la informaţiile esenţiale privind serviciile comunitare de utilităţi publice (obiective, resurse financiare, rezultate, etc.) şi sa promoveze schimburile de experienta între autorităţile administraţiei publice locale şi regionale care au adoptat un sistem de evaluare.

b)autorităţile administraţiei publice centrale trebuie să asigure publicarea în fiecare an, la nivel naţional, a informaţiilor disponibile privind serviciile furnizate de autorităţile administraţiei publice locale, într-o formă care să poată fi inteleasa de marele public; este necesară asigurarea publicităţii experientelor inovatoare şi a rezultatelor cele mai semnificative prin publicaţii şi rapoarte difuzate pe lângă diferitele colectivităţi, disponibile pentru public.

3.2.4.Măsuri de stimulare a dezvoltării serviciilor şi a infrastructurii aferente acestora

a)trebuie întreprinse studii şi analize periodice privind servicii comunitare de utilităţi publice, nu numai pentru a urmări mai bine activităţile locale, dar şi pentru a stimula punerea la punct a unor metode şi instrumente comune şi pentru a favoriza cunoaşterea şi răspândirea bunelor practici.

b)autorităţile administraţiei publice centrale trebuie să organizeze seminarii naţionale pentru alesii locali şi regionali şi pentru funcţionarii din aparatul administraţiilor locale, chiar adevărate cicluri de formare, pentru a favoriza evoluţia mentalitatilor şi pregătirea terenului pentru introducerea unui sistem de evaluare sau pentru dezvoltarea pregătirii profesionale a acestora.

c)autorităţile administraţiei publice centrale trebuie să condiţioneze nivelul sprijinului financiar al statului pentru anumite cheltuieli, în special cheltuielile pentru echipamente aferente serviciile comunitare de utilităţi publice, de existenta unui sistem de evaluare a performantelor, respectiv de obţinerea anumitor rezultate care trebuie măsurate prin acest sistem.

3.2.5.Funcţionarea structurilor de suport specifice

a)autorităţile administraţiei publice centrale trebuie să ofere fiecărei colectivităţi care doreşte, oricare ar fi resursele sale umane şi financiare, posibilitatea evoluţiei gestiunii serviciilor sale. În consecinţa, autorităţile administraţiei publice centrale trebuie să incerce să facă faţa dificultăţilor tehnice şi financiare intalnite de colectivitatile locale şi regionale în punerea în practica a sistemelor de evaluare.

b)autorităţile administraţiei publice centrale trebuie să facă o analiza a nevoilor colectivităţilor care doresc sa introducă un sistem de evaluare a performantei cu privire la dotarea tehnico-materială, la personal, la situaţia economico-financiară şi la costuri. Asemenea auditari trebuie încredinţate funcţionarilor specializaţi din administraţia publică centrala, cabinetelor de consultanţa specializate sau ar putea fi efectuate de colectivitatile în cauza, cu asistenţa acestora.

c)colectarea şi exploatarea datelor statistice sau a altor date, în vederea evaluării performantei, pot cere folosirea unor resurse de care colectivitatile interesate nu dispun, sau pe care nu sunt în măsura să le deblocheze cu rapiditatea cerută. Autorităţile administraţiei publice centrale trebuie să stabilească un sistem de colectare a informatiei care să cuprindă centre naţionale şi regionale de gestiune a datelor şi care, în colaborare cu alte autorităţile publice interesate, sunt însărcinate cu prelucrarea datelor privind serviciile comunitare de utilităţi publice şi indicatorii de performanţă ai acestora. Autorităţile administraţiei publice centrale pot sa susţină financiar initiativele luate în acest sens de colectivitatile locale şi regionale.

3.2.6.Stabilirea liniilor directoare şi a cadrului de referinţa la nivel naţional

a)în anumite cazuri, în special pentru a asigura gradul de armonizare necesar pentru reusita sistemului de evaluare, autorităţile administraţiei publice centrale trebuie să adopte şi sa definească, cu consultarea colectivitatile locale, o politica naţionala de evaluare a performantei serviciilor comunitare de utilităţi publice, inclusiv un ansamblu de principii directoare indicând modalitatea în care sectorul serviciilor comunitare de utilităţi publice trebuie să integreze şi sa utilizeze sistemul de evaluare a performantei. Cadrul de referinţa astfel definit trebuie să nu fie constrangator şi sa lase o perioadă rezonabila de adaptare colectivităţilor a căror situaţie nu permite punerea în practica imediata a sistemului adoptat.

b)o politica naţionala de evaluare a performantei serviciilor comunitare de utilităţi publice locale trebuie să cuprindă elementele următoare:

–un sistem de strangere şi prelucrare a informaţiilor transparent care să favorizeze utilizarea unei contabilitati separate pentru fiecare serviciu comunal de utilităţi publice, local sau regional, în scopul asigurării unei evaluări adecvate a costurilor;

–indicatori standardizati (de ex.: productivitatea, calitatea prestaţiei, eficacitatea, nivelul de satisfactie al utilizatorilor etc.) pentru fiecare serviciu comunal de utilităţi publice sau pentru fiecare tip de serviciu, pe care colectivitatile locale pot să-i utilizeze pentru a determina propria performanta în furnizarea/prestarea serviciilor comunitare de utilităţi publice.

c)când măsurile luate la nivel naţional creează obligaţii în sarcina colectivităţilor locale sau regionale, autorităţile administraţiei publice centrale trebuie să le aducă tot sprijinul lor, adoptând măsurile cerute, inclusiv financiare, şi creând structurile potrivite.

3.2.7.Concesiunea serviciilor comunitare de utilităţi publice către sectorul privat

a)autorităţile administraţiei publice centrale trebuie să adopte un cadru juridic care să lase colectivităţilor locale posibilitatea de a alege concesiunea gestiunii serviciilor comunitare de utilităţi publice către sectorul privat atunci când aceasta soluţie oferă avantaje pentru utilizatori. Regulile de pe pieţele publice privind achiziţiile de bunuri şi servicii trebuie aplicate de către colectivitatile locale şi în cazul gestiunii delegate a serviciului prin intermediul sectorului privat.

b)atunci când protecţia cetăţenilor o cere şi în special pentru serviciile importante, dispoziţiile de baza privind (i) condiţiile pe care operatorii privati trebuie să le satisfacă atunci când oferă servicii comunitare de utilităţi publice şi (îi) controlul pe care autorităţile administraţiei publice centrale sau locale îl exercita pentru a garanta respectul acestor condiţii trebuie fixat prin legislaţie.

c)autorităţile administraţiei publice centrale trebuie să pregătească ghiduri, manuale şi modele de contracte pentru a ajuta colectivitatile locale care decid sa concesioneze servicii comunitare de utilităţi publice şi pentru a asigura un serviciu de consultanţa tehnica pentru autorităţile administraţiei publice locale care cer acest lucru.

d)autorităţile administraţiei publice centrale trebuie să stimuleze şi sa ajute colectivitatile locale şi asociaţiile lor la punerea în practica a modulelor de formare specifică pentru personalul şi alesii lor, cu privire la gestiunea şi finanţarea serviciilor şi la relaţiile autorităţilor administraţiei publice locale cu operatorii privati.

În asociere cu autorităţile administraţiei publice locale şi asociaţiile lor, autorităţile administraţiei publice centrale trebuie să definească, la nivel naţional, un sistem unitar şi performant de evaluare şi de comparare a performantelor operatorilor privati furnizori/prestatori de servicii comunitare de utilităţi publice.

3.2.8.Cooperarea intercomunitara

a)Autorităţile administraţiei publice locale trebuie să aibă libertatea de a se asocia între ele. Formele de cooperare permise de lege trebuie să fie suficient de flexibile pentru ca colectivitatile interesate să le poată adapta nevoilor lor specifice şi obiective lor, cu condiţia ca acestea sa reflecte efectiv interesul comun şi ca acesta să fie definit de consiliile locale sau judeţene, după caz.

b)Structurile de cooperare intercomunitara (asociaţiile de dezvoltare comunitara) trebuie să rămână supuse principiilor serviciului public, adică:

–principiul schimbării sau a adaptabilitatii (prestaţiile sunt adaptate permanent nevoilor şi evolueaza în cantitate şi în calitate);

–principiul egalităţii (accesibilitati egale) utilizatorilor (utilizatorii sunt plasati pe o poziţie egala, fără discriminări sau avantaje speciale);

–principiul continuităţii (activitatea se desfăşoară într-o maniera regulată şi continua).

3.2.9.Alte forme de cooperare

a)autorităţile administraţiei publice centrale trebuie să consulte autorităţile administraţiei publice locale şi/sau structurile asociative ale acestora în toate etapele elaborării, punerii în practica şi evaluării serviciilor pe care acestea le furnizează în mod direct şi sa ajute, în măsura posibilului, colectivitatile locale în punerea în practica a propriilor lor proiecte şi servicii.

b)autorităţile administraţiei publice centrale trebuie să folosească În totalitate diferitele forme de cooperare internationala disponibile în scopul de a face schimb de experienta şi de a identifica bunele practici, în special în domenii în care exista în general mai putina experienta, asa cum este evaluarea nevoilor, a riscurilor, evaluarea performantelor serviciilor şi a impactului prestaţiilor.

c)cadrul legislativ al participării sectorului privat la gestiunea (furnizarea/prestarea) serviciilor comunitare de utilităţi publice locale, cu orientare comercială sau non-comercială, trebuie să faciliteze parteneriatul public-privat şi formele moderne de contracte publice şi trebuie să permită dezvoltarea cooperării, inclusiv utilizând facilităţile oferite de domeniul tehnologiilor informatiei.

3.3.Liniile directoare adresate autorităţilor administraţiei publice locale

Aceste linii directoare sunt destinate autorităţilor administraţiei publice locale, în măsura în care acestea sunt responsabile cu înfiinţarea, organizarea, coordonarea, monitorizarea, evaluarea şi controlul serviciilor comunitare de utilităţi publice, precum şi cu adoptarea şi definirea normelor locale privind aceste servicii.

3.3.1.Servicii adaptate nevoilor

a)autorităţile administraţiei publice locale trebuie să organizeze serviciile a căror responsabilitate şi-o asuma astfel încât sa răspundă într-o maniera eficace nevoilor populaţiei care trăieşte în teritoriul administrat, ţinând seama de necesitatea de a ameliora continuu calitatea serviciilor lor publice pentru a tine pasul cu evoluţia cererilor sociale, a prioritatilor politice generale, a exigenţelor unei bune gestiuni economice şi a evolutiilor tehnologice.

b)autorităţile administraţiei publice locale trebuie să vizeze asigurarea egalităţii între utilizatori serviciilor comunitare de utilităţi publice, ceea ce ar putea necesita, dacă este cazul, ca acestora să le fie aplicat un tratament diferenţiat (tarife, ajutoare, condiţii de acces etc.) pentru a tine seama de situaţiile obiective diferite în care se găsesc aceşti utilizatori sau candidaţii la utilizarea serviciului.

c)operatorii serviciilor comunitare de utilităţi publice trebuie să respecte principiile de neutralitate şi de non-discriminare în ceea ce îi priveşte pe utilizatorii, libertatea de opinie a acestora şi ansamblul libertăţilor publice.

d)autorităţile administraţiei publice locale trebuie să incerce sa amelioreze accesibilitatea serviciilor prin:

–o mai buna apropiere geografică, implicând o optimizare a organizării birourilor şi serviciilor administrative;

–formalităţi simplificate şi un timp redus de acces la serviciul public;

–orare de acces compatibile cu programul cotidian al locuitorilor;

–costuri de acces reduse, în special pentru categoriile cele mai defavorizate;

–o mai buna administrare a cazurilor speciale (handicapati, persoane defavorizate).

e)autorităţile administraţiei publice locale trebuie să organizeze serviciile comunitare de utilităţi publice, în special cele de natura comercială sau industriala, astfel încât să asigure utilizatorilor, de câte ori pare adecvat, posibilitatea de a opta între mai multe prestaţii, chiar între mai mulţi furnizori, pentru a evita ca o situaţie de monopol sau statutul public al serviciilor sa antreneze dificultăţi în relaţiile cu utilizatorii.

3.3.2.Informaţie şi publicitate

a)autorităţile administraţiei publice locale şi operatorii serviciilor comunitare de utilităţi publice trebuie să organizeze modul de a comunică cu utilizatorii astfel încât să asigure tuturor persoanelor interesate o cunoaştere adecvată a drepturilor lor şi a prestaţiilor pe care pot să le obţină ca şi a regulilor aplicabile şi astfel încât sa constituie un mijloc de a face sa progreseze calitatea serviciului intensificand raporturile pe care le întreţine cu mediul sau. În acest scop, trebuie definită şi implementata o adevarata politica de informare, în conformitate cu dreptul la informare recunoscut utilizatorilor;

b)pentru toate marile proiecte utilizatorii trebuie să primească informaţii circustantiale şi preliminare. Trebuie să se ofere posibilitatea ca utilizatorii sa participe la procesul de luare a deciziilor.

3.3.3.Simplificare administrativă

a)înfiinţarea, organizarea şi conducerea serviciilor comunitare de utilităţi publice şi specializarea structurilor administraţiei publice locale trebuie făcute în funcţie de nevoile cetăţenilor mai curând decât în funcţie de nevoile administrative, astfel încât să se evite blocarea fluxului documentelor, procedurile artificiale sau puţin transparente pentru utilizator, să se creeze ghisee unice şi/sau birouri mobile etc.

3.3.4.Modul de tratare a petitiilor utilizatorilor

a)rezolvarea reclamatiilor utilizatorilor trebuie să fie o activitate normală a oricărui operator, indiferent de forma de gestiune şi trebuie concepută şi organizată în consecinţa. Aceasta activitate trebui sa includă doua aspecte:

(i)soluţionarea rapida a problemelor ridicate şi (îi) remedierea în profunzime a cauzelor, când cererea este fondată.

b)procedurile de primire a reclamatiilor trebuie să fie simple, uşor de asimilat şi de folosit de către utilizatori; de asemenea, trebuie aduse pe larg la cunoştinţa acestora şi organizate pentru a permite o rezolvare rapida.

3.3.5.Participarea utilizatorilor la gestiunea serviciilor comunitare de utilităţi publice

a)utilizatorii trebuie să dispună de multiple canale pentru a-şi exprima cererile şi a-şi face cunoscute criticile privind serviciile comunitare de utilităţi publice prin: alegerea consilierilor locali şi a primarului, dreptul de petiţie şi reclamaţie, dreptul de a asista la reuniunile deliberative ale consiliului local/judeţean, participare la referendumuri şi eventual la alte iniţiative populare etc.

b)utilizatorii serviciilor comunitare de utilităţi publice, în calitate de beneficiari / consumatori, trebuie să fie respectati şi satisfacuti. Aceştia trebui să fie luati în considerare şi ascultaţi, atât în calitatea lor de utilizatori, cat şi în calitatea lor de alegatori sau cetăţeni şi trebui să poată sa influenteze în mod direct furnizarea / prestarea serviciilor comunitare de utilităţi publice, indiferent de forma de gestiune adoptată de autorităţile administraţiei publice locale.

c)autorităţile administraţiei publice locale trebuie să încurajeze initiativele private şi societatea civilă care pot să contribuie, în legătură sau în complementaritate cu serviciile lor publice, la satisfacerea nevoilor colective ale locuitorilor. Autorităţile administraţiei publice locale nu trebuie să vada aceste iniţiative ca o concurenta ce trebuie franata ci, din contra, să contribuie la inflorirea lor pentru ca ele reprezintă o resursa naturala de o valoare adesea foarte apreciabila, care nu s-ar putea găsi în bugetul local şi constituie o manifestare remarcabila de spirit civic şi solidaritate.

3.4.Furnizarea/prestarea serviciilor comunitare de utilităţi publice

3.4.1.Gestiunea serviciilor

a)autorităţile administraţiei publice locale trebuie să asigure punerea în practica a unei gestiuni eficace, performanţe şi durabile, orientata asupra rezultatelor. O evaluare periodică şi publică a performantei operatorilor este un instrument puternic în ameliorarea gestiunii acestora. Pentru a face posibila o asemenea evaluare, este necesar să se stabilească sisteme adecvate de informare şi culegere a datelor privind serviciile furnizate/prestate şi nevoile populaţiei şi să se asigure un schimb de informaţii pertinente între diferitele autorităţi implicate.

b)o gestiune eficace, orientata asupra rezultatelor, cere o reexaminare periodică a serviciilor, pe baza următoarelor principii:

–punerea în dezbatere a: de ce, cum şi de către cine este furnizat / prestat un serviciu;

–asigurarea comparatiei cu performanta altora, cu ajutorul unei game de indicatori pertinenţi, luând în considerare atât opiniile utilizatorilor serviciilor cat şi ale furnizorilor potenţiali;

–consultarea contribuabililor locali, a utilizatorilor serviciilor, a partenerilor şi a celei mai largi comunităţi de afaceri pentru a stabili noi obiective şi criterii de performanţă;

–utilizarea unei competitii echitabile şi deschise, de fiecare data când acest lucru este posibil, ca mijloc de a asigura eficienta şi eficacitatea serviciilor.

c)serviciile comunitare de utilităţi publice trebuie adaptate, în fiecare caz, la formele de gestiune şi la modul de finanţare care asigura cea mai buna sinteza între toate interesele legitime ale utilizatorilor şi care oferă cel mai bun raport cost / avantaje. Pentru aceasta ele trebuie să ţină cont de efectele directe ca şi de efectele induse de activitatea furnizată /prestată în ceea ce priveşte solidaritatea socială, protecţia mediului şi amenajarea teritoriului.

3.4.2.Finanţarea serviciilor comunitare de utilităţi publice

a)autorităţile administraţiei publice locale trebuie să asigure operatorului, public sau privat, resurse suficient de stabile şi durabile pentru a-i permite să-şi ia angajamente şi să-şi îndeplinească misiunea la timp.

b)autorităţile administraţiei publice locale trebuie să asigure un just echilibru între participarea beneficiarilor la finanţarea serviciilor prin tarif şi finanţarea prin impozite şi taxe, adică între principiul responsabilităţii şi responsabilizarii individuale şi principiul solidarităţii. Aceste principii nu sunt conflictuale; ponderea unuia sau a altuia trebuie să varieze în funcţie de circumstanţe şi în vederea atingerii rezultatelor preconizate.

c)în măsura posibilului, autorităţile administraţiei publice locale trebuie să pună la contribuţie pe toţi care beneficiază direct sau indirect de efectele pozitive ale serviciilor d) serviciile comunitare de utilităţi publice trebuie să beneficieze de un mod de finanţare bine adaptat particularitatilor acestora, ratiunilor economice şi exigenţelor sociale. După circumstanţe, care pot varia funcţie de tipul serviciului, de loc, de modalitatea de gestiune, sunt posibile diferite tipuri de finanţare a serviciilor pe baza principiului "beneficiarul plăteşte": prin tarif, prin impozit, prin taxe speciale de tipul "poluatorul plăteşte" prin subvenţii sau prin combinatii ale acestora.

3.4.3.Modernizare şi inovare

a)operatorii serviciilor comunitare de utilităţi publice trebuie să participe la modernizarea gestiunii serviciilor publice. Ei trebuie să se adapteze nevoilor schimbatoare ale populaţiei şi sa promoveze tehnologiile şi tehnicile noi atunci când acestea favorizează progresul şi permit ameliorarea satisfacerii nevoilor utilizatorilor.

3.5.Gestiunea performantei

3.5.1.Principiile evaluării performantei

a)evaluarea performantei trebuie să devină criteriul principal în baza căruia se iau decizii privind opţiunile politice, în special atunci când se iau decizii privind sistemul de gestiune a serviciilor comunitare de utilităţi publice, deoarece aceasta este un mijloc:

–de a ameliora serviciile comunitare de utilităţi publice, de corelare a rezultatele cu nevoile, de evaluare a impactului şi a raportului calitate-preţ;

–de a îmbunătăţi controlul autorităţilor administraţiei publice locale asupra utilizării resurselor publice;

–de a asigura utilizatorilor o informare adecvată privind serviciile;

–de a garanta o mai mare transparenta a acţiunii publice;

–de a întări participarea cetăţenilor la stabilirea strategiilor locale şi la luarea deciziilor privind organizarea şi funcţionarea serviciilor care trebuie furnizate / prestate.

b)autorităţile administraţiei publice locale trebuie să evalueze performanta serviciilor prin intermediul indicatorilor de performanţă. Scopul final vizat nu trebuie să fie judecarea unei situaţii, ci ameliorarea serviciului examinat (în termeni de eficacitate, de eficienta şi de economie), dar şi satisfacerea cerinţelor utilizatorilor.

c)controalele politice şi administrative trebuie să se concentreze asupra fixării obiectivelor şi evaluării rezultatelor, lăsând în acelaşi timp o libertate de acţiune şi o responsabilitate suficiente pentru operatorii serviciilor comunitare de utilităţi publice. Aceste controale trebuie să vizeze nu numai prevenirea sau sancţionarea neregularităţilor, dar şi să asigure îmbunătăţirea calităţii prestaţiilor, punând accentul pe coerenta între obiectivele fixate şi rezultatele obţinute, pe evaluarea rezultatelor şi pe măsurile de corectie necesare.

d)prin competenţa lor tehnica, diversele organe de control, specializate sau generale (autorităţi statale, jurisdicţii, corpuri de inspecţie etc), trebuie să fie considerate ca garanţi şi ajutoare preţioase pentru utilizatori atunci când se constata insuficientele serviciilor publice. Rezultatul investigatiilor lor trebuie să fie comunicat autorităţilor responsabile care exercită coordonarea şi supraveghere serviciului în cauza şi trebuie să facă obiectul unei informări adecvate a utilizatorilor.

3.5.2.Punerea în practica a sistemului de evaluare

a)autorităţile administraţiei publice locale şi regionale trebuie să facă eforturi pentru a planifica - în baza orientarilor fixate la nivel naţional - punerea în practica, în etape, a unui sistem de evaluare a performantei serviciilor. În acest scop, ele trebuie să se sprijine pe experientele acumulate deja în ţările Uniunii Europene.

b)autorităţile administraţiei publice locale trebuie să îşi exercite competentele privind evaluarea performantelor fie direct (prin personal propriu, specializat), fie indirect (prin recursul la auditori de gestiune independenţi) şi să se asigure ca persoanele însărcinate cu evaluarea nu sunt susceptibile a fi influentate de furnizorii/prestatorii serviciilor.

c)pentru colectarea şi prelucrarea datelor statistice, sau a altor date privind serviciile comunitare de utilităţi publice, autorităţile administraţiei publice locale trebuie să participe activ la sistemul de colectare a informatiei şi sa furnizeze centrelor de gestiune create la nivel naţional sau regional toate datele şi indicatorii de care dispun.

d)autorităţile administraţiei publice locale trebuie să coopereze, să facă schimb de informaţii şi experienţe proprii în vederea generalizarii bunelor practici şi a unui cadru de auto-evaluare.

3.5.3.Ameliorarea gestiunii serviciilor comunitare de utilităţi publice locale

a)criteriile utilizate în evaluarea performantei trebuie să fie cuantificabile, precise, fiabile, chiar şi atunci când situaţia evolueaza, să fie cunoscute dinainte fără sa genereze mecanisme de adaptare perverse.

b)autorităţile administraţiei publice locale trebuie să organizeze sisteme de analiza comparativa pentru a fi utilizate permanent de către cei care iau decizii şi de către personalul însărcinat cu monitorizarea indicatorilor de performanţă, schimbărilor şi rezultatelor diferitelor politici dar şi pentru a permite comparatia cu rezultatele obţinute de alte servicii similare. Sistemele de analiza comparativa şi rezultatele monitorizarii trebuie să fie publicate şi accesibile tuturor utilizatorilor, prin diverse mijloace de difuzare în masa.

3.6.Concesiunea serviciului public către sectorul privat

3.6.1.Decizia de concesiune

a)autorităţile administraţiei publice locale trebuie să ia decizia de a concesiona un serviciu comunal de utilităţi publice având în vedere numai interesul comunităţii şi pe bază de date clare şi fiabile şi în special în funcţie de raportul calitate/preţ; concesionarea serviciilor comunitare de utilităţi publice se face, de regula, prin licitaţie publică deschisă şi are drept scop selectarea acelui operator capabil sa îndeplinească serviciul încredinţat la indicatorii de performanţă solicitati prin caietul de sarcini şi la cele mai mici preţuri. În cazul în care încredinţarea serviciului se face prin alte proceduri de concesionare prevăzute în Legea nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor, cu modificările şi completările ulterioare, sunt aplicabile prevederile Regulamentului Consiliului Concurentei privind ajutorul de stat sub forma compensărilor acordate anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredinţată prestarea serviciilor de interes economic general;

b)autorităţile administraţiei publice locale nu trebuie să concesioneze competentele care implica o utilizare importanţa a puterii publice; concesiunea serviciului nu trebuie să pună în pericol drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, garanţiile legale şi alte exigente ale unei bune guvernari (de ex. dreptul cetăţenilor de a fi ascultaţi în chestiunile care îi privesc, necesitatea de a justifica deciziile şi dreptul de recurs).

c)în caz de concesiune a serviciului public, autoritatea concedenta trebuie să păstreze responsabilitatea politica şi juridică. Este bine să se stabilească mecanisme performanţe de evaluare, cuantificare, de monitorizare şi control a contractului de concesionare şi a rezultatelor activităţilor încredinţate operatorului privat însărcinat cu furnizarea/prestarea serviciului. Costul financiar pentru autoritatea publică concedenta şi condiţiile de acordare a oricărei contribuţii financiare publice trebuie să fie definite în prealabil în vederea evitării conferirii unui avantaj economic operatorului. Contribuţiile financiare publice sub forma compensărilor nu trebuie să depăşească suma necesară acoperirii totale sau parţiale a costurilor înregistrate de operatorul privat sau public, luându-se în considerare veniturile relevante, precum şi un profit rezonabil.

3.6.2.Clauze contractuale

a)autorităţile administraţiei publice locale trebuie să definească în mod clar, în caietele de sarcini, obiectivele concesiunii, în termeni cantitativi şi calitativi şi să asigure, în contractul de delegare a gestiunii, o partajare clara a riscurilor şi responsabilităţilor, o structura de finanţare clara, precum şi proceduri stricte de informare şi de evaluare a rezultatelor.

b)autorităţile administraţiei publice locale trebuie să definească durata contractelor de concesiune a serviciului ţinând seama de nevoia operatorului de a-şi dezvolta politicile şi de a-şi amortiza investiţiile, dar şi de necesitatea de a stimula operatorul să-şi amelioreze performanţele pentru a obţine reînnoirea contractului; ca regula generală, o durată de la zece la doua zeci de ani ar trebui sa răspundă exigenţelor.

c)autorităţile administraţiei publice locale trebuie să asigure responsabilizarea operatorilor privati, asociindu-i, prin clauze contractuale şi structura de finanţare a serviciilor, diferitelor tipuri de risc: investitional, industrial (costurile) şi comercial (încasările).

3.6.3.Finanţarea serviciilor în cazul gestiunii delegate

a)autorităţile administraţiei publice locale nu trebuie să utilizeze transferurile de fonduri publice către operator pentru a compensa rezultatele unei proaste gestiuni, ci pentru:

–a împărţi costurile între beneficiarii direcţi şi indirecti;

–a acţiona în beneficiul persoanelor defavorizate;

–a incuraja serviciile cele mai puţin dăunătoare pentru mediu;

–a asigura o dezvoltare durabila, a face oraşul mai atractiv pentru habitat şi pentru întreprinderi.

b)după fixarea părţii din costuri care trebuie să fie acoperită din resurse publice, autorităţile administraţiei publice locale trebuie să finanteze aceasta parte cu prioritate prin compensări pentru constrangerile specifice serviciului public (de ex. compensaţie pentru zonele indepartate, pentru tarifele reduse etc.) c) autorităţile administraţiei publice locale trebuie să identifice în mod clar subvenţiile implicite (de ex. alocaţii de la bugetul local, diminuarea fiscalitatii, etc.), să le consolideze în orice analiza de gestiune şi să le acorde în urma unei alegeri clare şi făcute în deplina cunoştinţa de cauza.

d)orice formă de transfer de fonduri publice către operatorii privati din sfera serviciilor comunitare de utilităţi publice trebuie să fie facuta pe baza unui contrat, stipuland ex-ante condiţiile de acordare, obiectivele de atins şi modalităţile de calcul ale sumei ce trebuie transferata.

e)autorităţile administraţiei publice locale trebuie să îşi organizeze evidenta relaţiilor financiare care au loc între ele şi operatorii de servicii comunitare de utilităţi publice, precum şi evidenta sumelor acordate pentru fiecare operator în parte.

3.7.Cooperarea

3.7.1.Cooperarea cu sectorul privat

a)participarea sectorului privat, cu orientare comercială sau non-comercială, în furnizarea/prestarea serviciilor comunitare de utilităţi publice este de o mare valoare şi trebuie să fie incurajata. Aceasta nu înseamnă ca autorităţile administraţiei publice locale sa evite responsabilităţile ce le revin faţă de cetăţeni, ci sa dea forţelor vii ale societăţii civile locul ce le aparţine şi posibilitatea de a se implica.

b)autorităţile administraţiei publice locale trebuie să incerce să se asocieze cu ONG-urile şi cu ceilalţi actori din sectorul privat lucrativ şi non-lucrativ în definirea politicilor şi strategiilor serviciilor, sa utilizeze energia acestora în gestiunea şi urmărirea activităţilor, sa utilizeze informaţiile pe care aceştia le deţin şi sa pună la dispoziţia acestora o parte din informaţiile deţinute de administraţie, sa participe la finanţarea activităţilor acestora etc.

c)formele de parteneriat între autoritatea locală responsabilă şi operatorii privati trebuie să fie complementare serviciilor oferite de operatorii direct subordonaţi autorităţii administraţiei publice locale. Autorităţile administraţiei publice locale trebuie să aibă posibilitatea de a utiliza gestiunea delegată. În alegerea între gestiunea directa (publică) şi gestiunea delegată (privată), decidentii trebuie să urmărească un echilibru just între binele public şi cel mai bun raport calitate/preţ.

3.7.2.Cooperarea intercomunitara

a)autorităţile administraţiei publice locale trebuie să folosească formele de cooperare intercomunitare existente, în special în cazul în care cooperarea între colectivităţi constituie condiţia necesară pentru furnizarea eficace a unui serviciu, de exemplu atunci când mărimea unei colectivităţi şi/sau capacitatea sa financiară sunt limitate în raport cu dimensiunile şi costul serviciului în cauza.

b)în majoritatea domeniilor, trebuie ca structurile de cooperare intercomunitare sa atinga o masa critica, aceea care permite sinergii şi economii de fonduri, dar trebuie şi să se asigure păstrarea contactului între aceste structuri şi fiecare din asociaţii săi şi chiar fiecare din beneficiarii săi. Aceasta masa critica poate să varieze în funcţie de situaţii concrete (în special tipul de serviciu, situaţia geografică şi demografică, situaţia infrastructurii tehnico-edilitare etc.).

c)cu ocazia creării unei asociaţii intercomunitare, viitorii asociaţi trebuie să stabilească un plan financiar în care să fie justificată suma capitalului social.

d)finanţarea structurilor de cooperare intercomunitara trebui să aibă un anumit grad de stabilitate şi să fie în general asigurata prin capitalul propriu, prin preţuri şi tarife plătite de utilizatorii serviciilor, prin cotizarile anuale ale asociaţilor şi prin recurgerea la împrumut şi la diversele subvenţii.

4.FUNDAMENTAREA STRATEGIEI PRIVIND ACCELERAREA DEZVOLTĂRII SERVICIILOR COMUNITARE DE UTILITĂŢI PUBLICE

Pentru fundamentarea strategiei privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice şi pentru asigurarea unei dezvoltări durabile a sectorului serviciilor comunitare de utilităţi publice s-au avut în vedere următoarele:

a)asigurarea universalitatii, continuităţii, adaptabilitatii, transparenţei şi accesului nediscriminatoriu al populaţiei la serviciile comunitare de utilităţi publice de interes vital (principiul serviciului public);

b)aplicarea principiilor economiei de piaţa în sectorul serviciilor comunitare de utilităţi publice;

c)respectarea standardelor naţionale şi ale UE privind serviciile comunitare de utilităţi publice şi a angajamentelor României privind implementarea acquis-ului comunitar, luate în vederea aderării;

d)menţinerea unui balante echitabile între veniturile populaţiei şi tarifele pentru serviciile comunitare de utilităţi publice (principiul suportabilitatii);

e)realizarea managementului integrat al serviciilor comunitare de utilităţi publice care asigura coordonarea între autorităţile administraţiei publice centrale şi locale cu atribuţii şi responsabilităţi privind realizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice şi planificarea echilibrata a resurselor financiare în funcţie de prioritati;

f)asistarea autorităţilor administraţiei publice locale cu privire la înfiinţarea, organizarea şi gestionarea serviciilor comunitare de utilităţi publice;

g)elaborarea studiilor de prognoza în vederea reducerii costurilor şi creşterii eficientei serviciilor comunitare de utilităţi publice;

h)armonizarea reglementărilor interne cu prevederile legislaţiei UE aplicabile serviciilor comunitare de utilităţi publice;

i)răspândirea informaţiilor de interes public în scopul asigurării unui management performant al serviciilor comunitare de utilităţi publice la nivelul autorităţilor administraţiei publice locale, operatorilor şi utilizatorilor/beneficiarilor;

j)facilitarea participării societăţii civile la luarea deciziilor privind sectorul serviciilor comunitare de utilităţi publice;

k)implicarea activa a sectorului privat în finanţarea, realizarea şi exploatarea/operarea serviciilor;

l)coordonarea iniţiativelor colectivităţilor locale şi asocierea intercomunitara;

m)promovarea dezvoltării integrate a serviciilor comunitare de utilităţi publice şi monitorizarea planurilor de implementare pe baza participării tuturor părţilor implicate;

n)atingerea şi garantarea stabilitatii instituţionale şi financiare a colectivităţilor locale.

Strategia:

Strategia naţionala privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice este fundamentată pe trei piloni:

a)Pilonul 1: Crearea unui cadru instituţional durabil

Pentru implementarea prezentei strategii, Ministerul Administraţiei şi Internelor, în calitate de autoritate centrala în sfera serviciilor comunitare de utilităţi publice, va crea cadrul instituţional adecvat prin înfiinţarea a doua structuri: "Comitetul interministerial pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice" şi "Unitatea centrala pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice".

b)Pilonul 2: Reorientarea politicii de tarifare şi finanţare a activităţilor operationale şi a investiţiilor aferente serviciilor comunitare de utilităţi publice.

Pentru aceasta este necesară redefinirea politicilor ce privesc: stabilirea, ajustarea, modificarea şi aprobarea preţurilor şi tarifelor; acordarea subvenţiilor; delegarea gestiunii serviciilor; licentierea operatorilor; accesul la resursele de finanţare a investiţiilor; prioritizarea şi planificarea multianuala a proiectelor.

c)Pilonul 3: Creşterea capacităţii de absorbţie a fondurilor de investiţii în anii următori trebuie să se implementeze programe de investiţii privind modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare a unităţilor administrativ-teritoriale, ceea ce reclama îmbunătăţirea semnificativă a capacităţii de absorbţie a fondurilor de investiţii la toate nivelele: pregătirea proiectelor, implementarea/execuţia proiectelor şi operarea/furnizarea serviciilor după punerea în funcţiune a obiectivelor realizate.

5.PILONUL 1 - CREAREA CADRULUI INSTITUTIONAL DURABIL

5.1.Nivelul central

5.1.1.Autorităţile responsabile

Responsabilitatea furnizarii/prestării serviciilor comunitare de utilităţi publice revine autorităţilor administraţiei publice locale.

La nivel naţional, responsabilitatea elaborării Strategiei naţionale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice, precum şi monitorizarea şi evaluarea implementarii acesteia revine Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Alte autorităţi ale administraţiei centrale cu responsabilităţi în zona serviciilor comunitare de utilităţi publice sunt:

a)Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor: pentru problemele privind conservarea şi protecţia mediului;

b)Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului: pentru probleme privind infrastructura;

c)Ministerul Economiei şi Comerţului: pentru politica în domeniul energetic;

d)Ministerul Finanţelor Publice: pentru problemele legate de finanţarea programelor de investiţii publice de interes local;

e)Ministerul Integrării Europene: pentru probleme privind cofinantarea programelor de investiţii din fonduri comunitare;

f)Ministerul Sănătăţii: pentru probleme privind protecţia stării de sănătate a populaţiei;

g)Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei: pentru probleme privind politica în domeniul ajutoarelor sociale;

h)Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale: pentru probleme privind cooperarea în domeniul dezvoltării rurale;

i)Autoritatea Naţionala de Reglementare pentru Serviciile Publice de Gospodărie Comunală - ANRSC: pentru probleme privind reglementarea domeniului serviciilor comunitare de utilităţi publice - avizarea preţurilor şi tarifelor, acordarea licenţelor, monitorizarea şi controlul indicatorilor de performanţă şi implementarea legislaţiei specifice serviciilor.

5.1.2.Comitetul interministerial pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice

Strategia:

La nivel naţional, se va înfiinţa Comitetul interministerial pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice care va fi format din reprezentanţi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor, Ministerului Finanţelor Publice, Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor, Ministerul Economiei şi Comerţului, Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Ministerului Sănătăţii şi ai Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice.

Comitetul interministerial pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice, denumit în continuare Comitet de monitorizare - CM, are ca atribuţie principala monitorizarea şi evaluarea implementarii Strategiei naţionale şi a strategiilor locale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice adoptate la nivel local - comunal, orasenesc, municipal sau judeţean - precum şi evaluarea acţiunilor întreprinse pentru implementarea acquis-ului comunitar cu impact în domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice, în conformitate cu angajamentele României în acest sens.

Activitatea de monitorizare are ca scop corelarea şi coordonarea politicilor publice cu impact asupra serviciilor comunitare de utilităţi publice adoptate la nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale, evaluarea şi prioritizarea proiectelor de investiţii, identificarea surselor de finanţare şi planificarea fondurilor de investiţii, precum şi evaluarea şi adaptarea continua a politicilor şi strategiilor adoptate la nivel central şi local în vederea atingerii obiectivelor asumate de România prin semnarea Tratatului de aderare.

Comitetul de monitorizare asigura cadrul instituţional de cooperare cu ministerele desemnate ca autorităţi de management. În ceea ce priveşte evaluarea, planificarea, coordonarea şi alocarea asistenţei financiare nerambursabile necesare accelerarii dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice.

Comitetul de monitorizare va analiza rapoartele asupra activităţilor desfăşurate de Unitatea centrala pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice şi de autorităţile administraţiei publice locale, municipale sau judeţene şi va adopta, pentru fiecare tip de serviciu, măsuri şi politici ce vor fi recomandate autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale responsabile.

Măsura şi termen:

Comitetul de monitorizare va fi creat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, în termen de maxim 30 de zile de la intrarea în vigoare a hotărârii Guvernului pentru aprobarea prezentei strategii şi va cuprinde reprezentanţi la nivel de secretari de stat desemnaţi de ministerele şi instituţiile menţionate.

Prin acest ordin se va aproba componenta nominală a comitetului şi regulamentul sau de organizare şi funcţionare.

5.1.3.Unitatea centrala pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice

Strategia:

Ministerul Administraţiei şi Internelor va înfiinţa, în cadrul Direcţiei Generale pentru Serviciile de Interes General şi Parteneriat cu Asociaţiile Aleşilor Locali, prin reorganizarea acesteia, o structura specializată denumita Unitatea centrala pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice.

Unitatea centrala pentru monitorizarea serviciile comunitare de utilităţi publice, denumita în continuare Unitatea centrala de monitorizare - UCM, coordonează şi monitorizează implementarea Strategiei naţionale de accelerare a dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice, a Planului multianual de dezvoltare a serviciilor comunitare de utilităţi publice, precum şi a strategiilor şi a planurilor de implementare a acestora adoptate la nivel local, în conformitate cu angajamentele asumate pentru respectarea acquis-ului comunitar.

Unitatea centrala de monitorizare va avea următoarele atribuţii şi competente principale:

a)urmărirea îndeplinirii obiectivelor Strategiei naţionale;

b)urmărirea întocmirii şi a adoptării strategiilor locale de către autorităţile administraţiei publice locale;

c)urmărirea modului în care sunt îndeplinite obiectivele strategiilor locale şi programele de implementare a acestora;

d)monitorizarea îndeplinirii angajamentelor asumate de Guvernul României pentru îndeplinirea acquis-ului comunitar cu impact în domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice;

e)raportarea datelor rezultate din procesul de monitorizare a îndeplinirii obiectivelor din planurile de implementare a directivelor Uniunii Europene către MMGA.

Responsabilitatea principala a UCM va fi monitorizarea autorităţilor administraţiei publice locale, comunitare, orăşeneşti, municipale sau judeţene în procesul de implementare, conform programului centralizat, a tuturor angajamentelor României incluse în planurile de implementare a acquis-ului comunitar şi în planurile de conformare.

UCM este subordonata secretarului de stat pentru comunitatile locale din cadrul Ministrului Administraţiei şi Internelor care este şi preşedintele Comitetului de monitorizare.

UCM prezintă rapoarte Comitetului de Monitorizare, periodic sau ori de câte ori i se solicita, şi are compartimente de monitorizare în fiecare judeţ, la nivelul instituţiei prefectului.

┌─────────────────┐

│ Ministerul │

│Administraţiei şi│

│ Internelor │

└─────────────────┘

↑

│

↓

┌────────────────────┐ ┌─────────────────┐

│Unitatea centrala de│←─── │ Comitetul de │

│monitorizare - UCM │ │monitorizare - CM│

└────────────────────┘ └─────────────────┘

↑

│

┌──────────────┼──────────────────────────┐

│ │ │

↓ ↓ ↓

┌──────────────────┐ ┌──────────────────┐ ┌──────────────────┐

│Compartiment de │ │Compartiment de │ │Compartiment de │

│monitorizare │ │monitorizare │-----│monitorizare │

│(nivel prefectura)│ │(nivel prefectura)│ │(nivel prefectura)│

└──────────────────┘ └──────────────────┘ └──────────────────┘

↑ ↑ ↑

│ │ │

↓ ↓ ↓

┌────────────────┐ ┌────────────────┐ ┌────────────────┐

│ Autorităţi ale │ │ Autorităţi ale │ │ Autorităţi ale │

│ administraţiei │ │ administraţiei │--------│ administraţiei │

│ publice locale │ │ publice locale │ │ publice locale │

└────────────────┘ └────────────────┘ └────────────────┘

Principalele responsabilităţi ale Unităţii centrale de monitorizare vor fi:

a)monitorizarea şi evaluarea implementarii Strategiei naţionale şi a strategiilor locale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice;

b)prezentarea de rapoarte de activitate periodice Comitetului de monitorizare cu privire la stadiul realizării planurilor de implementare a Strategiei naţionale şi a strategiilor locale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice;

c)organizarea în mod regulat a consultărilor cu reprezentanţii altor ministere şi instituţii cum ar fi Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Integrării Europene, Delegaţia UE, reprezentanţii instituţiilor financiare internaţionale pentru a analiza stadiului şi progresul implementarii Strategiei naţionale şi a strategiilor locale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice, fondurile alocate/disponibile în sectorul serviciilor comunitare de utilităţi publice, precum şi măsurile necesare pentru asigurarea acestora;

d)informarea entitatilor responsabile asupra nevoilor de resurse financiare pentru sectorul serviciilor comunitare de utilităţi publice;

e)ajustarea Strategiei naţionale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice conform dezvoltarilor din sector, dar fără a schimba obiectivele importante (îndeplinirea tuturor angajamentelor incluse în planurile de implementare a acquis-ului comunitar);

f)asigurarea secretariatul tehnic al Comitetului de monitorizare.

Personalul Unităţii centrale de monitorizare va fi selectat conform legii. Persoanele ce vor ocupa aceste poziţii trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe din punct de vedere al pregătirii profesionale:

a)să aibă pregătire tehnica şi o buna înţelegere a sectorului serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a cerinţelor de conformitate cu normele tehnice din UE;

b)să aibă pregătire financiară, experienta în modelarea financiară şi o buna înţelegere a sectorului serviciilor comunitare de utilităţi publice;

c)să aibă pregătire juridică, în special în materia legislaţiei serviciilor comunitare de utilităţi publice şi participării sectorului privat;

d)să fie specializat în probleme instituţionale;

e)să aibă abilitaţi bune de comunicare şi de operare a computerului;

f)o mare parte din personalul menţionat trebuie să aibă cunoştinţe avansate de limba engleza, franceza sau alte limbi de circulaţie internationala;

Măsura şi termen:

Ministerul Administraţiei şi Internelor va organiza, prin ordin al ministrului, Unitatea centrala de monitorizare în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a hotărârii Guvernului pentru aprobarea prezentei Strategii naţionale.

5.2.Nivelul local

5.2.1.Autorităţile adiministratiei publice locale

Strategia:

Autorităţile administraţiei publice locale de la nivelul comunelor, oraşelor municipiilor, municipiului Bucureşti şi judeţelor, după caz, au, în conformitate cu prevederile Legii serviciilor comunitare de utilităţi publice, obligaţia elaborării şi aprobării strategiilor locale, proprii, privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a planurilor de implementare aferente acestora, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a hotărârii Guvernului pentru aprobarea prezentei Strategii naţionale.

Autorităţile administraţiei publice locale, municipale şi judeţene, vor înfiinţa prin hotărâri ale consiliilor municipale sau judeţene, după caz, prin reorganizarea aparatului propriu, structuri specializate denumite Unităţi Municipale/Judeţene pentru Monitorizarea Serviciilor Comunitare de Utilităţi Publice, denumite în continuare Unităţi locale de monitorizare - ULM.

Unităţile locale de monitorizare, municipale sau judeţene, sunt responsabile cu elaborarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea implementarii strategiilor locale, municipale sau judeţene, privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a implementarii acestora.

În cazul comunelor şi oraşelor, responsabilitatea coordonării elaborării, centralizarii şi implementarii strategiilor locale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a planurilor de implementare aferente acestora revine unităţilor locale de monitorizare de la nivelul judeţean.

┌──────────────────────┐

│ Autoritate a │

│administraţiei publice│

│ municipala/judeteana │

└──────────────────────┘

↑

│

┌────────────────┬────┴─────────────────────┐

│ │ │

↓ ↓ ↓

┌─────────────┐ ┌─────────────┐ ┌──────────────────────┐

│ Departament │ │ Departament │ etc. │ Unitatea locală │

│ Financiar │ │ Juridic │--------│(municipala/judeteana)│

└─────────────┘ └─────────────┘ │ monitorizarea - ULM │

↑ ↑ └──────────────────────┘

↓ ↓ ↑

────────────────────────────────────────────┘

Principalele responsabilităţi ale ULM organizate la nivelul municipiilor şi oraşelor vor fi:

a)pregătirea strategilor locale pentru accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice, în colaborare cu operatorii existenţi şi prezentarea acestora autorităţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene, spre aprobare;

b)implementarea strategiilor locale, municipale sau judeţene pentru accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice şi monitorizarea rezultatelor fiecărui operator;

c)asigurarea conformitatii clauzelor ataşate la contractele de delegarea a gestiunii serviciilor comunitare de utilităţi publice cu prevederile Strategiei naţionale;

d)pregătirea şi trimiterea raportului de activitate către birourile de monitorizare de la nivel de prefectura;

e)asistarea operatorilor de interes local, municipal sau judeţean şi a consiliilor locale, municipale sau judeţene în procesul de accesare a fondurilor pentru investiţii;

f)prezentarea rapoartelor de activitate şi supunerea acestora spre aprobarea consiliului local, municipal sau judeţean;

g)pregătirea şi supunerea spre aprobare a ajustarilor strategiei locale, municipale sau judeţene prin consultări cu autorităţile responsabile;

h)administrarea relatiei cu reprezentanţi ai UE, ai instituţiilor financiare internaţionale, ai băncilor şi ai autorităţilor administraţiei publice centrale;

Suplimentar, UCM -urile de la nivel judeţean asigura şi coordonarea elaborării strategiilor locale privind dezvoltarea serviciilor comunitare de utilităţi publice pentru comunele şi oraşele din judeţ şi a planurilor de implementare aferente acestora, precum şi centralizarea şi implementarea acestora, alături de autorităţile administraţiei publice locale comunitare şi orăşeneşti implicate.

Personalul unităţilor locale de monitorizare, municipale sau judeţene, va fi selectat conform legii. Principalele calificări ale persoanelor ce vor ocupa aceste poziţii vor trebui să fie următoarele:

a)cunoştinţe tehnice şi o buna înţelegere a sectorului serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a cerinţelor de conformitate ale normelor tehnice din UE;

b)cunoştinţe financiare şi o buna înţelegere a sectorului serviciilor comunitare de utilităţi publice;

c)cunoştinţe juridice şi specializare în legislaţia serviciilor comunitare de utilităţi publice şi parteneriatul public-privat (participarea sectorului privat);

d)cunoştinţe specifice problemelor instituţionale;

e)abilitaţi bune de comunicare şi de operare a computerului;

f)o mare parte din personalul menţionat trebuie să aibă cunoştinţe bune de limba engleza, franceza sau alte limbi de circulaţie internationala.

Fiecare autoritate a administraţiei publice locale, municipala sau judeteana, va determina mărimea unităţii şi poate lua în calcul posibilitatea ca o persoană sa acopere o singura calificare sau mai multe.

Termen:

Fiecare autoritate a administraţiei publice locale, municipala sau judeteana, va înfiinţa ULM prin reorganizarea aparatului propriu, prin hotărâre a consiliului municipal, respectiv a consiliului judeţean, în termen de maxim 60 de zile de la intrarea în vigoare a hotărârii Guvernului pentru aprobarea prezentei Strategii naţionale.

5.2.2.Operatorii serviciilor comunitare de utilităţi publice

Operatorii serviciilor comunitare de utilităţi publice, definiţi potrivit legislaţiei privind serviciile comunitare de utilităţi publice în vigoare, vor conlucra îndeaproape cu autorităţile administraţiei publice locale a implementa prezenta Strategie naţionala, indiferent de natura capitalului lor şi de modalitatea de gestiune adoptată.

Operatorii au obligaţia de a raporta periodic către ULM stadiul de realizare a prevederilor strategiilor locale privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a planurilor de implementare aferente.

6.PILONUL 2 - REORIENTAREA POLITICII DE TARIFARE ŞI FINANŢARE A ACTIVITĂŢILOR OPERATIONALE ŞI A INVESTIŢIILOR AFERENTE SERVICIILOR COMUNITARE DE UTILITĂŢI PUBLICE

6.1.Consideratii generale

Aceasta secţiune prezintă modul de abordare a celor mai importante probleme ale sectorului şi criteriile de stabilire a prioritatilor, şi anume:

a)pregătirea studiilor de fezabilitate pentru obiectivele de investiţii aferente serviciilor comunitare de utilităţi publice;

b)abordarea şi limitarile privind finanţarea;

c)abordarea şi limitarile privind stabilirea tarifului;

d)abordarea şi limitarile privind problemele fiscale;

e)abordarea şi limitarile privind subvenţiile pentru serviciile comunitare de utilităţi publice;

6.2.Analiza necesarului de Investiţii

Principiu:

Necesarul de investiţii aferent infrastructurii tehnico-edilitare a unităţilor administrativ-teritoriale se fundamentează prin studii de fezabilitate, elaborate şi aprobate potrivit legii de către autorităţile administraţiei publice locale în subordinea /coordonarea cărora funcţionează serviciile comunitare de utilităţi publice.

Stabilirea necesarului de investiţii trebuie să cuprindă următoarele etape:

a)analiza situaţiei existente a serviciilor comunitare de utilităţi publice şi a necesităţilor obiective ale comunităţilor locale;

b)elaborarea şi aprobarea unor strategii proprii, locale, privind dezvoltarea serviciilor comunitare de utilităţi publice;

c)identificarea obiectivelor de investiţii necesare la nivelul fiecărei comunităţi locale;

d)prioritizarea obiectivelor de investiţii;

e)identificarea resurselor - umane, materiale şi financiare - necesare pentru realizarea proiectelor;

f)elaborarea şi aprobarea studiilor de fezabilitate.

Metodologia de identificare a resurselor pentru finanţarea necesarului de investiţii va respecta următoarele:

a)tarifele serviciilor pot fi majorate, în corelare cu rata de suportabilitate, astfel încât nivelul facturii sa nu ducă la depăşirea acesteia (a se avea în vedere, în acest sens, secţiunea "Creşterea de tarif");

b)nivelul maxim al resurselor financiare proprii (surse directe pentru investiţii rezultate din creşterile de tarif, împrumuturi ce pot fi contractate luând în considerare costurile rambursarii, participarea sectorului privat considerând rentabilitatea capitalului investit, etc.) va fi calculat pe baza resurselor generate de creşterile tarifare;

c)deficitul financiar - reprezentând valoarea aferentă volumului de investiţii neacoperit - va fi finanţat din următoarele surse:

–fonduri comunitare;

–surse de la bugetul local;

–surse de la bugetul de stat;

–împrumuturi.

Strategia:

Autorităţile administraţiei publice locale trebuie să realizeze o analiza diagnostic a situaţiei existente, sa evalueze nivelul necesarului investitional şi structura instituţională la nivel local pentru ca toate serviciile comunitare de utilităţi publice să respecte angajamentele României faţă de UE.

La analiza necesarului de investiţii trebuie să se ţină seama de planurile de implementare, evaluarile de costuri şi perioadele de tranzitie acceptate de Uniunea Europeană.

Analiza la nivel local va fi realizată prin consultarea tuturor actorilor implicaţi în sfera serviciilor comunitare de utilităţi publice, respectând atât principiul comunitar al "parteneriatului" cat şi Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala în administraţia publică.

Măsura:

Fiecare autoritate a administraţiei publice locale trebuie, cu concursul operatorilor din subordine /coordonare, sa elaboreze şi sa aprobe un Plan-director pentru fiecare sector al serviciilor comunitare de utilităţi publice, în care să identifice necesităţile investitionale, să le prezinte coerent sub forma de proiecte şi să le atribuie un grad de prioritate, pe baza unor criterii de evaluare şi selecţie adoptate în conformitate cu Normele metodologice privind criteriile de evaluare şi selecţie a obiectivelor de investiţii publice aprobate prin Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 980/2005.

Structura Planului-director trebuie să fie pregatita în conformitate cu prevederile legislaţiei române, sa ţină cont de programele privind dezvoltarea economico-socială a unităţilor administrativ-teritoriale, de planurile de amenajare a teritoriului şi de planurile de urbanism.

Consiliul judeţean va coordona întreg procesul în cazul proiectelor de investiţii publice ce necesita o abordare judeteana sau care înglobează oraşe şi/sau zone rurale. Pentru proiectele care necesita o abordare regionala consiliile judeţene trebuie să colaboreze cu agenţiile de dezvoltare regionale.

6.3.Surse de finanţare

Pe baza programului de investiţii şi a prioritatilor de investire identificate în Planul-director, fiecare autoritate a administraţiei publice locale trebuie să identifice sursele pentru finanţarea proiectelor de investiţii publice. Sursele pe care autorităţile administraţiei publice locale trebuie să le ia în considerare la pregătirea planului de finanţare sunt prezentate, fără a se limita la acestea, în următoarele capitole.

6.3.1.Fonduri de la Uniunea Europeană

Asistenţa financiară primită de la Uniunea Europeană operează pe baza următoarelor principii-cheie:

a)programarea - principiu care implica diagnosticarea situaţiei existente, formularea unei strategii multianuale integrate şi coerente şi definirea de obiective concrete şi fezabile;

b)subsidiaritatea - principiu de baza a funcţionarii U.E. care se traduce prin faptul ca o autoritate superioară nu trebuie şi nu poate prelua activităţile unei autorităţi inferioare, atât timp cat aceasta poate să atinga scopul în mod eficient (de aceea, fondurile structurale nu sunt direct alocate de Comisia Europeană, principalele prioritati ale unui program de dezvoltare fiind definite de autorităţi naţionale/regionale în cooperare cu Comisia Europeană, iar selecţia şi managementul proiectelor rămân în responsabilitatea exclusiva a autorităţilor naţionale/regionale);

c)concentrarea resurselor - principiu care asigura directionarea celei mai mari părţi a resurselor financiare pe câteva obiective prioritare către regiunile cu cele mai critice situaţii economice şi către grupurile sociale cele mai dezavantajate;

d)aditionalitatea - principiu care implica faptul ca asistenţa furnizată de U.E. este complementara celei asigurate de un stat membru (ajutorul comunitar trebuie să fie suplimentar şi nu un substitut pentru activităţile şi cheltuielile naţionale);

e)parteneriatul - principiu-cheie care implica cooperarea strânsă între Comisia Europeană şi autorităţile corespunzătoare, naţionale/regionale/locale, inclusiv parteneri economici şi sociali.

Principiu:

Nivelul intervenţiei grantului va fi calculat pe baza metodologiei descrise în ghidurile Comisiei Europene pentru analiza cost-beneficiu a proiectelor de investiţii şi va fi stabilit prin documentele de programare şi finanţare agreate de România cu Uniunea Europeană.

Nivelul intervenţiei grantului trebuie folosit ca un instrument pentru combinarea diferitelor surse de finanţare. Nivelul intervenţiei grantului trebuie folosit ca un instrument de maximizare a altor resurse financiare ce au costuri scăzute cum ar fi împrumuturile de co-finanţare, în principal de la instituţiile financiare internaţionale, şi co-finanţarea prin PPP.

Pentru accesarea fondurilor UE, autorităţile administraţiei publice locale vor parcurge următoarele etape:

a)tarifele serviciilor vor fi mărite până când nivelul facturii pentru un serviciu va atinge nivelul acceptat ale ratei suportabilitatii (pentru mai multe detalii vezi secţiunea "Creşterea de tarif");

b)pe baza veniturilor generate din creşterile tarifare va fi calculat nivelul maxim al resurselor financiare proprii (pe baza costului şi a perioadei rambursarii co-finanţării);

c)pentru partea ce a rămas de acoperit se vor cauta soluţii de co-finanţare din împrumuturi şi/sau granturi din fondurile UE.

Strategia:

Autorităţile de management, constituite pentru gestionarea asistenţei financiare comunitare acordate prin instrumentele structurale vor comunică U.C.M., pentru fiecare an bugetar, fondurile disponibile de la UE pentru domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice.

Fondurile disponibile vor fi grupate pe sectoare; pentru fiecare sector al serviciilor comunitare de utilităţi publice ce va beneficia de fondurile UE se va dezvolta un program de investiţii publice de interes local, municipal sau judeţean.

Beneficiarii finali vor depune proiecte pe baza necesităţilor investitionale identificate în prealabil în Planul multianual de dezvoltare a serviciilor comunitare de utilităţi publice şi vor accesa fondurile disponibile conform criteriile de eligibilitate specifice fiecărui program.

Sectoarele serviciilor comunitare de utilităţi publice care pot primi alocari din fondurile UE sunt:

a)alimentarea cu apa potabilă;

b)canalizarea şi epurarea apelor uzate;

c)managementul deşeurilor solide;

d)alimentarea cu energie termica în sistem centralizat;

e)transportul public local;

f)iluminatul public.

Metodologia de accesare a fondurilor UE, specifică fiecărui sector al serviciilor comunitare de utilităţi publice va fi comunicată U.C.M. de către autorităţile de management responsabile.

Măsura:

Unitatea centrala de monitorizare va colabora cu autorităţile de management relevante pentru elaborarea documentelor de programare a fondurilor comunitare pentru domeniul serviciilor comunitare de utilităţi publice.

6.3.2.Resurse de la instituţiile financiare locale, de la instituţii financiare internaţionale şi/sau obţinute prin PPP

Principiu:

Aceasta sursa de finanţare va fi folosită pentru a:

a)co-finanta proiecte cu componenta de grant de la UE;

b)finanta proiectele de sine-stătătoare;

Autorităţile administraţiei publice locale pot accesa resursele atât de la instituţiile financiare internaţionale, cat şi de la cele locale.

6.3.2.1.Resursele de la instituţiile financiare locale şi/sau obţinute prin PPP constau, fără a fi limitate la acestea, în următoarele:

a)împrumuturi de la băncile comerciale;

b)obligaţiuni municipale;

c)alte instrumente financiare;

d)forme contractuale în cadrul PPP.

Resursele de la instituţiile financiare locale vor fi accesate direct de autorităţile administraţiei publice locale şi pot fi contractate luând în considerare următoarele optiuni:

a)împrumuturi contractate direct de către operator fără implicarea autorităţii administraţiei publice locale;

b)împrumuturi contractate de către operator, dar cu garanţia parţială sau totală a autorităţii administraţiei publice locale, cu respectarea legislaţiei în domeniul ajutorului de stat;

c)împrumuturi contractate de către autorităţile administraţiei publice locale.

Relaţia cu instituţiile financiare locale va fi administrată direct de către autorităţile administraţiei publice locale fără implicarea autorităţilor administraţiei publice centrale.

Resursele obţinute în cadrul PPP vor fi accesate şi utilizate conform clauzelor contractuale.

6.3.2.2.Resursele de la instituţiile financiare internaţionale constau în principal în împrumuturi. Modul de abordare privind contractarea împrumuturilor de la instituţiile financiare internaţionale presupune respectarea urmatorului protocol:

a)autorităţile administraţiei publice locale vor contacta Ministerul Finanţelor Publice pentru a-şi prezenta intentiile, iar toate relaţiile cu entitatile străine se vor realiza prin intermediul Ministerului Finanţelor Publice;

b)pentru instituţiile financiare care cer doar garanţie locală: autorităţii administraţiei publice locale vor negocia direct cu instituţiile financiare internaţionale dar vor cere aprobarea /autorizaţia de a contracta datoria externa de la Ministerul Finanţelor Publice, înainte de a semna acordul de împrumut.

Autorităţile administraţiei publice locale se vor conformă legislaţiei româneşti privind limitarea serviciului datoriei (Legea datoriei publice nr. 313/2004). Conformitatea cu aceasta limita va face subiectul aprobării Comisiei interministeriale pentru fiecare nou serviciu al datoriei pe care autoritatea locală îl va contracta sau îl va garanta.

Prezenta strategie recomanda autorităţii administraţiei publice locale sa contracteze datorii care să aducă resurse financiare pentru finanţarea investiţiilor în infrastructura tehnico-edilitara aferentă serviciilor comunitare de utilităţi publice până când serviciul datoriei asociat va reprezenta minim 10% din limita serviciului datoriei de 20% pentru fiecare an.

Autorităţile administraţiei publice locale au libertate deplina în ceea ce priveşte sursele de rambursare a datoriilor ce aduc resurse financiare. Opţiunile posibile, fără a se limita la acestea, sunt:

a)rambursarea din creşterile tarifare;

b)rambursarea din sursele proprii ale autorităţii administraţiei publice locale;

c)realizarea unui PPP;

d)combinatii între cele de mai sus.

Pe baza strategiei adoptate la nivel local autorităţile administraţiei publice locale vor decide care este opţiunea cea mai buna pentru rambursarea serviciului datoriei, luând în considerare particularităţile condiţiilor locale.

Strategia:

Unitatea centrala de monitorizare va informa regulat instituţiile financiare internaţionale în privinta implementarii Strategiei naţionale şi a nevoilor financiare pe termen scurt şi mediu pentru a permite acestora dezvoltarea de programe financiare eficiente şi consistente.

Este de dorit ca UCM sa joace un rol important în limitarea intervenţiei statului ca garantor şi doar pentru acele cazuri în care acest lucru nu poate fi evitat.

Măsura:

Comitetul de monitorizare pentru serviciile comunitare de utilităţi publice, prin Unitatea centrala de monitorizare, va asigura existenta unui mecanism clar şi funcţional pentru iniţierea discuţiilor cu instituţiile financiare şi negocierea accesului la fonduri.

Unitatea centrala de monitorizare, în colaborare cu organizaţiile neguvernamentale de profil, va susţine programe de instruire a operatorilor furnizori/prestatori ai serviciilor comunitare de utilităţi publice cu privire la mecanismul negocierilor cu instituţiile financiare internaţionale şi al accesarii împrumuturilor.

6.3.3.Bugetul de stat

Principiu:

Destinaţia fondurilor de la bugetul de stat consta, fără a se limita la acestea, în următoarele:

a)co-finanţarea proiectelor de investiţii finanţate de UE;

b)finanţarea proiectelor de sine-stătătoare în cazurile în care alte surse nu sunt accesibile datorită diferitelor constrângeri (constrangerile suportabilitatii, constrangerile limitării serviciului datoriei, etc);

Strategia:

Nivelul fondurilor de la bugetul de stat pentru investiţii în sectorul serviciilor comunitare de utilităţi publice, ca şi co-finanţare a proiectelor finanţate din fonduri comunitare, va fi comunicat CM şi UCM de către autorităţile de management relevante, corespunzător fiecărui sector al serviciilor comunitare de utilităţi publice.

Criteriul pentru acordarea contribuţiilor de la bugetul de stat pentru investiţiile publice de interes local vizând modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor comunitare de utilităţi publice se va baza pe:

a)suportabilitatea locală scăzută (ca şi contribuţii locale de finanţare);

b)prioritatea acordată proiectelor ce servesc mai multor autorităţi ale administraţiei publice locale;

c)capacitatea de suport pentru atragerea altor surse de finanţare.

Măsura:

U.C.M. va colabora cu autorităţile de management relevante, precum şi cu alte ministere sau instituţii care gestionează fonduri de la bugetul de stat în ceea ce priveşte elaborarea documentelor de programare şi urmărirea modului de utilizare a fondurilor alocate serviciilor comunitare de utilităţi publice.

6.3.4.Bugetul local

Principiu:

Autorităţile administraţiei publice locale pot contribui la finanţarea proiectelor de investiţii luând în considerare următoarele optiuni:

a)alocarea fondurilor de la bugetul local;

b)contractarea împrumuturilor;

c)garantarea împrumuturilor;

d)realizarea de PPP.

Asa cum s-a menţionat în secţiunile anterioare privind împrumutul contractat şi garantat, prezenta strategie recomanda ca autorităţile administraţiei publice locale sa contracteze datorii care atrag resurse financiare pentru finanţarea investiţiilor în infrastructura tehnico-edilitara aferentă serviciilor comunitare de utilităţi publice până când serviciul datoriei asociat atinge minim 10% (50% din maxim) din limita serviciului datoriei publice pentru fiecare an.

Autorităţile administraţiei publice locale se vor conformă legislaţiei româneşti privind limitarea serviciului datoriei. Conformitatea cu aceasta limita va fi subiectul aprobării Comisiei interministeriale pentru fiecare nou serviciu al datoriei pe care municipalitatea îl va contracta sau îl va garanta.

Autorităţile administraţiei publice locale au libertate deplina în ceea ce priveşte sursele de rambursare a datoriilor ce aduc resurse financiare. Opţiunile posibile, fără a se limita la acestea, sunt:

a)rambursarea din creşterile tarifare;

b)rambursarea din sursele proprii ale autorităţilor administraţiei publice locale;

c)realizarea de PPP.

Pe baza strategiei adoptate la nivel local, autorităţile administraţiei publice locale vor decide care este opţiunea cea mai buna pentru rambursarea serviciului datoriei luând în considerare particularităţile condiţiilor locale.

Strategia:

Fiecare autoritate a administraţiei publice locale va stabili ponderea fiecărei surse de finanţare pentru respectivul an şi pentru următorii 3 ani, pe baza unei planificari multianuale a investiţiilor cuprinse în planurile de dezvoltare locală. Autorităţile administraţiei publice locale vor respecta regulile de alocare ale donorilor şi vor fructifica toate oportunitatile oferite de diverse programe de finanţare.

Măsura:

Resursele disponibile din bugetul local pentru investiţiile publice de interes local pe următorii 3 ani vor fi comunicate Unităţii centrale de monitorizare în termen de maxim 9 luni de la aprobarea prezentei strategii.

6.3.5.Principiul acoperirii costurilor

Principiu:

Rata de suportabilitate este procentajul din venitul mediu lunar al familiei (gospodăriei) cheltuit pe o categorie de servicii comunitare de utilităţi publice (nivelul facturii medii lunare împărţit la venitul mediu lunar ai gospodăriei exprimat în procente).

Rata de suportabilitate trebuie să fie calculată pentru fiecare judeţ, iar în interiorul judeţului separat pentru zonele urbane şi rurale. Suportabilitatea va fi calculată lunar (factura medie lunară împărţită la veniturile lunare medii ale gospodăriei) dar considerând datele medii pentru o perioadă de cel puţin 1 an. Consiliile locale, consiliile judeţene sau asociaţiile de dezvoltare comunitara, după caz, pot stabili, în situaţii justificate, un nivel al ratei de suportabilitate diferit de cel judeţean.

Operatorii serviciilor comunitare de utilităţi publice vor calcula factura medie pe gospodărie (apartament) pentru fiecare tip de serviciu. Metodologia de calcul a facturii medii pe gospodărie conţine, fără a se limita la aceasta, următorii pasi:

a)Datele cerute:

● cantitatea totală facturată pentru consumatorii casnici pentru fiecare categorie de serviciu: (TQ(i)) (pe perioada considerată);

● numărul total de consumatori casnici (numărul populaţiei): (TC(i));

● numărul mediu al persoanelor pe gospodărie (Institutul Naţional de Statistica): (n);

● tariful mediu pe fiecare categorie de servicii, inclusiv TVA: (TF(i)) (pe perioada considerată);

● numărul de luni luate în considerare (perioada considerată) pentru calcularea datelor medii: (m) (valoarea recomandată este de cel puţin 1 an).

b)Formula:

Total factura pe luna = (f2Σ((TQ(i) / TC(i))xTf(i)/m) x n

Rata de suportabilitate va fi calculată de autorităţile administraţiei publice locale, municipale sau judeţene implicate luând în considerare următoarea formula:

Rata de suportabilitate(%)=Total factura pe luna/ Venitul mediu x100

Rata de suportabilitate va fi calculată pentru fiecare judeţ, separat pentru zona urbana şi separat pentru zona rurală. Dacă birourile statistice teritoriale sau autorităţile administraţiei publice locale pot furniza date mai detaliate privind veniturile gospodăriei pentru fiecare judeţ (ex. pentru zonele urbane mari), rata suportabilitatii va fi calculată pentru fiecare zona separată în care exista date oficiale statistice privind veniturile gospodariilor.

Nivelurile generale recomandate pentru ratele de suportabilitate, calculate pe baza formulei anterioare, sunt:

a)alimentare cu apa - canalizare ape uzate: rata de suportabilitate = 3,5% b) managementul deşeurilor solide (colectarea, transportul şi depozitarea): rata de suportabilitate = 1% c) transportul public local: rata de suportabilitate = 3% d) alimentarea cu energie termica în sistem centralizat: rata de suportabilitate = 10% (valoare medie dacă factura anuală este împărţită pe luni) sau 20% (dacă rata de suportabilitate ia în considerare doar lunile din sezonul rece).

Creşterile de tarif ca rezultat al acestei abordari vor fi considerate ca şi cote de dezvoltare şi vor fi folosite numai pentru a finanta proiectele de investiţii şi costurile suplimentare legate de proiectele de investiţii.

Pentru epurarea apelor uzate, autorităţile administraţiei publice locale pot aproba tarife diferenţiate pentru consumatorii economici pe baza gradului de poluare a apei uzate comparativ cu valorile medii pentru regiune (după principiul "poluatorul plăteşte").

Implementarea ajustarilor tarifare conform celor prezentate reprezintă o condiţie prealabilă pentru accesarea fondurile de la Uniunea Europeană.

Strategia:

Pentru ca serviciile comunitare de utilităţi publice sa atinga conformitatea cu toate angajamentele României incluse în planurile de implementare a directivelor UE, metodologia de tarifare va fi schimbată pentru a lua în considerare următoarea abordare:

a)tarifele pot fi mărite pentru fiecare categorie de servicii comunitare de utilităţi publice până când nivelul mediu al facturii va atinge nivelele acceptate ale ratei suportabilitatii pentru consumatorii casnici; aceste nivele sunt recomandate pe plan naţional;

b)pentru realizarea unor proiecte de interes major pentru comunitate şi pe perioade determinate - pe baza strategilor pregătite la nivel local, cu consultarea prealabilă a comunităţilor locale beneficiare ale serviciilor şi după adoptarea unor măsuri de protecţie socială a categoriilor defavorizate - autorităţile administraţiei publice locale pot adopta tarife pentru serviciile comunitare de utilităţi publice peste nivelul recomandat pentru gradul de suportabilitate; ANRSC va aviza noile tarife din punct de vedere metodologic pe baza raportului de analiza privind necesitatea creşterii tarifelor, prezentat de autorităţile administraţiei publice locale.

Măsura:

ANRSC va include prezenta abordare în metodologia de stabilire a tarifului în termen de maxim 12 luni de la aprobarea prezentei Strategii naţionale.

În termen de maxim 6 luni de la aprobarea prezentei Strategii naţionale, Institutul Naţional de Statistica va elabora o metodologie pentru a calcula şi publică nivelul venitului mediu pe gospodărie, atât pentru zonele urbane, cat şi pentru zonele rurale, iar birourile locale din fiecare judeţ o vor implementa.

6.3.6.Participarea sectorului privat

Principii:

Autorităţile administraţiei publice locale pot decide, în conformitate cu legislaţia existenta privind parteneriatul public-privat, implicarea sectorul privat pentru a eficientiza operarea serviciilor, pentru un raport calitate/preţ mai bun, pentru a extinde aria de operare, pentru a asigura creşterea calităţii şi continuităţii serviciilor comunitare de utilităţi publice, pentru a transfera o parte din riscurile şi garanţiile de operare şi finanţare sectorului privat şi pentru acoperirea nevoilor de co-finanţare în cadrul programelor europene (granturi).

Participarea sectorului privat nu trebuie considerată un obiectiv ci ca o modalitate de a atinge obiectivele propuse. Principalele obiective pe care autorităţile administraţiei publice locale trebuie să le ia în considerare atunci când decid implicarea sectorului privat sunt:

a)aportul de expertiza tehnica, managerială şi tehnologică în sector;

b)îmbunătăţirea eficientei economice (investiţii operationale şi de capital);

c)injectarea investiţiilor de capital la scara mare sau castigarea accesului la pieţele private de capital;

d)reducerea subvenţiilor publice (ceea ce permite redirectionarea fondurilor eliberate);

e)izolarea sectorului de intervenţia externa pe termen scurt;

f)mărirea receptivitatii sectorului la nevoile şi preferintele consumatorilor;

g)atragerea de fluxuri financiare extrabugetare;

h)disponibilizarea unor fonduri publice şi utilizarea lor în alte domenii de interes local.

Considerând cerinţele de investire pentru următorii ani, autorităţile administraţiei publice locale vor trebui să se concentreze în principal asupra problemelor de finanţare atunci când vor decide implicarea sectorului privat prin corelarea următoarelor caracteristici:

a)necesarul mare de finanţare în sectoarele de mediu pentru a îmbunătăţi şi extinde serviciile de utilităţi publice în conformitate cu cerinţele aderării la U.E. şi prevederile efective ale serviciului;

b)lipsa de finanţare din fondurile publice disponibile şi incapacitatea de a acoperi costurile din resurse de la instituţii financiare internaţionale.

Aceasta implica nu doar identificarea surselor suplimentare de finanţare ci şi intenţia utilizării mai eficiente a fondurilor publice şi creşterea impactului lor.

Strategia:

Autorităţile administraţiei publice locale vor decide dacă atingerea obiectivelor stabilite în strategia locală pot fi implementate mult mai eficient prin luarea în considerare a unei optiuni de participare a sectorului privat.

Înainte de orice implicare a sectorului privat, autorităţile administraţiei publice locale vor pregati un studiu privind oportunitatea participării sectorului privat, luând în considerare principiile prezentate mai sus.

6.3.7.Alte surse de finanţare

Principiu:

Autorităţile administraţiei publice locale pot folosi alte surse de finanţare a necesarului de investiţii, dacă studiile realizate arata ca folosirea acestor fonduri este fezabila.

Strategia:

Pentru a putea recurge la fonduri rambursabile, autorităţile administraţiei publice locale vor trebui să asigure ca au potenţial pentru rambursarea fondurilor. În acest sens este necesară elaborarea în prealabil a unui studiu detaliat privind sursele de rambursare a fondurilor (împrumuturilor) şi a posibilităţilor de rambursare.

Măsura:

Fiecare autoritate a administraţiei publice locale, prin Unitatea locală pentru monitorizarea servicii comunitare de utilităţi publice, municipala sau judeteana, vor trebui sa informeze biroul de monitorizare de la nivel de prefectura în privinta acestor resurse financiare, în termen de maxim 1 luna de la începutul discuţiilor iniţiale cu finantatorii.

6.4.Probleme fiscale

Principiu:

Scopul ajustarilor de tarife până la atingerea limitelor general acceptate ale ratei de suportabilitate trebuie să fie generarea de resurse financiare pentru finanţarea proiectelor de investiţii solicitate. Creşterea valorii facturilor pentru serviciile comunitare de utilităţi publice (creşterile de tarif) vor fi însoţite de reglementări administrative şi fiscale.

Proiectele anterioare din sectorul serviciilor comunitare de utilităţi publice, realizate prin co-finanţare de la instituţii financiare internaţionale, au relevat necesitatea modificărilor de ordin fiscal, aceasta abordare creând premizele pentru o dezvoltare durabila. Reglementările fiscale prezentate mai jos vor trebui implementate o dată cu crearea unui fond de tip IID - Întreţinere, Înlocuire şi Dezvoltare.

Strategia:

Având în vedere cele de mai sus, în sectorul serviciilor comunitare de utilităţi publice vor fi implementate următoarele măsuri fiscale:

a)impozitul pe profit plătit autorităţilor administraţiei publice locale, va fi rambursat într-un fond special pentru investiţii şi pentru plata serviciului datoriei;

b)taxa de concesiune (redeventa) plătită autorităţilor administraţiei publice locale va fi rambursata într-un fond special pentru investiţii şi pentru plata serviciului datoriei şi/sau va fi gestionata direct de autoritatea administraţiei publice locale, pentru investiţiile planificate;

c)cota din profit plătită autorităţilor administraţiei publice locale în cazul gestiunii directe, precum şi redeventa plătită autorităţilor administraţiei publice locale în cazul gestiunii delegate va fi rambursata într-un fond special pentru investiţii şi pentru plata serviciului datoriei şi/sau va fi gestionata direct de autoritatea administraţiei publice locale pentru investiţiile planificate.

Măsura:

Ministerul Finanţelor Publice a legiferat deja acest principiu pentru toţi operatorii, pe baza unei metodologii de creare şi utilizare a fondurilor de tip IID, prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/2005.

6.5.Metodologia pentru crearea unui fond de tip IID

Principiu:

Constituirea, alimentarea şi utilizarea Fondului de întreţinere, înlocuire şi dezvoltare, denumit în continuare Fond IID, este obligatorie pentru toţi operatorii furnizori/prestatori ai serviciilor comunitare de utilităţi publice şi/sau unităţile administrativ-teritoriale, după caz, care derulează proiecte de dezvoltare şi modernizare a infrastructurii tehnico-edilitare aferente serviciilor comunitare de utilităţi publice şi care beneficiază de asistenţa financiară nerambursabilă din partea Uniunii Europene şi/sau de împrumuturi pentru cofinantarea proiectelor din partea instituţiilor financiare internaţionale.

Baza legală pentru crearea acestui tip de fond este stabilită prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 198/2005 privind constituirea, alimentarea şi utilizarea Fondului de întreţinere, înlocuire şi dezvoltare pentru proiectele de dezvoltare a infrastructurii serviciilor publice care beneficiază de asistenţa financiară nerambursabilă din partea Uniunii Europene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1193/30.12.2005 şi a normelor metodologice care fac parte din aceasta.

6.6.Metodologia de subventionare

Strategia:

O noua strategie de subventionare va fi elaborata pentru a acoperi nevoile consumatorilor casnici cu venituri scăzute pentru toate serviciile comunitare de utilităţi publice, nu separat pe fiecare serviciu.

Subvenţionarea gospodariilor (consumatorilor casnici) pentru plata serviciilor comunitare de utilităţi publice, inteleasa ca măsura socială a categoriilor defavorizate ale populaţiei, se vor concentra pe nevoi, nu pe preţ/tarif. O analiza detaliată va fi desfăşurată de specialiştii M.M.S.S.F., M.F.P., M.A.I., A.N.R.S.C. şi I.N.S. folosind venitul şi cheltuielile pe gospodărie ca baza pentru determinarea categoriilor de populaţie care se încadrează în criteriile luate în calcul şi a sumei acordate sub forma de ajutoare sociale.

Măsura:

M.M.S.S.F., M.F.P., M.A.I., A.N.R.S.C. şi I.N.S. vor pregati şi furniza Guvernului o astfel de analiza în termen de maxim 6 luni de la aprobarea acestei strategii.

Pe baza acestei analize, Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Administraţiei şi Internelor vor elabora o noua metodologie privind ajutoarele sociale pentru serviciile comunitare de utilităţi publice, nu mai târziu de 6 luni după aprobarea prezentei strategii.

7.PILONUL 3 - CREŞTEREA CAPACITĂŢII DE ABSORBŢIE A FONDURILOR DE INVESTIŢII

Dimensiunea economico-financiară a serviciilor comunitare de utilităţi publice şi rolul lor în menţinerea şi evitarea excluziunii sociale reclama şi indreptateste accesul acestui domeniu de activitate la fondurile comunitare nerambursabile al căror obiectiv este, tocmai, armonizarea economico-socială cu standardele Uniunii Europene şi reducerea disparitatilor economice şi sociale existente între diversele regiuni ale Europei.

Creşterea capacităţii de absorbţie şi de atragere a fondurilor de investiţii este legată de capacitatea României şi a autorităţilor administraţiei publice locale - comunale, orăşeneşti, municipale sau judeţene - de a pregati proiecte de investiţii publice, ca număr şi calitate, acceptabile pentru entitatile finanţatoare şi de a implementa programe de investiţii în conformitate cu planurile de acţiune adoptate.

Responsabilităţile pentru planificarea, fundamentarea, promovarea, aprobarea şi implementarea lucrărilor din infrastructura tehnico-edilitara a localităţilor aferentă serviciilor comunitare de utilităţi publice revin, potrivit legislaţiei în vigoare, autorităţilor administraţiei publice locale. Autorităţile de la nivel central vor exercita doar un rol de îndrumare, monitorizare şi control, nu un rol de conducere în pregătirea şi implementarea proiectelor de investiţii.

7.1.Asistenţa tehnica pentru Unitatea centrala de monitorizare

Strategia:

Pentru Unitatea centrala de monitorizare va fi creat un program de asistenţa tehnica în maxim 9 luni de la aprobarea prezentei strategii Obiectivele programului de asistenţa tehnica vor fi, fără a se limita la acestea, următoarele:

a)crearea unui SIM (Sistem Integrat de Monitorizare) pentru monitorizarea şi implementarea strategiei;

b)pregătirea procedurilor de lucru;

c)instruirea personalului de la birourile centrale şi prefecturale;

d)implementarea unui program de tip TOT (instruirea instructorilor) pentru personalul de la birourile centrale şi locale privind pregătirea strategiei, pregătirea proiectului şi procesul de imbunatatire operationala şi financiară;

e)crearea unui soft (baza de date) care va fi folosit pentru monitorizarea implementarii Strategiei naţionale. Acest soft va fi compatibil cu baza de date privind serviciile comunitare de utilităţi publice gestionata de ANRSC.

Măsura:

Ministerul Administraţiei şi Internelor va realiza o analiza astfel încât sa creeze un astfel de program de asistenţa tehnica în termen de maxim 9 luni de la aprobarea prezentei strategii.

7.2.Asistenţa pentru elaborarea, monitorizarea şi evaluarea strategiilor locale, municipale sau judeţene

Strategia:

Personalul Unităţii centrale de monitorizare, atât cel de la biroul central, cat şi cel de la birourile locale prefecturale va pregati un program detaliat de lucru cu implicarea autorităţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene ce va conţine, dar nu se va limita la, următoarele elemente:

a)instruirea specialiştilor autorităţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene şi ai Unităţilor locale, municipale sau judeţene pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice în privinta metodologiei de monitorizare şi ajustare a strategiilor locale, municipale sau judeţene;

b)disponibilitatea de a se intalni cu specialiştii autorităţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene pentru clarificări şi discutarea strategiei pe baza unui program;

c)programarea vizitelor pe teren pentru monitorizarea implementarii strategiilor adoptate la nivel local, municipal sau judeţean.

7.3.Asistenţa pentru fazele de pregătire a proiectului

Strategia:

Personalul Unităţii centrale de monitorizare, atât cel al biroului central, cat şi cel al birourilor prefecturale va pregati un program detaliat de lucru cu implicarea autorităţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene ce va conţine, dar nu se va limita la, următoarele elemente:

a)instruirea specialiştilor Unităţilor locale, municipale sau judeţene pentru monitorizarea serviciilor comunitare de utilităţi publice în privinta metodologiei de accesare a diferitelor tipuri de fonduri şi de pregătire a proiectelor;

b)instruirea specialiştilor Unităţilor locale, municipale sau judeţene pentru monitorizarea servicii comunitare de utilităţi publice în privinta administrării relaţiilor cu diferite instituţii (UE, IFI, etc);

c)disponibilitatea de a se intalni cu specialiştii Unităţilor locale, municipale sau judeţene de monitorizare pentru discuţii de clarificare, pe baza unui program (calendar).

7.4.Asistenţa în procesul de imbunatatire operationala şi financiară

Strategia:

Personalul Unităţii centrale de monitorizare, atât cel al biroului central, cat şi cel al birourilor prefecturale va pregati un program detaliat de lucru cu implicarea autorităţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene ce va conţine, dar nu se va limita la, următoarele elemente:

a)instruirea specialiştilor autorităţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene şi ai operatorilor în privinta procesului de implementare şi monitorizare a strategiilor de restructurare şi a programelor de dezvoltare durabila;

b)sprijinirea specialiştilor de la nivel local, municipal sau judeţean (autorităţile administraţiei publice locale, municipale sau judeţene şi operatori) cu scopul de a creşte capacitatea acestora de a coordona şi implementa strategiile proprii;

c)monitorizarea procesului de implementare a strategiei pentru serviciile comunitare de utilităţi publice.

7.5.Abordarea privind administrarea asistenţei tehnice la nivel local, municipal sau judeţean

Strategia:

Pentru a maximiza folosirea resurselor financiare existente, vor fi implementate noi principii cu privire la metodologia de remunerare pentru programele de asistenţa tehnica privind consolidarea instituţională şi pregătirea proiectelor, astfel:

a)remunerarea se va realiza pe baza performantelor proiectului, şi nu pe baza efortului depus;

b)partea fixa va fi de maxim 40% din valoarea contractului;

c)partea variabila (comision de succes) va fi de 60% din valoarea totală a contractului şi va fi plătită după îndeplinirea cu succes a sarcinilor;

d)valoarea maxima a contractelor de asistenţa tehnica aferentă proiectelor de investiţii va fi de maximum 6% din valoarea proiectului de investiţii şi nu va putea depăşi 3 milioane Euro.

Măsura:

Entitatile responsabile vor implementa aceste principii în termen de maxim 6 luni de la aprobarea prezentei strategii.

8.MĂSURI LA NIVEL LOCAL

8.1.Consideratii generale

Conformarea serviciilor comunitare de utilităţi publice cu toate angajamentele României incluse în planurile de implementare pentru acquis-ul comunitar relevant se afla în responsabilitatea autorităţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene.

Responsabilitatea pregătirii şi implementarii strategiilor locale, municipale sau judeţene revine autorităţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene.

Pregătirea strategiilor proprii, la nivel local, municipal sau judeţean, pentru serviciile comunitare de utilităţi publice trebuie să fie în conformitate cu toate angajamentele României incluse în planurile de implementare pentru acquis-ul comunitar, şi trebuie să incorporeze toate principiile prezentei Strategii naţionale.

Autorităţile administraţiei publice locale, municipale sau judeţene au responsabilitatea sa determine şi să monitorizeze ca toţi operatorii de la nivel local, municipal sau judeţean să se conformeze tuturor angajamentelor României incluse în planurile de implementare pentru acquis-ul comunitar în timpul programat.

8.2.Pregătirea strategiilor locale, municipale sau judeţene

Strategia:

Fiecare autoritate a administraţiei publice locale, municipale sau judeţene va pregati propria strategie locală/judeteana privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice (aplicabilă fiecărui tip de serviciu), luând în considerare, fără a se limita la acestea, următoarele puncte:

a)misiune;

b)obiective;

c)analiza situaţiei existente;

d)necesarul de investiţii pentru a atinge obiectivele şi prioritizarea acestora (plan-director şi studiile de fezabilitate);

e)analiza instituţională;

f)sursele de finanţare;

g)planul de implementare;

h)monitorizarea şi ajustarea strategiei.

Măsura:

Autorităţile administraţiei publice locale, municipale sau judeţene vor pregati o strategie la nivel local, municipal sau judeţean pentru fiecare categorie de servicii în parte, pe baza principiilor stabilite în prezenta strategie, în termen de maxim 6 luni de la aprobarea prezentei Strategii naţionale.

8.3.Planul de implementare

Strategia:

Pe baza necesarului de investiţii publice şi a resurselor disponibile, autorităţile administraţiei publice locale, municipale sau judeţene, în colaborare cu fiecare operator de servicii comunitare de utilităţi publice, vor pregati planuri de implementare proprii care să conţină, fără să se limiteze la acestea, următoarele informaţii:

a)parametrii serviciului ce vor fi atinsi pentru fiecare sector al serviciilor comunitare de utilităţi publice, cu un program detaliat pentru fiecare parametru până în 2020, corelat cu programul de conformare stabilit de comun acord cu UE;

b)necesarul total de investiţii pentru fiecare sector care să fie în conformitate cu toate cerinţele, eşalonat pe ani până în 2020;

c)sursele de finanţare considerate pentru fiecare proiect de investiţii detaliate pe surse şi pe ani până în 2020;

d)măsurile pe care autorităţile administraţiei publice locale doresc să le implementeze în programul propus.

Planurile de implementare a strategiilor proprii privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice, adoptate la nivel local ori judeţean, vor tine seama de termenele prevăzute în planurile de implementare a acquis-ului comunitar şi de termenele stabilite cu autorităţile administraţiei publice centrale.

Planurile de implementare vor face parte din strategia proprie pe care autorităţile administraţiei publice locale, municipale sau judeţene o vor pregati pentru accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice. Strategiile ce conţin planurile proprii de implementare vor fi transmise Unităţii centrale de monitorizare.

Măsura:

Trimestrial, autorităţile administraţiei publice locale, municipale sau judeţene vor trimite un raport compartimentului de monitorizare de la nivelul instituţiilor prefectului în care vor descrie progresele obţinute în implementarea strategiei, comparand prevederile planului de implementare cu rezultatele concrete obţinute.

9.MONITORIZAREA ŞI EVALUAREA STRATEGIEI NAŢIONALE

La nivelul autorităţilor administraţiei publice locale, municipale sau judeţene, funcţia de monitorizare şi evaluare va fi asigurata de ULM.

Unitatea municipala/judeteana de monitorizare - ULM - va pregati trimestrial rapoartele de monitorizare şi evaluare pentru fiecare tip de serviciu comunal de utilităţi publice şi le va transmite următoarelor entităţi în nu mai mult de 45 de zile de la sfârşitul trimestrului:

a)consiliului local, judeţean, sau Consiliului General al Municipiului Bucureşti;

b)biroului de monitorizare de la nivelul prefecturii;

c)altor entităţi, dacă e cazul.

Raportul trimestrial va prezenta performanţele procesului de implementare şi va cuprinde doua seturi de date:

a)informaţii corespunzătoare trimestrului încheiat;

b)informaţii cumulate, corespunzătoare trimestrelor parcurse din anul respectiv.

Compartimentele de monitorizare de la nivelul instituţiilor prefectului vor colecta toate rapoartele şi vor centraliza informaţiile la nivel judeţean după care vor transmite informaţiile Unităţii centrale de monitorizare de la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor nu mai târziu de 45 de zile de la sfârşitul trimestrului respectiv.

Unitatea centrala de monitorizare de la nivelul Ministerului Administraţiei şi Internelor va centraliza informaţia la nivel naţional pentru fiecare tip de serviciu comunal de utilităţi publice, va include concluziile într-un raport şi le va prezenta Comitetului de monitorizare nu mai târziu de 75 de zile după sfârşitul trimestrului.

Orice schimbări în strategiile locale, municipale sau judeţene realizate de către autorităţile administraţiei publice locale, municipale sau judeţene vor fi comunicate Unităţii centrale de monitorizare în maxim 30 de zile după aprobarea acestora.

Pe baza rapoartelor de evaluare, Comitetul de monitorizare poate propune schimbări în Strategia naţionala privind accelerarea dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice.