Lege nr. 66 din 31 martie 2010

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Articolul I

Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

1.Articolul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 1. – Drepturile asupra mărcilor şi indicaţiilor geografice sunt recunoscute şi apărate pe teritoriul României, în condiţiile prezentei legi.

Prezenta lege se aplică mărcilor de produse şi servicii, individuale, colective şi de certificare, ce fac obiectul unei înregistrări sau solicitări de înregistrare în România, ca urmare a unei protecţii comunitare ori pe cale internaţională, precum şi indicaţiilor geografice.

Persoanele fizice sau juridice străine cu domiciliul, respectiv sediul în afara teritoriului României beneficiază de dispoziţiile prezentei legi, în condiţiile convenţiilor internaţionale privind mărcile şi indicaţiile geografice la care România este parte.

2.Articolul 2 se abrogă.

3.După articolul 2 se introduce un nou articol, articolul 2^1, cu următorul cuprins:

Art. 2^1. – Poate constitui marcă orice semn susceptibil de reprezentare grafică, cum ar fi: cuvinte, inclusiv nume de persoane, desene, litere, cifre, elemente figurative, forme tridimensionale şi, în special, forma produsului sau a ambalajului său, culori, combinaţii de culori, holograme, semnale sonore, precum şi orice combinaţie a acestora, cu condiţia ca aceste semne să permită a distinge produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi.

4.Articolul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 3. – În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:

a)înregistrarea mărcii - modul de dobândire a drepturilor asupra unei mărci, în temeiul prezentei legi sau al convenţiilor şi tratatelor internaţionale la care România este parte;

b)marca anterioară - marca înregistrată, precum şi marca depusă pentru a fi înregistrată în Registrul mărcilor, cu condiţia ca ulterior să fie înregistrată;

c)marca comunitară - marca înregistrată în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 78 din 24 martie 2009, denumit în continuare Regulament privind marca comunitară;

d)marca notorie - marca larg cunoscută în România în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele sau serviciile cărora aceasta se aplică, fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea mărcii în România pentru a fi opusă;

e)marca colectivă - marca destinată a servi la deosebirea produselor sau a serviciilor membrilor unei asociaţii de produsele sau serviciile aparţinând altor persoane;

f)marca de certificare - marca ce indică faptul că produsele sau serviciile pentru care este utilizată sunt certificate de titularul mărcii în ceea ce priveşte calitatea, materialul, modul de fabricaţie a produselor sau de prestare a serviciilor, precizia ori alte caracteristici;

g)indicaţia geografică - denumirea servind la identificarea unui produs originar dintr-o ţară, regiune sau localitate a unui stat, în cazurile în care o calitate, o reputaţie sau alte caracteristici determinate pot fi în mod esenţial atribuite acestei origini geografice;

h)solicitant - persoana în numele căreia este depusă o cerere de înregistrare a mărcii;

i)titular - persoana pe numele căreia marca este înregistrată în Registrul mărcilor şi poate fi orice persoană fizică sau juridică de drept public sau de drept privat;

j)mandatar autorizat, denumit în continuare mandatar - consilierul în proprietate industrială, care poate avea şi calitatea de reprezentant în procedurile în faţa Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci, denumit în continuare OSIM;

k)Registrul mărcilor - baza de date, administrată de OSIM, care cuprinde mărcile înregistrate în România, precum şi toate datele înscrise referitoare la aceste înregistrări, indiferent de suportul pe care sunt păstrate aceste date;

l)Registrul indicaţiilor geografice - colecţia de date, administrată de OSIM, care cuprinde indicaţiile geografice înregistrate în România, precum şi toate datele înscrise referitoare la aceste înregistrări, indiferent de suportul pe care sunt păstrate aceste date;

m)Convenţia de la Paris - Convenţia pentru protecţia proprietăţii industriale din 20 martie 1883, Paris, aşa cum a fost revizuită şi modificată, ratificată de România prin Decretul nr. 1.177/1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969;

n)ţările Uniunii de la Paris - ţările cărora li se aplică Convenţia de la Paris şi care sunt constituite în Uniunea pentru protecţia proprietăţii industriale;

o)Aranjamentul de la Madrid - Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor din 14 aprilie 1891, revizuit la Stockholm la 14 iulie 1967, ratificat de România prin Decretul nr. 1.176/1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 6 ianuarie 1969;

p)Protocolul referitor la Aranjament - Protocolul de la Madrid din 27 iunie 1989 referitor la Aranjamentul de la Madrid privind înregistrarea internaţională a mărcilor, ratificat de România prin Legea nr. 5/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 15 ianuarie 1998;

q)Regulamentul privind marca comunitară - Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 78 din 24 martie 2009;

r)întreprindere - orice entitate implicată într-o activitate economică, indiferent de natura sa juridică ori modul ei de finanţare.

5.La articolul 4 se introduce un nou alineat, alineatul 2, cu următorul cuprins:

Mărcile comunitare beneficiază de protecţie pe teritoriul României, potrivit prevederilor Regulamentului privind marca comunitară.

6.La articolul 5 alineatul 1, partea introductivă şi litera a) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

Art. 5. – Sunt refuzate la înregistrare sau pot fi declarate nule dacă sunt înregistrate, pentru următoarele motive absolute:

a)semnele care nu pot constitui o marcă în sensul art. 2^1;.

7.La articolul 5 alineatul 1, după litera l) se introduc două noi litere, literele m) şi n), cu următorul cuprins:

m)mărcile care conţin semne cu înaltă valoare simbolică, în special un simbol religios;

n)mărcile care conţin, fără autorizaţia organelor competente, ecusoane, embleme, blazoane, semne heraldice, altele decât cele avute în vedere de art. 6 ter din Convenţia de la Paris.

8.La articolul 5, alineatul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Dispoziţiile alin. 1 lit. b)-d) nu se aplică în cazul în care, înainte de data de depozit a cererii de înregistrare, marca a dobândit caracter distinctiv ca urmare a folosirii.

9.Articolul 6 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 6. – În afara motivelor prevăzute la art. 5 alin. 1, o marcă este refuzată la înregistrare sau, după caz, este susceptibilă a fi anulată pentru următoarele motive relative:

a)dacă este identică cu o marcă anterioară, iar produsele şi serviciile pentru care marca este solicitată sau a fost înregistrată sunt identice cu cele pentru care marca anterioară este protejată;

b)dacă, din motive de identitate sau de similitudine în raport cu marca anterioară şi din motive de identitate sau similitudine a produselor sau serviciilor pe care cele două mărci le desemnează, se poate crea, în percepţia publicului, un risc de confuzie, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară.

În accepţiunea alin. 1, sunt mărci anterioare mărcile a căror dată de depozit este anterioară datei de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau, după caz, a dreptului de prioritate invocat în susţinerea acesteia şi care fac parte din următoarele categorii:

a)mărcile comunitare;

b)mărcile înregistrate în România;

c)mărcile înregistrate în baza unor acorduri internaţionale şi având efect în România;

d)mărcile comunitare în privinţa cărora este invocată, în mod valabil, vechimea anterioară, potrivit prevederilor Regulamentului privind marca comunitară, faţă de o marcă la care se referă lit. b) sau c), chiar dacă aceasta din urmă marcă a încetat să mai existe sau a făcut obiectul unei renunţări;

e)cererile de înregistrare a mărcilor prevăzute la lit. a)-d), sub condiţia înregistrării ulterioare a mărcilor;

f)mărcile care, la data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii sau, după caz, la data priorităţii invocate, sunt notorii în România, în sensul art. 6 bis al Convenţiei de la Paris.

O marcă este, de asemenea, refuzată la înregistrare sau, în cazul în care a fost înregistrată, este susceptibilă a fi anulată dacă este identică sau similară în raport cu o marcă comunitară anterioară, în sensul prevederilor alin. 2, şi dacă a fost destinată să fie înregistrată ori este deja înregistrată pentru produse sau servicii care nu sunt similare cu cele pentru care marca comunitară anterioară este înregistrată, atunci când marca comunitară anterioară se bucură de un renume în Uniunea Europeană şi dacă prin folosirea mărcii ulterioare s-ar obţine un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii comunitare anterioare.

O marcă este, de asemenea, refuzată la înregistrare sau, în cazul în care a fost înregistrată, este susceptibilă a fi anulată dacă:

a)marca este identică sau similară cu o marcă anterioară înregistrată în România, în sensul prevederilor alin. 2, şi dacă aceasta este destinată a fi înregistrată ori este deja înregistrată pentru produse sau servicii care nu sunt similare cu cele pentru care marca anterioară a fost înregistrată, când marca anterioară se bucură de un renume în România şi dacă prin folosirea mărcii ulterioare s-ar obţine un profit necuvenit din caracterul distinctiv şi renumele mărcii anterioare ori dacă folosirea ar fi în detrimentul caracterului distinctiv sau al renumelui mărcii anterioare;

b)drepturile decurgând dintr-o marcă neînregistrată sau dintr-un alt semn utilizat în activitatea comercială au fost dobândite înainte de data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii ulterioare ori, după caz, înainte de data priorităţii invocate prin cererea de înregistrare a mărcii ulterioare şi dacă acea marcă neînregistrată sau acel semn utilizat conferă titularului său dreptul de a interzice utilizarea mărcii ulterioare;

c)există un drept anterior, altul decât cele prevăzute la alin. 2 lit. d), în special un drept la nume, un drept la imagine, un drept de autor, un drept de proprietate industrială;

d)marca este identică sau similară cu o marcă colectivă anterioară, conferind un drept care a expirat cu cel mult 3 ani înainte de data de depozit;

e)marca este identică sau similară cu o marcă de certificare anterioară, a cărei valabilitate a încetat cu cel mult 10 ani înainte de data de depozit;

f)marca este identică sau similară cu o marcă anterioară înregistrată pentru produse ori servicii identice sau similare, conferind un drept care a expirat din motiv de nereînnoire cu cel mult 2 ani înainte de data de depozit, cu condiţia ca titularul mărcii anterioare să îşi fi dat acordul la înregistrarea mărcii ulterioare ori să nu fi utilizat marca;

g)marca poate fi confundată cu o marcă utilizată în străinătate la data depozitului cererii şi care continuă să fie utilizată acolo, dacă cererea a fost făcută cu rea-credinţă de către solicitant.

O marcă este, de asemenea, refuzată la înregistrare când înregistrarea este solicitată de către mandatarul sau reprezentantul titularului mărcii, în nume propriu şi fără consimţământul titularului mărcii, dacă mandatarul sau reprezentantul titularului nu face dovada că are dreptul de a solicita această înregistrare.

O marcă nu este refuzată la înregistrare sau, după caz, înregistrarea nu este anulată atunci când titularul mărcii anterioare sau al dreptului anterior consimte la înregistrarea mărcii ulterioare.

O marcă poate fi refuzată la înregistrare sau, după caz, susceptibilă a fi anulată în condiţiile prevăzute la art. 6 septies din Convenţia de la Paris.

10.Articolul 7 se abrogă.

11.Articolul 9 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 9. – Dreptul la marcă aparţine solicitantului care a depus primul, în condiţiile legii, cererea de înregistrare a mărcii.

12.Articolul 10 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 10. – Cererea de înregistrare a mărcii, depusă la OSIM, redactată în limba română şi conţinând elementele prevăzute la alin. 2, constituie depozitul reglementar al mărcii.

Cererea de înregistrare a mărcii conţine următoarele elemente:

a)solicitarea explicită a înregistrării mărcii;

b)datele de identificare a solicitantului şi, după caz, a mandatarului;

c)o reprezentare grafică, suficient de clară, a mărcii a cărei înregistrare este cerută;

d)lista produselor şi/sau serviciilor pentru care se solicită înregistrarea mărcii;

e)dovada achitării taxei de depunere şi de publicare a cererii de înregistrare a mărcii.

Cererea prezintă menţiuni exprese atunci când marca:

a)conţine una sau mai multe culori revendicate ca element distinctiv al mărcii;

b)este tridimensională sau de un alt tip decât cele verbale sau figurative;

c)conţine o transliterare sau o traducere a mărcii ori a unor elemente ale mărcii.

Cererea se referă la o singură marcă şi este prezentată în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Cererile de înregistrare depuse în baza Aranjamentului de la Madrid sau a Protocolului referitor la Aranjament trebuie să îndeplinească condiţiile acestor tratate.

Depunerea cererii de înregistrare a mărcii se poate face la registratura OSIM, prin poştă sau pe cale electronică, în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

13.La articolul 12, alineatul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 12. – Dacă solicitantul a prezentat anumite produse şi servicii sub o marcă în cadrul unei expoziţii internaţionale oficiale sau oficial recunoscute, în sensul Convenţiei privind expoziţiile internaţionale, semnată la Paris la 22 noiembrie 1928, ratificată de România prin Legea nr. 246/1930, revizuită la 30 noiembrie 1972, organizată pe teritoriul României sau într-un stat membru al Convenţiei de la Paris, şi dacă o cerere de înregistrare a mărcii sub care au fost prezentate aceste produse şi servicii a fost depusă la OSIM într-un termen de 6 luni de la data primei prezentări în expoziţie, solicitantul beneficiază de un drept de prioritate de la data introducerii produsului în expoziţie.

14.Articolul 14 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 14. – Înregistrarea unei mărci poate fi cerută individual sau în comun de orice persoană, direct sau printr-un mandatar, în condiţiile prevăzute de lege, precum şi de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Reprezentarea solicitantului prin mandatar este obligatorie când solicitantul nu are nici domiciliul, nici sediul şi nicio unitate industrială sau comercială efectivă şi funcţională pe teritoriul Uniunii Europene ori în Spaţiul Economic European, cu excepţia procedurii de depunere a cererii de înregistrare a mărcii.

15.După articolul 17 se introduc cinci noi articole, articolele 17^1-17^5, cu următorul cuprins:

Art. 17^1. – Cererea de înregistrare a mărcii având dată de depozit se publică, în format electronic, în maximum 7 zile de la data depunerii, în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

Art. 17^2. – În termen de două luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, conform art. 17^1, orice persoană interesată poate formula observaţii privind cererea de înregistrare a mărcii pentru motivele absolute de refuz prevăzute la art. 5.

Art. 17^3. – În termen de două luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, conform art. 17^1, orice persoană interesată poate formula opoziţie la înregistrarea mărcii pentru motivele relative de refuz prevăzute la art. 6.

Opoziţiile trebuie să fie formulate în scris, motivat şi cu plata taxei prevăzute de lege.

La cererea solicitantului, titularul mărcii care a formulat opoziţia prezintă OSIM dovada că:

a)în cursul unei perioade de 5 ani care precedă data publicării mărcii asupra căreia s-a formulat opoziţia, marca anterioară a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României pentru produsele şi serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată;

b)există motive justificate pentru neutilizarea mărcii cu privire la care s-a făcut opoziţie.

În cazul neplăţii taxelor legale pentru opoziţie, se consideră că aceasta nu a fost făcută.

Art. 17^4. – OSIM notifică solicitantului cererii de înregistrare a mărcii, de îndată, opoziţia formulată, indicând numele persoanei care a formulat-o, precum şi motivele opoziţiei privind înregistrarea mărcii.

În termen de 30 zile de la data notificării opoziţiei, solicitantul poate prezenta punctul său de vedere.

Soluţionarea opoziţiei poate fi suspendată în următoarele situaţii:

a)când se bazează pe o cerere de înregistrare a mărcii, până la înregistrarea acesteia;

b)marca opusă face obiectul unei acţiuni în anulare sau de decădere, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În cursul suspendării, în orice moment, solicitantul sau oponentul poate solicita reluarea soluţionării opoziţiei, dacă motivul de suspendare nu mai subzistă.

Art. 17^5. – Opoziţia formulată cu privire la cererea de înregistrare a mărcii publicată se soluţionează de o comisie din cadrul Serviciului mărci al OSIM, potrivit regulamentului de aplicare a prezentei legi.

Comisia emite un aviz de admitere sau de respingere a opoziţiei, care este avut în vedere la examinarea pe fond.

16.Articolul 18 se abrogă.

17.Articolul 19 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 19. – OSIM examinează pe fond cererea de înregistrare a mărcii şi hotărăşte admiterea înregistrării mărcii, în tot sau în parte, ori respingerea cererii de înregistrare a mărcii, în termen de maximum 6 luni de la publicarea acesteia, sub condiţia achitării taxelor de înregistrare şi de examinare a cererii prevăzute de lege.

Sub condiţia achitării unei taxe suplimentare de urgentare, echivalentă cu dublul taxelor de înregistrare şi de examinare prevăzute de lege, OSIM examinează şi hotărăşte asupra cererii de înregistrare a mărcii, în termen de 3 luni de la publicarea acesteia.

OSIM examinează:

a)calitatea solicitantului, conform art. 3 lit. h) şi j), după caz;

b)condiţiile prevăzute la art. 13 alin. 1 şi 2, dacă în cerere se invocă o prioritate;

c)motivele de refuz prevăzute la art. 5 alin. 1 şi, dacă este cazul, observaţiile formulate.

În cazul în care au fost formulate opoziţii cu privire la cererea de înregistrare a mărcii pentru motivele de refuz prevăzute la art. 6, avizul comisiei prevăzute la art. 17^5 alin. 1 este obligatoriu la examinarea pe fond.

În cazul nerespectării termenelor prevăzute la alin. 1 şi 2, OSIM este obligat la restituirea taxelor percepute.

18.După articolul 19 se introduce un nou articol, articolul 19^1, cu următorul cuprins:

Art. 19^1. – Când un element neesenţial al mărcii este lipsit de caracter distinctiv şi dacă acest element este de natură să creeze îndoieli asupra întinderii protecţiei mărcii, OSIM cere solicitantului să declare, în termen de două luni de la data notificării, că nu invocă un drept exclusiv asupra acestui element. Declaraţia se publică odată cu marca înregistrată.

În lipsa declaraţiei prevăzute la alin. 1 cererea de înregistrare a mărcii se respinge.

19.La articolul 20 alineatul 1, partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 20. – Examinarea motivelor de refuz privind marca notorie se face potrivit unor criterii, cum ar fi: .

20.La articolul 22, alineatul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 22. – Dacă în urma examinării cererii, potrivit prevederilor art. 19 şi 20, se constată îndeplinirea condiţiilor legale, OSIM decide înregistrarea mărcii. Marca se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, în format electronic, în maximum două luni de la data deciziei de înregistrare, iar OSIM eliberează certificatul de înregistrare a mărcii numai după plata taxei de publicare şi eliberare.

21.Articolele 23-25 se abrogă.

22.Articolul 28 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 28. – OSIM înscrie, de îndată, în Registrul mărcilor acele mărci pentru care s-a luat o decizie de înregistrare.

Înscrierea înregistrării mărcii în Registrul mărcilor este supusă taxelor prevăzute de lege.

După înscrierea în Registrul mărcilor, OSIM eliberează certificatul de înregistrare a mărcii.

Registrul mărcilor este public.

23.La articolul 29, alineatul 5 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Taxa pentru reînnoirea înregistrării mărcii este datorată odată cu cererea de reînnoire; taxa poate fi plătită şi în următoarele 6 luni de la expirarea duratei de protecţie, cu majorarea prevăzută de lege.

24.Articolul 32 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 32. – Reînnoirea înregistrării mărcii se înscrie în Registrul mărcilor şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială, în termen de maximum 3 luni de la depunerea la OSIM a cererii de reînnoire.

Înscrierea reînnoirii mărcii în Registrul mărcilor este supusă taxelor prevăzute de lege.

OSIM eliberează titularului un certificat de reînnoire a înregistrării mărcii.

25.La articolul 33, alineatul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 33. – Pe durata protecţiei mărcii, titularul poate solicita la OSIM, cu plata taxei prevăzute de lege, introducerea de modificări neesenţiale ale unor elemente ale mărcii, sub condiţia ca acestea să nu afecteze caracterul distinctiv al mărcii; lista de produse şi servicii nu poate fi extinsă.

26.La articolul 35, alineatul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Titularul mărcii poate cere instanţei judecătoreşti competente să interzică terţilor să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimţământul său:

a)un semn identic mărcii, pentru produse sau servicii identice celor pentru care marca a fost înregistrată;

b)un semn pentru care, datorită faptului că este identic sau asemănător cu o marcă şi din cauză că produsele sau serviciile cărora li se aplică marca sunt identice sau similare, există un risc de confuzie în percepţia publicului, incluzând riscul de asociere între semn şi marcă;

c)un semn identic sau asemănător cu marca, pentru produse sau pentru servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta din urmă a dobândit un renume în România şi dacă folosirea fără drept a semnului ar fi în detrimentul caracterului distinctiv al mărcii ori în detrimentul renumelui acesteia.

27.La articolul 35 alineatul 3, litera c) se modifică şi va avea următorul cuprins:

c)punerea în liberă circulaţie, exportul, importul, plasarea sub un regim vamal suspensiv sau economic, precum şi acordarea oricărei alte destinaţii vamale, aşa cum acestea sunt definite în reglementările vamale, produselor sub acest semn;.

28.La articolul 36, alineatele 1 şi 2 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

Art. 36. – Solicitantul cererii de înregistrare a mărcii poate cere ca terţilor să le fie interzisă efectuarea actelor prevăzute la art. 35 alin. 2, numai după publicarea acesteia.

Pentru actele prevăzute la alin. 1, săvârşite ulterior publicării cererii de înregistrare a mărcii, solicitantul poate cere despăgubiri, potrivit dreptului comun. Titlul pentru plata despăgubirilor este executoriu numai după data înregistrării mărcii.

29.Articolul 37 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 37. – Dreptul asupra mărcii se epuizează, iar titularul nu poate interzice altor persoane folosirea acesteia pentru produse care au fost puse în comerţ în Uniunea Europeană şi în Spaţiul Economic European sub această marcă de titularul însuşi sau cu consimţământul său.

Prevederile alin. 1 nu sunt aplicabile dacă există motive temeinice care justifică opoziţia titularului la comercializarea ulterioară a produselor, în special atunci când starea produselor este modificată sau alterată după punerea lor în comerţ.

30.La articolul 38, alineatul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Dispoziţiile alin. 1 sunt aplicabile cu condiţia ca folosirea de către un terţ a elementelor prevăzute la lit. a) şi c) să fie conformă bunelor practici din domeniul industrial ori comercial.

31.Articolul 39 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 39. – Drepturile asupra mărcii se pot transmite prin cesiune, licenţă sau pe cale succesorală.

Este, de asemenea, considerată transmitere de drepturi şi executarea silită a debitorului, titular al mărcii, efectuată în condiţiile legii.

Înscrierea transmiterii de drepturi asupra mărcilor aflate în litigiu se suspendă până la data rămânerii definitive a hotărârilor judecătoreşti cu privire la acestea.

32.La articolul 41, după alineatul 1 se introduce un nou alineat, alineatul 1^1, cu următorul cuprins:

OSIM refuză înscrierea transmiterii cesiunii dacă rezultă în mod evident faptul că prin aceasta publicul este indus în eroare cu privire la natura, calitatea sau originea geografică a produselor sau serviciilor pentru care marca a fost înregistrată, în afară de situaţia în care beneficiarul transmiterii acceptă să limiteze transmiterea mărcii la produsele sau serviciile pentru care marca nu este înşelătoare.

33.La articolul 41, alineatul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

La cererea persoanei interesate şi cu plata taxei prevăzute de lege, OSIM înscrie cesiunea în Registrul mărcilor şi o publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. Cesiunea este opozabilă terţilor de la data publicării acesteia.

34.La articolul 42, alineatul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Licenţele se înscriu în Registrul mărcilor, cu plata taxei prevăzute de lege, şi se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială. Licenţa este opozabilă terţilor de la data publicării acesteia.

35.La articolul 43, după alineatul 3 se introduc două noi alineate, alineatele 4 şi 5, cu următorul cuprins:

Lipsa înscrierii unei licenţe la OSIM nu afectează:

a)valabilitatea înregistrării mărcii care face obiect al licenţei ori cu privire la protecţia licenţei mărcii;

b)intervenţia într-o acţiune în contrafacere angajată de titular ori obţinerea, în cadrul acestei proceduri, de daune-interese, ca urmare a contrafacerii unei mărci care face obiect al licenţei.

Înscrierea licenţei nu este o condiţie pentru ca folosirea unei mărci de beneficiarul licenţei să poată fi considerată echivalentul unui act de utilizare de către titular, în cadrul procedurilor referitoare la dobândirea, menţinerea validităţii ori la apărarea drepturilor cu privire la acea marcă.

36.Articolul 45 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 45. – Orice persoană interesată poate solicita Tribunalului Bucureşti, oricând în cursul duratei de protecţie a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă dacă:

a)fără motive justificate, într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, socotită de la data înscrierii în Registrul mărcilor, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată sau dacă această folosire a fost suspendată pentru o perioadă neîntreruptă de 5 ani;

b)după data înregistrării, marca a devenit, ca urmare a acţiunii sau inacţiunii titularului, desemnarea uzuală în comerţ a produsului sau a serviciului pentru care a fost înregistrată;

c)după data înregistrării şi ca urmare a folosirii mărcii de către titular sau cu consimţământul acestuia, marca a devenit susceptibilă a induce publicul în eroare, în special cu privire la natura, calitatea sau provenienţa geografică a produselor ori serviciilor pentru care a fost înregistrată;

d)marca a fost înregistrată pe numele unei persoane neavând calitatea prevăzută la art. 3 lit. h) şi i).

Este asimilată folosirii efective a mărcii:

a)folosirea mărcii sub o formă care diferă de cea înregistrată prin anumite elemente ce nu alterează caracterul distinctiv al acesteia;

b)imposibilitatea folosirii mărcii din circumstanţe independente de voinţa titularului, cum ar fi restricţiile la import sau ca urmare a altor dispoziţii ale autorităţilor publice vizând produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată;

c)aplicarea mărcii pe produse sau pe ambalaje exclusiv în vederea exportului;

d)folosirea mărcii de către un terţ având consimţământul titularului sau de către orice persoană abilitată să utilizeze o marcă colectivă sau o marcă de certificare, fiind considerată ca folosire a mărcii de către însuşi titularul acesteia.

Titularul nu poate fi decăzut din drepturile sale dacă, în perioada de la expirarea termenului prevăzut la alin. 1 lit. a) şi până la prezentarea cererii de decădere, marca a fost folosită efectiv. Totuşi, dacă începerea sau reluarea folosirii mărcii a avut loc cu 3 luni înainte de prezentarea în justiţie a cererii de decădere, folosirea mărcii nu este luată în considerare dacă pregătirile pentru începerea sau reluarea folosirii au intervenit numai după ce titularul a luat la cunoştinţă de faptul că ar putea fi introdusă o cerere de decădere.

Dovada folosirii mărcii incumbă titularului acesteia şi poate fi făcută prin orice mijloc de probă.

Decăderea produce efecte de la data introducerii cererii de decădere la instanţa judecătorească competentă.

Marca se radiază din Registrul mărcilor şi menţiunea radierii se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.

37.Articolele 46 şi 47 se abrogă.

38.La articolul 48 alineatul 1, partea introductivă se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 48. – Anularea înregistrării mărcii poate fi cerută Tribunalului Bucureşti de către orice persoană interesată, pentru oricare dintre următoarele motive:.

39.La articolul 48, alineatul 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Înregistrarea mărcii nu poate fi anulată pe motivul existenţei unui conflict cu o marcă anterioară, dacă aceasta din urmă nu îndeplineşte condiţiile de utilizare prevăzute la art. 45 alin. 1-3.

40.La articolul 48, după alineatul 4 se introduce un nou alineat, alineatul 5, cu următorul cuprins:

Dacă marca anterioară nu a fost folosită decât pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, înregistrarea mărcii poate fi anulată numai pentru acele produse sau servicii pentru care marca nu a fost folosită.

41.Articolul 49 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 49. – Titularul unei mărci anterioare, care cu ştiinţă a tolerat într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani folosirea unei mărci ulterior înregistrate, nu poate să ceară anularea şi nici să se opună folosirii mărcii ulterioare pentru produsele şi serviciile pentru care această marcă ulterioară a fost folosită, în afară de cazul în care înregistrarea mărcii ulterioare a fost cerută cu rea-credinţă.

În cazul prevăzut la alin. 1, titularul mărcii ulterior înregistrate nu se poate opune folosirii mărcii anterioare, deşi aceasta din urmă nu mai poate fi invocată împotriva mărcii ulterioare.

42.La articolul 50, alineatul 2 se abrogă.

43.La articolul 52, litera b) a alineatului 1 şi alineatul 2 se modifică şi vor avea următorul cuprins:

b)nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 3 lit. e);

...........................................................................

După publicarea mărcii colective şi a regulamentului de folosire a acestei mărci, titularul unei mărci anterioare sau al unei mărci notorii, precum şi al unui drept anterior dobândit cu privire la imaginea ori la numele patronimic al acestuia, la o indicaţie geografică protejată, la un desen sau un model protejat ori la un drept de autor, precum şi orice altă persoană interesată pot formula la OSIM, în termenul prevăzut de art. 17^3 alin. 1, opoziţie la înregistrarea mărcii colective.

44.La articolul 54, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

a)fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, calculată de la data înscrierii mărcii în Registrul mărcilor, pentru produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată;.

45.La articolul 57, alineatul 1 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 57. – Mărcile de certificare pot fi înregistrate la OSIM de către persoane juridice legal abilitate să exercite controlul produselor sau al serviciilor în privinţa elementelor prevăzute la art. 3 lit. f).

46.Articolul 59 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 59. – În afara motivelor de respingere prevăzute pentru cererea de înregistrare a unei mărci individuale, o marcă de certificare este respinsă la înregistrare şi pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 3 lit. f) şi ale art. 57 şi 58.

47.Articolul 60 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 60. – După publicarea mărcii şi a regulamentului de folosire a acesteia, titularul unei mărci anterioare sau al unei mărci notorii, precum şi al unui drept anterior dobândit cu privire la imaginea ori la numele patronimic al acestuia, la o indicaţie geografică protejată, la un desen sau un model protejat ori la un drept de autor, precum şi orice persoană interesată pot formula la OSIM, în termenul prevăzut la art. 17^3 alin. 1, opoziţie la înregistrarea mărcii de certificare.

Dacă utilizatorii unei mărci de certificare nu respectă regulamentul, titularul poate să retragă autorizaţia de a utiliza marca sau să aplice alte sancţiuni prevăzute în regulament.

48.La articolul 61 alineatul 1, litera b) se modifică şi va avea următorul cuprins:

b)înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea prevederilor art. 3 lit. f);.

49.După articolul 66 se introduce un nou capitol, capitolul XI^1 "Marca comunitară", cuprinzând şase noi articole, articolele 66^1-66^6, cu următorul cuprins:

Capitolul XI^1Marca comunitară

Art. 66^1. – Când o cerere de marcă comunitară este depusă la OSIM în temeiul art. 25 alin. (1) lit. b) din Regulamentul privind marca comunitară, OSIM înscrie data primirii cererii şi, fără să procedeze la examinare, o transmite Oficiului de Armonizare în Piaţa Internă, în termen de două săptămâni, cu plata taxei prevăzute de lege, pentru depunerea unei cereri naţionale.

Art. 66^2. – O cerere de marcă comunitară sau o marcă comunitară poate fi transformată într-o cerere de marcă naţională în condiţiile art. 112-114 din Regulamentul privind marca comunitară (versiune codificată), cu plata taxelor pentru procedura de examinare a unei cereri naţionale prevăzute de lege.

Art. 66^3. – Titularul unei mărci anterioare înregistrate în România sau al unei mărci anterioare care a făcut obiectul unei înregistrări internaţionale având efect în România, care depune o marcă identică, destinată a fi înregistrată ca marcă comunitară, pentru produse şi servicii identice cu cele pentru care marca anterioară a fost înregistrată sau incluse în lista acestei mărci, se poate prevala la înregistrarea mărcii comunitare de vechimea mărcii anterioare în ceea ce priveşte înregistrarea mărcii comunitare în România.

Titularul unei mărci comunitare, care este şi titularul unei mărci anterioare identice, înregistrate în România sau care a făcut obiectul unei înregistrări internaţionale având efect în România, pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care marca anterioară a fost înregistrată ori incluse în lista acestei mărci, se poate prevala de vechimea mărcii anterioare în România.

Art. 66^4. – Dispoziţiile art. 84 şi 85 şi ale art. 89-91 sunt aplicabile şi încălcărilor aduse drepturilor titularului unei mărci comunitare.

Art. 66^5. – Este inadmisibilă o acţiune în contrafacere, bazată pe o marcă comunitară anterioară, împotriva unei mărci naţionale ulterior înregistrate, a cărei folosire a fost tolerată timp de 5 ani, cu condiţia ca depozitul mărcii naţionale să fi fost efectuat cu bună-credinţă.

Inadmisibilitatea este limitată numai la produsele şi serviciile pentru care a fost tolerată.

Art. 66^6. – Litigiile având ca obiect mărci comunitare, pentru care Regulamentul privind marca comunitară atribuie competenţa tribunalelor de marcă comunitară, potrivit art. 95 alin. (1) al acestuia, sunt de competenţa Tribunalului Bucureşti, care judecă în primă instanţă.

50.La articolul 68, alineatul 2 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Înregistrarea unei indicaţii geografice poate fi cerută la OSIM, direct sau prin mandatar, şi este supusă taxei prevăzute de lege.

51.La articolul 68, după alineatul 2 se introduc două noi alineate, alineatele 3 şi 4, cu următorul cuprins:

Cererea de înregistrare a unei indicaţii geografice conţine elementele prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi.

În termen de 3 luni de la depunere, OSIM examinează cererea şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 69 şi 70.

52.După articolul 68 se introduce un nou articol, articolul 68^1, cu următorul cuprins:

Art. 68^1. – Cererea de înregistrare a indicaţiei geografice se publică în condiţiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi.

În termen de două luni de la publicarea cererii, orice persoană interesată poate face opoziţie la înregistrarea indicaţiei geografice.

Opoziţia la înregistrarea unei indicaţii geografice se soluţionează conform prevederilor referitoare la marcă.

53.La articolul 70 alineatul 1, litera a) se modifică şi va avea următorul cuprins:

a)nu sunt conforme dispoziţiilor art. 3 lit. g);.

54.Articolul 72 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 72. – În termen de două luni de la data deciziei de înregistrare a indicaţiei geografice, aceasta este înscrisă în Registrul indicaţiilor geografice.

Înscrierea unei indicaţii geografice în Registrul indicaţiilor geografice şi eliberarea către solicitant a certificatului de înregistrare a indicaţiei geografice şi de acordare a dreptului de utilizare a acesteia sunt supuse taxelor prevăzute de lege.

55.Articolul 80 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 80. – Deciziile OSIM privind cererile de înregistrare a mărcilor, precum şi cererile de înregistrare privind indicaţiile geografice pot fi contestate la acest oficiu de orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la comunicare sau, după caz, de la publicarea înregistrării mărcii ori a indicaţiei geografice, cu plata taxei legale.

Deciziile OSIM privind înscrierea cesiunii sau licenţei în Registrul mărcilor pot fi contestate la acest oficiu de persoanele interesate, în termen de 30 de zile de la comunicare sau, după caz, de la publicarea acestora.

Contestaţiile formulate conform prevederilor alin. 1 şi 2 se soluţionează de o comisie de contestaţii din cadrul OSIM.

56.După articolul 80 se introduce un nou articol, articolul 80^1, cu următorul cuprins:

Art. 80^1. – Dacă înregistrarea unei mărci, reînnoirea înregistrării sau înscrierea unei modificări în Registrul mărcilor a fost efectuată în mod evident din eroare materială, OSIM poate, în termen de maximum două luni, cu începere de la data înregistrării sau de la data înscrierii, după caz, să revoce motivat înregistrarea, reînnoirea sau înscrierea modificării efectuate; revocarea se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială.

57.Articolul 81 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 81. – Hotărârea comisiei de contestaţii, motivată, se comunică părţilor şi poate fi contestată la Tribunalul Bucureşti în termen de 15 zile de la comunicare.

Deciziile Tribunalului Bucureşti pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare.

Sentinţele Tribunalului Bucureşti pronunţate în cazurile prevăzute la art. 35, 45, 48, 54, 55, 61 şi 79 pot fi atacate cu apel la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare.

58.La articolul 82 se introduce un nou alineat, alineatul 2, cu următorul cuprins:

În toate litigiile privind mărcile citarea titularilor este obligatorie.

59.Articolul 83 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 83. – Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 50.000 lei la 150.000 lei săvârşirea, fără drept, a următoarelor fapte:

a)contrafacerea unei mărci;

b)punerea în circulaţie a unui produs purtând o marcă identică sau similară cu o marcă înregistrată pentru produse identice sau similare şi care îl prejudiciază pe titularul mărcii înregistrate;

c)punerea în circulaţie a produselor care poartă indicaţii geografice ce indică sau sugerează că produsul în cauză este originar dintr-o regiune geografică, alta decât locul adevărat de origine, în scopul inducerii în eroare a publicului cu privire la originea geografică a produsului.

Faptele prevăzute la alin. 1, săvârşite de un grup infracţional organizat sau care sunt de natură să prezinte pericol pentru siguranţa ori sănătatea consumatorilor, se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

Prin contrafacerea unei mărci se înţelege realizarea sau utilizarea fără consimţământul titularului, de către terţi, în activitatea comercială, a unui semn:

a)identic cu marca pentru produse sau servicii identice cu acelea pentru care marca a fost înregistrată;

b)care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu o marcă ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau a serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepţia publicului un risc de confuzie, incluzând şi riscul de asociere a mărcii cu semnul;

c)identic sau asemănător cu marca pentru produse ori servicii diferite de cele pentru care marca este înregistrată, când aceasta a dobândit un renume în România şi dacă prin folosirea semnului fără motive întemeiate s-ar putea profita de caracterul distinctiv ori de renumele mărcii sau folosirea semnului ar cauza titularului mărcii un prejudiciu.

Prin punerea în circulaţie se înţelege oferirea produselor sau comercializarea ori deţinerea lor în acest scop sau, după caz, oferirea sau prestarea serviciilor sub acest semn, precum şi importul, exportul sau tranzitul produselor sub acest semn.

Faptele prevăzute la alin. 1 şi 2 nu constituie infracţiuni dacă au fost săvârşite înainte de data publicării mărcii.

60.Articolul 84 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 84. – Măsurile asigurătorii se pot dispune în condiţiile Codului de procedură penală.

Măsurile asigurătorii se referă, în special, la încetarea actelor de încălcare a drepturilor legale şi la conservarea probelor pentru dovedirea provenienţei produselor sau a serviciilor purtând în mod ilicit o marcă sau o indicaţie geografică protejată.

Dispoziţiile alin. 1 şi 2 se aplică şi materialelor sau echipamentelor care au servit nemijlocit la comiterea infracţiunilor prevăzute la art. 83.

61.Articolele 86-88 se abrogă.

62.La articolul 89, alineatul 3 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Instanţa poate dispune ca reclamantul să plătească toate daunele cauzate pârâtului ca urmare a exercitării abuzive a drepturilor procedurale cu privire la marca sau indicaţia geografică protejată.

63.Articolul 90 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 90. – Titularul mărcii sau, după caz, autoritatea publică centrală de specialitate implicată poate solicita instanţei obligarea autorului încălcării dreptului la furnizarea de informaţii imediate privind provenienţa şi circuitele de distribuire a mărfurilor ilegal marcate, precum şi informaţii despre identitatea fabricantului ori comerciantului, cantitatea de marfă fabricată, livrată, primită sau comandată.

64.Articolul 91 se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 91. – Competenţele vamale cu privire la asigurarea respectării drepturilor asupra mărcilor şi indicaţiilor geografice protejate aparţin Autorităţii Naţionale a Vămilor, potrivit legii.

65.La articolul 93, literele a) şi c) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

a)ia în evidenţă, examinează şi publică cererile de înregistrare a mărcii;

.........................................................................

c)ia în evidenţă şi publică cererile de înregistrare a indicaţiilor geografice şi acordă protecţie acestora pe teritoriul României;.

66.La articolul 93, după litera k) se introduce o nouă literă, litera k^1), cu următorul cuprins:

k^1)informează Comisia Europeană cu privire la dispoziţiile naţionale adoptate în scopul transpunerii Primei Directive a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci nr. 89/104/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) seria L nr. 40 din 11 februarie 1989;.

67.În cuprinsul legii, sintagma "Tribunalul Municipiului Bucureşti" se înlocuieşte cu sintagma "Tribunalul Bucureşti", sintagma "depozitul naţional reglementar" se înlocuieşte cu sintagma "depozitul reglementar", sintagma "Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei" se înlocuieşte cu sintagma "autoritatea publică centrală de specialitate", sintagma "Registrul Naţional al Mărcilor" se înlocuieşte cu sintagma "Registrul mărcilor", sintagma "Registrul Naţional al Indicaţiilor Geografice" se înlocuieşte cu sintagma "Registrul indicaţiilor geografice", iar sintagma "comisia de reexaminare", cu sintagma "comisia de contestaţii".

68.După articolul 95 se introduce următoarea menţiune:

*

Prezenta lege transpune Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislaţiilor statelor membre cu privire la mărci (versiune codificată), publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) seria L nr. 299 din 8 noiembrie 2008.

Articolul II

Cererile de înregistrare a mărcilor şi cererile de înregistrare a indicaţiilor geografice depuse şi aflate în procedurile de examinare la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci urmează procedurile prevăzute de prezenta lege.

Articolul III

Articolul 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 41/1998 privind taxele în domeniul protecţiei proprietăţii industriale şi regimul de utilizare a acestora, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 959 din 29 noiembrie 2006, cu modificările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:

Art. 4. – Cuantumul taxelor în lei, prevăzute în anexele la prezenta ordonanţă, stabilite în raport cu cele corespunzătoare în euro, se actualizează la data de 1 ianuarie a fiecărui an, la nivelul cursului valutar al Băncii Naţionale a României valabil la data de 1 octombrie a anului anterior.

Articolul IV

(1)Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării.

(2)În termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Guvernul va modifica în mod corespunzător Regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 833/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 27 noiembrie 1998.

Articolul V

Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, cu modificările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, se va republica în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, dându-se textelor o nouă numerotare.

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR

ROBERTA ALMA ANASTASE

PREŞEDINTELE SENATULUI

MIRCEA-DAN GEOANĂ

Bucureşti, 31 martie 2010.

Nr. 66.