Planul naţional din 16 ianuarie 2008

PLANUL NAȚIONAL

Anexă

de alocare privind certificatele de emisii de gaze cu efect de seră pentru perioadele 2007 și 2008—2012

Pentru implementarea Planului național de alocare privind certificatele de emisii de gaze cu efect de seră pentru perioadele 2007 și 2008—2012, denumit în continuare Plan național de alocare, termenii și expresiile de mai jos au următoarea semnificații:

Activitatea de proiect — implementarea unui proiect dezvoltat prin utilizarea mecanismelor flexibile ale Protocolului de la Kyoto, în conformitate cu art. 6 sau art. 12 din Protocolul de la Kyoto la Convenția- cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, adoptat la 11 decembrie 1997, ratificat prin Legea nr. 3/2001, și deciziile conferințelor părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice sau la Protocolul de la Kyoto.

Acreditare — atestarea de către o terță parte referitoare la un organism de verificare, care semnifică demonstrarea oficială a competențelor și capabilităților de a efectua verificarea raportului de monitorizare privind emisiile de gaze cu efect de seră, a datelor și informațiilor privind emisiile de gaze cu efect de seră, precum și evaluarea aplicării metodologiei de monitorizare, prevăzută în autorizația privind emisiile de gaze cu efect de seră, și a altor cerințe relevante, pe domenii de acreditare.

Alocare — stabilirea plafonului național, a plafoanelor sectoriale și a numărului de certificate de emisii de gaze cu efect de seră la nivel de instalație.

Anexa nr. 1 la Directiva 87/2003/CE — cuprinde categoriile de activități și instalații care generează emisii specifice de gaze cu efect de seră.

Banking — posibilitatea reportării certificatelor între perioade.

Cantitate atribuită (AA) — cantitatea de emisii de GES pe care o țară inclusă în anexa B la Protocolul de la Kyoto (România) o poate genera în prima perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto (2008—2012).

Certificat de emisii de gaze cu efect de seră — titlul care conferă dreptul de a emite o tonă de dioxid de carbon echivalent într-o perioadă definită, valabil numai pentru îndeplinirea scopului Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 privind înființarea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră și care este transferabil în condițiile prevăzute de această hotărâre.

Cogenerare — producția combinată și simultană de căldură și energie electrică.

Determinarea (verificarea) ERU-urilor — evaluarea și verificarea de către o entitate independentă acreditată (AIE) a rapoartelor de monitorizare anuale privind ERU-urile obținute în cadrul unui proiect JI, prezentate de participanții la proiect, conform cerințelor relevante prevăzute de liniile directoare pentru aplicarea mecanismului JI.

Determinare — evaluarea ulterioară a cantității de reduceri de emisii de gaze cu efect de seră generate prin proiecte JI și CDM, ținându-se seama de cerințele asociate mecanismelor JI și CDM.

Dioxid de carbon echivalent (CO2 eq.) — unitatea de măsură universală utilizată pentru a indica potențialul global de încălzire a celor 6 GES. Dioxidul de carbon este gazul de referință cu ajutorul căruia sunt calculate și raportate celelalte GES.

Gaze cu efect de seră (GES) — cele 6 gaze cu efect de seră reglementate de Protocolul de la Kyoto și prevăzute în anexa A la acesta sunt:

–dioxid de carbon — CO2 (1);

–metan — CH4 (21);

–protoxid de azot — N2O (310);

–hidrofluorocarburi — HFC-uri (140—11.700);

–perfluorocarburi — PFC-uri (6.500—9.200);

–hexafluorură de sulf — SF6 (23.900).

0.Introducere

0.1.Schema europeană de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în România

Prezentul document reprezintă Planul național de alocare (PNA) al României necesar participării în cadrul schemei europene de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră (denumită în prezentul document schemă), pentru anul 2007 și pentru perioada 2008—2012.

Schema UE este stabilită prin Directiva 2003/87/CE1 privind înființarea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră. Schema se aplică în prima fază pentru perioada 1 ianuarie 2005 — 31 decembrie 2007, iar a doua fază a schemei se desfășoară în perioada 2008—2012, corespunzând cu prima perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto.

În cazul României, prevederile Directivei 2003/87/CE devin obligatorii odată cu intrarea în UE în 2007. PNA este elaborat pentru anul 2007, ultimul an al perioadei 2005—2007 și pentru perioada 2008—2012, fiind transmis Comisiei Europene într-un singur document consolidat.

Planul național de alocare devine operațional pentru România după aprobarea lui prin hotărâre a Guvernului României, ca urmare a notificării aprobării acestuia de către Comisia Europeană.

Cadrul legal pentru funcționarea schemei este asigurat de Hotărârea Guvernului nr. 780/2006 privind înființarea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, care transpune atât Directiva 2003/87/CE, cât și Directiva 2004/101/CE2.

0.2.Planul național de alocare privind certificatele de emisii de gaze cu efect de seră pentru perioadele 2007 și 2008—2012

Planul național de alocare reprezintă documentul prin care se stabilește numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, alocate la nivel național, precum și la nivelul fiecărei instalații care intră sub incidența prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 780/20063.

!image

1 Directiva Consiliului şi Parlamentului European stabilind o schemă pentru comerţul cu certificate de GES în cadrul Comunităţii şi amendând Directiva 1996/61/CE.

2 Linking Directive.

3 Articolul 9(1) din Directiva 2003/87/CE.

La elaborarea Planului național de alocare, atât pentru prima perioadă, cât și pentru cea de-a doua perioadă, se ține seama de cel de-al doilea ghid al Comisiei Europene4 privind elaborarea Planului național de alocare (COM (2005)703), care are rolul de a asista statele membre în implementarea criteriilor din anexa III la Directiva 2003/87/CE.

Documentul a fost elaborat pe baza formatului comun sugerat de liniile directoare ale directivei. Acest format se constituie într-o serie de întrebări corespunzătoare criteriilor obligatorii din anexa III la Directiva 2003/87/CE. Răspunsurile la întrebări, listate în secțiunile de sub acestea, reprezintă modul în care România a răspuns solicitărilor acestor criterii.

0.3.Documentul de față

Planul național de alocare al României pentru anul 2007 și perioada 2008—2012 descrie metodologia și principiile pe baza cărora se face alocarea certificatelor, prezintă numărul total de certificate ce urmează a fi alocate, precum și numărul de certificate ce se alocă fiecărui sector, precum și fiecărei instalații.

1.Determinarea numărului total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, alocate la nivel național

1.1.Limita de emisii și obligația României de reducere a emisiilor

1.1.Care este limita de emisii sau obligația de reducere a emisiilor impusă statului membru sub incidența Deciziei 2002/358/CE sau a Protocolului de la Kyoto? (după caz)

România a semnat Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC) în 1992 la Summitul de la Rio de Janeiro și a ratificat-o prin Legea nr. 24/1994.

România a fost prima țară înscrisă în anexa I5 a UNFCCC care a ratificat Protocolul de la Kyoto, angajându-se astfel să-și reducă emisiile de GES cu 8% față de nivelul anului 1989, în timpul primei perioade de angajament, 2008—2012. Anul 1989 a fost acceptat ca an de referință pentru reducerea emisiilor de GES în baza deciziilor 9/CP2 și 11/CP4, deoarece acest an exprimă cel mai bine legătura directă dintre rezultatele economice ale României și emisiile de GES.

1.2.Principii, ipoteze și date

1.2.Ce principii, ipoteze și date au fost luate în considerare la stabilirea contribuției instalațiilor aflate sub incidența schemei la îndeplinirea obligației de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (emisii istorice totale și sectoriale, emisii prognozate totale și sectoriale, abordarea costului minim)? Dacă s-au folosit emisii totale și sectoriale prognozate, vă rugăm descrieți ipotezele și metodologia folosite pentru prognozarea valorilor.

1.2.1.Evoluția emisiilor gazelor cu efect de seră

Conform datelor cuprinse în ultimul inventar național al emisiilor de GES, în anul 2004 valoarea totală a emisiilor de GES directe6 și indirecte7 (excluzând sechestrările prin absorbție LULUCF8) a fost de 154,627 milioane tone CO2 echivalent. Acest nivel este cu mai mult de 40% sub nivelul de reducere a emisiilor asumat prin Protocolul de la Kyoto.

!image

Figura 1 prezintă evoluția istorică a emisiilor de GES în perioada 1989—2004. Figura 1. Total emisii de gaze cu efect de seră comparativ cu ținta Kyoto

!image

4 COM(2005)703.

5 Economii în dezvoltare și țări în tranziție.

6 CO2, CH4, N2O, HFC, PFC, SF6.

7 NOx, CO, NMVOC , SO2.

8 Utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor şi silvicultură.

Evoluția emisiilor GES reflectă tendința principală de evoluție a economiei naționale, evidențiată și de evoluția PIB. După anul 1999, cantitatea de emisii a început să crească ca urmare a revitalizării economiei.

Pentru anul 2004, emisiile de CO2 reprezintă 75,25% din totalul emisiilor de GES. Ponderea emisiilor CH4 este de 17,42%, a emisiilor de N2O este de 7%, iar a emisiilor de gaze fluorurate de 0,3%.

1.2.2.Contribuția instalațiilor aflate sub incidența schemei

În ceea ce privește politicile și măsurile de reducere a intensității carbonului, România tratează în mod egal atât sectoarele aflate sub incidența schemei, cât și celelalte sectoare, denumite în continuare sectoare non-ETS, așteptând în consecință eforturi egale din partea acestora.

Strategia națională privind schimbările climatice și Planul de acțiune privind schimbările climatice, aprobate în anul 2005, prezintă politicile și măsurile adoptate și propuse în vederea reducerii emisiilor de GES pentru toate sectoarele de activitate ale economiei. Un rezumat al acestor politici și măsuri este prezentat în continuare:

–creșterea participării României în cadrul programului „Inteligent Energy Europe”;

–promovarea producției de energie electrică din surse regenerabile;

–promovarea eficienței energetice la consumatorul final;

–promovarea cogenerării și a eficienței energetice în cadrul sistemelor centralizate de alimentare cu căldură;

–controlul emisiilor de GES provenite din sectorul de transport;

–promovarea recuperării energiei provenite de la depozitele de deșeuri;

–utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor și silvicultură; introducerea sistemelor integrate de utilizare a terenurilor.

A se vedea secțiunea 1.3 pentru mai multe informații asupra politicilor și măsurilor adoptate în vederea reducerii emisiilor de GES atât pentru sectoarele ETS, cât și pentru sectoarele non-ETS.

1.2.3.Proiecția emisiilor de GES

Pentru sectorul energie, proiecțiile emisiilor de GES s-au stabilit cu ajutorul pachetului de programe ENPEP (Energy and Power Evaluation Program), dezvoltat de Laboratorul Național de la Argonne (SUA) al Departamentului de Energie al SUA (DOE) și distribuit de Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA). Principalele module folosite au fost MAED (Model for Analyses of Energy Demand), WASP (Wiener Automatic Simulation Program), BALANCE și IMPACTS.

În cadrul sectorului energie au fost analizate următoarele subsectoare:

–producția și importul de energie primară;

–conversia energiei — rafinării, producere de cocs, producere de energie electrică și căldură;

–consumatori de energie.

Pentru restul sectoarelor, proiecțiile emisiilor de GES au fost determinate ținându-se seama de următoarele domenii de activitate:

–agricultură — emisiile de CH4 datorate fermentației dejecțiilor animalelor și managementului dejecțiilor animaliere și emisiile de N2O datorate folosirii îngrășămintelor naturale și chimice;

–industrie — emisii rezultate în urma proceselor industriale;

–solvenți și alte produse — emisiile au fost determinate corelat cu dezvoltarea tehnico-economică;

–deșeuri — opțiuni de management al deșeurilor solide și lichide.

La elaborarea proiecțiilor emisiilor de GES s-a ținut seama de următorii factori:

–produsul intern brut (PIB) și structura sa;

–evoluția producției, la nivel de economie, precum și pentru sectoarele aflate sub incidența schemei;

–politicile și măsurile de reducere a emisiilor atât în sectoarele ETS, cât și în sectoarele non-ETS, fiind specificată reducerea intensității carbonului pentru fiecare sector;

–evoluția cererii de energie electrică și căldură, bazată pe evoluția intensității energetice și evoluția populației;

–îmbunătățiri ale structurii de furnizare (producere și transport) a energiei termice și electrice ce conduc la modificări ale intensității carbonului în producerea de energie.

Ipotezele de bază sunt descrise detaliat în secțiunile următoare.

1.2.4.Ipoteze pentru evoluția PIB

Guvernul României sprijină activ un ritm accelerat de creștere a PIB în vederea reducerii decalajului economic dintre România și statele membre UE. Tabelul 1 prezintă creșterea și structura estimată a PIB pentru perioada 2003—2012. Creșterea estimată a PIB se datorează creșterii cererii interne și mai ales a investițiilor, sprijinite prin fonduri guvernamentale și fonduri structurale UE. În aceste condiții, este așteptată o creștere a PIB pe locuitor de la 2720 euro, la nivelul anului 2004, la 3880 euro în 2010.

Prognoza creșterii economice până în 2012 are la bază următoarele considerente:

–modificarea structurii și modernizarea economiei;

–diversificarea surselor de energie primară și dezvoltarea sectorului de producere a energiei electrice;

–reducerea intensității energetice prin:

–reducerea pierderilor de căldură și energie electrică în rețelele de transport și distribuție;

–capacități noi de producție eficiente;

–izolarea termică a clădirilor;

–creșterea eficienței energetice în sectorul rezidențial și în cel al serviciilor;

–promovarea vehiculelor cu emisii reduse;

–dezvoltarea transportului în comun.

Tabel 1. Evoluția produsului intern brut și ponderea sectoarelor în PIB

!image

Tranziția economiei românești de la economia centralizată la economia de piață s-a realizat în urma unei reforme economice radicale, la toate nivelurile și în toate sectoarele economice. Se observă că evoluția ponderii diferitelor sectoare în produsul intern brut se află într-o permanentă dinamică în perioada 1991—1999 și se observă o stabilizare după anul 2000. Totodată, se remarcă o scădere a ponderii industriei în PIB cu aproximativ 29% în perioada 1991—2005 și o creștere a ponderii serviciilor în PIB cu aproximativ 33% în aceeași perioadă (tabelul 1.1).

Avându-se în vedere tiparul privind creșterile înregistrate în perioada 2000—2005, prognoza privind ritmul de creștere al sectoarelor pentru perioada 2007—2012 a fost realizată pe baza ipotezei în care rata de creștere a sectorului servicii va avea același ritm cu creșterea PIB. În același timp, a fost luat în considerare faptul că integrarea în UE începând cu 2007 determină schimbări ce influențează procesul de restructurare economică, precum și faptul că veniturile populației nu permit încă accesul la anumite servicii, care sunt foarte dezvoltate în alte țări UE.

De altfel, în ceea ce privește ponderea industriei și serviciilor, din documentele UE „European Energy and Transport Trends to 2030” se poate vedea că există diferențe esențiale între țările cu tradiție în UE (15), țările integrate în 2004 (10) și Bulgaria și România (tabelul 1. 2).

Tabelul 1.1

Structura PIB în perioada 1991—2005

!image

Tabelul 1.2

Evoluția structurii economiei în Europa

Sursa: European Energy and Transport Trends to 2030

1.2.5.Decuplarea ratei de creștere a PIB de rata de creștere a emisiilor de GES

În tabelul 2 se prezintă atât evoluția prognozată a PIB, cât și cea a emisiilor de GES pentru perioada 2006—2012, precum și realizările pentru 2003—2005. Pentru perioada 2006—2012, rata medie de creștere a PIB este de 5,86%, în timp ce rata medie de creștere a emisiilor de GES este de 4,2%.

Tabelul 2. Evoluția PIB și a emisiilor de gaze cu efect de seră pe perioada 2003–2012

În tabelul 3 și figura 2 sunt prezentate evoluția PIB și cea a emisiilor GES pentru economie ca întreg și pentru sectoarele care cad sub incidența schemei. Este evident faptul că rata de creștere a PIB este mai mare decât cea a emisiilor de GES. Acest fapt este rezultatul scăderii intensității carbonului pe economie.

Tabelul 3. Evoluția PIB și a GES pe economie și pe sectoarele aflate sub incidența schemei

!image

Emisiile totale de GES generate la nivelul anilor 2003 și 2004 s-au calculat pe baza balanței energetice, conform metodologiei IPCC, revizuită în 1996. Pentru proiecțiile emisiilor de GES realizate pentru intervalul 2005—2012 s-a avut în vedere metodologia prezentată în anexa A, secțiunea A3.

Emisiile estimate din Inventarul național al GES se calculează pe baza indicatorilor macroeconomici furnizați de Institutul Național de Statistică (balanța energetică, Anuarul Statistic al României) și a datelor provenite de la diferite instituții naționale).

Ponderea emisiilor generate de instalațiile EU-ETS a fost calculată utilizându-se factorii de emisie IPCC, pe baza prognozelor de producție furnizate de Ministerul Economiei și Finanțelor, precum și a Strategiei României privind eficiența energetică.

Figura 2. Evoluția Produsului intern brut și a emisiilor de gaze cu efect de seră, pe sectoare

!image

1.2.6.Surse de date

Principalele surse de date folosite pentru determinarea emisiilor istorice și prognozate, totale și pe sectoare sunt:

–Prognoza Comisiei Naționale de Statistică pentru perioada 2006—2010 (prelungită până în 2012), transmisă recent Comisiei Europene, de unde au fost extrase principalele proiecții macroeconomice;

–Inventarul național al emisiilor de gaze cu efect de seră (inclusiv tabelele CRF și NIR) ce cuprinde date până la nivelul anului 2004, folosit pentru a extrage date referitoare la emisiile istorice, atât pentru sectoarele ETS, cât și pentru cele non-ETS;

•A treia Comunicare națională cu privire la schimbările climatice, 2005;

–Planul național de dezvoltare 2006—2013, pentru politici și măsuri avute în vedere atât pentru sectoarele ETS, cât și pentru cele non-ETS;

–Foaia de parcurs pentru sectorul energetic, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2003;

–Politica energetică a României 2006—2009;

–The 1990—2030 Climate Change Policy Scenarios Modulation for EU Members and Candidates, National Technical University din Atena, Grecia;

–Anuarul Statistic al României — Institutul Național de Statistică;

–Balanța Energetică — Institutul Național de Statistică, utilizată pentru datele istorice privind sectorul energetic;

–Prognozele privind producțiile sectoarelor EU-ETS furnizate de Ministerul Economiei și Finanțelor.

1.3.Numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră și ponderea pe care acestea o reprezintă în totalul emisiilor naționale

1.3.Care este numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră ce urmează a fi alocate (gratuit și prin licitație)?

Numărul de certificate ce urmează a fi alocate în anul 2007 este de 74.836.235. Numărul de certificate ce urmează a fi alocate în cea de-a doua perioadă (2008—2012) este 379.721.760 (întreaga perioadă), cu o valoare medie de 75.944.352 anual.

Metodologia pentru stabilirea numărului total de certificate, precum și pentru stabilirea numărului de certificate alocate la nivelul sectoarelor ETS este descrisă detaliat în anexa A.

Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 780/2006, România alocă certificatele de emisii de gaze cu efect de seră cu titlu gratuit.

Rezerva pentru nou-intrați rămasă neutilizată la sfârșitul perioadei 2008—2012 este valorificată prin scoatere la licitație.

Care este ponderea emisiilor totale reprezentată de aceste certificate comparativ cu emisiile din surse ce nu se află sub incidența schemei? Este această proporție cu mult diferită de proporția curentă a emisiilor provenite de la instalațiile aflate sub incidența Directivei ? Dacă da, vă rugăm justificați această diferență cu referire la unul sau mai multe dintre criteriile cuprinse în anexa III la Directiva 2003/87/CE și/sau alte criterii, obiective și transparente.

În figura 3 se prezintă ponderea emisiilor sectoarelor aflate sub incidența schemei și a sectoarelor non-ETS în totalul emisiilor de GES:

Figura 3. Ponderea emisiei de dioxid de carbon a sectoarelor ETS și non-ETS

!image

Astfel, în anul de bază 2003, ponderea emisiilor sectoarelor ETS este de aproximativ 47,75%. Această valoare scade ușor până la 44,23% în perioada 2004—2005, pentru a crește din nou până la 47,25% în anul 2012.

Această variație se datorează faptului că anii 2004 și 2005 au fost ani hidrologici deosebiți, acoperirea cererii de energie electrică realizându-se în proporție mai mare din centralele hidroelectrice. Astfel, producția de energie hidroelectrică și alte surse regenerabile a crescut de la 13,26 TWh în 2003 la 20,21 TWh în 2005.

Guvernul României intenționează să echilibreze creșterea numărului de automobile prin îmbunătățirea calității lor, respectiv înlocuirea automobilelor vechi și poluante. În acest sens, în 2005 a fost inițiat programul de reînnoire a parcului auto. În cadrul acestui program Guvernul oferă în schimbul fiecărui automobil vechi predat o sumă de bani ce constituie avansul pentru achiziționarea unui automobil nou, mai puțin poluant.

Emisiile altor sectoare non-ETS, cum este cel rezidențial sau cel al serviciilor, sunt de asemenea controlate prin intermediul politicilor de mediu, deoarece România nu dorește să facă deosebiri între sectoarele ETS și non-ETS. Majoritatea acestor politici sunt prezentate în Strategia națională privind schimbările climatice și în Planul național de acțiune privind schimbările climatice. Reglementările cu privire la protecția mediului sunt aplicate în același fel pentru sectoarele ETS și cele non-ETS. Ambele trebuie să se conformeze acelorași criterii, necondiționat de participarea la schemă. Există și politici ce se aplică numai sectoarelor non-ETS, pentru a asigura același grad de participare la reducerea emisiilor de GES ca și al sectoarelor aflate sub incidența schemei. A se vedea secțiunea 1.4 pentru detalii.

1.4.Politici și măsuri aplicate surselor ce nu intră sub incidența Directivei

1.4.Ce politici și măsuri vor fi aplicate surselor de emisii de gaze cu efect de seră ce nu intră sub incidența Directivei 2003/87/CE?

Politicile și măsurile ce vor fi aplicate surselor de emisii de gaze cu efect de seră ce nu intră sub incidența Directivei sunt cele menționate în principalele documente strategice ale României, ce țin cont de dezvoltarea economică și obligațiile asumate privind reducerea emisiilor.

Principalele documente strategice care cuprind politici și măsuri aplicabile la nivelul întregii economii, inclusiv sectoarelor ce nu intră sub incidența schemei, sunt:

Strategia națională privind schimbările climatice, urmată de Planul național de acțiune privind schimbările climatice, ilustrează politicile naționale adoptate în vederea atingerii obligațiilor internaționale asumate, precum și prioritățile în domeniu. Planul național de acțiune subliniază politicile și măsurile individuale ce urmează a fi implementate, precum și măsuri de raportare a progreselor înregistrate. Sunt identificate autoritățile competente pentru fiecare acțiune, termenele de implementare și posibile surse de finanțare.

Planul național de dezvoltare 2006—2013, document de planificare strategică și financiară în vederea stimulării creșterii sociale și economice, corelat cu politica de coeziune a UE. Pentru fiecare sector de activitate sunt stabilite direcțiile strategice, astfel încât creșterea economică dorită să fie atinsă, în condițiile respectării restricțiilor financiare și de mediu.

Foaia de parcurs pentru sectorul energetic, reprezentând liniile directoare ale politicii energetice pe termen mediu. Sunt identificate obiectivele și țintele specifice, duratele lor de implementare, precum și

nevoile financiare și posibilele surse de acoperire a acestora. Impactul acestui document asupra schimbărilor climatice se datorează menționării în cadrul său a intenției României de a construi noi capacități de producere a energiei, folosind drept combustibil gazul natural.

În condițiile creșterii spectaculoase a prețului gazului natural în ultima vreme, „Politica Energetică a României 2006—2009”, document aflat în discuție, menționează cărbunele ca fiind combustibilul de bază pentru sectorul energetic.

Strategia pentru sectorul energetic și eficiență energetică reprezintă documentul-cadru pentru aplicarea măsurilor de eficiență energetică, fiind bazat pe obiective pe termen lung, ce reflectă nevoia economiei pentru siguranță în alimentarea cu energie, eficiență energetică, utilizarea surselor regenerabile de energie și protecția mediului. Totodată, documentul stă la baza măsurilor aplicate în programele de reabilitare a eficienței energetice a clădirilor. Prin Legea nr. 260/2006 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 187/2005 pentru modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 174/2004 privind instituirea unor măsuri speciale pentru reabilitarea termică a unor clădiri de locuit multietajate s-au instituit măsuri speciale pentru reabilitarea termică a unor clădiri de locuit multietajate.

Hotărârea Guvernului nr. 443/2003 privind promovarea producției de energie electrică din surse regenerabile de energie, cu modificările ulterioare, reprezintă documentul de bază pentru dezvoltarea utilizării SRE în producția de energie, servind drept cadru întregului sistem de promovare a SRE, inclusiv sistemului certificatelor verzi.

Planul de implementare a Directivei 96/61/CE privind prevenirea și controlul integrat al poluării (IPPC), transpusă prin Legea nr. 84/2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea și controlul integrat al poluării, are influențe indirecte asupra politicilor privind schimbările climatice; parte din măsurile promovate în cadrul acestui document pot avea drept rezultat reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Trebuie menționat că instalațiile industriale aflate sub incidența acestei directive beneficiază de perioade de tranziție ce influențează emisiile de GES.

Planul de implementare a Directivei 1999/31/CE privind managementul deșeurilor, transpusă prin Hotărârea Guvernului nr. 349/2005. Documentul stabilește condițiile pentru operarea și monitorizarea zonelor de depozitare a deșeurilor, inclusiv obligativitatea operatorilor de a recupera emisiile de GES (CH4) și, în cazul în care nu le utilizează la producerea energiei, să le ardă la flacără. În acest fel emisiile de GES de la depozitele de deșeuri urbane vor scădea.

Se vor folosi mecanismele flexibile promovate de Protocolul de la Kyoto? Dacă da, în ce măsură și ce demersuri au fost făcute până în prezent (de exemplu, legislație relevantă, alocarea de resurse de la buget)?

Datorită faptului că emisiile de gaze cu efect de seră au scăzut cu 50% comparativ cu nivelul anului de bază 1989, România își va îndeplini cu siguranță obligațiile asumate prin Protocolul de la Kyoto, prin urmare nu intenționează să folosească mecanismele flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto în scopul respectării acestor obligații.

România a decis să stabilească o limită până la care instalațiile pot folosi reducerile de emisii rezultate din proiecte tip JI sau CDM, în cazul în care operatorii vor dori să investească în astfel de proiecte în alte țări, la 10% din numărul total alocat instalației pentru ambele perioade. Astfel, operatorii din România vor avea posibilitatea de a utiliza mecanismele flexibile prevăzute de Protocolul de la Kyoto în concordanță cu prevederile directivei.

În ceea ce privește găzduirea proiectelor JI9, România păstrează o rezervă JI în scopul evitării dublei contabilizări. A se vedea anexa E pentru detalii privind rezerva JI.

1.5.Considerarea politicii energetice naționale în stabilirea numărului total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră

1.5.Cum a fost luată în considerare politica energetică națională la determinarea cantității totale de certificate de emisii de gaze cu efect de seră ce urmează a fi alocate?

În determinarea numărului total de certificate ce urmează a fi alocate, proiecțiile „de sus în jos” (top — down) au fost stabilite pe baza combinației între metoda istorică și cea a prognozei, conform descrierii din Secțiunea 1.2.

Principalele politici cu referire la sectorul energie avute în vedere sunt:

–Foaia de parcurs pentru sectorul energetic:

— implementarea de noi capacități de producție convenționale care funcționează pe bază de gaz natural;

— implementarea de noi capacități nucleare;

— dezvoltarea de noi capacități din SRE.

–Strategia pentru sectorul energetic și eficiență energetică:

— măsuri pentru promovarea eficienței energetice în sectoarele industriale și în sectorul rezidențial.

!image

9 România este inclusă în anexa I, ţări dezvoltate sau cu economie în tranziţie.

–Hotărârea Guvernului nr. 882/2004 pentru aprobarea Strategiei naționale privind alimentarea cu energie termică a localităților prin sisteme de producere și distribuție centralizate:

— promovarea producerii și furnizării eficiente de căldură.

–Hotărârea Guvernului nr. 443/2003:

— stabilește cadrul pentru dezvoltarea utilizării SRE (se constituie ca bază pentru Strategia națională de utilizare a SRE, sistemul certificatelor verzi etc.)

Proiecțiile emisiilor, precum și determinarea cantității totale de certificate ce urmează a fi alocate au fost stabilite ținându-se cont de toate aceste politici și măsuri pentru sectorul energetic.

Cum este garantat faptul că aceast număr total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră ce urmează a fi alocate se înscrie în linia atingerii țintei impuse statului membru prin Decizia 2002/358/CE sau prin Protocolul de la Kyoto?

Conform prognozei emisiilor de gaze cu efect de seră prezentate în cel mai recent inventar național al emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și în Raportul progreselor10, România își va îndeplini angajamentul asumat prin Protocolul de la Kyoto.

Graficul de mai jos prezintă evoluția emisiilor de GES din România comparativ cu angajamentul asumat prin Protocolul de la Kyoto.

Figura 4. Emisii de gaze cu efect de seră comparativ cu ținta Kyoto

!image

Numărul total de certificate a fost determinat pe baza proiecțiilor de sus în jos (top-down), determinate la rândul lor pe baza indicatorilor macroeconomici. Scenariul considerat a fost „afaceri ca de obicei”, ce nu presupune implementarea unor măsuri suplimentare de reducere a emisiilor de GES.

Evoluția cererii și a structurii producției de energie a fost analizată în baza politicilor existente și verificată de autoritatea competentă (MEF).

Proiecțiile emisiilor au ținut seama și de reducerea intensității carbonului în sectoarele aflate sub incidența schemei ca urmare a noilor investiții.

Măsurile de reducere a emisiilor de GES au fost stabilite pentru fiecare sector în parte, ținându-se seama de opțiuni și diferite măsuri indirecte viitoare ce ar putea avea un impact semnificativ asupra emisiilor de GES ale României.

Numărul total de certificate a fost determinat folosindu-se datele prezentate în cel mai recent Inventar național al emisiilor de gaze cu efect de seră precum și în Raportul progreselor 2006.

1.6.Garantarea faptului că numărul total de certificate nu este mai mare decât cel necesar

1.6.Cum este garantat faptul că aceast număr total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră ce urmează a fi alocate nu este mai mare decât necesarul ce rezultă din aplicarea strictă a criteriilor din anexa III a Directivei 2003/87/CE?

Numărul total de certificate este determinat pe baza proiecțiilor care au în vedere efectele politicilor și măsurilor, la nivel național și al sectoarelor, pentru a asigura conformarea cu cerințele referitoare la reducerea și controlul emisiilor de GES. Numărul total de certificate pentru 2007 este de 74.836.235, iar pentru 2008-2012 este de 75.944.352 anual, valoare care se situează sub plafonul prognozat al emisiilor aferente sectoarelor aflate sub incidența schemei, prin urmare acest criteriu se consideră îndeplinit.

!image

10 Raportul României privind progresele în implementarea Protocolului de la Kyoto, transmis în ianuarie 2006 la UNFCCC.

A se vedea și secțiunea 1.5.

Cum este asigurată consistența datelor privind emisiile actuale și prognozate ca urmare a Deciziei 93/389/CEE?

Datele cu privire la emisiile actuale și prognozate, prezentate în Planul național de alocare sunt în concordanță cu informațiile existente în:

a)Raportul privind progresele în implementarea Protocolului de la Kyoto (RDP 2006);

b)Inventarul național al emisiilor de gaze cu efect de seră transmis la UE în mai 2006, cuprinzând inventarul emisiilor de GES pentru perioada 1990 — 2004.

A se vedea anexa A pentru detalii.

1.7.Considerarea potențialului de reducere a emisiilor în determinarea numărului total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră

1.7.Vă rugăm explicați în paragraful 4.1 cum s-a ținut seama de potențialul de reducere a emisiilor (inclusiv cel tehnologic) la determinarea numărului total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră.

În conformitate cu cel de-al doilea Ghid al Comisiei Europene privind elaborarea Planului național de alocare, în analiza potențialului economic și tehnologic de reducere a emisiilor sunt considerate creșterea anuală a PIB, precum și scăderea intensității carbonului la nivelul fiecărui sector. Efectul combinat al acestor doi indicatori reprezintă rata anuală a potențialului de reducere a emisiilor.

Pornindu-se de la emisiile anului relevant și presupunându-se că sectoarele au ponderi constante în totalul emisiilor și un potențial de reducere a emisiilor similar cu cel al întregii economii, se poate determina un „plafon indicativ”, în conformitate cu prevederile criteriului 3 din anexa III a Directivei 2003/87/CE.

A se vedea secțiunea 4.1 și anexa A pentru detalii.

1.8.Considerarea politicii comunitare

1.8.Vă rugăm listați în paragraful 5.3 instrumentele legislative și politice comunitare luate în considerare la determinarea numărului total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, precizând în ce mod s-a ținut cont de acestea.

A se vedea secțiunea 5.3.

1.9.Licitarea certificatelor

1.9.În cazul în care statul membru intenționează să tranzacționeze o parte din certificatele de emisii de gaze cu efect de seră prin licitație, vă rugăm specificați procentul din numărul total de certificate ce va fi tranzacționat astfel și descrieți procedura de implementare a licitației.

România nu intenționează să scoată la licitație certificate în perioada 2007.

România nu intenționează să scoată la licitație certificate în perioada 2008 — 2012, cu excepția certificatelor din RNI rămase neutilizate la finele acestei perioade.

2.Determinarea numărului de certificate de emisii de gaze cu efect de seră la nivel de sector ETS

2.1.Metodologia de alocare la nivel de sector ETS

2.1.Ce metodologie a fost folosită în determinarea plafoanelor la nivelul fiecărui sector ETS? A fost folosită aceeași metodologie pentru toate sectoarele? În cazul în care metodologia folosită nu a fost aceeași pentru toate sectoarele, vă rugăm argumentați de ce folosirea de metodologii diferite a fost necesară, cum s-a făcut această diferențiere și prezentați dovezi ale faptului că prin folosirea de metodologii diferite nu sunt favorizate anumite sectoare.

Pentru alocarea certificatelor instalațiilor aflate sub incidența schemei, România a folosit abordarea în 2 pași: în primul pas este stabilit plafonul național, din care se extrag certificatele corespunzătoare rezervei pentru nou-intrați și rezervei pentru acordarea bonusului pentru acțiuni timpurii. Apoi, numărul de certificate rămas este alocat la nivelul sectoarelor ETS. În cel de-al doilea pas, certificatele sunt distribuite fiecărei instalații din cadrul fiecărui sector ETS.

Plafonul la nivel de sector ETS se determină astfel:

–pentru anul 2007, pe baza ponderilor deținute de fiecare sector ETS în plafonul pentru anul 2007, ponderi calculate ca raport între totalul emisiilor fiecărui sector (determinate pe baza proiecțiilor „de sus în jos”) și totalul emisiilor sectoarelor care intră sub incidența schemei;

–pentru perioada 2008 — 2012, pe baza mediei ponderilor deținute de fiecare sector în plafonul pentru perioada 2008 — 2012, ponderi calculate ca raport între totalul emisiilor fiecărui sector (determinate pe baza proiecțiilor „de sus în jos”) și totalul emisiilor sectoarelor care intră sub incidența schemei.

În cadrul alocării la nivel de sector se disting următoarele etape:

–definirea sectoarelor;

–determinarea emisiilor sectorului;

–determinarea ponderii emisiilor sectorului în totalul emisiilor provenite din activități ETS;

–corecția alocării pentru sectorul energie .

Au fost definite următoarele 8 sectoare (de alocare) ETS: sectorul energie, sectorul rafinare produse petroliere, sectorul producție și prelucrare metale feroase, sectorul ciment, sectorul var, sectorul sticlă, sectorul ceramică, sectorul celuloză și hârtie.

Factorul de creștere al emisiilor sectorului este determinat pe baza producției sectorului, creșterii PIB și a evoluției intensității carbonului. Numărul total de certificate se alocă sectoarelor în conformitate cu ponderea emisiilor acestora în totalul emisiilor viitoare. În final, din numărul de certificate aferent sectorului energie sunt extrase numărul corespunzător rezervei pentru acordarea bonusului pentru cogenerare, precum și cel corespunzător rezervei pentru proiecte de tip JI cu efect indirect asupra emisiilor din sectorul energetic.

Privatizarea timpurie a unor sectoare și investițiile deja realizate ca urmare a procesului de privatizare determină un potențial mai scăzut de reducere a emisiilor în primii ani de participare în cadrul schemei.

A se vedea anexa B pentru detalii cu privire la alocarea la nivel de sector.

2.2.Considerarea potențialului tehnologic de reducere a emisiilor

2.2.În cazul în care pentru determinarea plafoanelor sectoriale s-a ținut seama de potențialul (inclusiv cel tehnologic) activităților de reducere a emisiilor, vă rugăm precizați în ce mod a fost luat în calcul acest potențial , oferind detalii în paragraful 4.1 de mai jos.

La nivel de sector, reducerea intensității carbonului a fost determinată ținându-se seama de potențialul (inclusiv cel tehnologic) activităților de reducere a emisiilor.

A se vedea anexa B pentru detalii.

2.3.Considerarea cadrului legislativ și al politicilor comunitare

2.3.Vă rugăm listați în paragraful 5.3 cadrul legislativ și politicile luate în considerare la determinarea plafoanelor sectoriale, precizând în ce mod s-a ținut cont de acestea.

A se vedea secțiunea 5.3 pentru detalii cu privire la considerarea cadrului legislativ și a politicilor comunitare în determinarea plafoanelor sectoriale.

2.4.Mediul concurențial

2.4.În cazul în care pentru determinarea plafoanelor sectoriale s-a ținut seama de concurență din partea unor țări sau entități din afara Uniunii Europene, vă rugăm explicați în acest paragraf în ce mod.

Concurența din partea unor țări sau entități din afara Uniunii Europene nu a fost luată în considerare în determinarea plafoanelor sectoriale pentru perioada 2007, respectiv pentru perioada 2008 — 2012.

3.Determinarea numărului de certificate de emisii de gaze cu efect de seră la nivel de instalație

3.1.Metodologia de alocare la nivel de instalație

3.1.Ce metodologie a fost folosită în determinarea numărului de certificate de emisii de gaze cu efect de seră la nivel de instalație? A fost folosită aceeași metodologie pentru toate instalațiile? În cazul în care metodologia folosită nu a fost aceeași pentru toate instalațiile, vă rugăm argumentați necesitatea folosirii de metodologii diferite pentru instalații în cadrul aceluiași sector, prezentați în detaliu modul în care s-a făcut această diferențiere, precum și dovezi ale faptului că prin folosirea de metodologii diferite nu sunt favorizate/favorizați anumite instalații/anumiți operatori.

Odată stabilit numărul de certificate ce revine fiecăruia dintre cele 8 sectoare, acestea sunt alocate instalațiilor din cadrul sectorului. Pentru această alocare s-a folosit abordarea istorică, conform căreia numărul de certificate ce revine fiecărei instalații este determinat pe baza ponderii emisiilor relevante ale instalației din anul relevant în totalul emisiilor sectorului. Această metodologie se aplică atât pentru perioada 2007, cât și pentru perioada 2008—2012.

Alegerea acestei metodologii se bazează pe ipoteza că ponderea emisiilor unei instalații în cadrul sectorului nu se modifică substanțial în perioada 2005-2012. Pentru a ține cont de fluctuațiile în activitatea instalației nu se consideră un an istoric, ci o perioadă istorică, denumită perioadă de referință. Pentru

fiecare instalație se determină anul relevant, respectiv emisiile relevante ca medie între 2 ani cu cel mai ridicat nivel al emisiilor din cadrul perioadei de referință.

În cadrul alocării certificatelor la nivel de instalație se disting următoarele etape:

1.determinarea ponderii emisiilor instalației în totalul emisiilor sectorului în anul relevant; pentru perioada 2007, precum și pentru perioada 2008—2012; ponderea certificatelor alocate instalației din totalul sectorului este egală cu ponderea emisiilor instalației din anul relevant;

2.determinarea numărului de certificate ce revine fiecărei instalații.

În condițiile îndeplinirii criteriilor de eligibilitate, așa cum sunt acestea prezentate în secțiunea 4 și în anexele F și G, instalațiile pot primi un bonus, sub forma unui număr de certificate, pentru cogenerare sau pentru acțiuni timpurii. În cazul în care o instalație este eligibilă pentru ambele bonusuri, va primi numai bonusul aferent cogenerării.

Bonusul pentru cogenerare este acordat datorită faptului că România urmărește stimularea eficienței energetice și a folosirii tehnologiilor curate prin implementarea schemei ETS. Astfel, Planul național de alocare pentru prima, respectiv pentru cea de-a doua perioadă, ține seama de beneficiile cogenerării eficiente prin acordarea unui număr suplimentar de certificate instalațiilor de cogenerare ce îndeplinesc criteriile de eligibilitate listate în anexa F.

Bonusul pentru acțiuni timpurii se acordă pe baza faptului că utilizarea perioadei de referință avantajează operatorii care și-au redus emisiile după 2003. Există companii care, înainte de anul 2003, după privatizare, au investit voluntar în măsuri care au avut ca rezultat reducerea emisiilor de GES. România dorește să evite penalizarea operatorilor care, în perioada 1998—2002, au investit voluntar în măsuri ce au avut ca rezultat reducerea emisiilor. Acțiunile timpurii din această perioadă sunt luate în considerare prin acordarea unui număr suplimentar de certificate, sub forma unui bonus pentru acțiuni timpurii, instalațiilor ce îndeplinesc criteriile de eligibilitate listate în anexa G, atât pentru perioada 2007, cât și pentru perioada 2008—2012.

A se vedea anexa C pentru detalii asupra metodologiei de alocare la nivel de instalație. A se vedea anexele F și G pentru detalii asupra acordării acestui bonus.

3.2.Folosirea emisiilor istorice

3.2.În cazul în care determinarea numărului de certificate de emisii de gaze cu efect de seră la nivel de instalație a fost făcută pe baza emisiilor istorice, vă rugăm precizați dacă emisiile istorice au fost determinate conform liniilor directoare pentru monitorizare și raportare, în baza art. 14 al Directivei 2003/87/CE, și/sau dacă au fost supuse verificării independente.

Emisiile istorice au fost folosite pentru determinarea ponderii emisiilor instalației în totalul emisiilor sectorului. În acest scop, prin intermediul unui chestionar, operatorilor le-au fost solicitate următoarele informații:

–informații generale cu privire la instalație (adresă, date de contact etc.);

–diagrama procesului;

–producția istorică și prognozată a instalației;

–consumul istoric și prognozat de combustibil și materii prime.

Solicitarea informațiilor s-a făcut astfel încât să servească la determinarea emisiilor de GES în conformitate cu prevederile ghidurilor pentru monitorizarea și raportarea emisiilor de GES elaborate de Comisia Europeană.

Datele furnizate de către operatori au fost supuse verificării independente de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM), astfel:

1.informațiile istorice au fost comparate cu informații existente în alte surse disponibile (rapoarte sectoriale, rapoarte de companie etc.);

2.au fost verificate caracterul complet, acuratețea, corectitudinea și consistența datelor;

3.consumurile de combustibil și materii prime au fost analizate comparativ cu evoluția producției și a emisiilor, ținându-se seama de creșterea capacității sau închiderea parțială a instalațiilor.

În cazul chestionarelor incomplete sau incorect completate, acestea au fost retransmise operatorilor sau informația a fost obținută prin contact direct cu aceștia.

Factorii de emisie folosiți pentru calculul emisiilor sunt cei listați în liniile directoare IPCC — 1996. Există și excepții datorate faptului că aceste linii directoare nu includ factori de emisie pentru o serie de materii prime folosite în anumite activități aflate sub incidența ETS. În aceste cazuri particulare au fost folosiți factori de emisie proveniți din alte surse oficiale.

A se vedea anexa C pentru detalii.

3.3.Acțiuni timpurii și tehnologii curate

3.3.În cazul în care pentru determinarea numărului de certificate de emisii de gaze cu efect de seră la nivel de instalație s-a ținut seama de acțiuni timpurii și tehnologii curate, vă rugăm specificați acest lucru în acest paragraf și descrieți în detaliu modul în care au fost luate în considerare în paragraful 4.2 și/sau 4.3.

România ține seama de acțiunile timpurii, sub forma unui bonus pentru acțiuni timpurii, acordat pentru ambele perioade, 2007 și 2008—2012.

A se vedea anexa G pentru detalii.

România ține seama de tehnologiile curate, sub forma unui bonus pentru cogenerare, acordat pentru ambele perioade, 2007 și 2008—2012.

A se vedea anexa F pentru detalii.

3.4.Includerea unilaterală a instalațiilor

3.4.În cazul în care statul membru dorește să includă unilateral instalații din sectoarele listate în anexa I, dar cu capacități sub plafoanele stabilite în această anexă, vă rugăm explicați în paragraful următor motivul includerii acestora, cu referire în special la efectele pe piețele interne și la eventuale distorsiuni ale pieței concurențiale și integrității de mediu a schemei.

România nu dorește să includă unilateral instalații din sectoarele listate în anexa I cu capacități sub plafoanele stabilite în această anexă, în perioada 2007 sau în perioada 2008—2012.

3.5.Excludere temporară

3.5.În cazul în care statul membru dorește să excludă temporar anumite instalații, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2007, vă rugăm explicați în detaliu în paragraful de mai jos cum sunt îndeplinite cerințele art. 27(2)(a) — (c) din Directiva 2003/87/CE.

România nu intenționează să excludă temporar instalații până la data de 31 decembrie 2007.

4.Aspecte tehnice

4.1.Potențialul (inclusiv tehnologic) de reducere a emisiilor

4.1.1.Criteriul (3) a fost folosit numai pentru determinarea numărului total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră sau/și în cadrul alocării certificatelor la nivel de sector? Vă rugăm descrieți metodologia (inclusiv ipotezele de bază) folosită pentru evaluarea potențialului activităților de reducere a emisiilor. Care au fost rezultatele obținute? Cum este garantat faptul că numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră alocate este în conformitate cu acest potențial?

Criteriul 3 cere ca numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră ce urmează a fi alocate să fie în conformitate cu potențialul (tehnologic sau de alt tip) de reducere a emisiilor al activităților aflate sub incidența schemei.

La stabilirea numărului de certificate ce urmează a fi alocate sectoarelor ETS, România a ținut seama de potențialul de reducere a emisiilor; acesta a fost luat în considerare și pentru determinarea scăderii emisiilor de GES la nivelul sectoarelor.

A se vedea anexele A și B pentru detalii.

4.1.2.Vă rugăm descrieți metoda sau formula folosită pentru determinarea numărului de cerificate la nivel național sau sectorial, ținând seama de potențialul sectoarelor de a reduce emisiile.

A se vedea anexele A și B.

4.1.3.Dacă pentru stabilirea numărului de certificate alocate fiecărei instalații s-a folosit

„benchmarking”, vă rugăm precizați tipul și formula folosite. Ce tip de „benchmark” a fost selectat și cum înglobează acesta progresul realizabil? De ce prognoza rezultată astfel este considerată a fi cea mai probabilă dezvoltare? Vă rugăm justificați răspunsurile.

În cadrul elaborării Planului național de alocare al României, benchmarkingul nu a fost utilizat pentru perioada 2007 sau perioada 2008—2012.

4.2.Acțiuni timpurii

4.2.1.Dacă s-a ținut seama de acțiunile timpurii în cadrul alocării la nivel de instalație, vă rugăm descrieți în ce mod. Vă rugăm enumerați și descrieți criteriile de eligibilitate pentru acțiuni timpurii. Vă rugăm demonstrați faptul că acțiunile considerate au dus la reduceri de emisii suplimentare celor impuse de legislația în vigoare la momentul implementării acestora. Dacă au fost folosite benchmarkuri, vă rugăm descrieți modul de selectare al instalațiilor cărora le-au fost aplicate și criteriul de selectare a tipului de benchmark. De asemenea, vă rugăm justificați rezultatele.

În conformitate cu criteriul 7 prevăzut în anexa III la Directiva 2003/87/CE, România intenționează să acorde bonusuri pentru acțiunile timpurii, atât pentru perioada 2007, cât și pentru perioada 2008—2012.

România dorește să sprijine operatorii care au investit voluntar în măsuri de reducere a emisiilor în perioada 1998—2002. Acțiunile timpurii din această perioadă vor fi luate în considerare prin acordarea unui

număr suplimentar de certificate sub forma unui bonus pentru acțiuni timpurii instalațiilor ce îndeplinesc criteriile de eligibilitate listate în anexa G, atât pentru perioada 2007 cât și pentru perioada 2008—2012.

Pentru a fi eligibilă sub „acțiuni timpurii”, acțiunea trebuie să fi avut ca efect reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră suplimentar măsurilor obligatorii de reducere a emisiilor impuse de legislația în vigoare la momentul implementării.

Operatorii au avut ocazia de a se înscrie pentru obținerea bonusului prin furnizarea ANPM a următoarelor informații:

–emisia specifică înainte și după implementarea proiectului;

–descrierea tipului de investiție și a proiectului;

–demonstrarea adiționalității proiectului și a faptului că proiectul a fost voluntar.

Datele furnizate de către operatori au fost verificate prin intermediul aceluiași tip de proceduri ca și cele folosite la determinarea emisiilor istorice. Benchmarkingul nu a fost folosit.

Din totalul de 41 de instalații care au solicitat acordarea bonusului pentru acțiuni timpurii, 31 de instalații au primit acest bonus, pe baza criteriilor de eligibilitate

A se vedea anexa G pentru detalii cu privire la calcularea bonusului.

4.3.Tehnologii curate

4.3.1.Cum s-a ținut seama în procesul de alocare de tehnologiile curate, inclusiv eficiență energetică? Ce tip de tehnologie curată a fost considerat și în baza cărui criteriu? Între tehnologiile de producere a energiei considerate se regăsesc și cele ce au primit ajutor de stat pentru protecția mediului de la oricare dintre statele membre? Vă rugăm listați tehnologiile ce reprezintă „cea mai bună tehnologie disponibilă” (best available techniques), așa cum este aceasta definită de Directiva 96/61/CE, și explicați modul în care contribuie la limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră.

România urmărește stimularea eficienței energetice și a folosirii tehnologiilor curate prin implementarea schemei. Astfel, Planul național de alocare pentru prima, respectiv pentru cea de-a doua perioadă, ține seama de beneficiile cogenerării eficiente prin acordarea unui bonus, sub forma unui număr suplimentar de certificate, instalațiilor de cogenerare ce îndeplinesc criteriile de eligibilitate.

Bonusul se acordă atât în perioada 2007, cât și în perioada 2008—2012, cu condiția îndeplinirii următoarelor criterii:

–eficiența producerii simultane și combinate a energiei electrice și energiei termice utile este de minimum 65%;

–economia de combustibil aferentă producerii combinate și simultane de energie electrică și termică, comparativ cu producerea separată a acelorași cantități de energie, este mai mare decât zero.

Bonusul este determinat pe baza economiei de combustibil (prin urmare reducerea emisiilor de GES) datorate producerii combinate și simultane de electricitate și căldură, comparativ cu producerea separată a acelorași cantități în centrale convenționale.

Pentru a nu se aplica un tratament discriminatoriu între instalațiile existente și cele nou intrate în ceea ce privește cogenerarea, acestea din urmă se vor supune altor reguli privind RNI (a se vedea anexa D). La alocarea din rezerva pentru nou-intrați (RNI) instalațiile de cogenerare vor beneficia de un regim special comparativ cu celelalte instalații care aplică pentru această rezervă.

Din totalul de 51 de instalații care au solicitat acordarea bonusului pentru cogenerare, 38 de instalații au primit acest bonus, pe baza criteriilor de eligibilitate.

Bonusul pentru cogenerare este extras din numărul total de certificate alocat sectorului energie, cogenerarea fiind parte a acestui sector.

A se vedea anexa F pentru detalii privind calcularea bonusului și criteriilor de eligibilitate.

5.Cadrul legislativ și politica comunitară

5.1.Politica concurențială (art. 81—82 și 87—88 din Tratatul de aderare la UE)

5.1.În cazul în care autoritatea competentă a fost înștiințată oficial cu privire la intenția operatorilor de a forma un grup comun al instalațiilor (pool) și intenționează să permită acest lucru, vă rugăm anexați o copie a solicitării. Ce procent din numărul total de certificate revine acestei asociații? Ce procent din numărul alocat sectorului reprezentat revine acestei asociații?

România a permis operatorilor să formeze grupuri comune ale instalațiilor.

Operatorii au putut solicita formarea unui grup comun al instalațiilor pentru perioada 2008—2012 până la data de 30 septembrie 2006. Nu a fost înregistrată nicio solicitare în acest sens.

5.2.Politica de piață internă — nou-intrați (art. 43 din Tratatul de aderare la UE)

5.2.1.Nou-intrați

5.2.1.Cum este permisă participarea nou-intraților în cadrul schemei ETS? În cazul în care a fost stabilită o rezervă pentru nou-intrați, cum a fost determinat numărul de certificate ce revin acestei rezerve și în ce mod se alocă acestea? Vă rugăm precizați ce se întâmplă cu certificatele din această rezervă rămase neutilizate la finele perioadei. Cum este soluționat cazul în care cererea de certificate din această rezervă este superioară disponibilului?

România permite participarea nou-intraților în cadrul schemei prin constituirea unei rezerve de certificate pentru această categorie de instalații, denumită rezerva pentru nou-intrați (RNI).

RNI este scăzută din numărul total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră stabilit la nivel național și este accesibilă nou-intraților din toate sectoarele aflate sub incidența schemei.

Alocarea certificatelor din această rezervă se va realiza cu titlu gratuit, în baza principiului „primul venit, primul servit”. În cazul în care cererea de certificate din această rezervă depășește disponibilul, operatorii trebuie să cumpere certificatele necesare pe piață. Pentru situația în care o instalație își mărește capacitatea, din RNI vor fi alocate certificate corespunzătoare numai acestei creșteri.

Nou-intrații vor primi 95% din numărul de certificate solicitate din RNI (vezi anexa D pentru detalii cu privire la modul de calcul). Pentru a compensa faptul că instalațiile existente de cogenerare primesc un bonus, s-a decis acordarea a 99% din numărul de certificate solicitat pentru instalațiile nou-intrate care folosesc sisteme de cogenerare. Măsura susține dezvoltarea cogenerării ca tehnologie eficientă.

Certificatele rămase neutilizate din RNI la finele perioadei 2008—2012 vor fi scoase la licitație. A se vedea anexa D pentru detalii cu privire la alocarea de certificate către nou-intrați.

5.2.2.Informații cu privire la numărul nou-intraților

5.2.3.Sunt disponibile informații cu privire la numărul instalațiilor nou-intrate (prin solicitări de cumpărare a terenurilor, avize de construcție, solicitări de obținere a acordului de mediu)? Au fost acordate autorizații privind emisiile de gaze cu efect de seră operatorilor cu instalații aflate în construcție, dar care vor începe operarea lor în perioada 2005—2007?

La data notificării acestui document către Comisia Europeană, un număr de 38 de operatori au exprimat intenția aplicării pentru nou-intrați pentru perioada 2008—2012. Pentru aceste instalații, autorizațiile privind emisiile de gaze cu efect de seră vor fi acordate la punerea în funcțiune a acestora.

Vezi anexa D pentru informații suplimentare cu privire la dimensiunea RNI și metodologia de alocare a certificatelor din această rezervă.

5.3.Alte politici și măsuri legislative

5.3.1.Alte politici și măsuri legislative comunitare

5.3.1.Vă rugăm listați mai jos alte politici și măsuri legislative comunitare avute în vedere la elaborarea Planului național de alocare, explicând ce influență au exercitat acestea asupra alocării și în cadrul căror sectoare.

În tabelul de mai jos sunt listate politici și măsuri legislative comunitare avute în vedere la elaborarea Planului național de alocare:

5.3.2.Prevederi legislative comunitare noi

5.3.2.La elaboararea Planului național de acțiune au fost avute în vedere măsuri legislative

comunitare noi ce ar putea avea impact inevitabil asupra emisiilor? În cazul în care au fost avute în vedere, vă rugăm explicați de ce impactul acestora este considerat ca fiind inevitabil și în ce mod s-a ținut seama de acest impact.

A se vedea tabelul prezentat în secțiunea anterioară.

6.Consultarea publicului

6.1.Comentarii

6.1.Prin ce modalitate este Planul național de alocare supus consultării publicului?

Consultarea publicului cu privire la metodologia și principiile aplicate în cadrul Planului național de alocare este esențială în vederea asigurării corectitudinii acestuia și a sprijinului necesar implementării sale. În conformitate cu reglementările naționale cu privire la consultarea publicului și cu Directiva ETS a fost adoptată următoarea procedură:

–coordonatorul procedurii de consultare a publicului este Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile (MMDD);

–toate documentele de discuție au fost publicate pe website-ul MMDD11, precum și pe website-ul dedicat implementării ETS în România12;

–comentariile au fost transmise la MMDD, începând cu 30 august 2006, pe o perioadă de 30 de zile.

6.2.Înregistrarea comentariilor

6.2.Cum vor fi luate în considerare comentariile primite înainte de decizia finală asupra alocării?

Prima versiune a PNA a fost publicată pentru dezbatere publică la data de 29 august 2006 pe diferite website-uri ale autorităților pentru protecția mediului ( www.mmediu.ro, www.eu-ets.ro, www.anpm.ro). Documentul de discuție a fost publicat pentru consultarea publicului timp de 30 de zile, în perioada 29 august — 30 septembrie 2006. Pe parcursul acestei perioade, au fost înregistrate comentarii din partea tuturor celor implicați, după cum urmează:

–operatori (80);

–asociații și organizații profesionale (UNIROM SIDER, CIROM, ROMPAP, STICEF);

–organizații neguvernamentale;

–autorități publice.

Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, în calitate de autoritate responsabilă pentru elaborarea PNA, a răspuns tuturor comentariilor și observațiilor prin intermediul scrisorilor transmise electronic sau prin poștă și/sau în cadrul întâlnirilor ce au avut loc la sediul său. Comentariile primite au fost înregistrate și structurate pe categorii în funcție de tipul acestora.

O echipă MMDD/ANPM, cu sprijinul consultanților locali, a analizat comentariile primite și a decis asupra acțiunilor ulterioare. Au fost formulate și transmise răspunsuri și au avut loc consultări cu operatorii la sediul MMDD.

A fost organizat un seminar-dezbatere, în data de 22 septembrie 2006, la care au participat 60 de operatori.

A fost luată în considerare posibilitatea existenței unor instalații neidentificate la momentul realizării inventarului instalațiilor, ai căror operatori au transmis ulterior către Agenția Națională pentru Protecția Mediului chestionarele cu datele privind instalațiile deținute. Pe durata perioadei de consultări, s-au identificat 24 de instalații neinventariate inițial.

Ca urmare a comentariilor și observațiilor primite, MMDD a revizuit analiza sa și/sau rezultatele acesteia, la nivel macro- și microeconomic, precum și principiile și metodologia ce au stat la baza elaborării PNA.

6.3.Influența comentariilor asupra Planului național de alocare

6.3.Vă rugăm prezentați un rezumat al comentariilor primite pe parcursul primei perioade de consultare a publicului ce au avut impact asupra planului de alocare, explicând cum au fost acestea luate în considerare.

Pe parcursul celor 30 de zile rezervate consultării publicului, au fost înregistrate 90 de comentarii și solicitări din partea operatorilor, vizând:

–explicații privind metodologia de alocare a certificatelor la nivel de instalație și la nivel de sector;

–detalierea aspectelor legate de rezerva pentru nou-intrați și criteriile de încadrare a instalațiilor în această categorie;

–modificarea datelor previzionate privind producțiile și consumurile de combustibili și materii prime, atât pentru anul 2007, cât și pentru perioada 2008—2012;

–solicitări privind creșterea numărului de certificate alocate, atât pentru anul 2007, cât și pentru perioada 2008—2012;

–solicitări privind acordarea bonusului de cogenerare sau a celui pentru acțiuni timpurii.

!image

11 www.numediu.ro

12 www.eu-ets.ro

În urma comentariilor primite din partea operatorilor în cazul unor instalații s-a constatat insuficiența datelor transmise prin intermediul chestionarelor. În aceste situații au fost solicitate informații suplimentare sau clarificări, pentru fiecare caz în parte.

Varianta de lucru a Planului național de alocare a fost supusă revizuirilor, luându-se în calcul datele noi/suplimentare transmise de operatori.

7.Criterii avute în vedere, altele decât cele listate în anexa III a Directivei 2003/87/CE

7.1.Criterii avute în vedere, altele decât cele listate în anexa III

7.1.În cadrul elaborării Planului național de alocare au fost avute în vedere și alte criterii în afara

celor listate în anexa III a Directivei 2003/87/CE. Vă rugăm mentionați-le, specificând cum au fost implementate și de ce nu sunt considerate ca fiind discriminatorii.

În cadrul elaborării Planului național de alocare, pentru perioada 2007, respectiv pentru perioada 2008 — 2012, nu au fost avute în vedere alte criterii în afara celor listate în anexa III a Directivei 2003/87/CE.

8.Lista instalațiilor și alocarea propusă pentru perioadele 2007 și 2008—2012

8.1.Lista instalațiilor și alocarea propusă pentru perioada 2007

8.2 Lista instalațiilor și alocarea propusă pentru perioada 2008—2012

9.Lista proiectelor JI în România

44

9.1.Anexa I aferentă rezervei JI, în concordanță cu Decizia 2006/780/CE

45

46

47

48

49

50

9.2.Anexa II aferentă rezervei JI, în concordanță cu Decizia 2006/780/CE

10.Anexele A — H fac parte integrantă din prezentul plan.

MET ODOLOGIA

ANEXA A

la plan

pentru stabilirea numărului total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră —

plafonul național

Prezenta anexă descrie metodologia utilizată pentru determinarea numărului total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră (plafonul național) ce urmează a fi alocate instalațiilor aflate sub incidența schemei.

A.1 Generalități

Metoda folosită pentru determinarea proiecțiilor top — down (de sus în jos) este bazată pe date istorice și pe prognoza principalilor indicatori macroeconomici și sectoriali, așa cum este aceasta prezentată în documentele oficiale legate de dezvoltarea socioeconomică a României.

Principalele etape parcurse în cadrul determinării plafonului național sunt:

1.Determinarea emisiilor istorice naționale și divizarea acestora în emisii ale sectoarelor aflate sub incidența schemei, sectoarele ETS, și emisii ale sectoarelor ce nu se află sub incidența acestei scheme, sectoarele non ETS, folosind abordarea „de sus în jos” (top — down)

2.Determinarea proiecțiilor emisiilor aferente sectoarelor ETS, precum și a celor ale sectoarelor non-ETS, ținând seama de creșterea PIB și de tendințele de evoluție ale intensității de carbon

3.Stabilirea numărului total de certificate de emisii de gaze cu efect de seră, plafonul național

4.Compararea plafonului național cu plafonul indicativ

A.2 Etapa 1: Emisii istorice

Pentru a putea determina evoluția viitoare a emisiilor de dioxid de carbon în România au fost analizate datele prezentate în cadrul Inventarului național al emisiilor de gaze cu efect de seră. Acest document a fost elaborat de către Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecția Mediului — ICIM București în anul 2006 și a fost trimis de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor la Secretariatul UNFCC și la Agenția Europeană pentru Protecția Mediului.

Inventarul național cuprinde date cu privire la emisiile antropogenice de gaze cu efect de seră (GES) direct, CO2, CH4, N2O, HFC, PFC, SF6, precum și date referitoare la cele cu efect indirect, NOx, CO, NMVOC și SO2.

Emisiile de gaze cu efect de seră au fost inventariate pentru perioada 1989—2004 și sunt exprimate în tone CO2 echivalent, ținând seama de potențialul global de încălzire prevăzut de ghidul IPCC. Sectoarele cuprinse în inventarul național sunt: energie, procese industriale, utilizare solvenți și alte produse, agricultură, deșeuri, LULUCF și altele. Pe baza emisiilor generate de aceste sectoare au fost determinate emisiile generate de sectoarele EU-ETS.

Pentru perioada 2006—2012, proiecțiile emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel național și la nivelul sectoarelor schemei de tranzacționare a certificatelor de emisii de CO2 au fost realizate pornind de la emisiile înregistrate în anul de bază (2003).

A.3 Etapa 2. Proiecția emisiilor

A.3.1 Metodologie

Emisiile de GES au fost determinate pentru sectorul energie și pentru sectoarele non-energie, la nivelul economiei naționale.

Ținând cont de faptul că emisiile de gaze cu efect de seră generate de către sectorul energie au ponderea cea mai mare în totalul GES, în cadrul acestuia au fost considerare următoarele subsectoare:

–energia furnizată;

–procese de conversie a energiei — rafinarea produselor petroliere, producția de cocs, producția de energie electrică și energie termică;

–consumatorii de energie.

Prognoza emisiilor de GES din sectorul energie, pentru perioada de până în anul 2012, se bazează pe calcule efectuate cu ajutorul pachetului de programe de calcul și simulare ENPEP (Programul de evaluare a energiei și electricității — Energy and Power Evaluation Program), dezvoltat de Laboratorul Național de la Argonne al Departamentului pentru Energie al SUA (DOE) și distribuit de Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA). Principalele module folosite sunt MAED (Modulul pentru analiza cererii de energie — Analyses of Energy Demand), WASP (Programul automat de simulare Wiener) — Wiener Automatic Simulation Program), BALANCE și IMPACTS și sunt prezentate în figura 1.

Figura 1. Sistemul integrat de modelare pentru prognoza GES și evaluarea opțiunilor de reducere a GES

!image

Utilizarea programelor mai sus menționate a condus la realizarea bilanțului energetic la nivel național. A fost analizat întregul flux al combustibililor fosili și nefosili, de la extracție până la consumatorul final.

În figura 2 se prezintă o schemă simplificată a bilanțului energetic utilizată în scopul elaborării documentului. Balanța cuprinde patru elemente de bază:

–resursele de energie primară;

–tehnologiile de conversie a energiei;

–transportul și distribuția resurselor de energie;

–consumatorii de energie.

Figura 2. Schema simplificată a rețelei de energie

!image

În România, resursele de energie primară produse și utilizate sunt: cărbune, petrol, gaz natural, resurse regenerabile de energie (hidro și biomasă), precum și uraniu.

De asemenea, se importă ca sursă primară de energie cărbunele, gazul natural și petrolul.

Consumatorii de energie au fost încadrați pe sectoare conform metodologiei IPCC. Fiecare sector a fost modelat în detaliu, ținându-se seama de procesele tehnologice și de factorii de emisie prevăzuți în metodologia IPCC.

Emisiile rezultate din procesele de conversie a energie au fost determinate cu ajutorul programului IMPACTS.

Pentru sectoarele non-energie, s-au analizat următoarele activități:

–agricultură — emisiile de CH4 datorate fermentației dejecțiilor animale și îngrășămintelor naturale, precum și emisiile de N2O datorate folosirii îngrășămintelor chimice;

–industrie — emisii generate de procesele industriale;

–silvicultură — pentru sechestrarea carbonului din atmosferă;

–solvenți și alte produse — emisiile au fost determinate în corelație cu dezvoltarea tehnico- economică;

–deșeuri — opțiuni de management al deșeurilor solide și lichide.

Proiecțiile emisiilor de GES pentru sectorul industrial se bazează pe prognoza producției diferitelor ramuri, ținându-se seama de restructurarea industrială impusă de evoluția economică și cerințele UE, și sunt corelate cu factorii de emisie prevăzuți în metodologia IPCC.

A.3.2. Ipoteze

Pentru estimarea emisiilor de GES a fost stabilit un scenariu de bază, „afaceri ca de obicei” (BaU — business as usual). Indicatorii macroeconomici și indicatorii energetici folosiți pentru simularea evoluției emisiilor de GES în România pentru perioada 2006—2012 sunt în conformitate cu conținutul secțiunii

1.2.6 și sunt prezentați în tabelul de mai jos:

Tabelul A1. Indicatorii macroeconomici și indicatorii energetici pentru perioada 2003—2012

Sursa: Proiecția principalilor indicatori macroeconomici în perioada 2006—2010 — varianta preliminară a Prognozei de primăvară elaborată de Comisia Națională de Prognoză, 31.03.2006

În perioada 1990—2000, contribuția sectorului servicii la valoarea adăugată totală a crescut continuu. Contribuția sectoarelor industrie, agricultură și energie la valoarea adăugată totală a fost, la nivelul anului 2000, 43,8%, semnificativ mai mică comparativ cu 67,8%, valoare înregistrată la nivelul anului 1990.

Structura macroeconomică a economiei românești este diferită de cea a statelor membre ale UE. În aceste condiții, politicile macroeconomice pe termen scurt ale României constau în:

–restructurare economică selectivă;

–modernizarea și dezvoltarea infrastructurii;

–dezvoltarea acelor sectoare industriale care au un potențial concurențial ridicat;

–dezvoltarea sectorului agricol, ținându-se cont de potențialul economic, uman și natural al României;

–sprijinirea activităților de tip IT;

–dezvoltarea turismului;

–diversificarea sectorului de servicii.

În perioada 2001—2004 rata medie a valorii adăugate totale a fost de 5,8% pentru industrie, 4,2% pentru agricultură, 7,0% pentru construcții, 4,6% pentru servicii. În strânsă legătură cu producția industrială și agricolă, s-a ajuns la o creștere a activităților cu o rată medie de 5,2% în sectorul transport.

Referitor la dezvoltarea macroeconomică a României după 2006, au fost formulate următoarele ipoteze:

–finalizarea modificărilor structurale începute cu anul 2000;

–structura evoluției macroeconomice, cu tendințe similare celor din UE;

–creștere economică și investiții importante pentru a se produce modificări semnificative în structura macroeconomică.

Cererea de energie pentru perioada 2006—2012 a fost determinată ținându-se seama de datele prevăzute în tabelul A2.

Tabelul A2. Cererea de energie primară și de energie electrică

Sursa : Cererea de energie primară: Politica energetică a României în perioada 2006—2009, document în discuție

Cererea de energie electrică: Ministerul Economiei și Comerțului

Evoluția prognozată a cererii de energie primară pentru perioada 2006—2012 are o rată anuală medie de creștere de aproximativ 2,5%.

Evoluția estimată a cererii de energie electrică pentru perioada 2006—2012 are o rată anuală medie de creștere de aproximativ 2,77 %.

În tabelul A3 este prezentată evoluția producției interne de resurse primare pentru perioada 2006—2012:

Tabelul A3. Evoluția producției interne de resurse primare

În perioada 2006—2012, producția de energie electrică din surse nucleare se va dubla comparativ cu producția din anul 2006, ca urmare a punerii în operare a Unității II a Centralei Nuclearoelectrice Cernavodă.

Tabelul A4 prezintă evoluția producției de energie electrică necesară pentru acoperirea cererii.

Tabelul A4. Evoluția producției de energie electrică [TWh/an]

Sursa: Ministerul Economiei și Comerțului; pentru perioada 2003—2005 valorile corespund Anuarului Statistic 2006.

Figura 3. Evoluția producției de energie electrică pe tipuri de centrale în perioada 2003—2012

!image

Figura 4. Evoluția producției de energie electrică pe tipuri de combustibili în perioada 2003—2012

!image

În perioada 2006—2012, vor fi scoase din funcțiune unități de producere a energiei electrice ce au performanțe reduse, având o putere instalată de aproximativ 2.100 MW. În aceeași perioadă unități noi vor fi puse în funcțiune, având o putere instalată de aproximativ 1.100 MW, iar unele unități vor fi reabilitate, cu o putere instalată de aproximativ 950 MW. Totodată, reabilitarea centralelor termice și rețelelor de transport și distribuție a energiei termice va fi efectuată pentru reducerea pierderilor de căldură și îmbunătățirea eficienței energetice.

Tabelul A5 și figura 5 prezintă evoluția producției pentru sectorul rafinare produse petroliere.

Tabelul A5. Producția sectorului rafinare produse petroliere aflat sub incidența schemei [mii tone]

Sursa: Ministerul Economiei și Comerțului

Figura 5. Producția sectorului rafinare produse petroliere aflat sub incidența schemei

!image

Tabelul A6 și figura 6 prezintă prognoza producției pentru sectoarele industriale aflate sub incidența schemei, respectiv: sector mineral (ciment, var, sticlă , ceramică), producție și prelucrare metale feroase (oțel, fier etc), celuloză și hârtie.

Tabelul A6. Producția sectoarelor industriale aflate sub incidența schemei [mii tone]

Sursa: Ministerul Economiei și Comerțului

Figura 6. Producțiile fizice ale sectoarelor industriale aflate sub incidența schemei

!image

Înlocuirea rapidă a tehnologiilor învechite pentru cele mai importante sectoare industriale nu va putea fi realizată în perioada 2007—2012. Se estimează că în majoritatea sectoarelor se vor folosi capacitățile existente, unele dintre acestea reabilitate în vederea creșterii producției și a eficienței energetice.

În ultimii ani, diverse companii care au înregistrat producții scăzute până în anul 2005 au fost sau sunt în proces de privatizare. Se așteaptă ca aceste unități să își crească semnificativ producția.

Strategia României este de a se alinia la standardele europene și de a depăși diferențele față de celelalte țări din Uniunea Europeană; se concretizează în proiecte de infrastructură de mare anvergură, care atrag creșteri semnificative ale producției industriale, precum și ale materialelor de construcții (oțel, fontă, ciment, var etc.).

Creșterile prognozate pentru sectoarele și produsele prezentate în tabelul A.6 au avut la bază Planul național de dezvoltare 2007—2013, precum și Programul regional operațional „Dezvoltare regională 2007—2013”.

Aceste documente (Planul național de dezvoltare 2007—2013, programele operaționale regionale, planuri operaționale sectoriale etc.) furnizează informații privind investițiile de infrastructură planificate și obiectivele până în 2013, pentru ca România să fie capabilă să reducă într-o perioadă scurtă diferențele de dezvoltare economică și socială comparativ cu dezvoltarea din țările UE.

Unul dintre indicatorii relevanți de măsurare a nivelului de dezvoltare a unei țări este consumul de ciment pe cap de locuitor. În anul 2005, România a înregistrat un consum specific de 292 kg cim/cap de locuitor, în timp ce media la nivelul Uniunii Europene formată din cele 15 state membre la acea dată (UE15) a fost de 538 kg cim/cap de locuitor (sursa Cembureau).

Pentru perioada 2005—2006 prognoza de creștere a producției de ciment este de 20%, realizându-se o creștere de cca 16%. Cererea redusă a pieței față de prognoza estimată s-a datorat, în principal, întârzierilor în demararea unor lucrări de infrastructură. Ținându-se cont de faptul că proiectele întârziate privind infrastructura au fost deja demarate, se apreciază că diferența dintre creșterea producției de clincher în 2006 și prognoza din PNA va fi redusă în perioada următoare.

Capacitatea totală de producție a clincherului de ciment este apreciată în prezent la cca 9,5 milioane tone/an. Pentru realizarea producțiilor prognozate, în perioada 2008—2012, sunt prevăzute realizări de noi capacități (prima, de 1,5 milioane tone/an, va fi pusă în funcțiune în anul 2008), concomitent cu lucrările de modernizare și creștere de capacitate a unora dintre instalațiile existente.

Creșterea producției de oțel în perioada 2006—2012 are la bază următoarele premise:

— datele și elementele ce se regăsesc în Strategia de restructurare a industriei siderurgice din România, care cuprinde și planurile individuale de viabilitate ale companiilor siderurgice, pentru perioada 2003—2008, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 55/2005. Aceasta a fost convenită cu reprezentanții Comisiei Europene și stă la baza procesului de monitorizare a restructurării siderurgiei românești;

— creșterea gradului de utilizare a capacităților aferente, până la nivelul maxim, așa cum este menționat în strategie. Conform prevederilor strategice nu este planificată construirea de noi capacități, prin urmare prognoza privind nivelele de producție corespunde cu producțiile capacităților existente (9 milioane tone oțel/an). Nivelele de producție preconizate pentru perioada 2009—2012 sunt aceleași cu nivelele prevăzute pentru anul 2008. Este de menționat faptul că după 31 decembrie 2008 monitorizarea companiilor siderurgice încetează și, în mod implicit, dispare întregul pachet de restricții referitoare la dezvoltarea de noi capacități.

În acest context, pentru perioada 2008—2012, în baza propriilor planuri de afaceri pentru grupurile siderurgice proprietare, s-au prognozat dezvoltări de noi capacități corelate cu nivelele de producție (conform tabelului A.6).

Creșterea producției în siderurgie în perioada 2006—2007 are la bază următoarele premise:

— creșterea consumului național de produse din oțel (de la 3.115 mii tone, realizat în anul 2005, la 4.250 mii tone, realizat în anul 2006, ceea ce reprezintă o creștere cu cca 36%), ce va continua și în anul 2007;

— investițiile tehnologice finalizate în anul 2006 și puse în funcțiune la începutul anului 2007;

— atingerea parametrilor de viabilitate (conform criteriilor europene) de către toate companiile siderurgice românești până în anul 2008, ceea ce implică creșterea producției fizice vandabile, necesare pentru obținerea unor venituri suficient de ridicate din exploatare.

Creșterea de producție a sectorului celuloză și hârtie pentru perioada 2006—2012 se bazează pe:

— prognozele de piață ce indică o creștere continuă a consumului de hârtii și cartoane (de exemplu, între 2005—2006 creșterea a fost de 6%). Consumul anual pe cap de locuitor este în România de 39 kg față de media UE de circa 130 kg pe cap de locuitor. Se apreciază că în următorii 5 ani România va avea același nivel de consum ca și cel european;

— creșterea gradului de utilizare a capacităților actuale prin modernizare, precum și extinderea de capacitate;

— repornirea unor capacități de producție modernizate în anul 2006.

Creșterea producției de hârtie și cartoane se va realiza atât prin creșterea producțiilor de celuloză, cât și prin creșterea ratei de utilizare a maculaturii — în unele cazuri în proporție de 100%.

Creșterea producției sectorului de sticlă în perioada 2006—2012 are la bază evoluția ascendentă a cererii de piață, susținută de construirea de noi locuințe, îmbunătățirea izolării termice și cererea de ambalaje din sticlă.

Creșterea producției de sticlă cu 37% în 2007 față de anul 2006 a fost fundamentată pe cererea de piață pentru geam float.

La estimarea producției pentru perioada 2008—2012 au fost luate în considerare realizarea de noi capacități de producție de cca 300 mii tone/an, din care o capacitate de 200 mii tone/an a fost pusă în funcțiune în ianuarie 2007.

De asemenea, a fost luată în considerare și punerea în funcțiune a unei noi instalații de producere a vatei de sticlă, având o capacitate de producție de cca. 20 mii tone/an. Se preconizează că, în funcție de cererea de pe piața internă și externă, să fie repornite o serie de capacități oprite în prezent.

A.3.3 Proiecțiile GES pe sectoarele ETS și non — ETS

Activitățile din sectorul energie sunt clasificate în instalații de producere a energiei electrice și/sau termice, rafinării și cocserii.

Prognozele emisiilor pentru sectoarele mai sus menționate în perioada 2006—2012 au fost determinate ținându-se seama de prognozele cererii de energie electrică și termică, respectiv ale producției de cocs și producției rafinăriilor. În cadrul calculului proiecțiilor au fost folosiți factorii de emisie din metodologia IPCC.

În tabelul A7 și în figura 7 se prezintă evoluția emisiilor CO2 pentru activitățile din sectorul energie, respectiv instalații de ardere și rafinării.

Instalațiile de ardere sunt defalcate pe: instalații de producere a energiei electrice și termice, instalații de producere a energiei electrice și termice pentru industrie și instalații de producere a energiei termice pentru alte sectoare, precum sectorul rezidențial, comercial etc.

Tabelul A7. Evoluția emisiilor de CO2 pentru activitățile din sectorul energie [mil. tone CO2]

Figura 7. Emisiile de CO2 generate de activitățile din sectorul energie

!image

În tabelul A8 se prezintă evoluția emisiilor GES, avându-se în vedere structura sectoarelor conform Inventarului național al emisiilor de gaze cu efect de seră și evoluția emisiilor de GES pentru sectoarele aflate sub incidența EU ETS.

Tabelul A8. Evoluția emisiilor GES [mil. t CO2 echiv.] și evoluția emisiilor de CO2, pe sectoarele ETS și non ETS [mil. t CO2]

În tabelul A9 se prezintă evoluția emisiilor de CO2 pentru sectoarele industriale, avându-se în vedere atât procesele tehnologice, cât și instalațiile de ardere.

Tabelul A9. Emisii actuale și prognozate ale sectoarelor ETS [mil. t CO2]