Planul național din 5 octombrie 2016

Publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 831 bis din 20 octombrie 2016

Capitolul 1Introducere

Capitolul 2Planul de acțiune - Definiții și principii

Capitolul 3: Aranjamente instituționale pentru implementare3.1. Energie3.2. Transport3.3. Industrie3.4. Agricultură și dezvoltare rurală3.5. Dezvoltare urbană3.6. Gestionarea deșeurilor3.7. Apă3.8. Silvicultura

Capitolul 4: Adaptarea la schimbările climatice: Acțiuni4.1. Agricultură și dezvoltare rurală4.2. Apă potabilă și resursele de apă4.3. Mediul uman, infrastructuri și urbanism4.4. Transport4.5. Industria4.6. Energie4.7. Turism și activități recreative4.8. Silvicultura4.9. Biodiversitate4.10. Sănătate publică și servicii de răspuns în situații de urgență4.11. Educarea și conștientizarea publicului4.12. Asigurările ca instrument de adaptare la schimbările climatice

ANEXA I: Glosar de definiții

ANEXA II: Etape în elaborarea Planului de acțiune

Alegerea sectoarelor

Sfera acțiunilor

Pre-screening

Selecția finală

Monitorizare și raportare

Lista figurilor

Figura 1: Etape în elaborarea Planului național de acțiune pentru schimbări climatice

Lista tabelelor

Tabelul 1: Exemplu de clasificare și de estimare a costurilor și beneficiilor acțiunilor

Tabelul 2: Exemplu de tabel pentru prezentarea sintetică a selecției: Sectorul energie

Tabelul 3: Exemple de indicatori pentru obiectivele de reducere a emisiilor de GES și adaptare la schimbările climatice

Lista acronimelor

ADR - Agricultura și dezvoltarea rurală

AFIR - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale

AFM - Administrația Fondului de Mediu

AM PNDR - Autoritatea de Management pentru Programul Național Dezvoltare Rurală

ANIF - Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare

ANPM - Agenția Națională pentru Protecția Mediului

ANRE - Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei

ANT - Autoritatea Națională pentru Turism

AP - Axă Prioritară

APIA - Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură

APM - Agenția de Protecție a Mediului

ASC - Adaptare la schimbările climatice

AT - Asistență Tehnică

BERD - Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare

CCS - Captarea și stocarea carbonului

CE - Comisia Europeană

CFM - Cadrul Financiar Multianual

CNSC - Comisia Națională privind Schimbările Climatice

CO_2 - Dioxid de carbon

DCA - Directiva Cadru privind Apa

DSU - Departamentul pentru Situații de Urgență

EE - Eficiență Energetică

FC - Fondul de Coeziune

FEADR - Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală

FEDR - Fondul European de Dezvoltare Regională

FESI - Fonduri Europene Structurale și de Investiții

FSE - Fondul Social European

GES - Gaze cu efect de seră

GDP - Gestionarea durabilă a pădurilor

GR - Guvernul României

HG - Hotărârea Guvernului

IGSU - Inspectoratul General pentru Situații de Urgență

IMM - Întreprinderi Mici și Mijlocii

INCDT - Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Turism

MAC - Curba costurilor marginale

MADR - Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale

MAI - Ministerul Afacerilor Interne

MDRAP - Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice

MECRMA - Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri

MENCS - Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice

MFP - Ministerul Finanțelor Publice

MICE - Întâlniri, stimulente, convenții și expoziții - Meetings, Incentives, Conventions and Exhibitions

MMAP - Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor

MPGT - Master Planul General de Transport

MS - Ministerul Sănătății

MT - Ministerul Transporturilor

OCDE - Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

ONG - Organizație neguvernamentală

OS - Obiectiv specific

PA - Plan de acțiune

PNDR - Programul Național de Dezvoltare Rurală

PO - Programe Operaționale

POCA - Programul Operațional Capacitate Administrativă

POCU - Programul Operațional Capital Uman

POIM - Programul Operațional Infrastructură Mare

POR - Programul Operațional Regional

ROR - Clasificarea riscurilor și oportunităților

ROS - Spectrul de oportunități de recreere

SC - Schimbări climatice

UE - Uniunea Europeană

UK - Marea Britanie

UNFCCC - Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice

Capitolul 1Introducere

Planul de acțiune este destinat implementării Strategiei naționale privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon, actualizată în cadrul programului "România: Programul privind schimbările climatice și creștere economică cu emisii reduse de carbon" pe baza strategiei adoptate în iulie 2013, Strategia națională a României privind schimbările climatice 2013-2020. Obiectivul global este de a sprijini Guvernul României în pregătirea acțiunilor legate de schimbările climatice atât pentru politicile de reducere a emisiilor de GES, cât și pentru cele de adaptare din cadrul Programelor Operaționale pentru ciclul financiar 2014-2020. În secțiunea a doua, documentul prezintă definițiile și principiile planului de acțiune privind schimbările climatice. În secțiunea a treia se discută metodologia planului de acțiune pentru schimbările climatice și se prezintă un format preliminar pentru abordarea selectării acțiunilor; secțiunea include etapele din procesul de screening, selectarea, implementarea și monitorizarea și evaluarea măsurilor, programelor și proiectelor prioritare. Acesta se bazează pe ghidurile privind politicile în domeniul schimbărilor climatice și exemplele de bune practici din țările UE. Secțiunea a patra prezintă acordurile instituționale pentru dezvoltarea generală și implementarea planului național de acțiune.

Secțiunile cinci și șase stabilesc formatul de raportare pentru acțiunile prioritare selectate la nivel sectorial pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și pentru adaptarea la schimbările climatice. Acțiunile propuse pentru reducerea emisiilor și adaptarea la schimbările climatice sunt asociate obiectivelor sectoriale strategice principale propuse în cadrul strategiei naționale privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon. Planul de acțiune include în acest sens liste ale acțiunilor sectoriale și indicatori de rezultat ai măsurilor propuse.

În anexa nr. 1 sunt prezentate detalii suplimentare privind ghiduri de bune practici ale UE pentru planurile de acțiune privind schimbările climatice. În anexa nr. 2 sunt prezentate detalii privind obiectivele strategice sectoriale și măsurile existente pentru Planul de acțiune. În anexa nr. 3 este disponibil un rezumat al priorităților și obiectivelor de investiții pentru sectoarele mediu și energie incluse în Programul Operațional Infrastructură Mare.

Capitolul 2Planul de acțiune - Definiții și principii

Obiectivul major al Planul național de acțiune pentru implementarea Strategiei naționale 2016-2020 privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020 este de a elabora măsuri concrete pentru aplicarea Strategiei naționale privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pornind de la prioritățile menționate în aceste documente. În acest scop, este necesar să fie precizate cu mai multă exactitate activitățile necesare pentru abordarea priorităților pentru reducerea emisiilor de GES și adaptarea la schimbările climatice și să fie stabilite etape pentru dezvoltarea și implementarea lor.

Principiile recomandate de orientare pentru un plan de acțiune privind schimbările climatice sunt stabilite într-o serie de ghiduri și documente naționale care sunt prezentate în detaliu în anexa nr. 1. Aceste documente vizează procesul general al strategiilor de dezvoltare, al planurilor de acțiune și al planurilor/programelor sectoriale, însă principiile fundamentale ale acestora prezintă relevanță pentru fiecare etapă a procesului. Raportul elaborat de Prutsch et al. în 2010 evidențiază principiile planurilor de acțiune pentru adaptarea la schimbările climatice din Regatul Unit, Guvernul Marii Britanii, 2010 și din Germania, BMUB, 2011 ca fiind baza pentru bune practici. Aceste rapoarte privind bunele practici în planificarea acțiunilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră furnizează, de asemenea, orientări privind principiile care trebuie urmate: WRI, 2001; Wang et al., 2013; OCDE, 2009. Următoarea prezentare sintetică a aspectelor vizate de aceste principii se bazează pe evaluarea care a fost realizată cu privire la ghidurile disponibile pentru adaptarea la schimbările climatice și reducerea emisiilor de GES:

a)Durabilitate. Deciziile și acțiunile ar trebui să țină cont de impactul fenomenului schimbărilor climatice în ansamblu și de modurile în care acestea pot limita sau afecta răspunsurile la reducerea emisiilor de GES și adaptare la schimbările climatice în alte sectoare, între regiuni și în cadrul societății civile.

b)Participare. Consultarea principalelor părți interesate pe parcursul procesului de elaborare a planului de acțiune permite ca planul să beneficieze de cunoștințele, sprijinul și experiența acestora în evaluarea opțiunilor, promovând transparența și o mai mare asumare a măsurilor și acțiunilor incluse în plan.

c)Integrare. Toate exemplele de strategii privind schimbările climatice din UE și planurile de acțiune asociate acestora au fost dezvoltate având o orientare sectorială care, alături de deciziile din cadrul grupurilor de lucru interguvernamentale, să ofere direcția privind implementarea. Această abordare intersectorială integrată va reduce conflictele și va stimula sinergiile cu alte obiective de politică și procese strategice. Prin urmare, planul de acțiune ar trebui să țină cont de interconexiunile dintre acțiunile din cadrul sectoarelor și dintre acestea, întrucât implementarea unei acțiuni poate afecta implementarea sau efectele unei alte acțiuni. De asemenea, această abordare va promova integrarea necesităților politicii privind schimbările climatice în programele și politicile naționale existente: PNDR, PMBH, Master Planul General pentru Transport, strategia în domeniul energiei.

d)Flexibilitate. Planurile de acțiune ar trebui să țină cont de principiul preventiv, și anume, acționarea în condițiile de incertitudine cu privire la schimbările climatice viitoare, însă ar trebui, de asemenea, să fie documente cu o evoluție continuă, care să încorporeze flexibilitatea de adaptare la evoluțiile viitoare ale cunoștințelor în domeniul schimbărilor climatice, eficacității răspunsurilor politice și al noilor cerințe de acțiune. Acest lucru subliniază importanța monitorizării și evaluării acțiunilor implementate.

e)Decizii bazate pe dovezi. Acțiunile ar trebui să utilizeze la maximum cele mai noi cercetări și experiențe practice astfel încât luarea deciziilor să se bazeze pe cunoaștere și să fie pragmatică.

f)Stabilirea priorităților. Acțiunile ar trebui să vizeze maximizarea beneficiilor economice și sociale ale acțiunii climei. Astfel, acestea ar trebui să fie eficace în reducerea riscurilor determinate de schimbările climatice, fie prin reducerea emisiilor de GES, fie prin adaptarea la efectele reziduale; eficiente, beneficiile pe termen lung ar trebui să fie mai mari decât costurile și echitabile, ar trebui să țină cont de efectele acțiunilor asupra diferitelor grupuri sociale și scăderea costurilor.

g)Responsabilități și ținte internaționale. Acestea vor include evaluarea modului în care planul de acțiune va contribui la atingerea angajamentelor și țintelor internaționale, cum ar fi obiectivul UE 2020 de reducere cu 20% a gazelor cu efect de seră până în 2020 în raport cu nivelul anului 1990, și prevederea faptului că, în perioada 2014-2020, cheltuielile legate de climă vor reprezenta cel puțin 20% din fondurile ESI ale UE.

h)Comunicare și conștientizare. Comunicarea eficientă cu privire la strategie și planul de acțiune climatic către un număr mare de părți interesate promovează acțiunile de implementare ale strategiei. Prin urmare, activitățile de comunicare sunt parte integrantă din planurile naționale de acțiune existente la nivelul UE.

i)Definirea responsabilităților: Acțiunile prioritare prezentate în plan ar trebui să precizeze clar instituțiile: ministere, departamente și alte părți interesate, responsabile pentru întreprinderea acțiunilor, dar să specifice și sursele de finanțare. Guidelines on Developing Adaptation Strategies, Ghidurile pentru elaborarea strategiilor de adaptare la schimbările climatice - CE, 2013 au identificat aceasta ca fiind un domeniu vulnerabil în multe planuri naționale. Planul de acțiune german include conceptul de subsidiaritate în baza căruia ar trebui adoptate și implementate acțiuni la cel mai adecvat nivel de luare a deciziei pentru acest scop, BMUB, 2011.

Capitolul 3Aranjamente instituționale pentru implementare

România va trebui să facă un efort consistent pentru a își îmbunătăți capacitatea instituțională, de a face față evoluției politicilor de SC și pentru a implementa acțiunile propuse în acest document.

În acest sens sunt vizate un număr de măsuri care să conducă la creșterea performanțelor funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în domeniul SC precum continuarea dezvoltării Direcției Generale Schimbări Climatice din cadrul MMAP; continuarea punerii în aplicare a Memorandumului privind SC din 2009, astfel încât fiecare minister de linie să aibă cel puțin o persoană responsabilă de domeniul SC; precum și asigurarea de training pentru funcționarii publici în domeniul SC și a politicilor publice.

De asemenea, este necesară consolidarea organizațiilor suport ce vin în sprijinul dezvoltării politicilor privind SC. În acest sens sunt necesare măsuri de modificarea cadrului legislativ privind Comisia Națională privind SC în sensul dezvoltările rolului pe care aceasta îl joacă în politicile SC; dezvoltarea unei rețele naționale și a unor rețele regionale de parteneriat pentru climă care să includă autoritățile publice, societatea civilă; precum și dezvoltarea unor grupuri de lucru tematice în cadrul Comisiei Naționale privind SC.

O altă componentă importantă este aceea de asigurare a transparenței decizionale în domeniul schimbărilor climatice, care poate fi îmbunătățită prin dezvoltarea unei platforme online privind SC care să faciliteze legătura cu părțile interesate și organizarea de evenimente specifice: seminarii, conferințe și altele asemenea diseminării informației privind politicile publice în domeniul SC.

Abordarea pe termen lung va permite o sinergie între măsurile legale, instituționale, financiare și de conștientizare pentru a crea o structură de suport solidă pentru implementarea Planului de Acțiune. Măsurile de consolidare a capacității administrative propuse trebuie privite în contextul efortului național de îmbunătățire a capacității administrative. România s-a angajat să își îmbunătățească performanța în acest domeniu pentru a putea atinge țintele Europa 2020, așa cum se menționează și în Strategia Națională Pentru Consolidarea Administrației Publice.

Reorganizarea Comisiei Naționale privind Schimbările Climatice, CNSC și crearea unei Rețele a Partenerilor Climatici, RPC reprezintă baza pentru implementarea strategiei CRESC. Există un număr de autorități și instituții implicate în SC în România, iar acestea vor putea colabora și comunica în grupurile tehnice ale CNSC. Interacțiunea cu actorii interesați este esențială pentru efortul de consolidare a capacității de implementare. Reforma CNSC crește capacitatea individuală și totală a tuturor autorităților responsabile de sectoarele afectate de SC. Mai mult chiar, datorită legăturii dintre CNSC și RPC, părțile interesate vor avea un canal de comunicare deschis cu autoritățile naționale astfel încât politicile să devină mai eficiente și sensibile la realitatea națională. RPC poate deveni un instrument consistent pentru diseminarea de informații, expertiză și bune practici. Departamentul de SC din MMAP va avea un important rol de coordonare. Ministerul, cu sprijinul Guvernului, va trebui să creeze standarde de angajare înalte, dar flexibile, împreună cu o scară salarială și oportunități de pregătire mai potrivite astfel încât să poată evita deprofesionalizarea.

Dincolo de schimbările instituționale în sine, efortul de consolidare a capacității se concentrează pe creșterea nivelului de cunoștințe și expertiză. În timp, RPC poate deveni o sursă valoroasă de informații. Dar, mai ales în stadiul inițial, va fi nevoie de un efort substanțial de creștere a nivelului de expertiză disponibil în România atât în sectorul public. Anumite companii, de exemplu în sectorul energetic sau al construcțiilor, vor trebuie sa integreze SC în planificarea pe termen lung, dincolo de evaluarea unor factori individuali de risc. În sectorul public, funcționarii publici de la nivel local și național vor avea nevoie de instruire privind SC, împreună cu informații despre felul în care SC trebuie integrate în planificarea pe termen lung și în activitatea sectorului respectiv.

Politicile și planurile de acțiune naționale pentru reducerea emisiilor de GES reprezintă un element principal în limitarea efectelor schimbărilor climatice asupra mediului, economiei și societății. Pentru a sprijini creșterea economică verde pentru reducerea conținutului de carbon, UE a introdus obiective ambițioase privind clima și energia până în 2020, fiind prima regiune care a aprobat o legislație obligatorie pentru a se asigura că acestea vor fi atinse. Obligațiile României în calitate de stat membru al UE includ participarea la mecanismul de limitare și comercializare al UE sau la Schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, EU-ETS pentru toate instalațiile mari consumatoare de energie. Adițional, emisiile din activitățile economice în afara EU-ETS sunt reglementate prin Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în anul 2020; în acord cu obiectivul stabilit, emisiile de gaze cu efect de seră pot crește cu 19% în 2020 față de nivelul aferent anului 2005. De asemenea, România s-a angajat să crească ponderea energiei din surse regenerabile în consumul de energie de la 18% în 2005 la 24 % până în 2020, Banca Mondială, 2014.

Fiecare sector prioritar din subsecțiunea de mai jos prezintă 1. detalii ale obiectivelor strategice principale pentru reducerea emisiilor de GES, pe baza documentelor strategiei sectoriale, 2. acțiunile propuse pentru susținerea fiecărui obiectiv, în funcție de tipurile de acțiuni: politice, de investiții, de consolidare a capacității și altele asemenea și 3. tabele de screening pentru aceste acțiuni propuse. Planul de acțiune privind schimbările climatice va include selecția acțiunilor pentru fiecare sector și obiectiv, care au fost examinate astfel cum a fost descris mai sus, împreună cu detalii complete privind termenele asociate, organismele responsabile, sursele de finanțare, valorile finanțărilor și indicatorii de rezultat.

Finanțarea necesară îndeplinirii măsurilor prevăzute în Planul național de acțiune pentru implementarea Strategiei naționale 2016-2020 privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020 se realizează de către fiecare instituție/autoritate publică implicată în absorbția fondurilor europene nerambursabile și asigurarea resurselor financiare necesare pentru cofinanțarea proiectelor realizate cu acestea, precum și în limita fondurilor aprobate anual în bugetele instituțiilor publice implicate. Implementarea măsurilor propuse se va realiza cu încadrare în bugetele aprobate ordonatorilor principali de credite pentru anul 2016 și în proiecțiile bugetare pentru anii următori.

Pentru obiectivele prevăzute în Planul Național de Acțiune, sumele alocate sunt împărțite pe cei cinci ani bugetari după cum urmează:

În ceea ce privește măsurile propuse pentru realizarea obiectivului 1 din secțiunea 3.2 Transporturi se pot face reduceri de impozite pentru vehicule noi care utilizează tehnologie ecologică, cum ar fi hidrogen, metan, energie electrică și tehnologie hibridă și care necesită revizuirea taxei de înmatriculare auto existente. În vederea promovării unui transport ecologic se pot considera o serie de opțiuni care pot include stimulente fiscale, dar și elemente de conștientizare pentru educarea cumpărătorilor în ceea ce privește maturitatea tehnologiei, costul operațional al vehiculelor electrice, securitatea acestora, precum și emisiile de CO_2 provenind de la autovehicule și efectele acestor emisii asupra climei.

3.1.Energie

Acțiuni propuse

3.2.Transport

Acțiuni propuse

3.3.Industrie

Acțiuni propuse

3.4.Agricultură și dezvoltare rurală

Plan de acțiune pentru sectorul agricultură și dezvoltare rurală, ADR*1)

*1) Indicatorii, valorile și alocările pentru măsurile 1, 2, 4, 6, 10, 11 și 13 prezentate în tabelul de mai jos au fost preluate din Programul Național de Dezvoltare Rurală, PNDR versiunea 2014 - 2020 aprobată, și reflectă numai măsurile, indicatorii, valorile și alocările preconizate să contribuie la prioritățile de dezvoltare rurală 4 și 5.

3.5.Dezvoltare urbană

3.6.Gestionarea deșeurilor

3.7.Apă

*2) În prezent, Direcția Generală Păduri din cadrul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor - MMAP.

*3) Valoarea include fondurile pentru asistență tehnică și consultații.

*4) Institutul Național de Cercetare Dezvoltare în Silvicultură Marin Dracea, fost ICAS - Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice.

*5) Regia Națională a Pădurilor - Romsilva.

*6) Cheltuieli publice din Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, FEADR prevăzute în Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 la „sub-măsura 4.3 Investiții pentru dezvoltarea modernizarea sau adaptarea infrastructurii agricole și silvice” din „Măsura M04 - Investiții în active fizice” din PNDR.

*7) Cheltuieli publice din FEADR prevăzute în PNDR la „sub-măsura 15.1 - plăți pentru angajamentele în materie de silvomediu și climă” din „M15 - Servicii de silvomediu, servicii climatice și conservarea pădurilor”.

*8) Cheltuieli publice din FEADR incluse în PNDR la „sub-măsura 6.2 - Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în zone rurale” și „sub-măsura 6.4 Investiții în crearea și dezvoltarea de activități neagricole” din „Măsura M06 - Dezvoltarea fermelor și a întreprinderilor”. Valoarea de 269 milioane euro reprezintă alocarea bugetară pentru cele două submăsuri prin care se finanțează și alte acțiuni decât cele prevăzute în Planul de Acțiune Schimbări Climatice.

*9) Valoarea include fondurile pentru asistență tehnică și consultare publică.

*11) Aici denumirea de „Gardă Forestieră” este folosită ca termen generic pentru “Gărzile Forestiere” aflate în subordinea autorității centrale care răspunde de silvicultură.

*12) Potrivit informațiilor transmise de România în raportul suplimentar sub Protocolul de la Kyoto, suprafața totală raportată ca activitate de împădurire în perioada 1990-2012 a fost de 27.52 kha, ceea ce rezultă în medie în 1196 ha anual.

*13) Inclusiv din veniturile realizate din tranzacționarea reducerilor de emisii în cadrul schemei EU-ETS.

*14) Bugetul comun cu acțiunea de înființare de perdele forestiere, ponderea între activități urmând a fi definită de programele anuale.

*15) Cheltuieli publice din FEADR prevăzute în PNDR la ”sub-măsura 8.1 - sprijin pentru împădurire/crearea de suprafețe împădurite” din măsura M08 - “Investiții în dezvoltarea zonelor împădurite și în îmbunătățirea viabilității pădurilor”.

*16) Bugetul comun cu acțiunea de înființare de perdele forestiere.

*17) Potrivit informațiilor transmise de România în raportul suplimentar sub Protocolul de la Kyoto, suprafața totală raportată ca activitate de revegetare, care în fapt se referă la suprafața de perdele forestiere, în perioada 1990-2012 a fost de 14.58 kha, ceea ce rezultă în medie 662 ha anual.

*18) Inclusiv din veniturile realizate din tranzacționarea reducerilor de emisii în cadrul schemei EU-ETS.

*19) Bugetul comun cu acțiunea de împădurire a terenurilor degradate și de împădurire a terenurilor agricole.

*20) Cheltuieli publice din FEADR prevăzute în PNDR la ”sub-măsura 8.1 - sprijin pentru împădurire/crearea de suprafețe împădurite” din “măsura M08 - M08 - Investiții în dezvoltarea zonelor împădurite și în îmbunătățirea viabilității pădurilor”.

*21) Bugetul comun cu acțiunea de împădurire a terenurilor degradate și de împădurire a terenurilor agricole.

Capitolul 4Adaptarea la schimbările climatice: Acțiuni

Această secțiune detaliază obiectivele strategice principale pentru adaptarea la schimbările climatice pe baza strategiei naționale privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon. Acestea sunt prezentate pentru fiecare sector prioritar prin tabelele redate mai jos. Acțiunile propuse în sprijinul fiecărui obiectiv sunt prezentate în funcție de tipul acțiunii: politică, investiție, consolidarea capacității urmate de tabelele de selecție. Planul final privind schimbările climatice va include selecția finală a acestor acțiuni pentru fiecare sector și obiectiv, care au fost examinate astfel cum a fost descris mai sus împreună cu evaluările complete ale filtrării într-o anexă, cu detalii complete privind termenele asociate, organismele responsabile, sursele de finanțare, valorile finanțărilor și indicatorii.

4.1.Agricultură și dezvoltare rurală

Adaptarea la efectele schimbărilor climatice reprezintă o prioritate deosebită pentru sectorul agricol - acolo unde se produc schimbări climatice treptate cu efecte semnificative asupra sectorului agricol. Sectorul trebuie să înceapă să răspundă mai rapid, să se pregătească pentru efectele viitoare, fiind necesară atât consolidarea capacității de reziliență, cât și a celei de adaptare la schimbările climatice. Practicile agricole vor trebui să țină cont de modificarea riscului de inundații, intensitatea și frecvența secetelor și de creștere a riscului de eroziune a solului și de deșertificare. Promovarea unor măsuri care să protejeze ecosistemele și să prevină deteriorarea acestora va contribui, de asemenea, la creșterea productivității și a durabilității agriculturii. Aceasta implică, printre altele, reabilitarea și gestionarea durabilă a serviciilor de irigații, reutilizarea apei în irigații și dezvoltarea unor planuri de gestionare a terenurilor în special pentru zonele cele mai vulnerabile la pierderea și degradarea solului. Obiectivul va fi măsurat folosind indicatori specifici privind eficiența apei în agricultură, cotele de eroziune și cotele de implementare efectivă a planurilor de gestionare a terenurilor.

Schimbările climatice au efecte semnificative asupra pădurilor din România. O altă amenințare majoră constă în incendiile de pădure, care produc daune semnificative. În toate aceste cazuri, adaptarea la efectele schimbărilor climatice reprezintă o problemă de siguranță națională. Un obiectiv principal este acela de perfecționare a cunoștințelor privind efectul schimbărilor climatice asupra pădurilor, inclusiv cu privire la evenimentele extreme, și evaluarea daunelor potențiale. O astfel de evaluare va necesita informații științifice, tehnice și capacități de monitorizare care, în prezent, sunt limitate în România. O altă măsură de adaptare la schimbările climatice ar consta în intensificarea reîmpăduririlor în zonele în care acestea ar ajuta la menținerea ecosistemelor silvice, oferind în același timp beneficii colaterale, cum ar fi reducerea eroziunii solului, prevenirea alunecărilor de teren și reducerea inundațiilor. O a treia măsură este introducerea practicilor de management care includ arderea controlată, reducerea încărcăturilor de materii combustibile din pădure și pregătirea pentru condiții meteorologice extreme. Aceasta din urmă este posibil să necesite plantarea unor specii mai viguroase sau reducerea stresului hidric. De asemenea, practicile de management, cum ar fi tăierea sau rărirea excesului de arboret, pot crește rezistența pădurilor. Succesul în atingerea acestor obiective va fi monitorizat prin intermediul unei serii de indicatori care să urmărească a) perfecționarea bazei de cunoștințe privind pădurile și schimbările climatice, b) sănătatea ecosistemelor silvice în raport cu un sistem de referință asupra căruia nu se intervine și schimbările climatice, c) pierderile forestiere ca urmare a incendiilor și evenimentelor extreme în raport cu un sistem de referință asupra căruia nu se intervine și schimbările climatice.

Multe exploatații de mici dimensiuni sunt amplasate în zonele muntoase și de deal unde sunt esențiale pentru menținerea practicilor agricole tradiționale-păstorit-datorită abundenței de pășuni cu "înaltă valoare naturală", HNV, caracteristice pentru România. Fără menținerea acestor pășuni și fânețe HNV, s-ar pierde multe dintre habitatele și speciile sălbatice de importanță internațională. Se preconizează că schimbările climatice vor crește presiunea asupra acestor pășuni prin inundații și instabilitatea solului. Va fi important sprijinul acordat pentru ca aceste pășuni să facă față condițiilor schimbărilor climatice. Acesta poate include stimulente pentru îmbunătățirea gestionării terenurilor, o mai bună informare privind condițiile meteorologice astfel încât pășunile să fie utilizate mai durabil, programe de formare și de conștientizare. Succesul va fi măsurat în raport cu un sistem de referință caracterizat prin pășuni asupra cărora nu se intervine și în raport cu schimbările climatice.

Acțiuni propuse

Alte măsuri din PNDR 2014-2020 care se preconizează că vor contribui indirect la reducerea emisiilor de GES și adaptarea la schimbările climatice în sectorul agricol includ:

a)Măsura 4 - Investiții în active fizice - Submăsurile 4.1 și 4.2 - sprijină investițiile pentru crearea, modernizarea și extinderea exploataților agricole și a unităților de procesare. Producerea și utilizarea energiei din surse regenerabile în cadrul exploatațiilor și unităților de prelucrare, destinată consumului propriu, precum și îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor reprezintă investiții eligibile în cadrul acestor măsuri cât timp acestea sunt componente ale unui proiect de investiții mai larg.

b)Măsura 6 - Dezvoltarea fermelor și a întreprinderilor - Submăsurile 6.1 și 6.3 - sprijină investițiile în exploatații realizate de către fermierii tineri și micii fermieri, sprijinind în același timp crearea sistemelor de depozitare a gunoiului de grajd în exploatații și a altor investiții și practici ecologice. În cazul fermelor de creștere a animalelor, investițiile asociate depozitării gunoiului de grajd rezultat din exploatație sunt obligatorii.

c)De asemenea, sprijinirea infrastructurii pentru apă/ape uzate în cadrul Măsurii 7 - Servicii de bază și reînnoirea satelor în zonele rurale - Submăsura 7.2 - ar putea să aducă beneficii importante pentru mediu întrucât aceste investiții ar putea duce la economii importante de apă și la reducerea poluării.

d)Măsura 16 - Cooperare-Submăsurile 16.1 și 16.2 - facilitează crearea de grupuri operaționale pe baza unei propuneri de proiecte inovative. Prin urmare, intervențiile sprijinite ar putea include varietăți rezistente la secetă, practici agricole prietenoase cu resursele de sol și apă și altele asemenea. În plus, crearea lanțurilor de aprovizionare scurte și a piețelor locale, sprijinite în cadrul Submăsurii 16.4 ar putea genera beneficii pentru climă și mediu.

e)Intervențiile finanțate în cadrul Dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității, DLRC/abordarea LEADER - Măsura 19 ar putea, de asemenea, să vizeze acțiuni privind schimbările climatice dacă acestea sunt identificate la nivel local și sunt incluse în strategiile de dezvoltare locală. Investițiile în eficiența energetică și economia de apă, producția și utilizarea energiei din surse regenerabile, crearea sau dezvoltarea sistemelor de producție și distribuție a biogazului, sunt investiții eligibile care ar putea contribui în mare măsură la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

4.2.Apa potabilă și resursele de apă

Acțiuni propuse

4.4.Transport

Acțiuni propuse

4.5.Industria

Acțiuni propuse

4.6.Energie

Acțiuni propuse

4.7.Turism și activități recreative

Acțiuni propuse

*)Stațiuni/destinații montane verzi este un concept ce se poate aplica oricărui tip de destinație montană ce adoptă o politică de dezvoltare durabilă prin turism, implementează o politică publică specială pentru accesul către și în interiorul destinației cu transportul public și/sau nemotorizat și pune accent pe utilizarea rațională a energiei și a resurselor naturale ce sunt adaptate la schimbările climatice.

4.8.Silvicultura

Acțiuni propuse

*23) Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice.

*24) Programele Uniunii Europene de cercetare dezvoltare și inovare - e.g. Orizont 2020, Life Climate Action.

*25) Programul național de cercetare - dezvoltare: ex. Programul nucleu, Programe competitive.

*26) Prin Programul Nucleu și competițiile de proiecte din Planul Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.

*27) Programele Uniunii Europene de cercetare dezvoltare și inovare - de ex. Orizont 2020, Life Climate Action.

*28) Prin competițiile de proiecte din Planul Național de Cercetare, Dezvoltare și Inovare.

*29) Fonduri proprii ale administratorilor pădurilor, ex. Regia Națională a Pădurilor.

*30) Programele Uniunii Europene de cercetare dezvoltare și inovare - de ex. Orizont 2020, Life Climate Action.

*31) Programele Uniunii Europene de cercetare dezvoltare și inovare - e.g. Orizont 2020, Life Climate Action.

4.9.Biodiversitate

Acțiuni propuse

4.10.Sănătate publică și servicii de răspuns în situații de urgență

Acțiuni propuse

*)Ministerele de resort sunt cele prevăzute în Ordonanța de Urgență nr. 1/2014 privind unele măsuri în domeniul managementului situațiilor de urgen a, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență și care stabilește lista ministerelor și instituțiilor publice în cadrul cărora se constituie și funcționează centre operative pentru situații de urgență cu activitate permanentă:

1.Ministerul Afacerilor Interne2. Ministerul Afacerilor Externe3. Ministerul Apărării4. Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice5. Ministerul Sănătății6. Ministerul Transporturilor7. Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor8. Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale9. Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului10. Ministerul pentru Societatea Informațională11. Serviciul Român de Informații12. Serviciul de Telecomunicații Speciale13. Serviciul de Protecție și Pază14. Secretariatul General al Guvernului15. Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare16. Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor17. Agenția Nucleară și pentru Deșeuri Radioactive18. Departamentul pentru Investiții Străine și Parteneriatul Public-Privat19. Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri - MEIMMMA

4.11.Educarea și conștientizarea publicului

Acțiuni propuse

4.12.Asigurările ca instrument de adaptare la schimbările climatice

Acțiuni propuse

Anexa I

Glosar de definițiiA

Adaptare la schimbările climatice - Termenul este folosit pentru a descrie răspunsurile la efectele schimbărilor climatice. Grupul interguvemamental de experți privind schimbările climatice, IPCC, definește procesul de adaptare ca reprezentând "modificările suferite de sistemele naturale sau umane, ca răspuns la stimulii climatici reali sau previzionați sau la efectele acestora, prin care se moderează impactul negativ sau se stimulează impactul benefic pe care stimulii sau efectele le-ar putea avea asupra acestor sisteme." Adaptarea poate fi, de asemenea, concepută ca fiind o metodă de aliniere la schimbările climatice.

Atenuare - schimbări climatice - termen folosit pentru a descrie procesul de reducere a emisiilor cu efect de seră care contribuie la schimbările climatice. Acest termen face referire și la strategiile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și la sporirea instrumentelor de absorbție a gazelor cu efect de seră.

Acțiuni de prevenire - Măsuri la care se recurge pentru a preîntâmpina producerea unui anumit eveniment.

Asistența tehnică - Activități de pregătire, management, monitorizare, evaluare, informare și control și activități de întărire a capacității administrative.

Autoritate competentă - autoritatea sau autoritățile naționale sau orice alt organism sau organisme competente desemnate de către Statele Membre

B

Bazin hidrografic - Suprafață totală de teren de pe care își colectează apele - se drenează un curs de apă și afluenții săi.

Bazine de sechestrare - Absorbție - orice proces, orice activitate sau orice mecanism natural sau artificial care conduce la dispariția din atmosferă a unui GES sau unui precursor de GES.

Biomasa înseamnă partea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și reziduurilor din agricultură, inclusiv substanțele vegetale și animale, silvicultură și industriile conexe, precum și partea biodegradabilă a deșeurilor industriale și urbane.

În contextul energetic, biomasa este un produs compus parțial sau în totalitate dintr-o materie vegetală agricolă ori forestieră, ce poate fi utilizată drept combustibil cu scopul recuperării conținutului energetic, precum și următoarele deșeuri utilizate drept combustibil: deșeuri vegetale, agricole sau forestiere, deșeuri vegetale din sectorul industrial de prelucrare a produselor alimentare, dacă energia termică rezultată din procesul de ardere este valorificată, deșeuri vegetale fibroase din producția de paste celulozice naturale și din producția de hârtie fabricată din pastă celulozică, dacă acestea sunt incinerate la locul de fabricație și dacă energia produsă de instalația de incinerare este valorificată, deșeuri de plută, deșeuri de lemn, cu excepția celor care pot conține compuși organici halogenați sau metale grele.

Bunele practici agricole în materie de utilizare a pesticidelor reprezintă modalitățile de utilizare a produselor omologate, cu drept de punere pe piață, oficial recomandate sau autorizate de autoritățile naționale competente în scopul combaterii eficiente și sigure pentru om și mediu a agenților de dăunare. Bunele practici agricole trebuie să includă mai multe nivele de utilizare a pesticidelor, care nu trebuie să depășească dozele cele mai ridicate autorizate sau care trebuie să fie aplicate în așa fel încât să lase un reziduu cât mai mic cu putință.

C

Capacitate de adaptare*32) - Capacitatea unui sistem de a se adapta la schimbările climatice, incluzând aici variația climatului și extremele de nivel moderat, de a beneficia de oportunități și de a face față consecințelor.

*32) Glosar: CLIMATE-ADAPT.

Certificat de emisii de gaze cu efect de seră înseamnă titlul care conferă dreptul de a emite o tonă de dioxid de carbon echivalent într-o perioadă definită.

Combustibili fosili înseamnă hidrocarburi, cărbune, petrol sau gaze naturale, formate din rămășițele fosilizate ale plantelor și animalelor moarte.

Cogenerare de înaltă eficiență - cogenerarea care îndeplinește următoarele criterii, conform Hotărârea Guvernului nr. 219/2007, cu modificările și completările ulterioare:

–producția de cogenerare trebuie să asigure realizarea unor economii de energie primară, de cel puțin 10% față de valorile de referință ale producției separate de energie electrica și energie termică; producția din unități de cogenerare de mică putere-unitatea de cogenerare cu o capacitate electrica instalata mai mică de 1 MWe - sau din unități de microcogenerare -capacitate electrică instalată mai mică de 50 kWe -, care asigură realizarea unor economii de energie primară față de valorile de referință ale eficienței producerii separate de energie electrică și energie termică se consideră ca provenind din cogenerarea de eficiență înaltă.

D

Date climatice - elemente de bază ale climei, care sunt prezentate în tabele, pe hărți, diagrame și în diferite rezumate statistice rezultând din observații pe o perioadă îndelungată.

Decizie de împărțire a efortului - O decizie care stabilește obiectivele anuale de emisii de gaze cu efect de seră cu caracter obligatoriu pentru statele membre pentru perioada 2013-2020. Aceste emisii obiective se referă la sectoarele care nu sunt incluse în EU-ETS - cum ar fi de exemplu, transporturile, construcțiile, agricultura și deșeurile. Această decizie face parte dintr-un pachet de politici și măsuri legate de schimbările climatice și energie, care contribuie la transformarea Europei într-o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și îmbunătățesc nivelul de securitate energetică.

Deșeuri înseamnă orice substanță sau obiect așa cum este definit în Art. 1 a) al Directivei Consiliului 75/442/CEE din 15 iulie 1975 privind deșeurile;

Deșeuri municipale sunt reprezentate de totalitatea deșeurilor menajere și similare acestora generate în mediul urban și rural din gospodării, instituții, unități comerciale și de la operatori economici, deșeuri stradale colectate din spații publice, străzi, parcuri, spații verzi, la care se adaugă și deșeuri din construcții și demolări rezultate din amenajări interioare ale locuințelor colectate de operatorii de salubritate. Gestionarea deșeurilor municipale presupune colectarea, transportul, valorificarea și eliminarea acestora, inclusiv supervizarea acestor operații și întreținerea ulterioară a amplasamentelor de eliminare.

E

Ecosistem este o unitate de funcționare și organizare a ecosferei alcătuită din biotop și biocenoză și capabilă de productivitate biologică. Ecosistemul cuprinde și relațiile dintre biotop și biocenoză.

Emisii de GES - eliberarea în atmosferă de gaze cu efect de seră sau de precursori ai unor asemenea gaze, dintr-o anumită zonă și în cursul unei perioade date.

Efect de seră - acțiunea de protecție a atmosferei în procesul schimbului radiativ de căldură al Pământului cu spațiul interplanetar. Ca și geamurile unei sere, atmosfera lasă să treacă destul de ușor radiația solară, absorbind radiația de undă lungă emanată de suprafața terestră.

FEDR - Fondul European de Dezvoltare Regională, unul dintre Fondurile Europene Structurale și de Investiții. Principalul obiectiv al acestui fond este de a promova coeziunea economică și socială la nivelul Uniunii Europene prin reducerea dezechilibrelor dintre regiuni sau grupuri sociale.

FSE - Fondul Social European, unul dintre Fondurile Europene Structurale și de Investiții ce are ca scop îndeplinirea obiectivelor strategice ale politicii de ocupare a forței de muncă la nivelul Uniunii Europene.

EU-ETS - Schema de Comercializare a Emisiilor la nivelul Uniunii Europene, The European Union Emission Trading System

Echivalent CO_2 - Măsură metrică folosită pentru a compara emisiile de gaze cu efect de seră pe baza potențialului de încălzire globală, GWP. Echivalentele emisiilor de dioxid de carbon se exprimă de obicei în "milioane de tone metrice de echivalenți de dioxid de carbon - MMTCDE".

Efecte directe - Efecte asupra mediului cauzate în mod direct de punerea în aplicare a unui plan/program.

Efecte indirecte - Efecte care apar departe de locul sau momentul imediat, cauzate de implementarea unui plan sau program, de exemplu, carierele de agregate transportate în alte locații, ca urmare a punerii în aplicare a unor noi propuneri de drum incluse în plan sau program -a se vedea, de asemenea, efectele secundare.

Energie electrică produsă din surse regenerabile de energie - energia electrică produsă de centrale care utilizează numai surse regenerabile de energie, precum și proporția de energie electrică produsă din surse regenerabile de energie în centrale hibride care utilizează și surse convenționale de energie, incluzând energia electrică consumată de sistemele de stocare a purtătorilor de energie convențională și excluzând energia electrică obținută din aceste sisteme, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2011 privind modificarea și completarea Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 134/2012.

F

Fondul de Coeziune - este un fond special al comunității europene destinat statelor membre al căror venit național brut, VNB, pe cap de locuitor este mai mic de 90% din media UE. Acesta vizează reducerea disparităților economice și sociale și promovarea dezvoltării durabile.

Fondurile Structurale - instrumente financiare prin care Uniunea Europeană acționează pentru eliminarea disparităților economice și sociale între regiuni, în scopul realizării coeziunii economice și sociale, Regulamentul (CE) 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999.

G

Gaze cu efect de seră - constituenți gazoși ai atmosferei, atât naturali cât și antropici, care absorb și remit radiația infraroșie. Principalele GES sunt dioxidul de carbon, CO_2; metanul, CH_4; protoxidul de azot, N_2O; hidrofluorocarburile, HFC; perfluorocarburile, PFC și hexafluorura de sulf, SF_6.

HI

Instalație este definită conform prevederilor Regulamentului E-PRTR, ca fiind o unitate tehnică staționară în care se efectuează una sau mai multe activități enumerate în Anexa I, precum și orice alte activități direct asociate care au o legătura tehnică cu activitățile desfășurate în acel amplasament respectiv și care ar putea avea un efect asupra emisiilor și poluării.

Instalație de incinerare înseamnă orice instalație tehnică fixă sau mobilă și echipamentul destinat tratamentului termic al deșeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii de ardere rezultate. Aceasta include incinerarea prin oxidarea deșeurilor, precum și piroliza, gazificarea sau alte procese de tratament termic, cum sunt procesele cu plasmă, în măsura în care produsele rezultate în urma tratamentului sunt incinerate ulterior. Acest termen are o definiție juridică în Directiva 2000/76/CE privind incinerarea deșeurilor.

LMNOP

Pericole - sunt riscuri ce amenință viața, sănătatea și siguranța, mediul, situația economică, bunăstarea și alte valori.

Pesticidele sunt mijloace chimice de protecția plantelor obținute prin formularea și condiționarea unui/unor ingredient/e biologic active. Ingredientele biologic active ale pesticidelor sunt toxice, impunând existența unui cod de bune practici de distribuție și utilizare a pesticidelor, cod care este elaborat inclusiv la nivel internațional de către FAO. În categoria pesticidelor sunt incluse și alte categorii de substanțe, cum sunt: regulatorii de creștere, defolianții, desicanții, activatorii rezistenței manifestate sistemic, substanțele de curățire ale legumelor și fructelor, substanțele aplicate pentru a preveni căderea fructelor, ca și substanțele aplicate înainte și după recoltare pentru combaterea dăunătorilor care acționează în timpul depozitării și transportării recoltei.

Program Operațional - documentul de programare elaborat de România și adoptat de Comisia Europeană, prin care este stabilită o strategie de dezvoltare printr-un set de priorități coerente pentru a căror realizare se face apel la un fond sau, în cazul obiectivului de convergență, la Fondul de Coeziune și la Fondul European de Dezvoltare Regională

R

Reciclare - Proces ce asigură păstrarea rezervelor naturale, economisirea materiei prime și a energiilor. Reciclarea presupune implementarea strategiei celor "4 R-uri", privind valorificarea deșeurilor și a reziduurilor de diverse feluri, care constă în următoarele operațiuni: Recuperare; Refolosirea ca atare; Recondiționarea, inclusiv repararea sau regenerarea în vederea refolosirii și Reciclarea tehnologică, dacă deșeurile nu mai pot fi folosite ca atare sau prin recondiționare, reparare sau regenerare. Reciclarea poate fi directă sau indirectă. Reciclarea directă:

1.presupune reintroducerea deșeurilor în procesul propriu de fabricație;

2.recircularea, care poate fi exemplificată prin recircularea apei. Reciclarea indirectă: presupune colectarea deșeurilor către întreprinderile specializate, sortarea și prepararea/pregătirea primară, în vederea reprocesării acestora pentru a fi folosite în diferitele domenii de activitate, ca înlocuitor a materialelor primare. Strategia în domeniul reciclării inserează următoarele obiective principale:

1.prevenirea formării deșeurilor prin promovarea tehnologiilor curate și a eco-produselor;

2.valorificarea deșeurilor prin sistemul de optimizare a colectării și prelucrării primare;

3.eliminarea finală a deșeurilor pentru care nu a fost găsită o soluție de valorificare;

4.depozitarea acestora din urmă în gropi ecologice, amplasate în zone în care nu pot duce la poluarea mediului înconjurător, de exemplu: soluri impermeabile necirculabile și altele asemenea.

Resurse/surse regenerabile de energie - surse regenerabile de energie nefosile, cum sunt: eoliană, solară, geotermală, a valurilor, a mareelor, energia hidro, biomasă, gaz de fermentare a deșeurilor, denumit și gaz de depozit, gaz de fermentare a nămolurilor din instalațiile de epurare a apelor uzate și biogaz, HG nr. 443/2003.

Rezervor de carbon*33) - Absorbant de carbon, de obicei sub formă de CO_2. Rezervoarele natural de carbon include pădurile și alte ecosisteme care absorb carbonul, eliminându-l astfel din atmosferă și producând emisii CO_2.

*33) Definiție adaptată conform Glosarului Spațiului Economic European.

Risc climatic/Hazard - este definit ca un eveniment amenințător sau posibilitatea de apariție într-o regiune și într-o perioadă dată a unui fenomen natural cu potențial distructiv. Totodată, riscul este definit prin numărul posibil de pierderi umane, persoane rănite, pagube produse asupra proprietăților și întreruperii de activități economice în timpul unei perioade de referință și într-o regiune dată pentru un fenomen particular.

S

Schimbări climatice - schimbări de climat care sunt atribuite direct sau indirect unei activități omenești care alterează compoziția atmosferei la nivel global și care se adaugă variabilității naturale a climei observate pe o perioada de timp comparabilă;

Secetă - perioadă îndelungată de primăvară sau vară cu precipitații mult sub valoarea normală, în condiții de temperatură ridicată a aerului. în aceste condiții rezervele de apă din sol se micșorează mult, ceea ce crează premize nefavorabile dezvoltării normale a plantelor.

Se deosebesc: seceta atmosferică - cu precipitații foarte reduse, temperaturi ridicate și umezeală a aerului scăzută și secetă pedologică - când rezervele de apă din sol sunt epuizate. Seceta pedologică depinde în mare măsură de structura solului.

Servicii ecosistem - beneficiile pe care oamenii le primesc de la ecosisteme.

Sistem climatic - un ansamblu care înglobează atmosfera, hidrosfera, biosfera și geosfera, precum și interacțiunile lor;

Situații de urgență - evenimente excepționale, cu caracter nonmilitar, care amenință viața sau sănătatea persoanei, mediul înconjurător, valorile materiale și culturale, iar pentru restabilirea stării de normalitate sunt necesare adoptarea de măsuri și acțiuni urgente, alocarea de resurse specializate și managementul unitar al forțelor și mijloacelor implicate.

Sursă - orice proces sau activitate care eliberează în atmosferă un GES sau un precursor de GES.

V

Vulnerabilitate*34) - Nivelul în care un sistem este vulnerabil sau nu poate face față efectelor adverse ale schimbărilor climatice, incluzând aici variabilitatea climatică și extremele. Vulnerabilitatea se reprezintă în funcție de natura, magnitudinea și dimensiunea schimbării climatice și variației la care este expus un sistem, sensibilitatea acestuia și capacitatea de adaptare a acestuia.

*34) Glosar: CLIMATE-ADAPT

Anexa II

Etape în elaborarea Planului de acțiune

Această secțiune evidențiază procesul și metodologia pentru identificarea și prioritizarea măsurilor de reducere a emisiilor și adaptare privind schimbările climatice în funcție de sector și de evoluția Planului național de acțiune.

Sursele principale care oferă recomandări generale privind etapele practice necesare în elaborarea Planurilor de acțiune pentru reducerea emisiilor de GES și adaptarea la schimbările climatice au fost revizuite - pentru detalii suplimentare a se vedea anexa nr. 1 - în scopul stabilirii unui proces bazat pe bunele practici pentru Planul de acțiune românesc. Au fost utilizate cu precădere următoarele surse:

a)Platforma europeană pentru adaptarea la schimbările climatice, Climate-Adapt: Aceasta include detalii privind strategiile de adaptare și planurile de acțiune aferente statelor membre și un instrument pentru susținerea adaptării*35) împreună cu Guidelines on Developing Adaptation Strategies, CE, 2013 care definește strategiile ca un termen acoperitor pentru politicile de adaptare la schimbările climatice, incluzând strategii, plan național de acțiune și planuri de acțiune sectoriale.

*35) http://climate-adapt.eea.europa.eu/

b)Principiile directoare pentru adaptarea la schimbările climatice în Europa, Guiding principles for adaptation to climate change in Europe elaborate de Prutsch et al, 2010 pentru Centrul tematic european pentru aer și schimbări climatice, ETC/ACC. Acest document oferă recomandări privind procesul politicii de adaptare prin intermediul celor zece etape ale procesului. Aceste etape sunt preluate și în raportul Platformei europene pentru adaptarea la schimbările climatice, CE, 2013 ca reprezentând o bază solidă pentru elaborarea strategiei și a planurilor de acțiune.

c)Programul Regatului Unit al Marii Britanii privind efectele schimbărilor climatice UK Climate Impacts Programme - UKCIP. Acesta oferă informații esențiale pentru a ajuta factorii de decizie din sectorul public în planificarea răspunsului la efectele schimbărilor climatice. UKCIP Adaptation Wizard, Expertul UKCIP pentru adaptare*36) UKCIP, 2013 oferă un cadru care ajută la comunicarea unei strategii de adaptare la schimbările climatice, inclusiv dezvoltarea unor politici și acțiuni rezistente la schimbările climatice.

*36) http://www.ukcip.org.uk/wizard/adaptation-options/

d)Proiectul GRaBS*37): Ghidul privind planurile de acțiune pentru adaptare, GRaBS, 2010 se concentrează asupra modalității de elaborare a unui plan de acțiune și stabilește un proces în șase etape pentru elaborarea strategiilor și a planurilor de acțiune climatice.

*37) http://www.grabs-eu.org/

e)Agenția pentru protecția mediului din SUA*38) oferă orientări pentru elaborarea unui Plan de acțiune pentru schimbările climatice la nivel de stat. Etapele incluse stabilesc criterii pentru evaluarea opțiunilor de reducere a emisiilor de GES, identificare opțiunilor, evaluarea și selectarea opțiunilor și stabilirea procesului administrativ pentru implementare, evaluare și măsurare.

*38) http://www.epa.gov/statelocalclimate/local/implementation/

f)Raportul Institutului Mondial pentru Resurse, WRI, 2001 axat pe Europa Centrală și de Est stabilește șase criterii pentru evaluarea bunelor practici în politicile și măsurile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Fiecare dintre ghidurile de mai sus indică faptul că nu există un format unic și obligatoriu care să fie urmat în procesul de elaborare a strategiei și planurilor de acțiune climatică, precum și că etapele ar trebui adaptate cât mai adecvat cerințelor fiecărei țări în parte și condițiilor locale. Totuși, în etapele recomandate în diferitele cadre există un grad mare de consecvență în ceea ce privește trecerea de la evaluarea vulnerabilităților și riscurilor la stabilirea priorităților strategice, stabilirea și implementarea de acțiuni prioritare și monitorizarea și evaluarea acestor acțiuni. În același timp, urmărind o ordine logică, aceste etape ale procesului ar trebui considerate ca faze iterative și strâns interconectate.

Deși ghidurile descriu ce anume ar trebui inclus într-o strategie și un plan de acțiune și enumeră criteriile generale pentru evaluarea opțiunilor, acestea nu oferă o metodologie complet detaliată și un model pentru această evaluare, cum ar fi modul de examinare al gamei de opțiuni care corespund unei serii de criterii. Prin urmare, în acest raport și astfel cum reiese din etapele generale din ghidurile de mai sus, detaliile metodologice sunt influențate și de informațiile disponibile privind practicile naționale specifice.

Pașii principali recomandați sunt explicați mai jos, împreună cu recomandări privind metodele și practicile, acest lucru este sintetizat în figura 3.1. Aici, se pune accent pe etapele specifice pentru pregătirea planului de acțiune care se bazează pe prioritățile strategice evidențiate în Strategia națională privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon și pe evaluarea rapidă a rapoartelor sectoriale furnizate în cadrul programului "România: Programul privind Schimbările Climatice și o creștere economică cu emisii reduse de carbon", derulat în perioada 2013 - 2015 de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor cu asistența tehnică a Băncii Mondiale.

Figura 1: Etape în elaborarea Planului de acțiune privind schimbările climatice!Imagine

Alegerea sectoarelor

Structura evaluării și prezentării acțiunilor prioritare este în concordanță cu Strategia națională a României privind schimbările climatice 2013-2020 adoptată în iulie 2013 și cu Strategia națională privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020, în ceea ce privește sectoarele prioritare pentru reducerea emisiilor de GES și adaptarea la schimbările climatice. Strategia națională privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020 identifică sectoarele principale pentru acțiuni prioritare privind reducerea emisiilor de GES, cum ar fi energia, transportul, procese industriale, agricultura și dezvoltarea rurală, dezvoltarea urbană, gestionarea deșeurilor, apă, silvicultura. Pentru adaptarea la schimbările climatice, ASC sectoarele principale care au fost avute în vedere în procesul de analiză, identificate de MMAP și rețeaua ASC, sunt: agricultura și dezvoltare rurală, apa, mediul uman - infrastructuri și urbanism -, transport, industrie, energie, turismul și activități recreative, silvicultura, biodiversitatea, sănătatea publică servicii de răspuns în situații de urgență, educarea și conștientizarea publicului, asigurările ca instrument de adaptare.

De asemenea, este evidențiat faptul că pe lângă evaluarea fiecărui sector, este importantă o abordare intersectorială integrată "care să garanteze că adaptarea la schimbările climatice nu este înțeleasă în exclusivitate în raport cu domeniile de acțiune sau sectoarele individuale", Banca Mondială, 2014. Aceasta permite să se țină cont de interacțiunile posibile între măsurile de adaptare la schimbările climatice fie prin sinergiile pozitive, fie prin conflictele și compromisurile între utilizarea resurselor și obiective.

Sfera acțiunilor

Acțiunile pentru reducerea emisiilor de GES și adaptarea la schimbările climatice pot varia de la consolidarea capacității instituționale, de exemplu, schimbul de informații, stabilirea cadrului instituțional până la măsuri concrete, de exemplu, investiții în proiecte, instrumente economice, instrumente juridice și altele asemenea. Categoriile de acțiuni sunt sintetizate în tabelul 1 pe baza propunerilor din documentul "Analiza riscurilor și metode de evaluare a opțiunilor de reducere a emisiilor de GES și adaptare la schimbările climatice", Banca Mondială, 2014.

Este important să se asigure că acțiunile incluse în plan sunt în concordanță cu definiția "cheltuielilor legate de schimbările climatice" întrucât în cadrul financiar multianual al Comisiei Europene pentru perioada 2014-2020, CFM se propune ca cel puțin 20% din fondurile UE structurale și de investiții, FESI să fie legate de schimbările climatice. Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 215/2014 al Comisiei stabilește regulile pentru furnizarea mecanismelor de finanțare ale UE: FEDR, FSE, FC, FEADR și altele asemenea în ceea ce privește "metodologiile privind sprijinul pentru obiectivele legate de schimbările climatice, stabilirea obiectivelor de etapă și a țintelor în cadrul de performanță și nomenclatura categoriilor de intervenție pentru fondurile europene structurale și de investiții".

În programele UE utilizate pentru măsurarea performanțelor a fost introdusă o metodologie comună de urmărire a cheltuielilor legate de schimbările climatice, care se bazează în mare măsură pe o metodologie OCDE existentă - "markerii Rio". Cheltuielile sunt incluse în una din cele trei categorii: legate numai de schimbările climatice - 100%; legate în mod semnificativ de schimbările climatice - 40%; și fără legătură cu schimbările climatice - 0%, CE, 2014. Astfel, în procesul de selectare a acțiunilor avute în vedere pentru planul de acțiune va fi necesar să se verifice cum sunt definite acestea în cadrul celor trei categorii. Au fost emise mai multe fișe informative pentru diferitele fonduri UE cu privire la obiectivul 20% și modul de evaluare a integrării potențialului acțiunii climei în Programele Operaționale*39).

*39) O serie de fișe informative de la capitolul "Integrarea acțiunii climei în fondurile structurale și de investiții europene 2014-2020" sunt disponibile la: http://ec.europa.eu/clima/publications/

Pre-screening

Această etapă ar trebui să identifice acțiunile posibile pentru abordarea aspectelor prioritare ale sectoarelor identificate în strategiile naționale sectoriale. Acest proces poate include consultarea cu autoritățile responsabile pentru fiecare sector, ministerele de resort, agențiile guvernamentale și cu alte părți interesate și specialiști din domeniu, precum și evaluarea literaturii de specialitate.

Lista de acțiuni ar trebui să includă în primul rând toate programele, măsurile și proiectele, existente și planificate, în legătură cu schimbările climatice în strategiile regionale și locale, PMBH, PNDR, Master Planul General de Transport și altele asemenea clasificate în funcție de obiectivele strategice și de sector. Tabelele din anexa nr. 1 prezintă un model pentru raportarea acestor acțiuni. Pentru fiecare acțiune ar trebui colectate informații detaliate astfel încât să ofere o bază pentru compararea și stabilirea priorității în timpul selecției etapelor următoare.

În măsura în care este posibil, ar trebui furnizate informații pentru următoarele puncte:

a)Obiectivul/obiectivele politic/e general/e pe care îl/le abordează măsura;

b)Categoria acțiunii, conform tabelului 2;

c)Orice alte detalii necesare privind implementarea și contextul, cu ar fi domeniul de aplicare spațial;

d)Autoritatea responsabilă și organismele de sprijin;

e)Sursele de finanțare și valoarea acestora;

f)Perioada de timp pentru planificare și implementare;

g)Orice indicatori disponibili privind procesul și rezultatele.

După aceea, va fi necesar să se adauge programe, măsuri și proiecte posibile noi care să abordeze obiectivele strategice principale în funcție de sector.

Examinarea listelor cu acțiuni identificate în etapele de mai sus implică evaluarea și prioritizarea acestora în funcție de prioritate pe baza criteriilor convenite. Țările UE au utilizat în mod curent diferite forme ale analizei multicriteriale pentru a compara și a clasifica acțiunile. Aceasta s-a realizat prin punctarea fiecărei acțiuni corespunzătoare unei serii de criterii convenite și prin ponderarea acestor criterii în funcție de importanța lor în procesul de stabilire a priorităților pentru a se ajunge la o sumă ponderată. în definirea ponderilor și în punctarea criteriilor se utilizează raționamentul calificat. Specialiștii din comunitatea științifică și din cea politică trebuie să aibă posibilitatea să compare opțiunile între diferitele sectoare, ceea ce necesită o perspectivă multisectorială. De asemenea, este necesar să se precizeze scenariul/scenariile climatic/e în baza cărora se realizează evaluarea acțiunilor de adaptare la schimbările climatice, întrucât punctarea anumitor criterii poate diferi în funcție de gravitatea efectelor din diferitele scenarii.

Avantajul utilizării AMC constă în faptul că permite o evaluare transparentă a opțiunilor, iar ordonarea opțiunilor reprezintă o contribuție utilă pentru dezbaterea și luarea deciziilor cu privire la priorități. Totuși, acesta nu este un proces obiectiv întrucât trebuie luate hotărâri cu privire la ponderarea criteriilor. Prin urmare, poate fi relevantă realizarea unei analize de senzitivitate pentru evaluarea modului în care diferă rezultatele atunci când sunt utilizate ponderi diferite.

Criteriile utilizate pentru selecție, evidențiate mai jos, se bazează pe o analiză a literaturii de specialitate, inclusiv a Ghidurilor UE, CE, 2013, a raportului privind monitorizarea riscurilor asociate efectelor schimbărilor climatice, Banca Mondială, 2014 și experiența națională existentă, în special studiul privind utilizarea AMC pentru ordonarea acțiunilor de adaptare la schimbările climatice în Țările de Jos, de Bruin et al, 2009. Criteriile recomandate a fi incluse sunt:Beneficii nete

Pentru fiecare măsură propusă ar trebui realizată o evaluare generală a costurilor și beneficiilor care să vizeze dimensiunile economică, de mediu și socială. în această etapă nu este practică realizarea unei analize cost-beneficiu detaliate pentru fiecare opțiune, însă o evaluare inițială a costurilor și beneficiilor generale va documenta deciziile cu privire la opțiunile care necesită o evaluare mai aprofundată. Tabelul 1 de mai jos prezintă un exemplu de model privind modul de clasificare a costurilor și beneficiilor, adaptat după raportul metodologiei britanice privind evaluarea riscurilor la schimbările climatice, DEFRA, 2012. Pentru dimensiunea economică poate fi dat un interval în termeni financiari pentru a defini costurile și beneficiile potențiale ca mari, medii sau mici, evaluând-o apoi pentru fiecare acțiune propusă. Pentru dimensiunile de mediu și socială evaluarea în termeni financiari este mai dificil de realizat, iar definiția nivelului mare, mediu și mic va trebui făcută folosind exemple, iar evaluarea poate fi calitativă.

Această abordare permite o evaluare preliminară a beneficiilor nete ale acțiunii propuse și va indica dacă beneficiile depășesc clar costurile, costurile depășesc semnificativ beneficiile, au niveluri similare sau dacă nu există suficiente informații pentru a putea face o evaluare clară. Evaluarea beneficiilor nete este un criteriu principal în cadrul AMC întrucât include o măsură a "valorii" acțiunii din punct de vedere al a) importanței daunelor evitate, cu acțiunile de reducere a emisiilor de GES sau protejarea împotriva efectelor, pentru acțiunile de adaptare la schimbările climatice și b) eficacitatea acțiunii din punct de vedere al costurilor în evitarea daunelor și asigurarea protecției.

Tabelul 1: Exemplu de clasificare și de estimare a costurilor și beneficiilor acțiunilor:

Riscurile implementării

La fel ca în cazul evaluării beneficiilor nete și a altor aspecte ale implementării, trebuie evaluați, de asemenea, mai mulți factori de risc sau bariere asociate cu fezabilitatea procesului de implementare. în studiul realizat de Bruin et al, 2009 aceste riscuri privind fezabilitatea sunt evaluate separat de criteriile prezentate mai sus întrucât sunt considerate a fi prea specifice pentru a fi integrate împreună cu criteriile în însumarea scorurilor. Prezentarea sintetică a selecției, tabelul 2 include aceste riscuri alături de alte criterii, însă în procesul de elaborare a planului de acțiune ar trebui să analizăm dacă ar fi mai bine să nu le integrăm. în orice caz, în special evaluarea factorilor de risc trebuie să beneficieze de cunoștințele locale, de exemplu, pentru riscurile de natură tehnică:

a)Riscuri de finanțare: Acestea sunt riscuri asociate cu sustenabilitatea financiară a acțiunii: ce tip de mecanism sau combinație de mecanisme este preferată, care este rolul finanțării publice și care sunt riscurile asociate. Acțiunile care necesită finanțări inițiale mari, cum ar fi investiția în proiecte majore de infrastructură, vor avea nevoie de o analiză financiară aprofundată. De asemenea, ar trebui să se țină cont și de alte necesități de investiții sociale și de dezvoltare.

b)Riscuri sociale: Trebuie evaluată cu atenție posibilitatea de acceptare socială: dacă vor afecta acțiunile în mod disproporționat grupurile sărace și vulnerabile ale societății. De exemplu, atunci când acțiunile implică taxarea serviciilor, cum ar fi furnizarea de apă și energie, trebuie să se țină cont de aspectul accesibilității. Sunt necesare măsuri suplimentare pentru abordarea problemelor de accesibilitate și echitate și ce impact vor avea acestea asupra costurilor și beneficiilor generale ale implementării acțiunii?c) Riscuri instituționale: Aceste riscuri se referă la barierele pentru implementarea acțiunilor datorate practicilor și proceselor instituționale. Aici este evidențiată importanța integrării acțiunilor privind schimbările climatice și a coordonării activităților instituțiilor responsabile. Riscurile lipsei de coordonare și a mandatelor clare între instituții sunt extrem de importante pentru aspectele transversale, cum ar fi eficiența energetică.

d)Riscuri tehnice: Acestea vizează fezabilitatea unei acțiuni ținând cont de condițiile și realitățile locale, de exemplu, în cazul investițiilor în domeniile energiei regenerabile și al protecției împotriva inundațiilor. Fezabilitatea trebuie să fie evaluată de la caz la caz pentru a se ține cont de contextul local.

e)Riscuri tehnologice: Acestea se referă la pierderile datorate efectelor incerte și nedorite ale implementării unei acțiuni. Sunt importante în special pentru investițiile în modificările tehnologice inovative și netestate pentru abordarea schimbărilor climatice care pot crește riscurile pierderii timpului, resurselor și sănătății și siguranței. Astfel, este important să fie evaluate riscurile asociate cu măsura și viteza de introducere a noilor tehnologii.

Recomandări

Pe baza evaluărilor de mai sus ale beneficiilor nete și a riscurilor de fezabilitate, recomandări de implementare, pot fi făcute, în continuare, analize sau excluderi. Poate fi, de asemenea, indicat dacă acțiunile sunt acțiuni de tipul "nici un regret". Acestea sunt acțiuni pentru care beneficiile non-climatice vor depăși costurile de punere în aplicare și, prin urmare vor fi favorabile, indiferent de schimbările climatice care au loc pe viitor.

Implementarea acțiunilor recomandate pentru punerea în aplicare ar trebui să includă, de asemenea, o indicație de urgență a acțiunii respective. Aceasta este o evaluare dacă punerea în aplicare este necesară imediat sau dacă este posibil să fie aplicată pe termen mediu sau lung, fără a avea ca rezultat costuri mai ridicate sau leziuni ireversibile, de Bruin et al, 2009. Astfel, screeningul ajută la acordarea de prioritate acțiunilor în funcție de termen: scurt, mediu și lung.

Tabelul 2 oferă un șablon care sintetizează rezultatele examinării, inclusiv beneficiile nete, riscurile de fezabilitate, recomandări și termene de implementare pentru fiecare acțiune propusă fiecărui obiectiv strategic.

Lista acțiunilor propuse ar trebui evaluată de specialiști în ceea ce privește criteriile date și ordonată în conformitate cu scara redată în tabel. De asemenea, este posibil ca fiecare criteriu să aibă ponderea exprimată ca procent din total pentru a reflecta importanța criteriului în decizia globală. Acest lucru va permite calcularea sumei ponderate a scorurilor din toate criteriile pentru fiecare acțiune propusă, care va putea fi utilizată ulterior pentru a ordona acțiunile în vederea selectării și stabilirii priorității acestora. De asemenea, tabelul poate prezenta informații cu privire la cazurile în care sunt necesare cercetări și recomandări suplimentare atunci când există criterii pentru care nu a fost posibilă stabilirea unui scor.

Tabelul 2: Exemplu de tabel pentru prezentarea sintetică a selecției: Sectorul energie

Legendă și categorii de măsuri

Selecția finală

Selectarea acțiunilor: opțiuni de tipul "fără regrete" și analiza suplimentară a opțiunilor "neclare".

a)Formatul pentru prezentarea acțiunilor selectate, inclusiv a opțiunilor de finanțare și a responsabilităților ministerelor.

b)Aranjamente instituționale pentru implementare. Grupuri de lucru intersectoriale și altele asemenea.

c)Contribuții la obiective: cotă de 20% din "cheltuielile legate de schimbările climatice" pentru cadrul financiar multianual al Comisiei Europene pentru perioada 2014-2020, CFM și obiective de reducere a GES.

Monitorizare și raportare

Pentru a se garanta eficacitatea, eficiența și echitatea acțiunilor selectate și implementate sunt esențiale monitorizarea și evaluarea progreselor și a performanțelor. Monitorizarea și evaluarea necesită luarea unei decizii cu privire la informațiile care oferă cea mai bună măsură a progreselor și performanțelor. Pentru monitorizare și evaluare sunt oferite linii de orientare în mai multe surse, inclusiv CE/2013 și UKCIP. Aranjamentele pentru monitorizarea și evaluarea progreselor se pot axa pe procesele și rezultatele acțiunilor implementate pentru atingerea obiectivelor și ar trebui să poată surprinde consecințele neintenționate și care nu se pot adapta.

În procesul de identificare a indicatorilor corespunzători ar trebui să se țină cont de următoarele:

a)indicatorii și seturile de date existente care pot măsura deja rezultatele necesare sau care pot fi ajustate în scopurile planului de acțiune;

b)alți factori de influențare a parametrilor indicativi care pot fi parțial responsabili pentru progresele,sau lipsa progreselor, în atingerea obiectivelor. Aceștia includ adaptarea la schimbările climatice și reducerea emisiilor GES autonomă care poate apărea în cursul acțiunilor planificate;

c)costul colectării informațiilor pentru indicator care nu ar trebui să fie mai mare decât valoarea informațiilor în scopurile M și E;

d)documentele programatice existente prin care se alocă fonduri UE.

Informații suplimentare privind selectarea indicatorilor pentru acțiunile de adaptare la schimbările climatice sunt prezentate în ghidul UKCIP, Bours et al, 2014.

În tabelul 3 de mai jos sunt prezentate câteva exemple de indicatori.

Tabelul 3: Exemple de indicatori pentru obiectivele de reducere a emisiilor de GES și adaptare la schimbările climatice