Decizie nr. 124 din 15 februarie 2007

Ioan Vida - preşedinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Tudorel Toader - judecător

Antonia Constantin - procuror

Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Teatrul Muzical "Nae Leonard" din Galaţi în Dosarul nr. 4.477/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 2.451D/2006, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Elvila" - S.A., Sucursala "Pamex" din Piatra-Neamţ, în Dosarul nr. 2.300/C/2006 al Tribunalului Neamţ - Secţia civilă.

La apelul nominal se prezintă personal partea Gheorghe Albu, ale cărui interese sunt reprezentate de Federaţia Sindicatelor Libere din Industria Lemnului, prin jurist Dan Anghel. Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.451D/2006 la Dosarul nr. 2.371D/2006, care este primul înregistrat.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul părţii prezente solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, considerând că textul de lege constituie o măsură firească de protecţie a salariaţilor ce este conformă dispoziţiilor constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, considerând că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorii excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.477/44/2006, Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Teatrul Muzical "Nae Leonard" din Galaţi cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 1.146 din 14 august 2006, pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. 1.522/2006.

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.300/C/2006, Tribunalul Neamţ - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Elvila" - S.A., Sucursala "Pamex" din Piatra-Neamţ, cu prilejul soluţionării contestaţiei la decizia de concediere formulate de Gheorghe Albu.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi dispoziţiilor art. 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135/1971. În acest sens, arată că liderii sindicali sunt privilegiaţi în raport cu ceilalţi salariaţi şi că nu există niciun motiv pentru care măsurile de protecţie a conducătorilor sindicali să dureze o perioadă atât de lungă după ce aceştia şi-au încheiat mandatul. De asemenea, arată că prevederile internaţionale invocate nu reglementează interdicţia concedierii pentru necorespundere profesională.

Curtea de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât prevăd prelungirea măsurii de protecţie a liderului sindical pe o perioadă foarte lungă după încetarea mandatului acestuia. În acest sens, arată că dispoziţiile Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135/1971 asigură protecţia acestor persoane numai pe perioada exercitării mandatului, nu şi în afara lui.

Tribunalul Neamţ - Secţia civilă apreciază că textul de lege criticat este constituţional, fiind edictat de legiuitor tocmai pentru a evita orice discriminare la care ar putea fi supuşi liderii sindicali de către angajator.

În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 223 alin. (2) din Codul muncii sunt constituţionale, având în vedere că măsura de protecţie reglementată nu constituie o discriminare, deoarece liderii sindicali se află într-o situaţie diferită de cea a celorlalţi salariaţi. Astfel, protecţia lor este nu numai justificată, dar şi necesară.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora: "Pe toată durata exercitării mandatului, precum şi pe o perioadă de 2 ani de la încetarea acestuia reprezentanţii aleşi în organele de conducere ale sindicatelor nu pot fi concediaţi pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, pentru necorespundere profesională sau pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-au primit de la salariaţii din unitate."

În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, şi dispoziţiilor art. 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135 din 23 iunie 1971 privind protecţia reprezentanţilor lucrătorilor în cadrul întreprinderii şi facilităţile de acordat acestora, ratificată de România prin Decretul nr. 83/1975, publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 2 august 1975, prevederi conform cărora: "Reprezentanţii lucrătorilor din întreprindere trebuie să beneficieze de o protecţie eficace contra tuturor măsurilor care ar putea să le aducă prejudicii, inclusiv concedierea şi activitatea lor de reprezentanţi ai lucrătorilor, afilierea lor sindicală sau participarea lor la activităţi sindicale, în măsura în care acţionează conform legilor, convenţiilor colective sau altor angajamente convenţionale în vigoare."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că art. 223 alin. (2) din Codul muncii stabileşte măsurile de protecţie pentru asigurarea condiţiilor şi climatului de securitate necesare îndeplinirii sarcinilor salariaţilor aleşi în conducerea organizaţiilor sindicale. Aceste măsuri sunt menite să împiedice decizia unilaterală a angajatorului de a înceta raporturile de muncă, respectiv de a concedia salariatul lider sindical pentru împiedicarea îndeplinirii mandatului încredinţat acestuia de ceilalţi salariaţi ori ca represalii pentru activitatea desfăşurată de salariatul respectiv în calitatea sa de lider sindical, precum şi pentru a intimida alţi reprezentanţi ai salariaţilor.

Organizaţiile sindicale, şi mai ales liderii acestora, în calitatea lor de reprezentare, promovare şi apărare a drepturilor şi intereselor profesionale şi economice ale salariaţilor, vin mai des în contact direct cu reprezentanţii angajatorului, adesea în stări conflictuale, situaţii în care nu ar mai putea acţiona eficient dacă ar fi expuşi eventualelor măsuri represive din partea angajatorului.

Aceste circumstanţe îi plasează pe liderii sindicali într-o situaţie obiectiv diferită faţă de cea a celorlalţi salariaţi, ceea ce justifică şi tratamentul juridic diferenţiat, prin reglementarea unor măsuri speciale şi mai eficiente de apărare a stabilităţii raporturilor de muncă.

Este evident că reprezentanţii salariaţilor nu trebuie să fie timoraţi ori şantajaţi prin măsurile represive ce ar putea fi luate împotriva lor în perioada mandatului de reprezentare şi nici de perspectiva unor asemenea măsuri luate imediat după încetarea mandatului. De aceea, legiuitorul a optat pentru asigurarea protecţiei şi după încetarea mandatului într-o perioadă de timp limitată.

În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135/1971, Curtea reţine că drepturile şi libertăţile proclamate prin instrumentele juridice internaţionale au caracter minimal, obligă statele părţi la tratatele respective să le acorde, dar nu împiedică reglementarea unor drepturi sau libertăţi mai largi. În acest sens, şi art. 20 alin. (2) din Constituţie precizează că reglementările internaţionale referitoare la drepturile omului au prioritate faţă de cele din legislaţia internă, cu excepţia situaţiei în care acestea din urmă sunt mai favorabile.

Art. 1 din Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 135/1971 nu concretizează măsurile de protecţie, impunând doar ca acestea să fie eficiente contra tuturor actelor ce ar putea aduce prejudicii reprezentanţilor salariaţilor, inclusiv concedierea. De asemenea, acest text de lege nu prevede nici condiţiile în care se poate ori nu se poate dispune concedierea. Astfel, legiuitorul naţional are libertatea să stabilească măsurile eficiente de protecţie, concretizate într-un tratament juridic diferenţiat în raport cu situaţia diferită a categoriei de salariaţi vizate, ceea ce nu constituie nici privilegii şi nici discriminări.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 223 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Teatrul Muzical "Nae Leonard" din Galaţi în Dosarul nr. 4.477/44/2006 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Societatea Comercială "Elvila" - S.A. - Sucursala "Pamex" din Piatra-Neamţ în Dosarul nr. 2.300/C/2006 al Tribunalului Neamţ - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie 2007.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea