Decizie nr. 8 din 15 ianuarie 2008

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Spitalul Clinic de Urgenţă "Sf. Treime" din Iaşi în Dosarul nr. 1.322/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia contencios administrativ.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Magistratul-asistent referă Curţii faptul că partea Adrian Ciornei a transmis la dosarul cauzei o notă scrisă prin care solicită judecarea de urgenţă a cauzei, precum şi respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale dă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 8 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.322/99/2007, Tribunalul Iaşi - Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia a fost ridicată de Spitalul Clinic de Urgenţă "Sf. Treime" din Iaşi într-o acţiune de contencios administrativ având ca obiect anularea unui act administrativ.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, întrucât legiuitorul s-a limitat la a arăta expres criteriile de acordare a suspendării actului administrativ atacat doar în cazul prevăzut la art. 14, nu şi în cel reglementat la art. 15, iar dispoziţiile art. 15 alin. (2) fac trimitere la art. 14 alin. (2) şi (4), excluzând astfel aplicabilitatea criteriilor prevăzute de art. 14 alin. (1). În această situaţie, posibilitatea suspendării actului atacat, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004, este arbitrară, judecătorul fiind lipsit de criteriile legale obiective care să asigure dreptul părţilor la o judecată echitabilă, într-un cadru legislativ coerent şi precis. Mai mult, măsura suspendării actului conform art. 15 din Legea nr. 554/2004, deşi este discreţionară, arbitrară, imprecisă şi subiectivă, este executorie de drept, iar introducerea recursului nu suspendă executarea, punând astfel părţile în situaţia de a nu beneficia de un proces echitabil şi de egalitate în faţa legii.

Tribunalul Iaşi - Secţia contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este neîntemeiată, întrucât critica nu priveşte un aspect de constituţionalitate, ci o presupusă omisiune de reglementare de către legislativ. De altfel, arată că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţională respingând excepţia de neconstituţionalitate (Decizia nr. 673/2006).

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale, invocând în sprijinul opiniei sale deciziile Curţii Constituţionale nr. 692/2005, 464/2006, 673/2006, 939/2006 şi 371/2007.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004. Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a fost modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, iar potrivit art. I pct. 21 şi 22 din această lege, art. 15 a căpătat următoarea redactare:

Art. 15. – Solicitarea suspendării prin acţiunea principală

(1)Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond.

(2)Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) se aplică în mod corespunzător.

(3)Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept, iar introducerea recursului, potrivit art. 14 alin. (4), nu suspendă executarea.

(4)În ipoteza admiterii acţiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condiţiile art. 14, se prelungeşte de drept până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1).

Dispoziţiile art. 14 alin. (2)-(7) la care se referă alin. (2) al art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au următorul conţinut:

Art. 14. – Suspendarea executării actului: [...]

(2)Instanţa soluţionează cererea de suspendare, de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor.

(3)Când în cauză este un interes public major, de natură a perturba grav funcţionarea unui serviciu public administrativ, cererea de suspendare a actului administrativ normativ poate fi introdusă şi de Ministerul Public, din oficiu sau la sesizare, prevederile alin. (2) aplicându-se în mod corespunzător.

(4)Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare.

(5)În ipoteza în care se emite un nou act administrativ cu acelaşi conţinut ca şi cel suspendat de către instanţă, acesta este suspendat de drept. În acest caz nu este obligatorie plângerea prealabilă.

(6)Nu pot fi formulate mai mule cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive.

(7)Suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie, şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.

Examinând dispoziţiile legale criticate, Curtea Constituţională constată că, deşi art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 a fost supus unor modificări legislative ulterior invocării excepţiei de neconstituţionalitate, soluţia legislativă de principiu, referitoare la suspendarea executării actului administrativ unilateral pe cale separată sau prin acţiunea principală, s-a menţinut şi în actuala redactare a textului legal criticat.

Astfel, se constată că, prin Decizia nr. 673 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 937 din 20 noiembrie 2006, Curtea s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pentru argumentele acolo expuse şi care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, Curtea, respingând excepţia, a reţinut, de principiu, că dispoziţiile de lege criticate nu contravin accesului liber la justiţie şi nici dreptului la un proces echitabil.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Spitalul Clinic de Urgenţă "Sf. Treime" din Iaşi în Dosarul nr. 1.322/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Claudia-Margareta Krupenschi