Decizie nr. 1.597 din 9 decembrie 2010

Augustin Zegrean - preşedinte

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Mircea Ştefan Minea - judecător

Iulia Antoanella Motoc - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Laura Ileana Ciovică în Dosarul nr. 13.792/63/2008 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.420D/2010.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.568D/2010, nr. 1.571D/2010, nr. 1.572D/2010, nr. 2.928D/2010, nr. 3.972D/2010 şi nr. 3.973D/2010, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, prin raportare la art. 54 lit. h), ridicată de Doina Dorobanţu, de Petrida Dragomir şi de Mihaela Valentina Ionicoiu în dosarele nr. 13.984/63/2008, nr. 14.246/63/2008 şi nr. 14.248/63/2008 ale Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal, precum şi de Eugenia Barbu, Cristina Ciucă şi Daniela Zamfirescu în dosarele nr. 14.000/63/2008, nr. 2.450/109/2009 şi nr. 13.985/63/2008 ale Tribunalului Argeş - Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă asupra cererilor depuse în dosarele Curţii Constituţionale nr. 2.928D/2010 şi nr. 3.972D/2010 de către autorii excepţiei, Eugenia Barbu şi Cristina Ciucă, prin care aceştia solicită acordarea unui termen de judecată în vederea angajării unui apărător.

Reprezentantul Ministerului Public se opune cererilor de amânare.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, respinge cererile de acordare a unui termen de judecată.

Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public susţine că nu se opune conexării cauzelor.

Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 1.568D/2010, nr. 1.571D/2010, nr. 1.572D/2010, nr. 2.928D/2010, nr. 3.972D/2010 şi nr. 3.973D/2010 la Dosarul nr. 1.420D/2010, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin încheierile din 15 martie 2010, 3 mai 2010, 11 iunie 2010 şi 25 iunie 2010, pronunţate în dosarele nr. 13.792/63/2008, nr. 14.000/63/2008, nr. 2.450/109/2009 şi nr. 13.985/63/2008, Tribunalul Argeş - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin (1) lit. m) raportate la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Laura Ileana Ciovică, de Eugenia Barbu, de Cristina Ciucă şi de Daniela Zamfirescu în cauze având ca obiect anularea deciziilor emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, prin care au fost suspendate raporturile de muncă.

Prin încheierile din 18 ianuarie 2010, 15 februarie 2010 şi 1 februarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 13.984/63/2008, nr. 14.246/63/2008 şi nr. 14.248/63/2008, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin (1) lit. m) raportate la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Doina Dorobanţu, de Petrida Dragomir şi de Mihaela Valentina Ionicoiu în cauze având ca obiect anularea deciziilor emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, prin care au fost suspendate raporturile de muncă.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece instituie deosebiri de tratament juridic între diferite categorii de funcţionari publici aflaţi în aceeaşi situaţie, a trimiterii în judecată. Astfel, simpla trimitere în judecată constituie motiv al suspendării din funcţie, deci produce consecinţe juridice înainte de a se pronunţa o hotărâre definitivă de condamnare, ceea ce conduce la încălcarea prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului la un proces echitabil. Totodată, consideră că dispoziţiile de lege criticate contravin dreptului la un nivel de trai decent, cu atât mai mult cu cât au ca unică sursă de venit salariul.

Tribunalul Argeş - Secţia civilă şi Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece măsura suspendării se aplică tuturor funcţionarilor publici aflaţi în ipoteza legală. Totodată, măsura suspendării de drept a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici este una temporară şi justificată de trimiterea în judecată.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m), raportate la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care au următorul cuprins:

–Art. 86 alin. (2): "În cazul în care funcţionarul public este trimis în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h), persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune suspendarea funcţionarului public din funcţia publică pe care o deţine.";

–Art. 94 alin. (1) lit. m): "(1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii: [...] m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h);".

Dispoziţiile art. 54 lit. h), la care textul criticat face trimitere, prevăd următoarele: "Poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: [...] h) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea;".

Autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în faţa legii, ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie şi ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat în numeroase cazuri asupra prevederilor de lege criticate, constatând că acestea nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate.

Astfel, prin Decizia nr. 481 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 30 mai 2008, Curtea a reţinut că măsura suspendării din funcţie se aplică tuturor funcţionarilor publici aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, şi anume în cazul în care s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea uneia dintre infracţiunile contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care i-ar face incompatibili cu exercitarea funcţiei publice. Aşa fiind, nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

Referitor la invocarea prevederilor art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală, Curtea, prin Decizia nr. 48 din 4 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 26 martie 2003, a reţinut că sancţiunea administrativă a suspendării funcţionarului public din funcţia publică pe care acesta o deţine, în cazul în care s-a dispus trimiterea sa în judecată, are ca finalitate protejarea autorităţii sau a instituţiei publice faţă de pericolul continuării activităţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale săvârşite de către funcţionarul public. Or, ţinând cont de natura administrativă a acestei măsuri, nu se pune problema nerespectării prezumţiei de nevinovăţie, care va trebui însă respectată pe tot parcursul desfăşurării întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcţionar public, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Cu privire la critica referitoare la prevederile art. 41 din Constituţie privind dreptul la muncă, prin Decizia nr. 921 din 16 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 22 octombrie 2008, Curtea a reţinut că aceasta este neîntemeiată, deoarece nu se poate susţine că suspendarea din funcţie sau suspendarea de drept a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici în cazul trimiterii în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 ar contraveni principiului alegerii libere a profesiei, a meseriei, a ocupaţiei sau a locului de muncă, deoarece, pe de-o parte măsura suspendării este temporară, iar pe de altă parte este justificată de trimiterea în judecată a funcţionarului public pentru infracţiuni de o gravitate deosebită.

Totodată, prin Decizia nr. 539 din 27 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 2 iunie 2010, Curtea constată că textele de lege criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor art. 47 din Constituţie, observând în acest sens că, potrivit art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, dacă instanţa judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcţia publică încetează, iar funcţionarul public respectiv îşi va relua activitatea în funcţia publică deţinută anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.

Întrucât criticile de neconstituţionalitate din prezenta cauză privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) raportat la art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Laura Ileana Ciovică, de Eugenia Barbu, de Cristina Ciucă şi de Daniela Zamfirescu în dosarele nr. 13.792/63/2008, nr. 14.000/63/2008, nr. 2.450/109/2009 şi nr. 13.985/63/2008, ale Tribunalului Argeş - Secţia civilă şi de Doina Dorobanţu, de Petrida Dragomir şi de Mihaela Valentina Ionicoiu în dosarele nr. 13.984/63/2008, nr. 14.246/63/2008 şi nr. 14.248/63/2008 ale Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 decembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent,

Ioana Marilena Chiorean