Decizie nr. 568 din 19 septembrie 2006

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Şerban Viorel Stănoiu - judecător

Ion Tiucă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12, 13 şi 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi ale art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate. Excepţia a fost ridicată de Minela Abagiu în Dosarul nr. 3.139/COM/2005 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde Agenţia pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia, prin consilier juridic, cu delegaţie depusă la dosar, constatându-se lipsa autorului excepţiei faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Magistratul-asistent informează în legătură cu cererea formulată de autorul excepţiei privind amânarea judecării cauzei în vederea pregătirii apărării.

Reprezentantul părţii prezente se opune acordării termenului de judecată solicitat.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu cererea de amânare a judecăţii.

Curtea, deliberând, respinge cererea.

Cauza fiind în stare de judecată se dă cuvântul, pe fond, reprezentantului părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că art. 12, 13 şi 22 din Legea nr. 544/2001, care nu permit accesul la informaţiile clasificate, nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate ca fiind încălcate. De asemenea, apreciază că nici exceptarea de la accesul liber al cetăţenilor la informaţiile clasificate din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, prevăzute de art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002, nu aduce atingere existenţei dreptului, ci doar restrânge exerciţiul acestui drept, ceea ce este în concordanţă cu art. 53 din Constituţie.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin textelor din Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 ianuarie 2006 pronunţată în Dosarul nr. 3.139/COM/2005 Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12, 13 şi 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi ale art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate. Excepţia a fost ridicată de Minela Abagiu într-o cauză având ca obiect acţiunea formulată de aceasta, în temeiul legii criticate, prin care solicită declasificarea proceselor-verbale ale şedinţelor Consiliului pentru Dezvoltarea Regională Sud-Vest Oltenia.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textele de lege criticate contravin, în ordinea invocării lor, art. 31 alin. (1), (2) şi (3), art. 52 alin. (1) şi (2), art. 53 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (2) şi (3), art. 126 alin. (6) şi art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, precum cap. 2 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, referitor la libertatea de informare. Astfel: art. 12 din Legea nr. 544/2001, care exceptează unele categorii de informaţii de la accesul liber al cetăţenilor, încalcă art. 53 alin. (2) din Constituţie, întrucât principiul proporţionalităţii consacrat de acest text impune ca restrângerea dreptului să fie determinată de existenţa unui pericol iminent în aprecierea căruia interesul public este prioritar, precum şi Recomandarea (2002)2 privind accesul la documente oficiale adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, care stabileşte că limitările trebuie să fie clar prevăzute de lege, necesare într-o societate democratică şi necesare scopului pe care îl protejează; art. 22 din aceeaşi lege îngrădeşte accesul liber la justiţie, întrucât caracterul secret al informaţiilor de interes public duce la imposibilitatea de a cere instanţei de judecată anularea actului administrativ, ceea ce încalcă şi art. 52 din Constituţie, iar deţinătorul informaţiei este cel care "trebuie să dovedească motivele pentru care o anumită informaţie este considerată secretă sau din orice motiv scoasă din sfera publică şi că o astfel de justificare există la data soluţionării cauzei"; art. 13 din Legea nr. 544/2001, cât şi art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 stabilesc informaţiile ce nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate, "însă lipseşte un text de lege expres care să acorde judecătorilor dreptul de a verifica documentaţia şi motivele pe baza cărora o informaţie este catalogată ca secretă, precum şi dreptul de a decide încetarea caracterului secret al unei informaţii"; "ambele legi prevăd posibilitatea pentru conducătorul instituţiei publice să clasifice după bunul plac informaţiile fără a fi supus controlului judiciar", deşi dreptul la informaţie prevăzut de acquisul comunitar şi Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene are caracter obligatoriu şi este prioritar.

Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, în legătură cu art. 12 din Legea nr. 544/2001, se consideră că nu contravine art. 21, 31 sau 53 din Constituţie în condiţiile în care dreptul la informare nu trebuie să prejudicieze securitatea naţională, iar informaţiile de interes public se circumscriu acestei sfere. De asemenea, se apreciază că nici art. 13 din aceeaşi lege nu contravine dispoziţiilor constituţionale, iar în legătură cu art. 22 se invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia acest text de lege este în concordanţă cu Constituţia. În ceea ce priveşte art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002, se arată că aceste texte de lege sunt conforme cu prevederile constituţionale ale art. 53, iar art. 148 din Constituţie este aplicabil în măsura îndeplinirii cerinţelor acestuia.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că, în principal, excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibilă, iar în subsidiar, este neîntemeiată. Este inadmisibilă întrucât "pârâtul nu a precizat niciun motiv de ordin juridic care să justifice critica de neconstituţionalitate" şi este neîntemeiată deoarece textele de lege criticate sunt în acord cu dispoziţiile din Constituţie invocate ca fiind încălcate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile ce fac obiectul excepţiei sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 12, 13 şi 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum şi art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.

Art. 12, 13 şi 22 din Legea nr. 544/2001 prevăd:

–art. 12: "(1) Se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor, prevăzut la art. 1, următoarele informaţii:

a)informaţiile din domeniul apărării naţionale, siguranţei şi ordinii publice, dacă fac parte din categoriile informaţiilor clasificate, potrivit legii;

b)informaţiile privind deliberările autorităţilor, precum şi cele care privesc interesele economice şi politice ale României, dacă fac parte din categoria informaţiilor clasificate, potrivit legii;

c)informaţiile privind activităţile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere principiului concurenţei loiale, potrivit legii;

d)informaţiile cu privire la datele personale, potrivit legii;

e)informaţiile privind procedura în timpul anchetei penale sau disciplinare, dacă se periclitează rezultatul anchetei, se dezvăluie surse confidenţiale ori se pun în pericol viaţa, integritatea corporală, sănătatea unei persoane în urma anchetei efectuate sau în curs de desfăşurare;

f)informaţiile privind procedurile judiciare, dacă publicitatea acestora aduce atingere asigurării unui proces echitabil ori interesului legitim al oricăreia dintre părţile implicate în proces;

g)informaţiile a căror publicare prejudiciază măsurile de protecţie a tinerilor.

(2)Răspunderea pentru aplicarea măsurilor de protejare a informaţiilor aparţinând categoriilor prevăzute la alin. (1) revine persoanelor şi autorităţilor publice care deţin astfel de informaţii, precum şi instituţiilor publice abilitate prin lege să asigure securitatea informaţiilor.";

–art. 13: "Informaţiile care favorizează sau ascund încălcarea legii de către o autoritate sau o instituţie publică nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate şi constituie informaţii de interes public.";

–art. 22: "(1) În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.

(2)Instanţa poate obliga autoritatea sau instituţia publică să furnizeze informaţiile de interes public solicitate şi să plătească daune morale şi/sau patrimoniale.

(3)Hotărârea tribunalului este supusă recursului.

(4)Decizia Curţii de apel este definitivă şi irevocabilă.

(5)Atât plângerea, cât şi apelul se judecă în instanţă în procedură de urgenţă şi sunt scutite de taxă de timbru."

Art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 dispun:

–art. 32: "Conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice, ai agenţilor economici cu capital integral sau parţial de stat şi ai altor persoane juridice de drept public ori privat sunt obligaţi să stabilească informaţiile care constituie secrete de serviciu şi regulile de protecţie a acestora, să coordoneze activitatea şi să controleze măsurile privitoare la păstrarea secretului de serviciu, potrivit competenţelor, în conformitate cu normele stabilite prin hotărâre a Guvernului.";

–art. 33: "Este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informaţiilor care, prin natura sau conţinutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetăţenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucţionarea justiţiei."

Autorul excepţiei susţine că textele de lege criticate contravin, în ordinea invocării lor, prevederilor constituţionale ale: art. 31 alin. (1), (2) şi (3), privind dreptul persoanei la informaţiile de interes public şi obligaţia autorităţilor publice de a asigura informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal; art. 52 alin. (1) şi (2), referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică într-un drept al său ori într-un interes legitim exercitat în condiţiile şi limitele stabilite prin lege organică; art. 53 alin. (1) şi (2), privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi; art. 21 alin. (2) şi (3), care consacră accesul liber la justiţie şi dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil; art. 126 alin. (2), potrivit căruia competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, şi art. 148 alin. (2) şi (4), care dispun în legătură cu prioritatea reglementărilor comunitare, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, faţă de dispoziţiile contrare din legile interne şi garantarea aducerii lor la îndeplinire de către autorităţi. În sensul acestor din urmă dispoziţii constituţionale este invocată şi încălcarea cap. 2 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, referitor la libertatea de informare, precum şi Recomandarea (2002)2 privind accesul la documente oficiale adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:

O primă critică constă, în esenţă, în susţinerea că art. 12, 13 şi 22 din Legea nr. 544/2001 îngrădesc accesul liber la justiţie, încalcă dreptul cetăţenilor la informaţie şi principiul proporţionalităţii în restrângerea şi limitarea exercitării unor drepturi, prin aceea că exceptează unele categorii de informaţii de la accesul liber al cetăţenilor.

Curtea constată că, dimpotrivă, prevederile art. 12 şi 13 din legea criticată sunt chiar în sensul dispoziţiilor art. 31 şi 53 din Constituţie, invocate ca fiind încălcate. Astfel a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 462 din 4 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 26 ianuarie 2004, pronunţată cu prilejul soluţionării unei excepţii de neconstituţionalitate a art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 544/2001, având o motivare asemănătoare celei din prezentul dosar şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie. În acea decizie s-a constatat că exceptarea prevăzută de textul de lege criticat este legitimată chiar de prevederile constituţionale ale art. 31 alin. (3) care stabilesc că "Dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze [...] securitatea naţională", precum şi ale art. 53, potrivit cărora exerciţiul unor drepturi poate fi restrâns, printre altele, pentru apărarea securităţii naţionale, concept care include apărarea naţională, siguranţa şi ordinea publică. În acelaşi sens, al constituţionalităţii prevederilor art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001, a statuat Curtea Constituţională şi prin Decizia nr. 158 din 30 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 11 mai 2004. Tot astfel, cu privire la susţineri privind încălcarea prin art. 22 din legea criticată a prevederilor art. 21 şi art. 126 din Constituţie, prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 407 din 7 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.112 din 27 noiembrie 2004, s-a reţinut, cu trimitere la Decizia Plenului Curţii nr. 1 din 8 februarie 1994, că "este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti", precum şi că "legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi modalităţile instituite de lege".

Cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.

O altă critică constă în susţinerea privind încălcarea Recomandării (2002)2 privind accesul la documente oficiale adoptată de Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, precum şi încălcarea cap. 2 (în realitate Titlul I - Articolul II-71) din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, referitor la libertatea de informare.

Şi cu privire la aceste susţineri Curtea Constituţională constată că sunt neîntemeiate. Pentru a aplica dispoziţiile prevăzute de art. 148 din Constituţie trebuie ca procesul de aderare a României la Uniunea Europeană să fie încheiat, astfel că la data pronunţării prezentei decizii nu poate fi analizată eventuala contradicţie între textele de lege criticate şi prevederile documentelor internaţionale menţionate.

Celelalte susţineri ale autorului excepţiei, potrivit cărora: deţinătorul informaţiei este cel care "trebuie să dovedească motivele pentru care o anumită informaţie este considerată secretă sau din orice motiv scoasă din sfera publică şi că o astfel de justificare există la data soluţionării cauzei"; art. 13 din Legea nr. 544/2001, cât şi art. 32 şi art. 33 din Legea nr. 182/2002 stabilesc informaţiile ce nu pot fi incluse în categoria informaţiilor clasificate, "însă lipseşte un text de lege expres care să acorde judecătorilor dreptul de a verifica documentaţia şi motivele pe baza cărora o informaţie este catalogată ca secretă, precum şi dreptul de a decide încetarea caracterului secret al unei informaţii"; "ambele legi prevăd posibilitatea pentru conducătorul instituţiei publice să clasifice după bunul plac informaţiile fără a fi supus controlului judiciar", sunt aspecte ce ţin de aplicarea legii sau eventuale omisiuni de reglementare, care nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii.

În sfârşit, pentru considerentele expuse nu pot fi reţinute nici criticile de neconstituţionalitate ale art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 care, de asemenea, fac obiect al prezentei excepţii, ce urmează să fie respinsă.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12, 13 şi 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public şi ale art. 32 şi 33 din Legea nr. 182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, excepţie ridicată de Minela Abagiu în Dosarul nr. 3.139/COM/2005 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 septembrie 2006.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,

Gabriela Dragomirescu